1ra-989/2020 — art.42,244 alin.1CP

1ra-989/2020 — art.42,244 alin.1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-989/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Brailița Anatoli xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în mun. xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.02.2018 – 17.04.2019;

Instanța de apel: 18.05.2019 – 05.12.2019;

Instanța de recurs ordinar: 12.02.2020 – 03.11.2020.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

încetat procesul penal privind învinuirea lui Brailița Anatoli de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.42, 244 alin.(l) Cod penal, din motivul renunțării procurorului la

învinuire.

Procesul contravențional de acuzare a lui Brailița Anatoli de comiterea

contravenției prevăzute de art.295 Cod contravențional s-a încetat, din lipsa faptului

contravenției.

Cheltuielile de judecată în sumă de 1 750 lei au fost trecute în contul statului.

Brailița Anatoli i-a fost încriminat faptul că, în complicitate cu Panfilii Nina xxxxx și

1

Boț Oxana xxxxxx, a comis evaziune fiscală în următoarele circumstanțe: Brailița

Anatoli xxxxx, activând în funcție de jurist la Organizația de Micro finanțare „Alo

Credit” SRL, în temeiul ordinului nr.12 din 01.09.2014 administratorului OM „Alo

Credit” SRL, fiind în mun. Chișinău, în perioada 01.01.2015 - 31.12.2015, în

complicitate cu Panfilii Nina și Boț Oxana, având obligația conform art.8 alin.(2) lit. c),

e) din Codul fiscal, aprobat prin Legea RM nr.ll63-XIII din 24.04.1997, care prevede că

„contribuabilul este obligat să țină contabilitatea conform formelor și modului stabilit de

legislație, să întocmească și să prezinte Serviciul Fiscal de Stat și serviciului de colectare

a impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure

integritatea documentelor de evidență în conformitate cu cerințele legislației... ”,

„contribuabilul este obligat să achite la buget, la timp și integral, ținând cont de

prevederile art.7 alin.(5), sumele calculate ale impozitelor și taxelor, asigurând

exactitatea și veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate” și ale art.2 din Legea

Contabilității nr.113-XVI din 27.04.2007, care stipulează că ’’prevederile prezentei legi

se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activitate de

întreprinzător...”, art.7 din Legea Contabilității nr.113-XVI din 27.04.2007, care prevede

că ’’entitatea este obligată să țină contabilitatea și să întocmească situațiile financiare în

modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi

contabile și de alte acte normative aprobate în conformitate cu art.11 alin.(2) lit. a) din

lege”, contrar normelor indicate și în încălcarea art.18 lit. a) din Codul fiscal care

prevede că, ”În venitul brut se includ: venitul provenit din activitatea de întreprinzător,

din activitatea profesională sau din alte activități similare ”, art.83 alin.(4) din Codul

fiscal, care prevede că „declarația cu privire la impozitul pe venit se completează în

modul și forma stabilite de Guvern”, în scopul tăinuirii obiectului impozabil, nu a

reflectat în evidența contabilă veniturile obținute din prestarea serviciilor de împrumut

persoanelor fizice, și anume în declarația cu privire la impozitul pe venit din activitatea

de întreprinzător pentru perioada anului 2015, adică a inclus date denaturate cu privire la

venituri, în declarațiile cu privire la impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător

pentru perioada anului 2015, care este document fiscal, fapt ce a dus la necalculare și

achitarea impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător pentru perioada A/2015,

în sumă de 96 080 MDL, ce depășește 1 500 unități convenționale.

Astfel, la momentul expedierii cauzei penale cu rechizitoriu instanței de judecată

lui Brailița Anatoli i s-a incriminat faptul că, în complicitate cu Panfilii Nina și Boț

Oxana, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.art.42, 244 alin.(1) Cod penal (evaziunea

fiscală a întreprinderilor) pe semnele: evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și

organizațiilor, prin includerea în documentele contabile, fiscale și financiare a unor date

denaturate privind veniturile și cheltuielile, prin tăinuirea unor obiecte impozabile, care a

condus la neachitarea impozitului ce depășește 1500 unități convenționale, săvârșit ca

complice.” (vol. 23, f.d.128-129).

2

Organul de urmărire penală a calificat fapta incriminată inculpatului în baza: ,,

art.art.42, 244 alin.(1) Cod penal (evaziunea fiscală a întreprinderilor) pe semnele:

evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, prin includerea în

documentele contabile, fiscale și financiare a unor date denaturate privind veniturile și

cheltuielile, prin tăinuirea unor obiecte impozabile, care a condus la neachitarea

impozitului ce depășește 1 500 unități convenționale, săvârșit în calitate de complice.”

