1ra-1658/20 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1658/20 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1658/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul Mihail Tomița, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 mai 2020, în cauza penală, în

privința lui

Capsamun Alexandr XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 09.10.2019 până la 12.12.2019;

Instanța de apel de la 31.01.2020 până la 19.05.2020;

Instanța de recurs de la 08.07.2020 până la 18.11.2020.

a c o n s t a t a t :

Alexandr Capsamun a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii, prevăzute de

art. 264 alin. (4) Cod penal și cu aplicarea art. 75, art. 78 Cod penal și art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5

ani și 3 luni, cu anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport, cu executarea

pedepsei conform art. 72 alin. (2) Cod penal în penitenciar de tip deschis. Iar, în

conformitate cu prevederile art. 88 alin. (3) Cod penal, art. 395 alin. (1), pct. 4) Cod de

procedură penală, s-a hotărât de a include inculpatului perioada aflării în arest

preventiv de la 02.08.2019 până la 12.12.2019, cu calcularea o zi pentru o zi. La fel, a

fost aleasă în privința inculpatului măsura de reprimare sub formă de arest preventiv

până la intrarea sentinței în vigoare, fiind luat sub strajă din sala de judecată.

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea de la inculpat a

cheltuielilor judiciare în valoare de 8 898 lei, ca fiind neîntemeiată.

la data de 02 august 2019, aproximativ la ora 22:30, neavând experiența

corespunzătoare ca conducător de auto, în lipsa posedării permisului de conducere a

mijloacelor de transport de categoria (subcategoria) respectivă din care face parte

autovehiculul, prin ce a încălcat prevederile art. 18 al Legii nr. 131 din 07.06.2007

privind siguranța traficului rutier, deplasându-se în s. Dezghingea, str. Pobeda lângă

1

casa nr. 42 în direcția vestică, a ignorat și a încălcat prevederile punctul 14 lit. a),

punctul 45 subpunctul 1), lit. a), b), d); punctul 46 lit. a) din Regulamentul circulației

rutiere, aprobate prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009, exprimată

prin faptul că conducând mijlocul de transport - automobilul de marca „Ford Escord”

XXXXX în stare de ebrietate cu grad avansat, concentrarea de alcool în aerul expirat -

1,07 mg/l, fapt confirmat prin rezultatele alcooltestului ,,Drager” de asemenea, cu o

concentrație de alcool etilic în sânge - 2,01 mg/l, fapt confirmat prin actul de examinare

a probei de sânge, punând în pericol traficul rutier, concomitent nu a ținut cont de

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; nu a luat în calcul lipsa

dexterității în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase precum și

situația rutieră (conducerea automobilului pe timp de noapte), de care trebuie să țină

cont fiecare conducător la determinarea modalității de conducere a vehiculului, în

același timp nu a manifestat o deosebită prudență în asigurarea securității circulației

la deplasarea pe lângă copii, ca urmare a încălcărilor comise a pierdut controlul

volanului și trecând la marginea din stânga a drumului, a lovit copiii, care se jucau în

acel loc, și anume peXXXXX , în rezultatul căror acțiuni a survenit decesul lui XXXXX,

care a primit trauma craniului - cerebral deschis pe stânga, echimoză în regiunea

parietal-occipitală în partea stângă a scalpului, cu o rană pe fundalul acesteia,

hemoragie în țesuturile moi ale capului în partea parietal-occipital din stânga, fractura

alunecat - prestată a oculului occipital - parietal din stânga cu trecerea pe baza

craniului cu deteriorarea meningelui tare cu zdrobirea substanței creierului, contuzie

cerebrală, hematom epidurală și subdurală în regiunea cefei din stânga, hemoragii

subarhnoidale în ambele emisfere ale creierului, cu trecerea în regiunea creierului mic

mai mult în stânga, prezența sângelui în ventriculele creierului, hemoragii în partea

tulpinii creierului. Existând legătură cauzală între vătămările primite în regiunea

capului și anume trauma craniu-cerebrală deschisă și survenirea decesului. De

asemenea, în rezultatul lovirii lui XXXXX i-a fost cauzate leziuni corporale în formă

de rană pe obrazul drept, pe superfața părții din spate a umărului drept, excoriații în

regiunea obrazului drept, pe partea din spate a umărului drept și în regiunea

încheieturii cotului drept. Toate leziunile corporale indicate au fost cauzate prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent sau prin lovitura (posibil de partea

proeminentă a automobilului), de asemenea puteau fi provocate și prin accidentul

rutier, care pot fi apreciate ca vătămare gravă a sănătății.

