1ra-2273/21 — art.361 al.2 lt.b CP

1ra-2273/21 — art.361 al.2 lt.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2273/21

1-18172600-01-1ra-23122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Chișcă-Doneva Tamara,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Stratulat Galina

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Soțchi Inna în numele inculpatei Lebejin Valentina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2021, în cauza

penală în privința lui

Lebejin Valentina XXXXX, născută la XXXXX,

originară din r-nul XXXXX, anterior necondamnată,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2), lit. b) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 20.07.2018 – 19.11.2018;

instanța de apel: 03.12.2018 – 13.02.2019;

instanța de recurs: 29.03.2019 – 18.06.2019;

instanța de apel: 01.08.2019 – 03.03.2020;

instanța de recurs: 03.06.2020 – 15.12.2020;

instanța de apel: 09.02.2021 – 27.09.2021;

instanța de recurs: 23.12.2021 – 19.09.2022.

Asupra admisibilității motivelor invocate în recursul ordinar, Colegiul

penal

A C O N S T A T A T:

noiembrie 2018, a fost încetat procesul penal intentat în privința lui Lebejin

Valentina în baza art. 361 alin. (2), lit. b) Cod penal, în temeiul prevederilor

art. art. 332, 275 pct. 9) Cod de procedură penală.

2.Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că,

Lebejin Valentina a fost învinuită de către organul de urmărire penală

pentru faptul că în perioada anului 1998, aflându-se în mun. Chișinău,

având scopul deținerii și folosirii documentelor oficiale false care acordă

drepturi și eliberează de obligații, împreună și de comun acord cu persoane

neidentificate până la moment de către organul de urmărire penală, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil ale acțiunilor lor, prevăzând urmările

prejudiciabile, admițând și dorind în mod conștient survenirea acestor

urmări, au recurs la confecționarea ilegală a certificatului de naștere seria

1

NA-I nr.XXXXX, eliberat de către DRSC, r-nul Cahul la XXXX, pe numele lui

Moraru Valentina, deținând documentul fals de importantă deosebită până la

06 aprilie 2017. S-a indicat în rechizitoriu că în continuarea acțiunilor sale,

urmărind scopul perfectării actelor necesare pentru a obține pensia în Italia,

a întocmit o procură pe numele soțului, Lebejin Vasile, prin intermediul

căruia, la 06 aprilie 2017, a prezentat certificatul de naștere fals la Direcția

Apostilă a Ministerului Justiției, situată în mun. Chișinău, str. 31 august

1989, nr. 82, fiind constatat prin răspunsul primit de la Serviciul Stare Civilă

nr. 01/06-13139 din 13 aprilie 2017 că, certificatul de naștere seria NA-I

nr.055288, pe numele lui Moraru Valentina, nu este autentic.

În rechizitoriu s-a făcut referire la Raportul de expertiză nr. 34/12/1-

R-5730 din 27 octombrie 2017, potrivit căruia, certificatul de naștere în

original, seria NA-I nr.055288, pe numele lui Moraru Valentina, în litigiu a

fost confecționat din hârtie specială de filigran, cu ajutorul aparatelor de

multiplicare imprimată laser color (rețeaua de protecție, rama cu ghiloș și

rozele, rechizitelor, rubricilor, seriei, număr, opresiunea de ștampilă conține

careva grade de securitate-nu la întreprinderea specializată în confecționarea

blanchetelor de acest tip.

cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata Lebejin Valentina să fie

recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2)

lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

950 unități convenționale.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- a prezentat documentul Agenției Servicii Publice, prin care se confirmă

faptul că certificatul de naștere este fals, iar martorul Lebejin Vasile a oferit

alte declarații decât la urmărirea penală;

- prima instanță greșit a reținut că nu a fost adus la cunoștință părților

raportul de expertiză conform art.145 Cod de procedură penală, fapt ce

denotă că, a fost încălcat dreptul la apărare;

- la dispunerea expertizei, inculpata nu se afla pe teritoriul Republicii

Moldova, fiind anunțată în căutare, ultima a fost găsită și nemijlocit i s-a adus

la cunoștință materialele cauzei penale conform art.293-294 Cod de

procedură penală, inclusiv raportul de expertiză în prezenta avocatului, unde

părțile nu au avut nici o obiecție.

februarie 2019, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea

sentinței.

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu transmiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este contrară stării de

fapt stabilite în baza materialelor cauzei penale examinate în cadrul cercetării

judecătorești, or, instanțele de fond au încetat procesul penal, deoarece în

cadrul cercetării judecătorești s-a confirmat faptul că, Lebejin Valentina nu a

cunoscut despre pretinsul fals al certificatului de naștere. Referitor la

încadrarea juridică a faptei inculpatei, instanțele de fond nu s-au expus, deși

2

erau obligate să se expună asupra calificării faptei sau dacă nu a fost

calificată corect. Prin urmare, instanța de apel nu a ținut cont de probele care

au fost cercetate în instanță și care dovedesc vinovăția inculpatei.

