1ra-2077/2020 — art. 188 alin. 2 lit.b, d, e, f, art. 290 alin. 1 CP

1ra-2077/2020 — art. 188 alin. 2 lit.b, d, e, f, art. 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2077/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocații Moldovanu Maria și Pavlov Natalia în numele lui Curjos Grigore și de

avocații Grosu Eugen și Grigoraș Constantin în numele lui Milea Artur, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 06 iulie 2020,

în cauza penală privindu-i pe

CURJOS Grigore XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX;

MILEA Artur XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.12.2015 – 30.12.2019;

Instanța de apel: 04.03.2020 – 06.07.2020;

Instanța de recurs: 25.09.2020 – 25.11.2020.

c o n s t a t ă:

Curjos Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat pe:

- art. 188 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă

de închisoare pe termen de 8 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

- art. 290, alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe

termen de 1 an cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor s-a stabilit definitiv lui Curjos Grigore pedeapsă sub

formă de închisoare pe termen de 8 ani și 6 luni cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Prin aceeași sentință s-a recunoscut Milea Artur vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2), lit. b), d), e), f) Cod penal fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 8 ani cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

1

Grigore la 30 august 2015 în jurul orei 01:30, fiind de comun acord și prin înțelegerea

prealabilă cu Milea Artur, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, l-au

telefonat pe taximetristul Lazăr Anatolie, care a venit cu automobilul de model

„Mercedes” cu XXXXX, cu care s-au deplasat la o stână de oi, amplasată în preajma

XXXXX, ce aparține lui Popov Ștefan, au pătruns în ocol unde se aflau oile și

conștientizând faptul că au fost observați de către proprietar, și-au continuat acțiunile

criminale. Curjos Grigore a scos dintr-un pachet de polietilenă arma de foc modificată

din armă de vânătoare de model „T03-63” cu XXXXX, XXXXX, cu țevile tăiate lise,

pe care o deținea asupra sa ilegal și a efectuat două împușcături în aer, după ce au

sustras din ocol patru oi, cu costul de 1000 lei fiecare, la suma totală de 4000 lei, pe

care le-au încărcat în automobilul sus-menționat și au plecat într-o direcție

necunoscută, cauzându-i părții vătămate un prejudiciul material considerabil.

De asemenea, Curjos Grigore, în circumstanțe nestabilite de organul de

urmărire penală, ilegal a dobândit arma de foc de vânătoare de model „T03-63” cu

XXXXX, XXXXX, cu două țevi lise, amplasate orizontal pe care a modificat-o și o

păstra ilegal până la 03 septembrie 2015, când, aceasta a fost ridicată de organul de

urmărire penală pentru faptul că la 30 august 2015 în jurul orelor 01:30., fiind de

comun acord și prin înțelegerea prealabilă cu Milea Artur, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, s-au deplasat la o stână de oi, amplasată în preajma XXXXX,

ce aparține lui Popov Ștefan, au pătruns în ocol unde se aflau oile și conștientizând

faptul că au fost observați de către proprietar, continuând acțiunile criminale, Curjos

Grigore a scos dintr-un pachet de polietilenă arma de foc sus menționată, pe care o

păstra asupra sa ilegal și a efectuat două împușcături în aer, după ce au sustras din

ocol patru oi, cu costul de 1000 lei fiecare, la suma totală de 4000 lei, pe care le-au

încărcat în automobilul sus menționat și au plecat într-o direcție necunoscută,

cauzându-i părții vătămate un prejudiciul material considerabil.

Potrivit raportului de expertiză nr. 6191, 6192 din 14 septembrie 2015, s-a

stabilit că arma cu nr. 4413 ridicată de la Curjos Grigore, se referă la categoria armelor

de foc atipice, modificată din armă de vânătoarea cu două țevi lise, amplasate

orizontal de model „T03-63” XXXXX. După ultima curățire și ungere, trageri au fost

efectuate. Este utilă pentru trageri. Cartușul ridicat, face parte componentă a

cartușului de vânătoarea calibru 16 cu lovitura centrală. A fost trasă din țeava dreaptă

a armei de foc atipica, modificată din arma de vânătoarea de model „T03-63”

XXXXX, XXXXX.

către avocații Turculeț Mariana și Eni Olga în interesele inculpatului Milea Artur și

de avocații Moldovanu Maria și Stănilă Elena în interesele inculpatului Curjos

Grigore, prin care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

2

3.1 Avocatele Turculeț Mariana și Eni Olga în interesele inculpatului Milea

Artur, au solicitat admiterea apelurilor, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

au solicitat recalificarea acțiunile inculpatului Milea Artur conform prevederilor art.

