1ra-1515/2020 — art. 361 alin.2 lit. b CP

1ra-1515/2020 — art. 361 alin.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-1515/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2020, în cauza penală în privința lui

Lebejin Valentina xxxx xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.07.2018 – 19.11.2018;

Instanța de apel: 03.12.2018 – 13.02.2019;

Instanța de recurs: 29.03.2019 – 18.06.2019;

Instanța de apel: 01.08.2019 – 03.03.2020;

Instanța de recurs: 19.12.2019 – 15.12.2020.

A C O N S T A T A T:

încetat procesul penal intentat în privința lui Lebejin Valentina în baza art.361 alin.(2) lit. b)

Codul penal, în temeiul prevederilor art.332, 275 pct. 9) Cod de procedură penală.

învinuită de către organul de urmărire penală pentru faptul că, în perioada anului 1998, aflându-

se în mun. Chișinău, având scopul deținerii și folosirii documentelor oficiale false care acordă

drepturi și eliberează de obligații, împreună și de comun acord cu persoane neidentificate până

la moment de către organul de urmărire penală, dându-și seama de caracterul prejudiciabil ale

acțiunilor lor, prevăzând urmările prejudiciabile, admițând și dorind în mod conștient

survenirea acestor urmări, au recurs la confecționarea ilegală a certificatului de naștere seria

xxxx, eliberat de către DRSC, r-nul Cahul la 21.07.1998, pe numele lui Moraru Valentina,

deținând documentul fals de importantă deosebită până la 06 aprilie 2017. S-a indicat în

rechizitoriu că în continuarea acțiunilor sale, urmărind scopul perfectării actelor necesare

pentru a obține pensia în Italia, a întocmit o procură pe numele soțului, Lebejin Vasile, prin

intermediul căruia, la 06 aprilie 2017, a prezentat certificatul de naștere fals la Direcția Apostilă

a Ministerului Justiției, situată în mun. Chișinău, str. 31 august 1989, nr. 82, fiind constatat

1

prin răspunsul primit de la Serviciul Stare Civilă nr. 01/06-13139 din 13 aprilie 2017 că,

certificatul de naștere seria Xxxx, pe numele lui Moraru Valentina, nu este autentic. În

rechizitoriu s-a făcut referire la raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-5730 din 27 octombrie

2017, potrivit căruia, certificatul de naștere în original, seria Xxxx, pe numele lui Moraru

Valentina, în litigiu a fost confecționat din hârtie specială de filigran, cu ajutorul aparatelor de

multiplicare imprimată laser color (rețeaua de protecție, rama cu ghiloș și rozele, rechizitelor,

rubricilor, seriei, număr, opresiunea de ștampilă conține careva grade de securitate-nu la

întreprinderea specializată în confecționarea blanchetelor de acest tip.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpata Lebejin Valentina, să fie recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

950 unități convenționale.

În motivarea apelului procurorul a menționat că, a prezentat documentul Agenției Servicii

Publice, prin care se confirmă faptul că certificatul de naștere este fals; martorul Lebejin Vasile

a oferit alte declarații decât la urmărirea penală.

Instanța de judecată a reținut că, nu a fost adus la cunoștință părților raportul de expertiză

conform art.145 Cod de procedură penală, fapt ce denotă că, a fost încălcat dreptul la apărare.

Acuzatorul a menționat că la dispunerea expertizei inculpata nu se afla pe teritoriul

Republicii Moldova, fiind anunțată în căutare, ultima a fost găsită și nemijlocit i s-a adus la

cunoștință materialele cauzei penale conform art.293-294 Cod de procedură penală, inclusiv

raportul de expertiză în prezenta avocatului, unde părțile nu au avut nici o obiecție.

respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de judecată corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că sunt prezente circumstanțe

ce condiționează încetarea procesului. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101

Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În susținerea învinuirii aduse, partea acuzării a prezentat următoarele probe: declarațiile

martorului Lebejin Vasile, declarațiile inculpatei Lebejin Valentina, raportul de expertiză nr.

34/12/1-R-5730 din 27.10.2017.

Din materialele cauzei instanța de apel a constatat că, inculpatei Lebejin Valentina și

apărătorului său nu li s-au adus la cunoștință de către organul de urmărire penală despre

dispunerea efectuării expertizei tehnice, nu a informat în scris părțile despre obiectul expertizei

judiciare și întrebările la care trebuie să dea răspunsuri expertul și le explică părților că au

dreptul de a face observații cu privire la aceste întrebări și de a cere modificarea sau

completarea lor, precum și dreptul de a cere numirea a câte un expert recomandat de fiecare

dintre ele pentru a participa la efectuarea expertizei judiciare, or, în cazul absenței bănuitei,

organul de urmărire penală urma să asigure bănuita cu asistență juridică garantată de stat și să

aducă la cunoștință dispunerea efectuării expertizei, pentru a asigura exercitarea dreptului la

apărare a bănuitei la acea etapă procesual penală.

