1ra-1530/20 — art. 206 alin. 3 lit. b1 CP

1ra-1530/20 — art. 206 alin. 3 lit. b1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1530/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh și Nicolae Craiu,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile recursurilor ordinare

declarate de către avocatul Tatiana Lozovscaia și avocatul Mihail Barbaroș în numele

inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza penală, în privința lui

Rusu Sergiu XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 11.01.2018 până la 21.09.2018;

Instanța de apel de la 12.10.2018 până la 15.01.2019;

Instanța de recurs de la 04.04.2019 până la 25.06.2019;

Instanța de apel de la 31.07.2019 până la 28.01.2020;

Instanța de recurs de la 09.06.2020 până la 17.11.2020.

a c o n s t a t a t :

Sergiu Rusu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 206 alin. (3) lit. b1)

Cod penal, la 15 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități în domeniul prestării

serviciilor hoteliere, de odihnă și agrement, pe un termen de 4 ani.

perioada lunilor decembrie 2016 - ianuarie 2017, acționând împreună și după o

înțelegere prealabilă cu persoane neidentificate de organul de urmărire penală,

urmărind scopul exploatării sexuale a copilului, prin intermediul discuțiilor, a

recrutat-o în acest sens pe minora XXXX, născută la XXXXX, pentru a presta servicii

sexuale diferitor clienți în mun. Chișinău. Primind consimțământul ultimei, în

continuarea acțiunilor sale infracționale, Sergiu Rusu acționând de comun acord cu

alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, în perioada lunii

decembrie 2016, a închiriat apartamentul cu nr. 81, situat pe XXXXX, unde a

determinat-o pe aceasta să recruteze alte persoane de gen feminin în scopul prestării

1

serviciilor sexuale, cât și a determinat-o pe ultima, ca personal să presteze servicii

sexuale diferitor persoane de gen masculin.

3.1 Avocatul Vitalie Caldîba în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță și

pronunțarea unei sentințe de achitare, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat, cât și din motiv că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii

incriminate.

În motivarea apelului a invocat:- hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, acestea fiind expuse neclar, în termeni vagi și generali fiind

astfel, strecurat și un viciu de procedură - omisiune esențială care și reprezintă motiv

de casare a sentinței; - soluția adoptată de prima instanță este neîntemeiată -

materialul probator nu constată cu certitudine prezența elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b1) Cod penal, astfel fiind strecurat și un

viciu de procedură - omisiune esențială care și reprezintă motiv de casare a sentinței;-

acțiunile inculpatului Sergiu Rusu nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 206 alin. (3) lit. (b1) Codul penal, lipsind latura obiectivă și subiectivă a

componenței de infracțiune; - soluția contestată este bazată doar pe niște presupuneri,

la materialele cauzei penale lipsind probe care să dovedească vinovăția inculpatului

Sergiu Rusu în comiterea traficului de copii asupra pretinsei părți vătămate XXXXX; -

reieșind din partea descriptivă a sentinței se constată că, instanța de fond, respingînd

poziția de nevinovăție a inculpatului Sergiu Rusu, și-a întemeiat soluția de învinuire

în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate XXXXX care, pe parcursul procesului

penal, nu au fost certe și consecutive, trezind astfel și dubii rezonabile asupra

obiectivității lor;- declarațiile părții vătămate XXXXX din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor nu dovedește nici existența faptei

infracționale de trafic de copii și nici vinovăția lui Rusu în comiterea infracțiunii

imputate, și anume nu dovedește faptul recrutării părți vătămate XXXXX în perioada

decembrie 2016-ianuarie 2017 care, reieșind din pct.3.1 al HPCSJ nr.37 din 22.11.2004

cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și

traficul de copii, presupune atragerea victimei prin selecționare într-o anumită

activitate determinată de scopurile stipulate în art. 206 Cod penal, ceea ce, fiind

racordat la cazul din speță, ipotetic urma să se realizeze prin selecționarea de către

Sergiu Rusu a XXXXX, și prin atragerea ultimei de către Sergiu Rusu în activitate de

prostituție sau în industrie pornografică, în scopul exploatării sale sexuale, comerciale

și necomerciale - fapte obligatorii și pentru realizarea laturilor obiectivă și subiectivă

a traficului de copii care, reieșind din declarațiile părții vătămate, nu se atestă în

acțiunile inculpatului; - nu se dovedește faptul adăpostirii părți vătămate XXXXX în