186, alin. (2), lit. b), d), c) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă minimă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității.

În argumentarea apelurilor autoarele au invocat că, prima instanță prin

aprecierea eronată a probelor administrate la materialele dosarului, fără temei a

constatat în acțiunile lui Milea Artur componența de infracțiune prevăzută de art. 188,

alin. (2), lit. b), d), e), f) Cod penal, reținând atacul săvârșit de Milea Artur asupra

părții vătămate Popov Ștefan în scopul sustragerii bunurilor, cu aplicarea armei și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Apelantele au susținut că, prin cumulul de probe administrate la materialele

dosarului și cercetate în ședința de judecată nu se denotă existența atacului săvârșit de

către Milea Artur asupra părții vătămate Popov Ștefan, în scopul sustragerii bunurilor

acestuia, cu aplicarea armei, invocând că, printr-o singură declarație a părții vătămate

care ar fi auzit două împușcături, nu poate fi reținut în acțiunile inculpatului Milea

Artur săvârșirea atacului tâlhăresc asupra părții vătămate, cu aplicarea armei în scopul

sustragerii bunurilor acestuia.

La acest segment, apărarea a menționat că partea vătămată Popov Ștefan la

depunerea plângerii în adresa organului de urmărire penală a invocat că i-au fost

sustrase patru oi de către Curjos Grigore și încă două persoane necunoscute.

A mai notat partea apărării că, deși, partea vătămată Popov Ștefan a declarat

folosirea unei arme de foc de către Curjos Grigore, totuși nu a indicat că aceste acțiuni

s-ar înțelege sub sintagma de atac și anume ca fiind niște acțiuni agresive a

făptuitorului, în speță, a lui Milea Artur însoțite de violență periculoasă pentru viața

sau sănătatea persoanei agresate sau cu amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe.

Suplimentar, avocata Eni Olga a menționat că, la baza sentinței prin care Milea

Artur a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii, au fost puse declarațiile lui

în calitate de bănuit, acumulate în cadrul urmăririi penale (f.d.77-78), care nu au fost

cercetate în instanța de judecată. De asemenea, susține că instanța nu a dat apreciere

declarațiilor date în cadrul urmăririi penale în calitate de bănuit (f.d.81-82), din care

rezultă că el nu a auzit ca cineva să strige la el să lase oile și nu cunoaște cauza

efectuării tragerii de către Curjos Grigore.

3.2 Avocatele Moldovanu Maria și Stănilă Elena au depus apeluri în interesele

inculpatului Curjos Grigore, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

au solicitat recalificarea acțiunile inculpatului Curjos Grigore conform prevederilor

art. 186, alin. (2), lit. b), d), c) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă non privativă de

3

libertate, iar în privința art. 290 Cod penal de încetat procesul penal în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție, precum și din motivul că inculpatul a predat

benevol arma.

În motivarea apelurilor au invocat că, în acțiunile săvârșite de Curjos Grigore

și Milea Artur nu se regăsesc elementele componente ale infracțiunii de tâlhărie

prevăzute de art. 188, alin. (2), lit. b), d), e), f) Cod penal.

Menționează că, pornind de la noțiunea oferită de legea penală infracțiunii de

tâlhărie și analizând acțiunile săvârșite de Curjos Grigore și Milea Artur, nu se

regăsește intenția acestora de a ataca anumite persoane, însoțită de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, așa cum, în momentul sustragerii oilor, în afară de

Curjos Grigore, Milea Artur și Lazăr Anatolie nu mai era prezentă nici o persoană,

respectiv, consideră că nu se poate menționa existența acțiunilor de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea unei persoane.

Faptul prezenței armei de foc la Curjos Grigore în timpul săvârșirii acțiunilor

infracționale de sustragere a oilor, nu poate fi calificat drept violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei, așa cum, aceasta nu a fost utilizată împotriva lui

Popov Ștefan, care nici măcar nu era prezent la locul săvârșirii infracțiunii. Se mai

invocă că, Curjos Grigore nici nu a avut intenția de a utiliza arma împotriva stăpânului

stânei sau a altei persoane, așa cum, nici nu cunoștea dacă acesta era sau nu la stână

în acea seară.