(vol.20, f.d.92).

2.2. În ședința de judecată în primă instanță, prin ordonanța din 15 noiembrie 2018,

acuzatorul de stat a dispus: „ renunțarea integrală la învinuirea adusă inculpatului

Brailița Anatolie Ivan de comiterea infracțiunii prevăzută de art.art.42, 244 alin.(1) Cod

penal, deoarece fapta constituie contravenție” (vol.23, pag.39-41).

3.1. Procurorul Ceruța Elena, prin care a solicitat casarea totală a sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care să

procesul penal în privința lui Brailița Anatolie, să fie încetat din motiv că fapta constituie

o contravenție și încasarea de la Brailița Anatolie a sumei de 1 750 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În susținerea apelului procurorul a invocat că:

- martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești au declara că Brailița activa în

calitate de jurist la SRL ”Alo Credit”, în caz dacă se rețineau cu plata erau telefonați de

către ”un domn Anatolie” cu nr. de tel xxxxx, număr care a fost confirmat că aparține lui

Brailița și de către martorul Rusu (Gavriliță) Maria;

- potrivit declarațiilor martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești, Brailița le

cerea să se prezinte la el ca să se clarifice cu achitările, în caz contrar o va ataca în

instanța de judecată;

- au achitat personal lui Bralița Anatoli, la oficiul acestuia din str. xxxxx, mun.

Chișinău, separat de oficiul SRL „Alo Credit”, de două ori, suma de 8 000 lei și

respectiv 24 000 lei, pentru care ultimul i-a eliberat ordine de încasare, cu ștampila

întreprinderii și o anumită semnătură, fără nici un bon fiscal, însăși Boț Oxana. și Panfil

Nina au declarat că Brailița Anatolii era la curent cu faptul că o parte din contracte

erau contabilizate, iar o parte nu;

- nu poate fi reținut faptul că Brailița nu era contabil și nici nu intra în atribuțiile

sale de serviciu să ducă evidența contabilă a întreprinderii, atâta timp cât acesta a fost

învinuit de săvârșirea faptei de evaziune fiscală prin complicitate. Există faptul de

încălcare a regulilor de organizare și de ținere a contabilității de către angajații ’’Alo

Credit” SRL și anume de către Boț Oxana, Panfil Nina și Brailița Anatol;

- la 17.09.2018, acuzarea a înaintat o cerere prin care a solicitat încetarea procesului

penal în temeiul art.332 alin (2) Cod de procedură penală, cererea care, prin încheierea

din 17.10.2018, a fost respinsă ca prematură. Prin ordonanța din 15.11.2018, citită în

3

ședință de judecată, acuzatorul de stat a dispus renunțarea la învinuirea adusă lui Brailița

Anatolii, privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.art.42, 244 alin.(1) Cod penal,

din motiv că fapta constituie contravenție. Cu toate că acuzarea a renunțat la acuzare,

instanța de judecată a continuat examinarea procesului penal;

- instanța urma doar să înceteze procesul penal în privința lui Brailița Anatolie, din

motiv că fapta constituie o contravenție, iar procesul contravențional nici nu putea fi

pornit/examinat din motiv că a expirat termenul de prescripție a răspunderii

contravenționale.

Acuzarea contestă sentința în partea respingerii încasării din contul lui Brailița

Anatolii a cheltuielilor judiciare în sumă de 1 750 lei (7 000 lei, potrivit rechizitoriului,

împărțit la 4 participanți). În speță nu au fost stabilite excepțiile prevăzute în art.229 Cod

de procedură penală, în cazul cărora persoana ar putea fi eliberat de plata cheltuielilor

judiciare...” (vol. 23, f.d.186-189).