2

La caz, instanța de apel a reținut că expertiza a fost dispusă cu încălcarea unor norme

imperative. În speța respectivă, raportul de expertiză constituie o probă directă referitor la

existența obiectului material al infracțiunii, fiind o probă foarte importantă.

Această probă a fost administrată fără a tine cont de principiul contradictorialității. Astfel,

inculpata nu a avut posibilitatea să formuleze întrebări (care, ținând cont de specificul falsului,

sunt deosebit de importante) care nu au fost formulate de partea acuzării la momentul

dispunerii efectuării expertizei, nu a avut posibilitatea reală de a solicita implicarea unui expert,

nu a avut posibilitatea să cunoască expertul pentru a decide, la necesitate recuzarea acestuia.

În condiția în care, partea apărării nu a avut acces corespunzător la un mijloc de probă care

este decisiv pentru soluționarea corectă a cazului, este afectată echitatea procesului într-o

manieră iremediabilă.

Conform art.157 alin.(2) Cod de procedură penală, documentele se anexează prin

ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței, la materialele dosarului

și se păstrează atâta timp cât se păstrează dosarul respectiv. În cazul în care documentele în

original sunt necesare pentru evidentă, rapoarte sau în alte scopuri legale acestea pot fi restituite

deținătorilor, dacă este posibil fără a afecta cauza, copiile de pe acestea păstrându-se în dosar.

La caz, urmează a fi menționat că, acest act (certificatul de naștere seria Xxxx, eliberat de către

DRSC r-nul Cahul) care, de asemenea, este o probă directă și decisivă, nu a fost administrat

conform procedurii stabilite.

ordinar, solicitând casarea acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este contrară stării de fapt stabilite în baza

materialelor cauzei penale examinate în cadrul cercetării judecătorești, or, instanțele de fond

au încetat procesul penal, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a confirmat faptul că,

Lebejin Valentina nu a cunoscut despre pretinsul fals al certificatului de naștere. Referitor la

încadrarea juridică a faptei inculpatei, instanțele de fond nu s-au expus, deși erau obligate să

se expună asupra calificării faptei sau dacă nu a fost calificată corect. Prin urmare, instanța de

apel nu a ținut cont de probele care au fost cercetate în instanță și care dovedesc vinovăția

inculpatei.

fost admis recursul declarat, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs a statuat că, instanța de apel prin decizia sa a dispus respingerea

apelului procurorului cu menținerea sentinței privind încetarea procesului penal în privința lui

Lebejin Valentina în baza art.361 alin.(2) lit. b) Codul penal, în temeiul prevederilor art.332,

275 pct. 9) Cod de procedură penală.

Însă circumstanțele la care a făcut referire instanța de apel nu cad sub incidența pct. 6)

alin.(1) art.391 Cod de procedură penală, prin urmare, procesul penal pe motivele indicate de

către instanță nu poate fi încetat.

De asemenea, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel examinând apelul declarat de

procuror, și-a întemeiat soluția bazându-se în exclusivitate pe constatările făcute de prima

instanță și partea apărării, fără a lua în calcul că, lipsa de probe sau declararea probelor nule

(certificatul de naștere seria Xxxx, eliberat de către DRSC r-nul Cahul), duce la pronunțarea

3

unei hotărâre de achitare și nicidecum la încetarea procesului penal.

apelul declarat, casată integral sentința, inclusiv din oficiu și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Lebejin Valentina a fost achitată de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, din

motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

7.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a considerat că, la pronunțarea sentinței,

instanța de fond a analizat unilateral cumulul de probe și eronat a adoptat o sentință privind

încetarea procesului penal intentat în privința lui Lebejin Valentina în baza art.361 alin.(2) lit.

b) Cod penal, în temeiul prevederilor art.art.332, 275 pct. 9) Cod de procedură penală.

Drept urmare, instanța de apel a reținut că potrivit art.275 pct. 9) Cod de procedură penală,

stipulează că, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată,

și va fi încetată în cazurile în care există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează

excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.