Relatează că, motivul deținerii asupra sa a armei de foc în momentul săvârșirii

acțiunilor de sustragere a oilor, îl reprezintă faptul că, așa cum se cunoștea cu partea

vătămată, știa cu certitudine că Popov Ștefan are la stâna sa 7 câini mari și în

momentul în care aceștia au început să latre și să devină agresivi, a tras o dată în aer

pentru a-i speria, ca să nu se năpustească asupra lor. Alte trageri nu au fost efectuate.

Mai menționează că, chiar dacă ar fi să ne conducem de declarațiile părții

vătămate care a declarat că l-a văzut pe Curjos Grigore, acest fapt nu poate fi reținut

ca fiind sustragerea deschisă a bunurilor, deoarece am fi în prezența circumstanței în

care Curjos Grigore a fost observat de victimă, însă el, bazându-se pe situația

creată, a considerat că acționează pe ascuns, situație care este tratată ca fiind

sustragerea bunurilor pe ascuns. Pe când, în cazul infracțiunii de tâlhărie, însuși

infractorul trebuie să conștientizeze faptul că este văzut de cineva în momentul

sustragerii bunurilor, ceea ce în speța respectivă nu a fost.

Cu privire la declarațiile părții vătămate privind efectuarea a două focuri cu

arma de către persoana care se afla în mașină, nu a văzut cine anume a împușcat, o

împușcătură era efectuată în direcția lui și alta în aer, nu le susține ca fiind pertinente

și concludente, așa cum acestea nu pot fi probate, deoarece la locul săvârșirii

infracțiunii a fost găsit doar un cartuș, iar potrivit raportului de expertiză nr. 6191,

6192 din 14 septembrie 2015, cartușul ridicat face parte componentă a cartușului de

4

vânătoare calibru 16 cu lovitura centrală. A fost trasă din țeava dreaptă a armei de foc

atipică, modificată din arma de vânătoare de model "T03-63" XXXXX cu XXXXX,

fiind vorba doar despre o tragere și nu două.

În ceea ce privește declarațiile contradictorii oferite de către condamnatul Milea

Artur în cadrul desfășurării urmăririi penale și la etapa judecării cauzei în ședința de

judecată, cu privire la faptul că în faza desfășurării urmăririi penale acesta a declarat

că Curjos Grigore a efectuat două împușcături, iar în ședința de judecată a declarat că

ultimul a efectuat o singură împușcătură, susține că, urmează a concretiza totuși care

din declarațiile sale corespunde adevărului, pentru a nu induce în eroare mersul

procesului penal.

În susținerea declarațiilor inculpatului Curjos Grigore, consideră că sunt și

declarațiile martorului Lazăr Anatolie, care a declarat că s-a auzit o singură

împușcătură, dar nu a văzut cine a efectuat-o.

De asemenea, referitor la declarațiile părții vătămate cu privire la faptul că

inculpații l-au văzut, motivând că el se afla la o distanță de 10-15 m de la ei, și că

ultimii au strigat "hai mai repede că el vine spre noi", la fel, a strigat către ei să se

oprească, însă era gălăgie din cauza că animalele erau agitate, speriate, de aceea

probabil nu l-au auzit, consideră că posibilitatea reală de a fi fost văzut Popov Ștefan

de către inculpații este foarte mică, așa cum infracțiunea a fost săvârșită la miez de

noapte, și cum nici Milea Artur nu l-a auzit pe Popov Ștefan din cauză că animalele

erau agitate și speriate și era practic imposibil de a auzi alte sunete decât cele scoase

de animale, așa și partea vătămată nu avea cum să audă discuția dintre cei doi.

Mai invocă apelantele că, de asemenea și inculpatul Milea Artur, în faza

judecării cauzei, în ședința de judecată a declarat că nu a văzut în acea seară stăpânul

stânei, stâna nu era iluminată și nici nu a auzit strigăte.

Nu sunt de acord cu sentința și din motiv că instanța de judecată nu a ținut cont

de circumstanțele atenuante reglementate de art. 76 alin. (l), lit. e), f) Cod penal.