18 iunie 2019, a fost admis recursul declarat, casată decizia instanței de apel

și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

2020, a fost admis apelul declarat, casată integral sentința, inclusiv din oficiu

și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Lebejin Valentina a fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(2), lit. b) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

7.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a considerat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de fond a analizat unilateral cumulul de

probe și eronat a adoptat o sentință privind încetarea procesului penal

intentat în privința lui Lebejin Valentina în baza art.361 alin.(2), lit. b) Cod

penal, în temeiul prevederilor art. art. 332, 275 pct. 9) Cod de procedură

penală.

Drept urmare, instanța de apel a reținut că potrivit art.275 pct. 9) Cod

de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost

pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care există alte

circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz,

exclud urmărirea penală.

Cele expuse la pct. 9) al art.275 Cod de procedură penală, repetă

conținutul art.391 alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală, însă cu o

importantă de concretizare și anume că alte circumstanțe care exclud sau

condiționează efectuarea urmăririi penale, trebuie să fie prevăzute de lege.

Conform prevederilor art.391 Cod de procedură penală, sentința de

încetare a procesului penal se pronunță în situația în care instanța constată

existența unuia din cazurile prevăzute în alin.(1) al normei vizate.

Potrivit art.332 Cod de procedură penală instanța este obligată să

înceteze procesul penal dacă, pe parcursul judecării cauzei, se constată

circumstanțe prevăzute de lege, inclusiv cele expuse în alineatul precedent

din prezenta decizie.

Conform prevederilor art.391 alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală

la circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea pornirii

penale sau tragerea la răspundere penală se referă situațiile:

- există cel puțin unu din cazurile prevăzute în art.35 Cod penal

(legitima apărare, riscul întemeiat, ș.a.) care înlătură caracterul penal;

- renunțarea de bună voie la săvârșirea infracțiunii în condițiile art.56

Cod penal;

- persoana nu a atins vârsta la care poate fi trasă la răspundere penală;

- persoana a săvârșit fapta prejudiciabilă în stare de iresponsabilitate și

nu este necesară aplicarea măsurilor cu caracter medical;

- în cazul când conform legislației făptuitorul este liberat de răspundere

penală (art.217 alin.(5), 278 alin.(6), 282 alin.(2), 290 alin.(3), 325 alin.(4),

334 alin.(4), 337 alin.(2), 362 alin. (4), 371 alin.(5) Cod penal).

3

Dacă aceste circumstanțe sunt constatate în cursul urmăririi penale, se

va dispune încetarea urmăririi penale, iar dacă în mersul judecării cauzei, se

va înceta procesul penal în instanță.

Circumstanțele la care a făcut referire prima instanță nu cad sub

incidența pct. 6), alin.(1), art. 391 Cod de procedură penală, prin urmare,

procesul penal pe motivele indicate de către instanță nu poate fi încetat.

Instanța de apel a menționat că procurorul a susținut că vinovăția

inculpatei s-a confirmat prin probele administrate în mod legal la faza de

urmărire penală, și anume, procesul verbal de audiere a martorului Lebejin

Vasile, procesul verbal de audiere a învinuitei Lebejin Valentina și Raportul

de expertiză nr.34/12/1 - R-5730 din 27.10.2017. Acest raportul de

expertiză, indicat și în rechizitoriu, nu a fost prezentat pentru cercetare în

modul cuvenit, în condițiile prevăzute de art.373 Cod de procedură penală, în

ședința de judecată publică, în prezenta inculpatei și a apărătorului său, și în

conformitate cu prevederile art.94 alin.(1), pct. 9) Cod de procedură penală,

nu poate fi admis ca probă.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că certificatul de naștere seria

XXXXX, care constituie pretinsul obiect al învinuirii aduse inculpatei, nu a

fost indicat în rechizitoriu ca probă principală și nu s-a expus descrierea

acestuia ca probă, așa după cum cer prevederile art.296 Cod de procedură

penală și nici nu a fost recunoscut ca corp delict prin ordonanță, în

conformitate cu prevederile art.158 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel, verificând procedura de numire a expertizei

judiciare tehnice pe marginea certificatului de naștere seria XXXXX, a

constatat că, inculpatei Lebejin Valentina și apărătorului său nu i s-au adus

la cunoștință de către organul de urmărire penală despre dispunerea

efectuării expertizei tehnice, nu au fost informate în scris părțile despre

obiectul expertizei judiciare și întrebările la care trebuie să dea răspunsuri

expertul și le-a explicat părților că au dreptul de a face observații cu privire

la aceste întrebări și de a cere modificarea sau completarea lor, precum și

dreptul de a cere numirea a câte un expert recomandat de fiecare dintre ele

pentru a participa la efectuarea expertizei judiciare, or, în cazul absenței

bănuitei, organul de urmărire penală urma să asigure bănuita cu asistență

juridică garantată de stat, și urma să aducă la cunoștință dispunerea

efectuării expertizei, pentru a asigura exercitarea dreptului la apărare a

bănuitei la acea etapă procesual penală.