2

perioada decembrie 2016-ianuarie 2017 care, reieșind din pct.3.4 al HPCSJ nr.37 din

22.11.2004 cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe

umane și traficul de copii, presupune plasarea victimei într-un loc ferit pentru a nu fi

descoperită de către reprezentanții organelor de stat sau de terțe persoane care ar

putea denunța traficantul, ceea ce, fiind racordat la cazul din speță, ipotetic ar trebui

să se realizeze prin plasarea de către Sergiu Rusu a XXXXX într-un loc ferit pentru a

nu fi descoperită de către terți - plasare care obligatoriu urma să fie realizată de către

Rusu doar în scopul exploatării sexuale a XXXXX, comerciale și necomerciale, și doar

în activitate de prostituție sau în industrie pornografică - fapte obligatorii și pentru

realizarea laturilor obiectivă și subiectivă a traficului de copii care, reieșind din

declarațiile părții vătămate, nu se atestă în acțiunile inculpatului; - nu se dovedește

faptul exploatării sexuale comerciale a părții vătămate Căpțină N. în perioada

decembrie 2016-ianuarie 2017 care, reieșind din pct.4.1 al HP CSJ nr.37 din 22.11.2004

cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și

traficul de copii, presupune impunerea persoanei la practicarea prostituției, ceea ce,

ipotetic ar trebui să se realizeze prin impunerea de către Sergiu Rusu a XXXXX la

practicarea prostituției - activitate obligatorie și pentru realizarea laturilor obiectivă și

subiectivă a traficului de copii care, reieșind din declarațiile părții vătămate, la fel nu

se atestă în acțiunile inculpatului; - nu dovedește nici faptul că, în perioada de timp

incriminată (decembrie 2016-ianuarie 2017), Sergiu Rusu cunoștea cu certitudine

vârsta XXXXX, și anume cunoștea faptul că ultima este minoră - element obligatoriu

de realizare a laturii subiective a traficului de copii care, exprimându-se sub formă de

intenție directă, așa și nu a fost demonstrat în cazul din speță; - făcând analiza

materialului probator administrat la dosar, inclusiv și a declarațiilor părții vătămate

XXXXX a exclus din învinuirea inculpatului Rusu calificativul „profitând de situația

condiționată de vârsta și de situația precară a victimei din punct de edere al

supravețuirii sociale, fapt care, constatând și lipsa realizării în cazul din speță a

mijloacelor de efectuare a traficului de ființe umane, pe cale de consecință denotă și

lipsa realizării în acțiunile inculpatului Sergiu Rusu a laturilor obiectivă și subiectivă

a infracțiunii traficului de copii. Or, instanța de fond nu a reținut în sarcina

inculpatului Rusu „scopul comercial al expluatării sexuale a copilului, ceea ce,

reieșind din logica instanței precedente, ar duce la realizarea în cazul din speță a unei

„ exploatări sexuale necomerciale”, care, reieșind din pct.4.1 al HPCSJ 37 din

22.11.2004 cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe

umane și traficul de copii, presupune doar o activitate care nu are un impact direct

asupra mărimii patrimoniului făptuitorului sau altor persoane, nu se exprimă doar în

căsătorie (inclusiv poligamică), concubinaj sau alte asemenea forme de coabitare -

activități și circumstanțe care, pe de o parte, reieșind din declarațiile părții vătămate,

3

nu s-au constat în acțiunile inculpatului Sergiu Rusu, iar pe de altă parte, reieșind din

conținutul acuzației, nici nu au fost încriminate ultimului, ceea ce, împiedica instanței

de fond să condamne inculpatul în baza acestui fapt; - declarațiile părții vătămate nu

coroborează cu conținutul declarațiilor părții vătămate Ludmila Șerban, martorilor

Marina Racu și Olg Bujor a, care, sub jurămînt, au negat faptul implicării lui Sergiu

Rusu, cît în închirierea apartamentului nr. 81 de pe XXXXX, atît și în activitatea de

prestare a serviciilor de masaj în perioada decembrie 2016 – ianuarie 2017.

3.2 Avocatul Tatiana Lozovscaia în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia, cu dispunerea achitării lui Sergiu Rusu, din motiv că vinovăția acestuia nu a

fost dovedită.