De asemenea, în rezultatul lovirii lui XXXXX i-a fost cauzate vătămări corporale

în formă de fractură transversală închisă a osului ale umărului drept cu deplasarea

fragmentelor care s-au soldat cu dereglarea de durata lungă a sănătății, calificate drept

leziuni corporale de gravitate medie.

2

Totodată, în rezultatul loviturii lui XXXXX, ultimului i-au fost cauzate vătămări

corporale în formă de răni, excoriații pe gât, apreciate drept vătămări ușoare ale

sănătății.

La fel, lui XXXXX i-au fost cauzate leziuni corporale în formă de, excoriații în

regiunea capului, membrelor spatelui, fiind apreciate ca leziuni neînsemnate ale

sănătății.

Lui Ivan Arnăut i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de excoriații în

regiunea capului, apreciate ca fiind mai puțin grave pentru sănătate.

Acțiuni, care au fost încadrate în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, conform

indicilor calificativi: încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport în stare de

ebrietate, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

instanței de fond în partea respingerii cererii privind încasarea cheltuielilor de

judecată.

Procurorul și-a întemeiat alegațiile pe faptul că, instanța corect a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept și a calificat acțiunile infracționale ale inculpatului

în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, însă eronat a considerat neîntemeiată cererea

privind încasarea cheltuielilor de judecată așa cum, acestea au fost suportate pe

prezenta cauză penală, au fost efectuate rapoarte de expertiză și în baza art. 227, art.

229 Cod de procedură penală, acestea urmează a fi încasate de la inculpat în beneficiul

statului.

3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel avocatul Mihail Cociu în numele

lui Alexandr Capsamun prin care a solicitat casarea sentinței și emiterea unei noi

hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen

de 2 ani și 8 luni și în baza art. 90 Cod penal să fie suspendată condiționat pedeapsa,

cu stabilirea perioadei de probațiune de 3 ani.

Cererea de apel fiind motivată, prin faptul că la stabilirea pedepsei instanța de

fond nu a dat eficiență prevederilor art. 61, 75-78 Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală.

Mai mult ca atât, avocatul a indicat că instanța de fond eronat a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară - anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, or, nu poți priva persoana de ceva ce nu deține.

fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

3

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că din cererile de

apel se atestă că recurenții nu contestă circumstanțele de fapt constatate de instanța

de fond și nici calificarea faptelor imputate lui Alexandr Capsamun.

Astfel, avocatul susține dezacordul cu stabilirea pedepsei inculpatului,

considerând-o prea aspră, în acest sens, Colegiul penal a menționat că, prima instanță

stabilindu-i pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 ani și 3 luni, cu anularea

dreptului de a conduce mijloacele de transport, a ținut cont și de faptul că instanța de

judecată stabilește pedeapsa echitabilă în conformitate cu principiul individualizării

pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă

luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul

și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se

cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect pus accent și pe gravitatea

faptei comise, inclusiv că în urma acțiunilor inculpatului un copil a fost lipsit de viață,

iar celorlalți copii le-au fost cauzate leziuni corporale, la fel, s-a ținut cont și de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Toate acestea

denotă că, instanța de fond i-a stabilit pedeapsa în raport cu faptele comise, punându-

se accent în acest sens și pe condițiile viață a inculpatului și pe personalitatea acestuia,

ținând cont de toate circumstanțele cauzei, inclusiv de faptul că inculpatul a condus

mijlocul de transport în stare de ebrietate și fără permis de conducere.