3.2. Avocatul Eremia Vitalie, în numele inculpatului, prin care solicită ca Brailița

Anatoli să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzută de art.art.42, 244 alin.(1) Cod

penal din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În susținerea apelului, avocatul și inculpatul a invocat că nu au fost aduse probe că

Brailița Anatoli, a fost supus sancțiunilor administrative de către reprezentanții

Serviciului Fiscal de Stat pentru încălcări privind dările de seamă anuale sau trimestriale,

sau pentru neexecutarea părții de venit a bugetului;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli, a fost sancționat administrativ de către

organele serviciului Fiscal de Stat pentru neasigurarea accesului în încăperile O.M. „Alo

Credit” S.R.L., de producție, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spațiile

comerciale și în spatii cu alte destinații, prin neprezentare de explicații, date, informații

și documente, necesare organului fiscal, asupra problemelor ce apar în timpul

controlului, prin interzicerea accesului funcționarului fiscal la sistemul electronic de

evidență contabilă al contribuabilului, prin împiedicarea ridicării documentelor;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli, a avut acces în calitate de angajat pe

perioada activării în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L., la documentația de calculare și de

plată a impozitelor și taxelor către Serviciul Fiscal de Stat;

- nu au fost aduse probe că lui Brailița Anatoli, în calitate de angajat în cadrul O.M.

„Alo Credit” S.R.L. i-a fost pusă sarcina, să ducă evidența calculelor și vărsării

impozitelor și altor plăți obligatorii la bugetul public național;

- nu au fost aduse probe că, lui Brailița Anatoli, în calitate de angajat în cadrul

O.M. „Alo Credit” S.R.L., i-a fost pusă sarcina stabilirii, calculării impozitelor, taxelor și

a celorlalte venituri publice;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli, a deținut informația privind care este

suma concretă a impozitului fiscal pentru fiecare an în parte;

4

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli, a fost puse sarcini privind: întocmirea

de declarații fiscale; întocmirea de documente de plăți fictive; alcătuirea de registre

contabile ireale; nedeclararea materiei impozabile; declararea de venituri inferioare celor

reale; executarea de registre de evidență duble: un exemplar real și altul 5 fictiv;

diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin

înregistrarea în cheltuielile unități a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor ori

înregistrarea de cheltuieli neefectuate în realitate; efectuarea vânzărilor fără factură,

precum și emiterea de facturi fără vânzare efectivă, care ascund operațiuni reale supuse

impozitării; falsificarea bilanțului contabil;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli xxxxx, a putut în calitate de angajat în

cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau în calitate de neangajat, prin faptele sale descrise în

învinuire și rechizitoriu să atenteze la interesele financiare ale statului, în partea formării

bugetului de pe urma încasării impozitelor de la persoanele fizice și juridice;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli xxxxx, a avut posibilitatea în calitate

de jurist angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L., să diminueze cotele impozabile

anuale;

- nu au fost aduse probe că, activitatea lui Brailița Anatoli xxxxx, în calitate de

jurist, angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau în calitate de neangajat, să se

considere drept una responsabilă de evaziune fiscală a O.M. „Alo Credit” S.R.L., față de

bugetul fiscal de stat;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli xxxxx, a fost mandatat sau delegat cu

împuterniciri în calitate de jurist angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în

calitate de neangajat, de către conducerea întreprinderii O.M. „Alo Credit” S.R.L., să

întocmească, să înregistreze, să includă în documentele contabile date vădit denaturate

privind veniturile sau cheltuielile care au putut sau au contribuit la diminuarea venitului

bugetar;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli xxxxx, a cunoscut în calitate de jurist

angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat, care a fost suma

concretă cu care a fost prejudiciat bugetul de stat pentru perioada anilor 2012-2017,

pentru fiecare an în parte; Nu au fost aduse probe că Brailița Anatoli Ivan, a deținut în

calitate de jurist angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat,

în gestiune, documente contabile, registre de evidență a activității întreprinderii O.M.

„Alo Credit” S.R.L., cât și alte documente primare;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli xxxx, a fost în calitate de jurist angajat

în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat, obligat să calculeze

și/sau să achite la buget orice impozite și taxe, penalități, amenzi, să rețină sau să

perceapă, de la alte persoane către buget plățile indicate;

5

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli xxxxx, a fost obligat în calitate de

jurist angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat, să țină

evidența contabilă conform formelor și modului stabilit de legislație;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli xxxx, a fost obligat în calitate de jurist

angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat, să asigure

integritatea documentelor de evidență contabilă în conformitate cu cerințele legislației;

-nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli xxxx, a fost obligat în calitate de jurist

angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat, de a întocmi și a

semna acte de evidență contabilă;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli xxxx, că a fost pusă în sarcina lui

obligația în calitate de jurist angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate

de neangajat, de a include în documentele contabile date care diminuează mărimea

veniturilor sau majorează cheltuielile întreprinderii sau alte date vădit falsificate, ne fiind

rezultatul unei erori, inexactități de clacul e.t.c.;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli, că a fost pusă în sarcina lui obligația în

calitate de jurist angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în 6 calitate de

neangajat, la înregistrarea operațiunilor contabile, manifestate prin deținerea registrului

de casă, registrul jurnal, notelor contabile, bilanțul anual ș.a.;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli, că a fost pusă în sarcina lui obligația în

calitate de jurist angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat,

respectarea termenilor de achitare a impozitului fiscal;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli, a beneficiat în calitate de jurist angajat