Cele expuse la pct. 9) al art.275 Cod de procedură penală, repetă conținutul art.391 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, însă cu o importantă de concretizare și anume că alte

circumstanțe care exclud sau condiționează efectuarea urmăririi penale, trebuie să fie prevăzute

de lege.

Conform prevederilor art.391 Cod de procedură penală, sentința de încetare a procesului

penal se pronunță în situația în care instanța constată existența unuia din cazurile prevăzute în

alin.(1) al normei vizate.

Potrivit art.332 Cod de procedură penală instanța este obligată să înceteze procesul penal

dacă, pe parcursul judecării cauzei, se constată circumstanțe prevăzute de lege, inclusiv cele

expuse în alineatul precedent din prezenta decizie.

Conform prevederilor art.391 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală la circumstanțe

prevăzute de lege care condiționează excluderea pornirii penale sau tragerea la răspundere

penală se referă situațiile:

- există cel puțin unu din cazurile prevăzute în art.35 Cod penal (legitima apărare, riscul

întemeiat, ș.a.) care înlătură caracterul penal;

- renunțarea de bună voie la săvârșirea infracțiunii în condițiile art.56 Cod penal;

- persoana nu a atins vârsta la care poate fi trasă la răspundere penală;

- persoana a săvârșit fapta prejudiciabilă în stare de iresponsabilitate și nu este necesară

aplicarea măsurilor cu caracter medical;

- în cazul când conform legislației făptuitorul este liberat de răspundere penală (art.217

alin.(5), 278 alin.(6), 282 alin.(2), 290 alin.(3), 325 alin.(4), 334 alin.(4), 337 alin.(2), 362 alin.

(4), 371 alin.(5) Cod penal).

Dacă aceste circumstanțe sunt constatate în cursul urmăririi penale, se va dispune încetarea

urmăririi penale, iar dacă în mersul judecării cauzei se va înceta procesul penal în instanță.

Circumstanțele la care a făcut referire instanța de fond nu cad sub incidența pct. 6) alin.(1)

art.391 Cod de procedură penală, prin urmare, procesul penal pe motivele indicate de către

instanță nu poate fi încetat.

Instanța de apel a menționat că procurorul a susținut că vinovăția inculpatei s-a confirmat

prin probele administrate în mod legal la faza de urmărire penală; procesul verbal de audiere a

4

martorului Lebejin Vasile, procesul verbal de audiere a învinuitei Lebejin Valentina și

Raportul de expertiză nr.34/12/1 - R-5730 din 27.10.2017. Acest raportul de expertiză, indicat

și în rechizitoriu, nu a fost prezentat pentru cercetare în modul cuvenit, în condițiile prevăzute

de art.373 Cod de procedură penală, în ședința de judecată publică, în prezenta inculpatei și a

apărătorului său, și în conformitate cu prevederile art.94 alin.(1) pct. 9) Cod de procedură

penală, nu poate fi admis ca probă.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că certificatul de naștere seria Xxxx, care constituie

pretinsul obiect al învinuirii aduse inculpatei, nu a fost indicat în rechizitoriu ca probă

principală și nu s-a expus descrierea acestuia ca probă, așa după cum cer prevederile art.296

Cod de procedură penală și nici nu a fost recunoscut ca corp delict prin ordonanță, în

conformitate cu prevederile art.158 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel verificând procedura de numire a expertizei judiciare tehnice pe

marginea certificatului de naștere seria Xxxx, a constatat că inculpatei Lebejin Valentina și

apărătorului său nu i s-au adus la cunoștință de către organul de urmărire penală despre

dispunerea efectuării expertizei tehnice, nu au fost informate în scris părțile despre obiectul

expertizei judiciare și întrebările la care trebuie să dea răspunsuri expertul și le explică părților

că au dreptul de a face observații cu privire la aceste întrebări și de a cere modificarea sau

completarea lor, precum și dreptul de a cere numirea a câte un expert recomandat de fiecare

dintre ele pentru a participa la efectuarea expertizei judiciare, or, în cazul absenței bănuitei,

organul de urmărire penală urma să asigure bănuita cu asistență juridică garantată de stat, și

urma să aducă la cunoștință dispunerea efectuării expertizei, pentru a asigura exercitarea

dreptului la apărare a bănuitei la acea etapă procesual penală.

Din materialele cauzei rezultă că inculpatei și apărătorului său i s-a adus la cunoștință

raportul de expertiză la 16.07.2018, odată cu aducerea la cunoștință despre finisarea urmăririi

penale și a tuturor materialelor cauzei.