Așadar, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut că instanța

de judecată a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, art. 75-78 Cod penal, deci,

a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de circumstanțele în

care a fost comisă fapta, de persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării acestuia, punând accent și pe personalitatea

inculpatului, cât și pe faptul că inculpatul a recunoscut vina și că, se căiește sincer de

cele comise.

La fel, instanța de fond a pus accent pe faptul că infracțiunea incriminată

inculpatului face parte din categoria infracțiunilor grave, că a comis fapta în stare de

ebrietate, neavând permis de conducere, în rezultat lipsind de viață un copil, toate

acestea denotă faptul că acestuia nu îi pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat a concluzionat că

este posibil și necesar de a aplica în privința inculpatului doar pedeapsa sub formă de

închisoare, corectarea și reeducarea acestuia fiind posibil numai în condițiile izolării

4

lui de societate, cu executarea pedepsei în conformitate cu art. 72 Cod penal, într-un

penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la argumentul părții apărării precum că, instanța de fond eronat a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară - anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport, deoarece nu poți lipsi persoana de ceva ce aceasta nu deține,

instanța de apel l-a respins ca fiind neîntemeiat, or, pedeapsa complementară

menționată este una obligatorie, și această pedeapsă nu tinde doar spre privarea de

un drept existent, dar și se extinde și pentru viitor ca persoana să fie privată de

posibilitatea de a obține permis de conducere.

Referitor la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a menționat că, în

speță, procurorul solicită încasarea sumei de 8 898 lei, care ar fi achitată pentru

efectuarea expertizelor, însă acuzatorul de stat în instanța de apel nu a putut răspunde

cum a fost achitată suma dată, de către cine anume, deci nu a fost confirmat că aceste

cheltuieli ar fi fost suportate de cineva, dar solicită încasarea sumei date în beneficiul

statului. Deci, nefiind prezentate acte contabile, care ar demonstra suportarea

cheltuielilor judiciare invocate, just a conchis prima instanță că cererea acuzatorului

cu privire la încasarea sumei de 8 898 lei, este neîntemeiată.

Cele menționați supra în ansamblu denotă faptul că, urmează a fi respins ca

neîntemeiat argumentul din apelul procurorului privind necesitatea încasării sumei

în mărime de 8 898 lei, or, nu a fost demonstrat faptul suportării acestor cheltuieli, nu

pot fi solicitate și nu pot fi puse pe seama inculpatului.

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală solicită casarea acesteia cu

remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel în alt complet de

judecată.

În motivarea celor solicitate, procurorul susține că instanța de apel eronat a

respins cerința acuzării de a încasa de la inculpat suma de 8 898 lei, ce constituie

cheltuieli efectuate la etapa urmăririi penale și care ulterior trebuie încasate de la

inculpat în beneficiul statului, or practica judiciară uniformă confirmă acest fapt.

materialului din dosarul cauzei, motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

5

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate neîntemeiat

de titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

Autorul recursului consideră că, instanța de apel eronat a respins solicitarea

acuzării de a dispune încasarea de la inculpatul Alexandr Capsamun în bugetul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 8 898 lei, cheltuieli suportate în urma

efectuării expertizelor.

Astfel, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind soluționarea chestiunii legate de cheltuielile

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect

ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct.

2), 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța

de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, instanța de

apel just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță,

respectivele cheltuieli urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

De asemenea, Colegiul penal ține să remarce că, pornind de la relevanțele art. 229

alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata

6

cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de

apel care corect a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la

încasarea din contul inculpatului în bugetul statului a cheltuielilor judiciare în sumă

de 8 898 lei, cheltuieli suportate în urma efectuării expertizelor, or, la materialele

cauzei procurorul nu a anexat probe ce confirmă aceste cheltuieli.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurent că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul Mihail Tomița, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 19 mai 2020, în cauza penală în privința Capsamun Alexandr

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 decembrie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7