în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat, de careva sume bănești,

rezultate din evaziunea fiscală pentru anii 2012-2017;

- nu au fost aduse probe că în sarcina lui Brailița Anatoli, a fost pusă sarcina în

calitate de jurist angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat

obligația de a crea condiții pentru ținerea contabilității întreprinderii;

- nu au fost aduse probe că, în sarcina lui Brailița Anatoli, a fost pusă sarcina în

calitate de jurist angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat

obligația de a verifica veridicitatea datelor evidenței contabile;

- nu au fost aduse probe că, în sarcina lui Brailița Anatolie, a fost pusă sarcina în

calitate de jurist angajat în cadrul O.M. „Alo Credit” S.R.L. sau, în calitate de neangajat

obligația de a include în lista de pontaj date privind lucrul neîndeplinit de fapt sa

îndeplinirea cărorva acte fictive de trecere la pierderi a materiei prime a materialelor sau

a producției la rebut pentru realizarea ei ulterioară în numerar fără a reflecta această

trecere în documentele justificative;

- nu au fost aduse probe că, Brailița Anatoli, a cooperat cu administrația

întreprinderii în vederea comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută la art.244

alin.(1) Cod penal, odată cu examinarea tuturor probelor în cadrul cercetării

6

judecătorești, atât cele prezentate de către partea acuzării cât și cele prezentate de partea

apărării, constat cu vehemență, că vina lui Brailița Anatoli în comiterea contravenției

prevăzute de art.295 Cod contravențional nu este dovedită nici printr-o probă, astfel

încât acesta nu poate fi recunoscut culpabil de comiterea acestei contravenții pe motiv că

în acțiunile sale nu există faptul contravenției, pe motiv că acesta nu este subiectul

contravenției.” (vol.23, f.d.160-165).

fost respinse, ca fiind nefondate, apelurile declarate de procurorul și de avocatul Eremia

Vitalie, în numele inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Instanța de apel a reținut că, urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au

desfășurat în strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și respectiv, nu se

constată încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale

efectuate. Starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Sentința cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de

judecată și enunțarea temeiurilor pentru ce justifică încetarea procesului penal de

învinuire a lui Brăilița Anatoli în comiterea infracțiunii prevăzute la art.42, 244 alin.(1)

Cod penal, precum și încetarea procesului contravențional de acuzare a lui Brăilița

Anatoli în comiterea contravenției prevăzută la art.295 Cod contravențional, din lipsa

faptului contravenție.

Instanța de apel a menționat că probele prezentate în ședința de judecată și puse la

baza sentinței, fiind obținute legal, sânt admisibile conform prevederilor art.95 Cod de

procedură penală și sânt apreciate conform prevederilor art.101 Cod de procedură

penală. Fiecare probă a fost apreciată din punct de vedere al pertinenții, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, astfel concluziile instanței cu privire la încetarea procesului penal și a

procesului contravențional în privința lui Brailița Anatoli sunt formate în urma cercetării

și examinării probelor prezentate de părți, în cumul, sub toate aspectele, complet și în

mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Analizând ordonanța din 15 noiembrie 2018, precum și susținerile verbale ale

procurorului, se observă că acuzatorul de stat a renunțat integral la învinuirea adusă

inculpatului Brailița Anatoli de comiterea infracțiunii prevăzute la art.art.42, 244 alin.(1)

Cod penal, din motivul că fapta inculpatului constituie contravenția prevăzută la art.295

Cod contravențional.

În consecință, prima instanță călăuzindu-se de prevederile art.art.320 alin.(5), 332

alin.(2) și 391 alin.(2) Cod de procedură penală a încetat procesul penal și concomitent, a

dispus soluționarea cauzei conform prevederilor Codului contravențional.

Soluționând cauza conform prevederilor Codului contravențional, prima instanță a

încetat procesul contravențional din lipsa faptului contravenției imputate.