Referitor la circumstanțele atenuante se menționează că, Curjos Grigore și-a

recunoscut vinovăția parțial, deoarece acesta a sustras 2 oi și nu 4 așa cum figurează

în rechizitoriu și în sentința de condamnare, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, a dat declarații din momentul desfășurării urmăririi penale fără a ascunde

careva detalii și a reparat benevol paguba pricinuită prin predarea lui Popov Ștefan a

11 oi și 1400 lei, sumă care depășește valoarea prejudiciului real cauzat, și-a cerut

scuze de la partea vătămată pentru acțiunile săvârșite și se căiește. Din aceste

considerente, consideră că instanța de judecată trebuie să țină cont de circumstanțele

atenuante specificate la stabilirea pedepsei.

apelurile avocaților Turculeț Mariana, Eni Olga în interesele inculpatului Milea Artur

și a avocaților Moldovanu Maria, Stănilă Elena în interesele inculpatului Curjos

Grigore au fost respinse ca nefondate, sentința s-a menținut fără modificări.

5

judecată a respectat toate prevederile procesuale la examinarea cauzei penale și de

asemenea corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpaților, ținând cont de

circumstanțele reale și personale, de circumstanțele atenuante și agravante.

Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar,

care au fost apreciate corect, încadrând just acțiunile inculpatului Curjos Grigore în

baza dispozițiilor art. art. 188 alin. (2), lit. b), d), e), f) Cod penal, art. 290 alin. (1)

Cod penal, și ale lui Milea Artur în baza dispozițiilor art. 188 alin. (2) lit. b), d), e), f)

Cod penal.

Soluția instanței de fond privind condamnarea inculpaților a fost apreciată ca

întemeiată, la adoptarea căreia s-a ținut cont în deplină măsură de prevederile alin.

(1), art. 101 Cod de procedură penală, astfel încât probele au fost apreciate din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul părții apărării precum că

nu poate fi reținut în acțiunile lui Milea Artur săvârșirea atacului tâlhăresc asupra

părții vătămate, cu aplicarea armei în scopul sustragerii bunurilor acesteia, doar în

baza declarației părții vătămate care ar fi auzit două împușcături, or, declarațiile părții

vătămate sunt susținute de declarațiile martorului Lazăr Anatolie, cât și de declarațiile

inculpatului Milea Artur date în cadrul urmăririi penale în calitate de bănuit prin care

a confirmat faptul că, „la 30 august 2015 împreună cu Curjos Grigore au fost la stâna

de oi ce aparține lui Popov Ștefan pentru a sustrage oi. Curjos Grigore având asupra

sa o armă de vânătoare cu țeavă tăiată, în timpul când luau oile din ocol a tras două

focuri de armă, din motiv că a ieșit Popov Ștefan și a strigat la ei. În timpul efectuării

împușcăturilor, Popov Ștefan se afla la 30 metri de la ei. Consideră că Curjos Grigore

a efectuat împușcături ca Popov Ștefan să nu se apropie de ei” (f.d.77-78, vol.I).

Instanța de apel a considerat că corespund realității obiective anume declarațiile

inculpatului Milea Artur date la urmărirea penală, care coroborează cu alte probe ale

cauzei penale și corespund circumstanțelor stabilite. Instanța de fond s-a bazat atât pe

declarațiile inculpaților care au fost date la începutul procesului penal, raliate unui

ansamblu de probe administrate și apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, prin care vinovăția inculpaților s-a confirmat

integral și care nu trezesc dubii. Prin urmare, coroborând declarațiile părții vătămate,

a martorului, cu cele ale inculpatului Milea Artur, instanța de apel a constatat că

inculpatul prin declarațiile date în instanță încearcă să diminueze acțiunile pe care le-

au întreprins și consecințele acestora în vederea excluderii circumstanței de comitere

a atacului împotriva persoanei, declarații pe care instanța de apel le-a respins.