Din materialele cauzei rezultă că inculpatei și apărătorului său i s-a

adus la cunoștință raportul de expertiză la 16.07.2018, odată cu aducerea la

cunoștință despre finisarea urmăririi penale și a tuturor materialelor cauzei.

Instanța de apel a menționat faptul că învinuita și apărătorul său au

luat cunoștință cu raportul de expertiză la momentul aducerii la cunoștință a

materialelor acumulate la faza urmăririi penale, nu poate constitui

respectarea dreptului apărării inculpatei în temeiul prevederilor art.145

alin.(1) Cod de procedură penală, la faza dispunerii expertizei. Ca consecință,

decade ca mijloc de probă și înscrisul Agenției Servicii Publice a RM nr.

0217253 din 15.10.2018, prezentat de acuzatorul ce stat.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, în cadrul cercetării

judecătorești, s-a confirmat faptul că Lebejin Valentina nu a cunoscut despre

4

pretinsul fals al certificatului de naștere. Acest fapt, a fost confirmat și de

către martorul Lebejin Vasile, care a fost audiat în ședința de judecată în

prima instanță, martorul acuzării care a confirmat că nu a cunoscut că

certificatul de naștere este fals, or, în cazul în care cunoștea că certificatul de

naștere este fals, avea să primească un duplicat pe care îl prezenta la

Ministerul Justiției.

Prin urmare, a conchis că în cadrul judecării cauzei, n-au fost aduse

careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între

ele și ar demonstra că inculpata Lebejin Valentina a comis fapta incriminată

prevăzute de art.361 alin.(2), lit. b) Cod penal.

a declarat recurs ordinar, prin care, invocând drept temei de casare

prevederile art.427 alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată, din următoarele considerente:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii;

- în cazul în care instanța de apel nu a fost de acord cu aprecierea

probelor și a ajuns la concluzia achitării inculpatei de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2), lit. b) Cod penal, aceasta

urma să dezvăluie concluzia formulată expunându-și punctul de vedere

asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de

achitare, fapt care pe caz nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere eronată și

formală de ordin general al probelor și circumstanțelor cauzei penale, în

derogare de la prevederile art.101 Cod de procedură penală, punând accentul

doar pe depozițiile și versiunea inculpatei;

- vinovăția inculpatei se dovedește prin sesizarea Agenției Servicii

Publice, prin care se confirmă faptul că certificatul de naștere este fals;

Raportul de expertiză nr.34/12/1-R-5730 din 27.10.2017; declarațiile

martorului Lebejin Vasile depuse la urmărirea penală;

- este inadmisibilă poziția instanțelor de fond care au reținut că a fost

încălcat dreptul la apărare a inculpatei prin faptul că nu a fost adus la

cunoștință părților raportul de expertiză conform art. 145 Cod de procedură

penală, menționând că la dispunerea expertizei inculpata nu se afla pe

teritoriul Republicii Moldova, fiind anunțată în căutare, ultima a fost găsită

și nemijlocit i s-a adus la cunoștință materialele cauzei penale conform

art.293-294 Cod de procedură penală, inclusiv raportul de expertiză în

prezenta avocatului, unde părțile nu au avut nici o obiecție;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

de către procuror în apel, din ce reiese că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează conform prevederilor art.435 Cod

de procedură penală cu nerezolvarea fondului apelului, din care considerente

decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel.

referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către procuror,

solicitând respingerea acestuia, deoarece decizia instanței de apel este corectă

și corespunde legii.

5

15 decembrie 2020 a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror,

casată total decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

10.1. Pentru a pronunța decizia, instanța de recurs ordinar a statuat

că după remiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs ordinar,

instanța de apel avea obligația să verifice legalitatea sentinței sub aspectul

prezenței în acțiunile inculpatei a elementelor constitutive ale infracțiunii

incriminate potrivit actului de învinuire, atât prin prisma practicii unitare,

cât și în raport cu probatoriul administrat la dosar, însă contrar acestor

indicații, aspectele evidențiate au fost lăsate fără soluționare sau examinate

superficial.

În acest sens a evidențiat că în situația în care instanța de apel a ajuns

la concluzia că, inculpata Lebejin Valentina urmează a fi achitată de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2), lit. b) Cod

penal, ne fiind de acord cu aprecierea probelor prezentate de către procuror,

aceasta urma să dezvăluie soluția adoptată și să își expună punctul său de

vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a

avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a

probelor și circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere

probatoriul administrat pe cauză.

Astfel, a enunțat că potrivit rechizitoriului, lui Lebejin Valentina i-a fost

incriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2), lit. b) Cod

penal, pentru faptul, că în perioada anului 1998, aflându-se în mun.