7

Prin urmare, solicitarea părții apărării cu privire la achitarea lui Brailița Anatoli de

comiterea infracțiunii prevăzute la art.art.42, 244 alin.(1) Cod penal este nefondată,

odată ce acuzatorul de stat a renunțat integral la învinuire, iar instanța a încetat procesul

contravențional din lipsa faptului contravenției, soluție ce presupune că inculpatul, în

principiu, este achitat.

Analizând conținutul apelului declarat de procuror se observă că invocă motive prin

care solicită încetarea procesului penal din motivul că fapta constituie contravenție.

Motivele invocate în apel sânt nefondate din următoarele considerente: Pentru ca o faptă

să constituie contravenție este necesar să fie stabilit temeiul juridic al răspunderii

contravenționale și totodată, a felului și limitelor sancțiunii ce urmează a fi aplicată.

Conform ordonanței din 15 noiembrie 2018 acuzatorul de stat a solicitat tragerea

lui Brailița Anatoli la răspundere contravențională în baza art.295 Cod contravențional,

fără a indica indicii calificativi ai componenței de contravenție. Art.295 Cod

contravențional, în vigoare la data imputării faptei (01.01.2015-31.12.2015), cuprindea

10 alineate, adică prevedea 10 componențe de contravenție, cu indicarea semnelor

calificative corespunzătoare.

În cazul în care acuzatorul de stat n-a indicat precis și concret norma

contravențională în baza căreia cere tragerea la răspundere contravențională a

inculpatului, se impune soluția dată de prima instanță: încetarea procesului

contravențional, or, în atare situație lipsește faptul contravenției.

În atare situație, sentința atacată este legală, întemeiată și motivată, prima instanță

acordând deplină eficiență prevederilor stipulate în art.3, 10, 461 Cod contravențional, și

art.art.101, 384 alin. (3) și (4), art.391 alin.(2), 394 alin.(4) și 396 Cod de procedură

penală, precum și ținând seama de recomandările oferite prin Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr.5 din 19.06.2006 „Privind sentința judecătorească”, care, în

punctul 6 prevede: „Vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai

în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate,

fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale.

Instanța de apel a indicat că, criticile cu privire la aprecierea probelor, efectuată de

prima instanță, reprezintă opinia subiectivă a apelanților, care nu este argumentată prin

prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală.

Cu privire la motivele invocate de procuror, ce vizează chestiunea cu privire la

cheltuielile de judecată, se apreciază ca fiind nefondate, or, luând în considerație că în

privința lui Brăilița Anatoli procesul penal a fost încetat din motivul renunțării integrale

de către procuror la învinuire, iar procesul contravențional a fost încetat din motivul că

fapta nu constituie contravenție, rezultă că Brăilița Anatoli nu are calitatea de

condamnat, motivul invocat în apelul procurorului ce vizează încasarea cheltuielilor

judiciare nu este argumentat, din punct de vedere a legalității.

8

recurs ordinar solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare, invocând ca

temei de casare prevederile art.427 alin.(1) pct.6 Cod de procedură penală, concretizând

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile în care hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

În motivarea recursului procurorul a indicat că:

- instanța de judecată а dat о арrесiеrе incorectă рrоbеlоr prezentate de acuzare și

nu а apreciat multilateral și obiectiv рrоbеlе administrate, саrе în cumul dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea contravenției imputate, ori nu s-a expus

asupra tuturor motivelor indicate în apelul procurorului;

- decizia instanței de ареl este contrară stării de fapt stabilite în baza рrоbеlоr

examinate în cadrul сеrсеtării judecătorești, contravine și prevederilor art.101 alin.(1)

Cod de procedură penală care stipulează, expres că ,,fiecare рrоbă urmеаză să fie

арrесiаtă din punct de vеdеrе al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al соrabоrării lor.''

- instanța de apel nu s-a expus, nu а cercetat și nu а apreciat la justa vаloare probele

expuse în apelul procurorului care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului de

comiterea contravenției imputate;

- prin probele acuzării prezentate și cercetate în ședința de judecată, s-a confirmat

că pe parcursul anului 2015, Brailița activând în calitate de jurist la SRL ”Alo Credit” a

comis în complicitate fapta de evaziune fiscală, în sumă de 96 080 lei, însă instanța

greșit a conchis că ’’toți martorii audiați și toate probele scrise cercetate în ședința de

judecată nu demonstrează vinovăția lui Brailița Anatoli de comiterea contravenției” ;

- martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești au declara că Brailița activa în

calitate de jurist la SRL ”Alo Credit”, în caz dacă se rețineau cu plata erau telefonați de

către ”un domn Anatolie” cu nr. de tel xxxxx, număr care a fost confirmat că aparține lui