Potrivit rațiunilor expuse, s-a considerat că acțiunile inculpaților la momentul

aplicării erau orientate împotriva persoanei, prezentau pericol real pentru viața și

6

sănătatea părții vătămate Popov Ștefan, așa cum, s-a reținut că au fost efectuate două

focuri de armă, o împușcătură a fost efectuată în direcția părții vătămate și alta în aer.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul apărării precum că nu a fost

demonstrată intenția inculpaților de a comite atacul tâlhăresc, or, aceasta se dovedește

elocvent prin faptul că inculpatul Curjos Grigore era dotat cu armă de foc, ceea ce

denotă convingător că arma de foc, confecționată artizanal, depistată și ridicată de la

inculpat este specifică comiterii crimelor de acest gen, cu care poate fi aplicată

violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, ori amenințarea

aplicării unei astfel de violențe. Prin urmare, intenția inculpaților nu poate fi pusă la

dubii datorită specificului acțiunilor de ei întreprinse împotriva părții vătămate.

Referitor la alegația părții apărării că în acțiunile săvârșite de către inculpații

Curjos Grigore și Milea Artur nu se regăsesc elementele componente ale infracțiunii

de tâlhărie prevăzute de art. 188 alin. (2), lit. b) d), e), f) Cod penal, invocând în acest

sens că, analizând acțiunile săvârșite de Curjos Grigore și Milea Artur, nu s-a regăsit

intenția acestora de a ataca anumite persoane, însoțită de violență periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, așa cum, în momentul sustragerii oilor, în afară de Curjos Grigore, Milea

Artur și Lazăr Anatolie nu mai era prezentă nici o persoană, respectiv consideră că nu

se poate menționa existența acțiunilor de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea unei persoane, cele menționate sunt combătute prin declarațiile părții

vătămate Popov Ștefan, respectivele declarații coroborează cu declarațiile făcute de

către Milea Artur în cadrul urmăririi penale în calitate de bănuit.

Referitor la solicitarea avocatului de a fi încetat procesul pornit în privința lui

Curjos Grigore în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, din motivul intervenirii termenului

de prescripție, instanța l-a respins ca neîntemeiat, or, potrivit clasificației oferite de

art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, face parte

din categoria infracțiunilor mai puțin grave. Conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal,

persoana se liberează de răspundere penală dacă au expirat 5 ani de la momentul

săvârșirii unei infracțiuni mai puțin grave.

La caz, ziua săvârșirii infracțiunii este 30 august 2015, prin urmare nu sunt

temeiuri de a fi încetat procesul pornit în baza art. 290 alin. (1) Cod penal și liberat

de răspundere penală Curjos Grigore.

Partea apărării a mai solicitat liberarea de răspundere penală a lui Curjos

Grigore în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, invocând că inculpatul a predat benevol

arma de foc pe care o deținea fără autorizație corespunzătoare. În acest sens, instanța

a reținut ca neîntemeiat acest argument, or, predarea armei a avut loc la solicitarea

lucrătorului de poliție și nu a fost inițiativa inculpatului de a o preda organelor de

drept, fapt confirmat prin procesul verbal de ridicare din 03 septembrie 2015.

La caz, instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată în privința

inculpatului Milea Artur în baza art. 188 alin. (2), lit. b), d), e), f) Cod penal și în

7

privința inculpatului Curjos Grigore în baza art. 188 alin. (2), lit. b), d), e), f) Cod

penal, art. 290, alin. (1) Cod penal de către instanța de fond este întemeiată și își va

atinge scopul de restabilire a echității sociale, de corectare și reeducare a inculpaților.

și Grigoraș Constantin în interesele inculpatului Milea Artur, și de Moldovanu Maria

și Pavlov Natalia în interesele inculpatului Curjos Grigore, solicitând casarea deciziei

instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare.

6.1 Avocatul Grosu Eugen în interesele inculpatului Milea Artur în recursul

ordinar declarat, fără a invoca prevederile art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat

casarea sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de fond în alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat că:

- probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de

acuzatorul de stat, pe parcursul examinării prezentei cauze penale, nu au dat temei la

o stabilire sigură a vinovăției lui Milea Artur în săvârșirea infracțiunii incriminate;

- au fost ignorate declarațiile părții vătămate Popov Ștefan date în cadrul ședinței

de judecată;

- acuzarea și-a probat învinuirea în săvârșirea infracțiunii de atac tâlhăresc doar

prin declarațiile părții vătămate, care pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei

penale nu au fost concrete, consecutive, sigure, fiind contradictorii și nu au fost

confirmate prin alte probe directe sau indirecte;

- concluzia instanțelor de judecată precum că fapta prejudiciabilă incriminată

inculpatului întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b, d,

e, f Cod penal, este rezultatul aprecierii eronate a materialului probatoriu administrat

la materialele dosarului.