Instanța de apel a menționat faptul că, învinuita și apărătorul său au luat cunoștință cu

raportul de expertiză la momentul aducerii la cunoștință a materialelor acumulate la faza

urmăririi penale, nu poate constitui respectarea dreptului apărării inculpatei în temeiul

prevederilor art.145 alin.(1) Cod de procedură penală, la faza dispunerii expertizei. Ca

consecință, decade ca mijloc de probă și înscrisul Agenției Servicii Publice a RM nr. 0217253

din 15.10.2018, prezentat de acuzatorul ce stat.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, în cadrul cercetării judecătorești, s-a confirmat

faptul că, Lebejin Valentina nu a cunoscut despre pretinsul fals al certificatului de naștere.

Acest fapt, a fost confirmat și de către martorul Lebejin Vasile, care a fost audiat în ședința de

judecată în instanța de fond, martorul acuzării care a confirmat că, nu a cunoscut că certificatul

de naștere este fals. Or, în cazul în care cunoștea că certificatul de naștere este fals, avea să

primească un duplicat pe care î-l prezenta la Ministerul Justiției.

Prin urmare, a conchis că, în cadrul judecării cauzei, n-au fost aduse careva probe

pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra că inculpata

Lebejin Valentina a comis fapta incriminată prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal.

ordinar, invocând drept temei de casare prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel,

5

în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, procurorul a invocat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Susține acuzatorul de stat că în cazul în care instanța de apel nu a fost de acord cu

aprecierea probelor și a ajuns la concluzia achitării inculpatei de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, aceasta urma să dezvăluie concluzia

formulată expunându-și punctul de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și

puse la baza deciziei de achitare, fapt care pe caz nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere

eronată și formală de ordin general al probelor și circumstanțelor cauzei penale, în derogare de

la prevederile art.101 Cod de procedură penală, punând accentul doar pe depozițiile și

versiunea inculpatei.

Consideră recurentul, că vinovăția inculpatei se dovedește prin sesizarea Agenției Servicii

Publice, prin care se confirmă faptul că certificatul de naștere este fals; raportul de expertiză

nr.34/12/1-R-5730 din 27.10.2017; declarațiile martorului Lebejin Vasile depuse la urmărirea

penală.

Acuzarea consideră inadmisibilă poziția instanțelor de judecată, care au reținut că, a fost

încălcat dreptul la apărare a inculpatei prin faptul că nu a fost adus la cunoștință părților

raportul de expertiză conform art.145 Cod de procedură penală, menționând că la dispunerea

expertizei inculpata nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova, fiind anunțată în căutare,

ultima a fost găsită și nemijlocit i s-a adus la cunoștință materialele cauzei penale conform

art.293-294 Cod de procedură penală, inclusiv raportul de expertiză în prezenta avocatului,

unde părțile nu au avut nici o obiecție.

În concluzie acuzarea consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate de către procuror în apel, din ce reiese că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

ceea ce echivalează conform prevederilor art.435 Cod de procedură penală cu nerezolvarea

fondului apelului, din care considerente decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în

apel.

opinia sa asupra recursului declarat de către procuror, solicitând respingerea acestuia, deoarece

decizia instanței de apel este corectă și corespunde legii.

concluzionează că acesta urmează a fi admis din considerentele ce urmează a fi desfășurate în

cele ce urmează.

Astfel, potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

6

drept formal și material.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În

vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de către instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în

vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea precum și de a constata motivele care au dus la emiterea soluției contestate.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Conform art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță, procurorul își

întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit,

constată că această instanță, nu a respectat întru totul prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, comițând erori de drept care au afectat hotărârea emisă,

astfel stabilindu-se incidența temeiurilor de casare invocate de către partea acuzării.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art.436 alin.(2) Cod de

procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii

în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

În conformitate cu art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost

respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs, întrucât decizia contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit remarcă, că după remiterea

cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs, instanța de apel avea obligația să verifice

legalitatea sentinței sub aspectul prezenței în acțiunile inculpatei a elementelor constitutive ale

infracțiunii incriminate potrivit actului de învinuire, atât prin prisma practicii unitare cât și în

raport cu probatoriul administrat la dosar, însă contrar acestor indicații, aspectele evidențiate

au fost lăsate fără soluționare sau examinate superficial.

În acest sens se evidențiază, că în situația în care instanța de apel a ajuns la concluzia că

7

inculpata Lebejin Valentina urmează a fi achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, și nu a fost de acord cu aprecierea probelor

prezentate de către procuror, aceasta urma să dezvăluie soluția adoptată și să își expună punctul

său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc,

fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor

cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat pe cauză.