Brailița și de către martora Rusu (Gavriliță) Maria. Potrivit declarațiilor martorilor

audiați în cadrul cercetării judecătorești, Brailița le cerea să se prezinte la el ca să se

clarifice cu achitările, în caz contrar o va ataca în instanța de judecată. Au achitat

personal lui Brailița Anatoli, la oficiul acestuia din str. Kiev 7, mun. Chișinău, separat de

oficiul SRL „Alo Credit”, de două ori, suma de 8 000 și respectiv 24 000 lei, pentru care

ultimul i-a eliberat ordine de încasare, cu ștampila întreprinderii și o anumită semnătură,

fără nici un bon fiscal. Însăși Boț Oxana și Panfil Nina au declarat că Brailița Anatolii

era la curent cu faptul că o parte din contracte erau contabilizate, iar o parte nu;

- nu poate fi reținut faptul că Brailița nu era contabil și nici nu intra în atribuțiile

sale de serviciu să ducă evidența contabilă a întreprinderii, atâta timp cât acesta a fost

învinuit de săvârșirea faptei de evaziune fiscală prin complicitate. Deci, există faptul de

9

încălcare a regulilor de organizare și de ținere a contabilității, de către angajații ”Alo

Credit” SRL și anume de către Boț Oxana, Panfil Nina și Brailița Anatoli.

- analizând materialele cauzei penale în coroborare cu modificările operate în lege,

acuzarea a constatat că fapta săvârșită de către Brailița Anatoli nu întrunește elementele

infracțiunii art. 42, art. 244 alin. (1) Cod penal ci a contravenției prevăzută de art.295

Cod contravențional. Astfel, încât la 17.09.2018, acuzarea a înaintat o cerere prin care a

solicitat încetarea procesului penal în temeiul art.332 alin (2) Cod de procedură penală,

cererea care, prin încheierea din 17.10.2018, a fost respinsă ca prematură. Prin ordonanță

din 15.11.2018, citită în ședință de judecată, acuzatorul de stat a dispus renunțarea la

învinuirea adusă lui Brailița Anatolii privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.42,

244 alin (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenție.

Astfel, la 15.11.2018, când acuzarea a renunțat la învinuire, instanța urma să

înceteze procesul penal în privința lui Brailița Anatoli, din motiv că fapta constituie o

contravenție, iar procesul contravențional nici nu putea fi pornit/examinat din motiv că a

expirat termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.

Vitalie în numele inculpatului, care a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din considerentele ce vor fi

desfășurate în continuare.

Astfel, potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță, procurorul își

întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe temeiurile pentru recurs prevăzute la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Astfel, partea acuzării critică decizia instanței de apel din considerentul motivării

deficitare și contradictorii a soluției pronunțate, evidențiind că la caz instanțele

10

judecătorești inferioare au dispus eronat încetarea procesului contravențional din lipsa

faptului contravenției, fără a aprecia cumulul de probe prezentate de către acuzare care

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea contravenției imputate.

Având în vedere argumentele aduse în recursuri, Colegiul penal lărgit reține că,

potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

De asemenea, Colegiul penal menționează, că potrivit jurisprudenței naționale,

practicii judiciare constante, sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după

conținut cerințelor art. art.384-397 Cod de procedură penală.

Se consideră că fondul cauzei nu a fost rezolvat când în considerentele hotărârii

primei instanțe nu se arată dacă există sau nu fapta imputată, dacă inculpatul este sau nu

vinovat, dacă există circumstanțe care atenuează ori agravează răspunderea inculpatului,

dacă trebuie ori nu admisă acțiunea civilă ș.a. Fondul cauzei se va considera nerezolvat

ori de câte ori prima instanță nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra chestiunilor de

fond ale procesului, vizând problema vinovăției, a răspunderii penale sau civile ori a

nevinovăției lui în comiterea infracțiunii imputate.

Totodată, una din condițiile adoptării unei sentințe legale este corespunderea părții

descriptive a ei cu circumstanțele constatate în ședința de judecată.

La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art.394 Cod de

procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de

procedură penală, în aceeași consecutivitate.

Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicând-se: locul, timpul, modul săvârșirii ei,

11

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii. Dacă infracțiunea a

fost săvârșită de două sau mai multe persoane prin înțelegere prealabilă sau de un grup

organizat, e necesar să fie expuse acțiunile concrete săvârșite de către fiecare inculpat.