6.2 Avocatul Grigoraș Constantin în interesele inculpatului Milea Artur, în

recursul declarat a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 8, 12 Cod de procedură

penală, solicitând casarea integrală a sentinței instanței de fond și a deciziei instanței

de apel cu dispunerea rejudecării cauzei, pentru a fi elucidate toate circumstanțele

importante la caz.

În motivare recurentul a indicat că, Milea Artur a fost condamnat ilegal pentru o

faptă care a fost încadrată juridic greșit, considerând că acțiunile acestuia urmau a fi

recalificate în baza art. 186 alin. (2) c) d) Cod penal, deoarece nu s-a demonstrat

aplicarea armei. Apărătorul consideră că partea vătămată a scris plângerea despre

aplicarea armei de foc ”sub dictare, cele descrise în conținutul plângerii și reținute de

către instanțele de judecată nu corespund realităților, ceea ce a dus la condamnarea

inculpatului pentru fapte ce nu au fost comise de el”.

La fel, recurentul a invocat că, fiindu-i cauzat clientului său prejudiciu material

pe toată perioada de urmărire penală clientul său a declarat că oile pretinsei părți

vătămate au deteriorat harbujii din apropierea stânei, deci nu a fost demonstrată

8

sustragerea oilor cu scop de profit în timp ce inculpatul intenționa s-și compenseze

paguba cauzată de oile lui Popov Ștefan.

Mai mult, recurentul consideră că pretinsa parte vătămată a pretins și a însușit

de la Curjos Grigore 11 oi în loc de 4 oi pe care pretinde că le-ar fi sustras inculpații,

astfel reclamantul consideră că acțiunile inculpaților urmau a fi calificate ca

samavolnicie, iar acțiunile părții vătămate - ca șantaj în privința inculpaților.

Recurentul de asemenea a invocat și argumentele care au fost invocate în

apelurile declarate în interesul inculpatului Milea Artur menționate la pct. 3.1 din

prezenta decizie.

Luând în considerație circumstanțele noi specificate mai sus, recurentul solicită

casarea sentinței și deciziei cu trimiterea cauzei la rejudecare pentru a fi elucidate

toate circumstanțele importante.

6.3 Recurenta Pavlov Natalia în interesele inculpatului Curjos Grigore, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel din următoarele

considerente:

- instanța de apel а administrat unilateral declarațiile părții vătămate, care se

contrazic cu celelalte probe ale acuzării. Instanța de apel nu а răspuns în decizia sa,

din care considerente а dat apreciere exclusiv poziției părții vătămate, fără а ține cont

contradicțiile acesteia în coraport cu alte probe ale acuzării;

- instanța de apel nu а dat apreciere faptului „ că martorul zice ci nu а văzut pe

proprietarul stânei in acea noapte, nu а auzit strigăte, а auzit doar о împușcătură,

precum și faptul că au fost luate 2 oi” iar partea vătămată declară „ а alergat spre

mașină, а strigat, și că i-au fost sustrase 4 oi, au fost efectuate 2 împușcături”;

- instanța de judecată а calificat paguba părții vătămate ca fiind considerabilă „

fără а administra probe certe in acest sens". Nu s-a stabilit cert câte oi au fost sustrase

părții vătămate, 2 sau 4. Nu s-a prezentat dovada costului unei oi. La acest capitol

fiind administrare declarații contrare dintre partea vătămată și martorul acuzării,

inculpați.

- instanța de apel, nu а stabilit cert că arma а fost folosită in privința părții

vătămate Popov Ștefan, în acest sens fiind declarații contrare dintre partea vătămată

și martorul acuzării, inculpați și înscrisurile administrate.

- instanța de apel nu а stabilit daca а fost aplicată violența periculoasă asupra

părții vătămate sau а fost amenințată partea vătămată cu aplicarea violenței, sau а fost

tras un foc de armă în aer pentru а specia cânii de la stână.

- instanța de apel nu а dat apreciere circumstanțelor în care а avut loc fapta: timp

de noapte, lipsa luminii, distanța mare de la stână până la căsuța stânei, lătratul

puternic al cânilor, țipătul oilor, circumstanțe care dacă este să le analizăm, prin

prisma declarațiilor părții vătămate, fac imposibil vizualizarea pății vătămate de la

distanța de 40 de metri.