Chișinău, având scopul deținerii și folosirii documentelor oficiale false care

acordă drepturi și eliberează de obligații, împreună și de comun acord cu

persoane neidentificate până la moment de către organul de urmărire penală,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil ale acțiunilor lor, prevăzând

urmările prejudiciabile, admițând și dorind în mod conștient survenirea

acestor urmări, au recurs la confecționarea ilegală a certificatului de naștere

seria XXXX, eliberat de către DRSC, r-nul Cahul la 21.07.1998, pe numele

lui Moraru Valentina, deținând documentul fals de importantă deosebită

până la 06 aprilie 2017. S-a indicat în rechizitoriu că în continuarea acțiunilor

sale, urmărind scopul perfectării actelor necesare pentru a obține pensia în

Italia, a întocmit o procură pe numele soțului, Lebejin Vasile, prin intermediul

căruia, la 06 aprilie 2017, a prezentat certificatul de naștere fals la Direcția

Apostilă a Ministerului Justiției, situată în mun. Chișinău, str. 31 august

1989, nr. 82, fiind constatat prin răspunsul primit de la Serviciul Stare Civilă

nr. 01/06-13139 din 13 aprilie 2017 că, certificatul de naștere seria XXXXX,

pe numele lui Moraru Valentina, nu este autentic. În rechizitoriu s-a făcut

referire la Raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-5730 din 27 octombrie 2017,

potrivit căruia, certificatul de naștere în original, seria XXXXX, pe numele lui

Moraru Valentina, în litigiu a fost confecționat din hârtie specială de filigran,

cu ajutorul aparatelor de multiplicare imprimată laser color (rețeaua de

protecție, rama cu ghiloș și rozele, rechizitelor, rubricilor, seriei, număr,

opresiune de ștampilă, conține careva grade de securitate-nu la

întreprinderea specializată în confecționarea blanchetelor de acest tip.

Potrivit sentinței, procesul penal intentat în privința lui Lebejin

6

Valentina în baza art.361 alin.(2), lit. b) Cod penal, a fost încetat în temeiul

prevederilor art.art.332, 275 pct. 9) Cod de procedură penală, instanța de

apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către procuror, și

totodată ca instanță de rejudecare, având în sarcină indicațiile instanței de

recurs din prima rundă a procedurilor, a ajuns la concluzia că Lebejin

Valentina urmează a fi achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.361 alin.(2), lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Analizând decizia contestată în raport cu temeiurile de casare invocate

de către procuror, instanța de recurs ordinar a constatat că instanța de apel

a omis să se expună asupra argumentelor acuzării.

La acest segment, instanța de apel a reprodus unele repere teoretice

privind componența infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2), lit. b) Cod

penal, însă fiind abilitată cu împuterniciri de a judeca fondul cauzei, instanța

de apel urma să motiveze complet și obiectiv argumentele acuzării, oferind un

răspuns motivat asupra invocărilor procurorului în calitate de apelant.

Așadar, instanța de recurs ordinar a indicat că instanța de apel,

ajungând la concluzia că Lebejin Valentina urmează a fi achitată de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(2), lit. b) Cod

penal, în conținutul deciziei printr-o frază generală s-a limitat la enumerarea

probelor examinate în cadrul instanței de apel și anume „declarațiile

inculpatei Lebejin Valentina; declarațiile martorului Lebejin Vasile; Raportul de

expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5730 din 27.10.2017”, însă fără a verifica

minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludenței, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării

lor, punând accentul doar pe depozițiile și versiunea inculpatei,

concluzionând că acuzarea nu a prezentat nici o probă directă în sprijinul

învinuirii aduse inculpatei Lebejin Valentina.

La acest capitol, instanța de recurs a menționat că potrivit probelor

acumulate s-a constatat că însuși inculpata a recunoscut că, ”în anul 1998

s-a dus la Cahul, dat fiind faptul că este de baștină de acolo, astfel s-a

prezentat la Oficiul de Stare Civilă de la Cahul și a solicitat să i se facă

certificatul de naștere, pe care l-a perfectat în termen de o zi pentru a se

întoarce înapoi acasă. Suma de bani pentru perfectare a achitat-o în birou

persoanei care înregistra. Suma a achitat-o la casă. Certificatul de naștere a

fost eliberat într-o zi. Certificatul de naștere i-a fost eliberat într-o oră. Ea a

rămas o zi în Cahul. Ea a achitat banii în mână unei doamne, pentru certificat,

dar bon de plată nu a primit. În anul 1998 a achitat 400 de dolari la compania

turistică, iar când i-au deschis viza a achitat 2 400 dolari. Iar companiei

turistice pentru perfectarea certificatului de naștere nu a achitat nimic”

(f.d.117-118, vol. I).