Instanța de recurs constată că, în speță, instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile legale expuse supra și practica judiciară constantă cu privire la forma și

specificul întocmirii hotărârilor judecătorești.

Verificând materialele cauzei prin prisma argumentelor formulate de recurent,

Colegiul penal reține, că potrivit rechizitoriului, Brailița Anatoli a fost învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.42, 244 alin.(l) Cod penal - evaziunea fiscală a

întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, prin includerea în documentele contabile,

fiscale și financiare a unor date denaturate privind veniturile și cheltuielile, prin

tăinuirea unor obiecte impozabile, care a condus la neachitarea impozitului ce

depășește 1500 unități convenționale, săvârșit ca complice.”

Prin ordonanța din 15 noiembrie 2018, acuzatorul de stat a dispus renunțarea

integrală la învinuirea adusă inculpatului Brailița Anatoli de comiterea infracțiunii

prevăzută de art.42, art.244 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta constituie contravenție.

Potrivit sentinței, procesul penal în privința lui Brailița Anatoli, învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.42, 244 alin.(l) Cod penal a fost încetat din

motivul renunțării procurorului la învinuire, iar procesul contravențional în baza art.295

Cod contravențional a fost încetat din lipsa contravenției.

Deși din conținutul sentinței se deduce faptul că, prima instanță a încetat procesul

penal de învinuire a inculpatului Brailița Anatoli în baza art.art.42, 244 alin.(l) Cod penal

din motiv că fapta încriminată constituie o contravenție și conchide asupra necesității

încetării procesului penal din lipsa faptului contravenției, în conținutul sentinței instanța

de fond a omis descrierea faptei contravenționale încriminată inculpatului și constatată,

evitând menționarea modalității săvârșirii contravenției. Mai mult, constatând lipsa

faptului contravenției prevăzute de art.295 Cod contravențional în acțiunile inculpatului,

instanța de fond nu și-a motivat soluția adoptată, or instanța a trecut în revistă dovezile

administrate, dar nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept,

invocate în rechizitoriu.

Totodată, se constată că argumentele expuse în partea descriptivă a sentinței, vin în

contradicție cu dispozitivul acesteia, or pe de o parte instanța de fond argumentează

încetarea procesului în privința lui Brailița Anatoli, pe motiv că acesta nu este subiect al

contravenției, iar pe de altă parte - încetează procesul contravențional din motiv că nu

există faptul contravenției.

12

Este absolut interzisă includerea în partea descriptivă a sentinței a formulărilor care

pun la îndoială nevinovăția în privința căruia a fost încetat procesul penal. Aceasta se va

considera drept încălcare esențială a legii procesual-penale.

În consecință, având în vedere circumstanțele descrise, Colegiul penal conchide

asupra imposibilității menținerii unei asemenea sentințe, întrucât prima instanță nu a

judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre

care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii.

Pe de altă parte, verificând decizia instanței de apel în raport cu argumentele

recursului ordinar, Colegiul penal lărgit conchide că nici această hotărâre nu corespunde

întru totul prevederilor legii procesuale, și în consecință urmează a fi casată, cu remiterea

cauzei pentru o nouă rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

După cum rezultă din dosar, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

partea acuzării și apărării, instanța de apel nu a reacționat în modul prevăzut de lege

asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, nominalizate mai sus, repetându-le

întocmai, nu a desființat total sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând, în latura penală, o sentință

nemotivată și neîntemeiată legal.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit reiterează că, declanșând o continuare

a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat și

vizavi de problemele ce le ridică aceștia.

Prin alte cuvinte, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, în decizia adoptată trebuia să expună concluzia

generală pe marginea apelului, precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea criticilor invocate de procuror, analizând probele și indicând expres care

sunt motivele respingerii unora și aprecierii critice a altora.

Astfel, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

potrivit descriptivului nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept

comise de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanța, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

În contextul dat instanța de recurs remarcă faptul că, instanța de apel în motivarea

deciziei pronunțate s-a expus într-un mod contradictoriu referitor la temeiul de încetare a

procesului contravențional în baza art.295 Cod contravențional, or, deși mai întâi

conchide că „toți martorii audiați și toate probele scrise cercetate în ședința de judecată

nu demonstrează vinovăția lui Brailița Anatoli de comiterea contravenției prevăzute de

art.295 Cod contravențional, ulterior constată că Brailița Anatoli nu este subiect al

13

contravenției invocând că „ …așa cum subiect al contravenției prevăzute de art.295 Cod

contravențional poate fi doar persoana investită cu atribuții de organizare și de tinere a

contabilității, de întocmire și prezentare a rapoartelor financiare, iar inculpatul,

activând în calitate de șef-pază și ulterior de jurist, nu este subiect al acestei

contraveniții și nici în calitate de complice nu poate fi tras la răspundere

contravențională pentru comiterea contravenției prevăzute de art.295 Cod

contravențional, deoarece legislatorul, conducând-se probabil de pericolul social scăzut

al contravenției în comparație cu infracțiunea, nu a reglementat posibilitatea comiterii

contravențiilor în participație - în calitate de autor, instigator, organizator sau

complice.