9

6.4 Recurenta Moldovanu Maria în interesele inculpatului Curjos Grigore în

recursul ordinar al său invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) 6) și 12) Cod de

procedură penală solicită casarea deciziei instanței de apel și sentinței instanței de

fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond prin care să se dispună

recalificarea faptei lui Curjos din prevederile art. 188 alin. (2) lit. b), d) c) f) Cod penal

la art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, iar pe art. 290 alin. (1) Cod penal să fie achitat.

În motivare recurenta a indicat că, instanța de apel a examinat cauza în lipsa

părții vătămate, care se afla după hotarele țării, prin ce au fost încălcate drepturile

inculpatului; în lipsa acesteia nu au fost elucidate circumstanțele expuse în pct. 6.3

din prezenta decizie, ceea ce în opinia sa a dus la încadrarea greșită a acțiunilor

inculpatului, consideră că acestea urmau a fi reîncadrate în baza art. 186 alin. (2) lit.

b), c) Cod penal. Referitor la prevederile art. 290 alin. (1) Cod penal, recurenta

consideră că inculpatul a predat benevol arma organelor poliției , de aceea urma a fi

achitat pe acest capăt de învinuire în temeiul alin (3) al art. 290 Cod penal.

Practic recurenta invocă aceleași argumente pe care le-a invocat și în apel.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor avocaților,

menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate

și lipsite de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea

urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit textelor recursurilor declarate de avocați în care se invocă ca temeiuri de

casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), 11), 12) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise când:

- cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei

părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre această imposibilitate;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanțele de

fond au admis erori grave de fapt și de drept, care au afectat soluțiile instanțelor;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre

de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blânde,

- persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași

faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a

fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul

inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege;

10

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

însă Colegiul consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursurilor, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurenți.

Temeiul invocat , prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală,

nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, nu

s-a înregistrat încălcări procedurale în cadrul ședinței de judecată. Conform

materialelor dosarului partea vătămate Popov Ștefan a fost citat de a participa în

cadrul ședinței, fapt confirmat prin recipise și avize recepționate sau întoarse cu

rezultatul „plecat” sau „necunoscut”, iar procesele verbale confirmă prezența

ultimului la unele ședințe de judecată. Problema lipsei părții vătămate nu a fost

invocată în cadrul ședinței de judecată, mai ales că este declarația lui Popov Ștefan

anexată la dosar și numită ca probă (vol-I, f.d. 238- 241).

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

invocat de avocatul Grosu Eugen în interesele inculpatului Milea Artur în recursul

său, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Argumentele că ilegal a fost învinuit

inculpatul sau că nu au dat temei la o stabilire sigură a vinovăției lui în săvârșirea

infracțiunii sunt neîntemeiate, din motiv că apărarea lui Milea Artur în instanța de

apel pleda pentru recalificarea acțiunilor acestuia de la art. 188 Cod penal la art. 186

Cod penal. Conform prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

nu se va expune pe acest capăt, or temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în

recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța

de apel.

În continuare, Colegiul menționează că, în cererea de recurs, avocatul Grigoraș

Constantin în interesele inculpatului Milea Artur a invocat în mod repetat argumente

deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii precedente referitor la

recalificarea acțiunilor în baza art. 186 Cod penal, circumstanțele invocate în pct. 6.2

din prezenta decizie pe care recurentul le consideră circumstanțe noi nu au fost

invocate în apel și, deci, în baza art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, nu pot fi

invocate în recurs. Deci, în prezent nu există circumstanțe cu caracter substanțial și

convingător, care să justifice ingerința instanței supreme în hotărârea instanței de apel,

în latura stabilirii pedepsei.