În continuare, instanța de recurs apreciat ca fiind prematură și greșită

concluzia instanței de apel prin care s-a menționat că „acuzarea nu a

prezentat nici o probă directă în sprijinul învinuirii aduse inculpatei Lebejin

Valentina și nu a înlăturat dubiile rezonabile referitor la nevinovăția acesteia ”

or, instanța de apel atunci când a constatat lipsa în acțiunile inculpatei a

elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate, urma să-și argumenteze

poziția prin prisma tuturor probelor acumulate, dându-le o apreciere

7

multilaterală și obiectivă, fără a omite să se expună asupra unora și fără a se

eschiva sau denatura conținutul altora.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de recurs ordinar a constatat

că instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatei, să verifice și

aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în

concluziile sale să descrie probele puse la baza învinuirii imputate lui Lebejin

Valentina și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au

avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

2021 a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 19 noiembrie 2018 și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Lebejin Valentina a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.361 alin.(2), lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 950 unități convenționale (ceea ce

constituie 47 500 lei), explicându-i-se în baza art. 64 alin. (31) Cod penal

dreptul să achite jumătate din amendă în 3 zile lucrătoare.

11.1. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a constatat că Lebejin

Valentina, în perioada anului 1998, aflându-se în mun. Chișinău, având

scopul deținerii și folosirii documentelor oficiale false care acordă drepturi și

eliberează de obligații, împreună și de comun acord cu persoane

neidentificate până la moment de către organul de urmărire penală, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil ale acțiunilor lor, prevăzând urmările

prejudiciabile, admițând și dorind în mod conștient survenirea acestor

urmări, au recurs la confecționarea ilegală a certificatului de naștere cu seria

XXXXX eliberat de către DRSC r-ul Cahul la 21.07.1998, pe numele cet.

Moraru Valentina (numele până la căsătorie), deținând documentul fals de

importanță deosebită până la 06.04.2017.

În continuarea acțiunilor sale criminale, urmărind scopul perfectării

actelor necesare pentru a obține pensia în Italia, a întocmit o procură pe

numele soțului Lebejin Vasile, prin intermediul căruia la 06.04.2017 a

prezentat certificatul de naștere fals la Direcția Apostilă a Ministerului

Justiției, situată în mun. Chișinău, str. 31 august 1989, nr. 82, fiind

constatat prin răspunsul primit de la Serviciul Stare Civilă nr. XXXXX, că

certificatul de naștere seria NA-IV nr.XXXXX, pe numele Moraru Valentina

(numele până la căsătorie), nu este autentic.

Potrivit Raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-5730 din 27.10.2017

certificatul de naștere (în original) cu seria NA-IV nr. XXXXX, eliberat de către

DRSC r-ul Cahul, la 21.07.1998. pe numele cet. Moraru Valentina, a fost

confecționat din hârtie specială cu filigran, cu ajutorul aparatelor de

multiplicare imprimată Laser color (rețeaua de protecție, rama cu ghiloș și

rozele, recuzitelor, rubricilor, seriei, număr, impresiune de ștampilă), conține

8

careva grade de securitate – nu la întreprinderea specializată în

confecționarea blanchetelor de acest tip.

Astfel, acțiunile inculpatei Lebejin Valentina au fost încadrate juridic în

baza art. 361 alin. (2), lit. b) Cod penal, adică deținerea și folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligațiuni,

săvârșită de mai multe persoane.

Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a menționat că

examinând probatoriul, și anume, declarațiile inculpatei Lebijin Valentina,

declarațiile martorului Lebijin Vasile, Raportul de expertiză grafoscopică și

tehnică a documentelor nr. 34/12/1-R-5730 din 27.10.2017, a considerat

dovedită indubitabil vina inculpatei Lebejin Valentina în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2), lit. b) Cod penal.

Cu referire la declarațiile inculpatei care a menționat că ”s-a adresat

unei persoane din incita OSC Cahul să-i fie perfectat de urgență certificatul de

naștere”, instanța de apel a atestat că, în mare parte, declarațiile inculpatei

corespund cu cele făcute la etapa de urmărire penală și în prima instanță, cu

excepția momentului ce țin de apariția necesității perfectării certificatului de

,,tip nou”, atunci cînd în anul 1998 își perfecta actele pentru a–și deschide

viza pentru plecare în Italia.

Astfel, inițial inculpata a declarat chestiunea cu privire la certificatul de

timp ,,Nou”, când un intermediar ar fi ajutat-o să-și perfecteze viza pentru

plecare în Italia, iar ulterior, acest intermediar i-a spus că ceva nu este în

regulă cu acest certificat și că-i va perfecta dânsul (intermediarul) acest

certificat. Însă, ulterior inculpata a declarat că s-a dus ea, de una singură, și

a perfectat la OSC Cahul acest certificat.

O altă contradicție, constatată de către instanța de apel, a constituit

faptul că inculpata a declarat că ”singură a perfectat acel certificat de naștere

și l-a prezentat companiei care se preocupa de perfectarea vizei pentru plecarea

în Italia”. Astfel, s-a atestat că inculpata anumite circumstanțe cu privire la

perfectarea certificatului de naștere le ascunde și nu dorește să le comunice

întru a-și ușura situația în legătură cu certificatul de naștere neautentic.