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul Sergiu Rusu a săvârșit infracțiunea imputată lui.

de către avocatul Vitalie Caldîba în numele inculpatului, care solicită casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe de achitare, din motiv că fapta nu a

fost săvârșită de inculpat, cât și acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii incriminate.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6, 8) Cod de procedură penală. În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care

le-a indicat în apel.

fost admis recursul ordinar, casată total decizia, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de recurs a menționat că, instanței

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate sau expunerea

superficială-neclară echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, așa

cum cer prevederile art. 435 alin. (1) pct. (2) lit. c) Cod de procedură penală, întrucât o

asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel; să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea

4

o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii

imputate inculpatului, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată,

respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a

inculpatului, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

7.1. În susținerea poziției sale, instanța de apel a menționat că, inculpatul Sergiu

Rusu nu a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii, aceasta este dovedită pe

deplin prin probele administrate în cadrul cercetării judecătorești și verificate în

cadrul instanței de apel, și anume: declarațiile părților vătămate XXXXX (Vol.2 f.d.145-

149, f. d. 38 - 41, vol. I), XXXXX (Vol.2 f.d.155- 158, f. d. 43, vol. I), XXXXX (f. d. 44, vol.

I); declarațiile martorilor Marina Racu (f.d.170,171 Vol.2), Olga Bujor (f.d.198, Vol.2);

procesul - verbal de ridicare din 05.02.2017 de la XXXXXa telefonului mobil (f. d. 33,

vol. I); raportul colaboratorului de poliția Țîganaș V. prin care s-au constatat numerele

de telefoane utilizate de persoanele suspecte (f. d. 55, vol. I); descifrările convorbirilor

telefonice , care potrivit discuțiilor duse dintre fete și clienți se achita pentru serviciile

prestate 500 lei (f. d. 79-90, vol. I); procesul - verbal din 27.09.2018 de percheziție la

hotelul „Vila Olga” în cadrul căreia s-au ridicat mai multe obiecte și bunuri (f. d. 114

- 115, vol. I); procesul - verbal din 27.09.2018 de percheziție la hotelul „BonApart” în

cadrul căreia s-au ridicat mai multe obiecte și bunuri (f. d. 121 - 122, vol. I); procesul -

verbal din 27.09.2018 de percheziție la hotelul „Imperial” în cadrul căreia s-au ridicat

mai multe obiecte și bunuri (f. d. 140 - 141, vol. I); procesul - verbal de percheziția

corporală la Sergiu Rusu din 27.09.2017 în cadrul căruia s-au ridicat de la el telefoanele

mobile și cartelele utilizate (f. d. 149, vol. I).

Astfel, reieșind din cumulul de probe cercetate și verificate în cadrul ședinței

instanței de apel, instanța de apel a conchis că apelurile declarate împotriva sentinței

sunt neîntemeiate, fiind bazate pe presupuneri neargumentate și fără a avea vreun

suport juridic probant, ce ar permite intervenirea în soluția emisă de prima instanță,

motiv din care urmează a fi respinse.

Instanța de apel a menționat că, traficul de copii face parte din componența de

infracțiune formală și se consideră consumată din momentul săvârșirii cel puțin a unei

acțiuni specificate la art. 206 Cod penal, indiferent de survenirea consecințelor

prejudiciabile. Făcând delimitarea dintre infrațiunea prevăzută de art. 206 alin. (3) lit.

5

b1) Cod penal și art. 220 Cod penal, instanța de apel a remarcat că, latura obiectivă a

componenței de infracțiune, traficul de copii, include următoarele acțiuni: recrutarea și

adăpostirea, care trebuie să fie comise în scopul de exploatare sexuală a copilului, comise de

două sau mai multe persoane, însă latura obiectivă a infracțiunii de proxenetism, realizat

prin constrângerea la prostituție nu cuprinde acțiunile enumerate, precum și scopul prevăzut

în art. 206 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a subliniat că, în cazul când o persoană, fără a

recurge la mijloace de constrângere, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției,

ori trage foloase de pe urma practicării prostituției, săvârșește infracțiunea de

proxenetism, prevăzut de art. 220 Cod penal, iar în situația unor acte de recrutare, la

caz, prin convingere verbală a părții vătămate XXXXX, de către inculpatul Sergiu

Rusu, informând-o că, maseuzele nu prestează servicii sexuale, iar fetele câștigă mult

mai mult, a îndemnat-o să meargă în apartamente si va putea avea un salariu mai bun,

adăpostire a unei persoane, în speță, apartamentul de pe XXXXX l-a găsit Sergiu Rusu,

pe care la închiriat cu buletinul ei, de pe site-ul 999.md, pentru ca fetele să facă masaj

erotic, chiria fiind achitată din banii câștigați din masaj, prin amenințare, la caz, Sergiu