În același context, instanța de recurs consemnează că găsește vădit nefondate

criticele ce vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatului de instanța de apel,

rezultând în acest sens din însăși scopul pedepsei penale exclamat în art. 61 Cod penal

de legislator, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept scop

11

restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru

recurs semnalate de recurent nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța de apel

și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75,

76, 78, 84 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

în privința inculpaților, stabilite conform sancțiunii articolelor incriminate iar în

sprijinul statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru ca infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

au fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

Procedură Penală.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința lui Curjos Grigore

12

prin aplicarea art. 84 Cod penal pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 8

ani 6 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar lui Milea Artur pedeapsă

sub formă de închisoare pe termen de 8 ani cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, pedepse care răspund scopului de corectare și reeducare a inculpaților

prevăzut de art. 61 Cod penal, care vor duce la formarea unei atitudini pozitive a

acestora față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale,

iar argumentele invocate de recurenți privind aplicarea pedepsei non privative de

libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

Potrivit textului recursurilor declarate de avocați în care se invocă ca temeiuri de

casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul

că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată corect a

menținut sentința atacată.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată

de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs.

Despre faptul că, instanța de apel nu a formulat un răspuns detaliat la fiecare

argument avansat de apelanți, Colegiul reiterează despre statuările Curții Europene

referitoare la exigențele de motivare a unei hotărâri judecătorești, apreciate în

coroborare cu echitatea procedurii penale desfășurate împotriva inculpatului, unde

Curtea a evidențiat că efectul art. 6 § 1 din Convenție este, inter alia, de a plasa

„tribunalul” sub o obligație de a proceda la o examinare corespunzătoare a

pledoariilor, argumentelor și probelor din dosar, care urmează a fi luate în considerație

într-un mod adecvat. Totuși, deși art. 6 § 1 obligă instanțele de a prezenta motive în

susținerea hotărârilor sale, norma nu poate fi înțeleasă întru a obliga să fie adus un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk v. the Netherlands,

19 April 1994, §§ 59 și 61, Series A no. 288, și Burg and Others v. France (dec.),

ECHR 2003-II). Extinderea obligației de a motiva poate depinde în special de natura

deciziei și urmează a fi apreciată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe în parte (a

se vedea Ruiz Torija v. Spain and Hiro Balani v. Spain, hotărîri din 9 decembrie 1994,

19 decembrie 1997, Reports 1997 VIII, § 55). Respectiv, instanțele nu sunt obligate

să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument avansat de părți, mai cu seamă dacă

el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

13

circumstanțele cauzei.

Colegiul penal ține să evidențieze că, invocarea formală a unor temeiuri de

casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, ci doar se face trimitere la

conținutul probelor și la aprecierea acestora, nu va face obiect de examinare în

procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu

argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu,

este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpaților sunt descrise detaliat

în descriptivul deciziei instanței de apel, pe care instanța de recurs și le însușește sub

aspectul stării de fapt și de drept a cauzei, așa cum au fost reținute de instanța de apel.

Colegiul nu se va expune cu privire la pretinsele erori enunțate de recurenți,

întrucât autorii cererilor de recurs semnalându-le, au eșuat să descrie esența acestora

și relevanța lor pentru cauza deferită judecății, referindu-se preponderent la

chestiunea de apreciere a probatoriului. Totodată, Colegiul consideră inacceptabil

faptul că recurenții, pe calea recursului ordinar, doresc să se ajungă practic la o nouă

analiză a circumstanțelor de fapt din sentința primei instanțe și din decizia instanței

de apel nu pentru a fi corectată vreo eroare judiciară, ci doar în vederea reaprecierii

probatoriului, în acest sens instanța de recurs ordinar transformându-se într-o

veritabilă instanță de apel, ceea ce excedă scopul pentru care aceasta a fost creată.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire

la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a

dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărătorii.

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele

administrate în cauză. Mai mult, în cauza deferită judecății nu s-a constatat

discrepanța între cele reținute de instanțele de fond în vederea condamnării

inculpaților și conținutul real al probelor, sau ignorarea unor aspecte evidente ce ar fi

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține.

Astfel, instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia

Curții de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a

CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către

instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate

în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la

administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale

participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale

ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel

în decizia sa, sunt juste iar criticile recurenților nu constituie temeiuri de a răsturna

14

situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în

sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel, iar recursurile

urmând a fi declarate inadmisibile ca vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Moldovanu Maria și

Pavlov Natalia în numele lui Curjos Grigore și avocații Grosu Eugen și Grigoraș

Constantin în numele lui Milea Artur, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 06 iulie 2020, în cauza penală privindu-i pe

CURJOS Grigore XXXXX și MILEA Artur XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 decembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

15