O altă contradicție fiind declarația cu privire la achitarea fără a primit

vreo chitanță pentru întocmirea certificatului într-o zi, făcută de către

inculpată la etapa de urmărire penală, ca ulterior în instanța de apel să

declarare că ”a primit și chitanță, dar care nu a păstrat-o”, lucru care denotă

intenția inculpatei de a induce în eroare instanța cu privire la circumstanțele

intrării în posesie a certificatului falsificat, deținerii și folosirii lui în interes

personal.

Referitor la declarațiile martorului Lebejin Vasile, din care rezultă că,

”în anii 1998, soția și-a perfectat viza în Germania, după care în Italia și a

prezentat actele necesare. Certificatul de naștere a fost depus la o companie

turistică din mun. Chișinău, la perfectarea actelor, presupune că certificatul

de naștere a fost modificat de acea companie turistică. După depunerea

actelor în 1998, peste puțin timp, compania turistică a anunțat soția despre

pierderea certificatului de naștere. Compania a comunicat că, au făcut alt

certificat și totul este în regulă și să nu retrăiască soția și i-au deschis ulterior

viza; certificatul său și a soției erau de tip vechi, după care a perfectat la

Cahul aceste certificate de naștere pe unele de tip nou, acest certificat și a

9

fost pierdut. A achitat o sumă de bani mai mare pentru ca în schimb să se

facă mai repede certificatul de naștere”.

Instanța de apel a constatat că, aparent inculpata și-a perfectat

certificatul de naștere la OSC Cahul, însă, ulterior acesta a fost pierdut, dar

apoi a fost întocmit un alt certificat de către compania turistică, care se

preocupa de perfectarea vizei pentru plecare în Italia a inculpatei, or aceasta

confirmă că inculpata nu s-a mai adresat pentru reperfectarea vre-unui

certificat de naștere după ce i-au fost comunicat că certificatul ar fi fost

pierdut de către compania respectivă.

Totodată, martorul Lebejin Vasile a mai declarat că ”Certificatul care a

fost prezentat la Ministerul justiției, era cel care i l-a acordat de la acea

companie turistică în urma pierderii certificatului eliberat de Oficiul de Stare

civilă din Cahul”.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că inculpata știa despre faptul că

era necesar să fie întocmit un alt certificat atunci când compania care se

ocupa de perfectarea vizei pentru plecarea inculpatei în Italia, ultima a

cunoscut despre faptul că anume dânsa trebuia să întocmească acel certificat

în urma pierderii acestui document, dar a acceptat ca compania să-i

perfecteze fără careva împuterniciri de la inculpată, a acestui certificat și care

ulterior să-l folosească dreptul unul autentic la exercitarea drepturilor sale

folosind acest certificat de naștere, care evident nu putea fi unul autentic,

adică unul fals.

Totodată, raportând circumstanțele de drept în raport cu cele de fapt,

instanța de apel a ținut să remarce că în speță s-a dovedit existența laturii

obiective a infracțiuni prevăzute de art.361 alin.(2) Cod penal, astfel că în

acest sens, deși, inculpata Lebejin Valentina nu a recunoscut vina

incriminată, din materialele cauzei, rezultă cert că aceasta în perioada anului

1998, aflându-se în mun. Chișinău, având scopul confecționării, deținerii și

folosirii documentelor oficiale false care acordă drepturi și eliberează de

obligații, împreună și de comun acord cu persoane neidentificate până la

moment de către organul de urmărire penală, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil ale acțiunilor lor, prevăzând urmările prejudiciabile, admițând

și în mod conștient survenirea acestor urmări, a recurs la confecționarea

ilegală a certificatului de naștere seria NA-I nr. XXXXX, eliberat de către

DRSC r-nul Cahul la XXXXX, pe numele lui Moraru Valentina(numele până

la căsătorie), deținând documentul fals de importanță deosebită până la

06.04.2017.

În continuarea acțiunilor sale, urmărind scopul perfectării actelor

necesare pentru a obține pensia în Italia, a întocmit o procură pe numele

soțului, Lebejin Vasile prin intermediul căruia, la 06.04.2017, a prezentat

certificatul de naștere fals la Direcția - Ministerului Justiției, situată în mun.

Chișinău, str. 31 august 1989, 82, fiind constatat că certificatul de la

Serviciul Stare Civilă nr. 01/06-13139 din 13.04.2017 seria NA-I nr. 055288,

pe numele lui Moraru Valentina (numele până la căsătorie), nu este autentic.