Astfel, se va evidenția că potrivit rechizitoriului, lui Lebejin Valentina i-a fost incriminată

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, pentru faptul, că în

perioada anului 1998, aflându-se în mun. Chișinău, având scopul deținerii și folosirii

documentelor oficiale false care acordă drepturi și eliberează de obligații, împreună și de

comun acord cu persoane neidentificate până la moment de către organul de urmărire penală,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil ale acțiunilor lor, prevăzând urmările prejudiciabile,

admițând și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, au recurs la confecționarea

ilegală a certificatului de naștere seria xxxx, eliberat de către DRSC, r-nul Cahul la 21.07.1998,

pe numele lui Moraru Valentina, deținând documentul fals de importantă deosebită până la 06

aprilie 2017. S-a indicat în rechizitoriu că în continuarea acțiunilor sale, urmărind scopul

perfectării actelor necesare pentru a obține pensia în Italia, a întocmit o procură pe numele

soțului, Lebejin Vasile, prin intermediul căruia, la 06 aprilie 2017, a prezentat certificatul de

naștere fals la Direcția Apostilă a Ministerului Justiției, situată în mun. Chișinău, str. 31 august

1989, nr. 82, fiind constatat prin răspunsul primit de la Serviciul Stare Civilă nr. 01/06-13139

din 13 aprilie 2017 că, certificatul de naștere seria xxxx, pe numele lui Moraru Valentina, nu

este autentic. În rechizitoriu s-a făcut referire la raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-5730 din

27 octombrie 2017, potrivit căruia, certificatul de naștere în original, seria xxxx, pe numele lui

Moraru Valentina, în litigiu a fost confecționat din hârtie specială de filigran, cu ajutorul

aparatelor de multiplicare imprimată laser color (rețeaua de protecție, rama cu ghiloș și rozele,

rechizitelor, rubricilor, seriei, număr, opresiune de ștampilă, conține careva grade de securitate-

nu la întreprinderea specializată în confecționarea blanchetelor de acest tip.

Potrivit sentinței, procesul penal intentat în privința lui Lebejin Valentina în baza art.361

alin.(2) lit. b) Cod penal, a fost încetat în temeiul prevederilor art.art.332, 275 pct. 9) Cod de

procedură penală, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

procuror, și totodată ca instanță de rejudecare, având în sarcină indicațiile instanței de recurs

din prima rundă a procedurilor, a ajuns la concluzia că Lebejin Valentina urmează a fi achitată

de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, din

motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Analizând decizia contestată în raport cu temeiurile de casare invocate de către procuror,

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a omis să se expună asupra argumentelor

acuzării.

La acest segment, instanța de apel a reprodus unele repere teoretice privind componența

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, însă, fiind abilitată cu împuterniciri

de a judeca fondul cauzei, instanța de apel urma să motiveze complet și obiectiv argumentele

acuzării, oferind un răspuns motivat asupra invocărilor procurorului în calitate de apelant.

În fundamentarea soluției pronunțate, instanța de apel a accentuat, că „în cadrul cercetării

judecătorești s-a confirmat faptul că, Lebejin Valentina nu a cunoscut despre pretinsul fals al

8

certificatului de naștere. Acest fapt, a fost confirmat și de către martorul Lebejin Vasile, care

a fost audiat în ședința de judecată în instanța de fond, martorul acuzării care a confirmat că,

nu a cunoscut că certificatul de naștere este fals. Or, în cazul în care cunoștea că certificatul

de naștere este fals, avea să primească un duplicat pe care î-l prezenta la Ministerul Justiției.

Colegiul penal conchide că în acțiunile inculpatei Lebejin Valentina lipsește componența

infracțiunii prevăzute la art.361 alin.(2) lit. b) Codul penal.

Se subliniază că în cadrul judecării cauzei n-au fost aduse careva probe pertinente,

concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra că inculpata Lebejin

Valentina a comis fapta incriminată prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Codul penal.”

Apoi, indicând că, „(...) învinuirea adusă inculpatei Lebejin Valentina se bazează pe

presupuneri probele prezentate de partea acuzării nu confirmă vinovăția acesteia în comiterea

faptelor reținute prin rechizitoriu.

În așa mod, Colegiul penal ține să menționeze că, acuzarea nu a prezentat nici o probă

directă în sprijinul învinuirii aduse inculpatei Lebejin Valentina și nu a înlăturat dubiile

rezonabile referitor la nevinovăția acesteia.”