Prin urmare, instanța nu a verificat dacă normele de drept au fost corect aplicate, în

partea încetării procesului penal și contravențional în privința lui Brailița Anatoli.

De altfel, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, instanța de apel enumerând

probele aduse de către acuzatorul de stat în susținerea învinuirii, printr-o frază de ordin

general conchide că acestea nu dovedesc vinovăția inculpatului Brailița Anatoli în

comiterea contravenției prevăzute de art.295 Cod contravențional, însă potrivit practicii

judiciare o sentință de achitare, nu trebuie să se limiteze la o trecere în revistă a probelor

prezentate de către părți, ci trebuie să conțină analiza acestora, temeinicia concluziilor

instanței despre faptul că învinuirea nu și-a găsit confirmare, precum și motivarea de ce

instanța respinge probele puse la baza învinuirii, fapt care în speță nu a fost realizat.

Așadar, contrar celor reținute de instanță de apel, Colegiul penal lărgit constată că,

instanță nominalizată la adoptarea soluției, nu a elucidat faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a dat răspuns la toate argumentele

invocate în apelul declarat, în susținerea cerințelor privind casarea hotărârii primei

instanțe, expuse în pct.3 al prezentei decizii și reproduse în recurs, indicând doar că

acestea sunt declarative și făcute în scop de a evita răspunderea penală, motivele

invocate în cererea de apel rămânând fără soluționare.

Astfel, statuările superficiale a instanței de apel precum că „ starea de fapt și de

drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate, relevate în cuprinsul sentinței. Sentința cuprinde descrierea

circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor

pentru ce justifică încetarea procesului penal de învinuire a lui Brăilița A. în comiterea

infracțiunii prevăzute la art.art.42, 244 alin.(1) Cod penal, precum și încetarea

procesului contravențional de acuzare a lui Brăilița A. în comiterea contravenției

prevăzută la articolul 295 Cod contravențional, din lipsa faptului contravenției. Probele

prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute legal, sânt

admisibile conform prevederilor articolului 95 Cod de procedură penală și sânt

apreciate conform prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală. Astfel, sânt

pertinente, concludente, utile și veridice probele relevate la punctele 12. – 13. Fiecare

14

probă este apreciată din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

astfel concluziile instanței cu privire la încetarea procesului penal și a procesului

contravențional în privința lui Brailița A. sunt formate în urma cercetării și examinării

probelor prezentate de părți, în cumul, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege. 15.4. Instanța a pus la baza sentinței probele menționate la

cercetarea cărora au avut acces toate părțile în egală măsură, fiind asigurate cu

posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor”, denotă faptul că, hotărârea instanței de

apel nu conține răspunsuri argumentate la criticile de bază invocate în apel. Or, instanță

de apel, prin efectul devolutiv al căii de atac, urma să dea o apreciere amplă aspectelor

de fapt și de drept, prin prisma motivelor principale invocate de către apelant, ceea ce

însă, în prezenta speță, nu a fost efectuat.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe

statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr.25236/02),

hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a

considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție nu

puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce țin de un proces echitabil, fără

o apreciere directă a circumstanțelor factologice prezentate de părți pe marginea speței

deferite judecății (a se vedea Botten v. Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports

of Judgments and Decisions 1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72). Având în vedere

că, Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o examinare directă în fapt, ea

are competența de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic inferioară. În

cazul de față, ținând cont de viciile care afectează hotărârile contestate și de solicitarea

procurorului de încetare a procesului penal în ședința instanței de fond, pe motiv că fapta

constituie o contravenție, echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună

rejudecarea cauzei.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că, ambele instanțe nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii, și că recursul de pe rol este întemeiat

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să țină

seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea apreciere obiectivă probelor administrate în cauză,

având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

15

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Brailița Anatoli

xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 17 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

16