La fel, instanța de apel a subliniat că infracțiunea prevăzută la lit. b)

alin.(2) art.361 Cod penal este o infracțiune formală. Ea se consideră

consumată din momentul fie al confecționării, deținerii, vânzării sau folosirii

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

10

În acest sens, în speță, instanța de apel a remarcat că, fapta incriminată

lui Lebejin Valentina, a fost consumată odată cu deținerea și folosirea

certificatului de naștere neautentic și prezentarea acestuia la Ministerul

Justiției pentru a fi supra legalizat, cu folosirea lui ulterioară pentru a fi

prezentat autorităților statului din Italia întru perfectarea documentelor care

acordă dreptul de a primi pensie din statul respectiv.

Latura subiectivă a infracțiuni prevăzute la alin.(2), art.361 Cod penal,

se caracterizează prin intenție directă. Motivele aceste infracțiuni se exprimă

în interesul material, năzuință de a obține unele avantaje nepatrimoniale etc.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele apărării despre faptul că

inculpata nu cunoștea despre faptul că certificatul este unul neautentic și

falsificat.

Subiectul infracțiuni prevăzute la alin.(2), art.361 Cod penal este

persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins

vârsta de 16 ani, astfel că, inculpata Lebejin Valentina, cade sub incidența

acestei noțiuni.

În circumstanțele descrise, instanța de apel, apreciind obiectiv

ansamblul de probe prezentate de acuzatorul de stat, a constatat în mod

întemeiat că a fost dovedită indubitabil comiterea infracțiuni de deținerea și

folosirea a documentelor oficial false care acordă drepturi, în privința

inculpatei Lebejin Valentina, acțiunile acesteia fiind corect încadrate de către

partea acuzării în norma art.361 alin.(2), lit. b) Cod penal.

Cât privește pedeapsa stabilită inculpatei pentru comiterea infracțiunii

incriminate, instanța de apel a statuat că ținând cont de prevederile art. art.

6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite,

care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, de săvârșirea

infracțiunii din intenție, de personalitatea inculpatei care nu are antecedente

penale, nu a recunoscut vina, a considerat că corijarea și reeducarea acesteia

este posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de amendă în mărime

de 950 unități convenționale.

avocatul Soțchi Inna în numele inculpatei Lebejin Valentina, prin care,

indicând temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acestora, cu dispunerea achitării

inculpatei, învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2),

lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel neîntemeiat a pus la baza condamnării inculpatei

Raportul de expertiză grafoscopică și tehnică a documentelor nr. 34/12/1-R-

5730 din 27.10.2017, or, acest raport a fost exclus din materialele cauzei de

către prima instanță, întrucât a fost obținut contrar prevederilor legale;

- instanța de apel a dat o interpretare greșită declarațiilor inculpatei,

stabilind careva discrepanțe în cele relatate de către ultima;

- acțiunilor inculpatei li s-a dat o încadrare juridică greșită, întrucât în

acțiunile acesteia nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2), lit. b) Cod penal.

11

în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Reieșind din conținutul recursului ordinar declarat, Colegiul penal

atestă că titularul acestuia invocă în calitate de temei pentru casarea

hotărârilor instanțelor de fond și de apel prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6)

Cod de procedură penală, care stabilește că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Subsidiar, în urma analizei cererii de recurs, se desprinde, deși nu este

indicat expres, inclusiv, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1), pct.

12) Cod de procedură penală, și anume, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei

a respectat cu strictețe prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată, fiind în corespundere cu dispozitivul

hotărârii, acesta fiind clar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Așadar, cu referire la criticile invocate de avocatul Stoțchi Inna în

numele inculpatei Lebejin Valentina, precum că hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal constată că instanța de

apel a motivat cu suficientă amplitudine în cuprinsul deciziei atacate soluția

12

adoptată în prezenta speță, iar simplul dezacord al titularului cererii de

recurs cu soluția pronunțată în speță, nu constituie temei de admitere a

recursului în sensul formulat.

În continuare, Colegiul penal menționează că motivarea hotărârii este

un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Subsecvent, reieșind din esența criticilor invocate de către apărare,

Colegiul penal reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de

apreciere a probelor. Or, acesta face o proprie evaluare a materialului

probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate de către

instanțele de fond nu confirmă vinovăția inculpatei Lebejin Valentina în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 361 alin. (2), lit. b) Cod penal.

Sub acest aspect, însă se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția

ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să

se bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul

lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate

fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială

a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatei conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în

modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile art.

427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost

puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

În acest sens, instanța de recurs ordinar atestă, că la soluționarea

cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art.99-101, 414 Cod

de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și

13

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat și just

ajungând la concluzia privind condamnarea inculpatei în baza art.361 alin.2,

lit.b) Cod penal.

Așadar, contrar argumentelor apărării prin care se invocă faptul că

instanța de apel neîntemeiat a pus la baza condamnării inculpatei raportul de

expertiză grafoscopică și tehnică a documentelor nr. 34/12/1-R-5730 din

27.10.2017, or, acest raport a fost exclus din materialele cauzei de către prima

instanță, întrucât a fost obținută contrar prevederilor legale, Colegiul penal

reiterează că la momentul dispunerii expertizei la 09 octombrie 2017 (f. d 30,

vol. I), inculpata nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova, fapt confirmat

prin Extrasul SIC ”Acces Web” ( f.d.45, vol. I), fiind anunțată în căutare (f. d.