Indicând în descriptiv că: „(...) Colegiul Penal, analizând probele prezentate de acuzare

și apreciindu-le prin prisma prevederilor art.101 Cod Procedură Penală, consideră că,

vinovăția lui Lebejin Valentina în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b)

Codul penal, nu a fost dovedită prin probe suficiente, pertinente, concludente și utile,

administrate în conformitate cu legea procesuală penală, și în faptele inculpatului lipsește

componența acestei infracțiuni.”

În această consecutivitate, se reține că instanța de apel a enunțat în repetate rânduri că nici

una din probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței de apel nu

confirmă că fapta inculpatei Lebejin Valentina întrunește elementele infracțiunii.

De altfel, din analiza textului deciziei supuse recursului, se atestă că, instanța de apel a

trecut în revistă probatoriul administrat în dosar fără a oferi aprecierea acestora așa cum o cer

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit cărora fiecare probă urmează să

fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel ajungând la concluzia că, Lebejin

Valentina urmează a fi achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361

alin.(2) lit. b) Cod penal, în conținutul deciziei printr-o frază generală s-a limitat la enumerarea

probelor examinate în cadrul instanței de apel și anume „declarațiile inculpatei Lebejin

Valentina; declarațiile martorului Lebejin Vasile; raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-

R-5730 din 27.10.2017”, însă fără a verifica minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate

aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, punând accentul doar pe depozițiile și versiunea inculpatei, concluzionând că

acuzarea nu a prezentat nici o probă directă în sprijinul învinuirii aduse inculpatei Lebejin

Valentina.

La acest capitol instanța de recurs ține să menționeze că, conform probelor acumulate se

constată că, însuși inculpata a recunoscut că în anul 1998 s-a dus la Cahul, dat fiind faptul că

este de baștină de acolo, astfel s-a prezentat la Oficiul de Stare Civilă de la Cahul și a solicitat

să i se facă certificatul de naștere, pe care l-a perfectat în termen de o zi pentru a se întoarce

9

înapoi acasă. Suma de bani pentru perfectare a achitat-o în birou persoanei care înregistra.

Suma a achitat-o la casă. Certificatul de naștere a fost eliberat într-o zi. Certificatul de naștere

i-a fost eliberat într-o oră. Ea a rămas o zi în Cahul. Ea a achitat banii în mână unei doamne,

pentru certificat, dar bon de plată nu a primit. În anul 1998 a achitat 400 de dolari la compania

turistică, iar când i-au deschis viza a achitat 2 400 dolari. Iar companiei turistice pentru

perfectarea certificatului de naștere nu a achitat nimic (f.d.117-118, vol. I).

În continuare instanța de recurs apreciază ca fiind prematură și greșită concluzia instanței

de apel prin care s-a menționat „acuzarea nu a prezentat nici o probă directă în sprijinul

învinuirii aduse inculpatei Lebejin Valentina și nu a înlăturat dubiile rezonabile referitor la

nevinovăția acesteia ” or instanța de apel atunci când constată lipsa în acțiunile inculpatei a

elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate, urmează să-și argumenteze poziția prin

prisma tuturor probelor acumulate, dându-le o apreciere multilaterală și obiectivă, fără a omite

să se expună asupra unora și fără a se eschiva sau denatura conținutul altora.

Mai mult, în contextul dat, Colegiul penal lărgit mai specifică că, pentru corectitudinea

judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate la caz.

Or, aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal.

Aprecierea probelor după intima convingere se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Principala problemă pusă în discuție pe o

cauză penală este vinovăția persoanei trimisă în judecată în raport cu faptele pentru care aceasta

este acuzată.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a acțiunilor

inculpatei, să verifice și aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală,

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să descrie

probele puse la baza învinuirii imputate lui Lebejin Valentina și să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

premature și nemotivate.

Având în vedere circumstanțele evidențiate, instanța de recurs statuează că, garanțiile

consacrate în art.6§1 din Convenție includ obligația instanțelor judecătorești naționale de a

motiva cu suficientă claritate deciziile sale (H. c. Belgiei, §53, din 30.11.1987). O decizie

motivată demonstrează părților că au fost cu adevărat auzite de către instanță în proces.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit constată că în speța discutată și-au găsit

confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea

ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul,

la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții corecte, deoarece eroarea admisă nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

10

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia

sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere

prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în dependență

de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 martie 2020, în cauza penală în privința lui Lebejin Valentina xxxx, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată la 28 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

11