64, vol. I), or, în urma găsirii acesteia (f. d. 69, vol. I) și prezentării prin

procesul-verbal din 16 iulie 2018 a materialelor de urmărire penală (f. d. 88-

89), inclusiv a Raportului de expertiză grafoscopică și tehnică a documentelor

nr. 34/12/1-R-5730 din 27.10.2017, atât inculpata, cât și avocatul acesteia,

nu au înaintat nici o obiecție și nu au invocat nulitatea actelor procesuale în

conformitate cu prevederile art. 251 Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, potrivit procesului-verbal din 13 februarie 2019,

instanța de apel, dispunând examinarea probelor și înscrisurilor din

materiale cauzei, cercetate în prima instanță, părțile nu au înaintat careva

replici, obiecții (f.d.138, vol. I), or, potrivit procesului-verbal din 03 martie

2020 (f. d. 204, vol. I), cauza fiind rejudecată în urma dispunerii rejudecării

de către instanța de recurs ordinar, procurorul, cu titlu de probe, făcând

referire, inclusiv și la raportul vizat, din partea apărării careva completări sau

adăugări nu au parvenit.

În acest context, instanța de apel, prin decizia din 27 septembrie 2021,

verificând suplimentar legalitatea administrării acestor probe, a ajuns la

ferma convingere că de fapt și de drept, rigorile art. art. 93, 95 Cod de

procedură penală au fost pe deplin respectate, cu atât mai mult că

argumentele expuse de către apărător nu servesc motiv de nulitate a acestora,

în condițiile întocmirii actelor procesuale strict conform rigorilor de drept

abordate și de către apărător, astfel că careva încălcări de ordin procedural

nu s-au confirmat.

Totodată, apărarea consideră că instanța de apel a adoptat o soluție

insuficient motivată, însă Colegiul penal relevă că nu s-a stabilit presupusa

eroare de drept invocată de către recurent, or, din conținutul deciziei recurate

rezultă în mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de

apel prin care a fost condamnată inculpata Lebejin Valentina în baza art. 361

alin. (2), lit. b) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 950

unități convenționale.

La fel, Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o

eroare gravă de fapt, așa precum susține partea apărării, or, pentru a

constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

14

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală.

Referitor la alegațiile recurentului prin care pretinde că instanța de apel

a dat o interpretare greșită declarațiilor inculpatei, stabilind careva discrepanțe

în cele relatate de către ultima, instanța de recurs ordinar le consideră

neîntemeiate și declarative, întrucât nu au suport legal și contravin

materialelor cauzei, or, instanța de apel s-a expus detaliat în pct. 12.1. al

prezentei decizii asupra divergențelor depistate din declarațiile inculpatei

depuse la urmărirea penală și în cadrul ședințelor de judecată, reiterarea

acestora fiind inutilă.

Cât privește afirmațiile recurentului că faptei săvârșite de către inculpată

i s-a dat o încadrare juridică greșită, temei pentru recurs prevăzut în art.427

alin.(l), pct.12) Cod de procedură penală, este de reținut că nerecunoașterea

vinovăției și dezacordul cu calificarea juridică a acțiunilor făptuitorului, este

o modalitate de apărare pentru a se eschiva de la răspunderea penală și nu

constituie temei pentru casarea hotărârii contestate. Or, probele ce au stat la

baza hotărârii de condamnare, emise de către instanța de apel, și anume,

Raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-5730 din 27.10.2017, declarațiile

inculpatei Lebejin Valentina, declarațiile martorului Lebejin Vasile, au fost

detaliat descrise în hotărârea recurată, fiind pertinente și concludente, utile

și veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială, astfel fiind

indubitabil dovedită prezența în acțiunile inculpatei a elementelor

constitutive ale infracțiunii imputate.

În acest context, Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport

cu argumentele invocate de către recurent, conchide că instanța de apel,

adoptând o hotărâre de condamnare în privința inculpatei, la judecarea

apelului a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, în mod

întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii încadrării juridice a acțiunilor

inculpatei Lebejin Valentina.

Astfel, corect concluzionând că în acțiunile acesteia sunt prezente toate

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2), lit. b)

Cod penal, motivându-și temeinic soluția în acest sens, soluție pe care

instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară,

deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de

fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în

special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle

v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții

15

legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza

Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe

Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectul contestat,

deoarece soluția adoptată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar

declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Soțchi

Inna în numele inculpatei Lebejin Valentina, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Lebejin Valentina XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 octombrie 2022.

Președinte Chișcă-Doneva Tamara

Judecători Plămădeală Ghenadie

Stratulat Galina

16