Rusu a amenințat-o pe XXXXX că, o să le spună părinților, că ea se întâlnește cu el,

prin ce a fost nevoită să plaseze anunțul pe site-ul 999.md și să caute fete, care să

presteze serviciul masajului erotic, pentru obținerea consimțământului persoanei care

are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, rezumând

la cazul dat aceste prevederi, Colegiul penal menționează că, inculpatul i-a spus să

caute alte fete, la refuzul părții vătămate, aceasta a fost iarăși amenințată că o să le

spună părinților ei și o să-i creeze probleme, dacă nu va găsi alte fete, care să lucreze

(să facă masaj erotic), fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de persoane, prevăzută de art. 165 și 206 Cod penal.

Așadar, traficul este o infracțiune contra persoanei, impusă prin constrângere

în diversele ei forme, însă proxenetismul este o infracțiune contra sănătății publice și

convețuirii sociale.

În acest context, instanța de apel a indicat următoarele deosebiri dintre traficului

de copii din prezenta cauză penală (art. 206 alin. (3) lit. b1) Cod penal), și constrângerea

la practicarea prostituției (art. 220 Cod penal) și anume: latura obiectivă a traficului de

copii se formează din două categorii de acțiuni de sine stătătoare legate între ele, care

include: recrutarea, adăpostirea, în scop de exploatare sexuală și a două categorie pot

fi realizate prin: amenințare cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimei

pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra unei alte

persoane, iar constrângerea la practicarea prostituție constă în silirea unei persoane să

practice prostituția, poate fi atât fizică, cât si psihică si poate fi realizată prin orice

mijloace.

6

Subsecvent celor relatate, instanța de apel a remarcat că, latura obiectivă a

infracțiunii de trafic de ființe umane are un caracter complex fiind compusă din două

categorii de acțiuni, ceea ce nu există în cazul acțiunii de contrângere la prostituție.

Prin urmare, în cazul în care făptuitorul constrânge victima la practicarea prostituției,

fără a comite recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea, primirea acesteia,

acțiunile acestuia urmează a fi calificate în baza prevederilor art. 220 Cod penal,

proxenetismul realizat prin constrângerea la practicarea prostituției.

În speță, fapta prejudiciabilă s-a manifestat prin acțiunea inculpatului Sergiu

Rusu, care, urmărind scopul exploatării sexuale a copilului, prin discuții, a recrutat-o

pe minora XXXXX, născută la XXXXX, pentru a presta servicii sexuale diferitor clienți

în mun. Chișinău, ulterior, primind consimțământul ultimei, în perioada lunii

decembrie 2016, a închiriat apartamentul cu nr. 81, situat pe XXXXX, unde a

determinat-o pe aceasta să recruteze alte persoane de gen feminin în scopul prestării

serviciilor sexuale, cât și a determinat-o pe ultima, ca personal să presteze servicii

sexuale diferitor persoane de gen masculin.

Prin urmare, instanța de apel a respins alegațiile avocatului Vitalie Caldîba, în

interesele inculpatului Sergiu Rusu, precum că, fapta nu a fost săvârșită de către

inculpatul Sergiu Rusu, iar acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii

incriminate, or, declarațiile părții vătămate XXXXX, a martorilor Marina Racu și Olga

Bujor coroborează cu declarațiile părții vătămate XXXXX și combat pe deplin

argumentele apelanților.

Latura subiectivă a infracțiunii imputate inculpatului, se caracterizează prin

intenție directă și anume că, Sergiu Rusu a avut ca scop recrutarea și atragerea părții

vătămate minore XXXXX în activitatea de prestare a serviciilor sexuale, personal, cât

și atragerea altor tinere. Dânsul a convins-o să plaseze anunțuri pe site-ul „999.md” și

a închiriat în acest scop un apartament pentru adăpostirea și prestarea serviciilor

sexuale de către părțile vătămate și alte tinere.

Cercetând materialele cauzei, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect

a exclus din învinuirea adusă lui Sergiu Rusu calificativul „profitând de situația

condiționată de vârstă și de situația precară a victimei din punct de vedere al supraviețuirii

sociale”, care constituie calificativul „abuz de vulnerabilitate”, or, potrivit pct.10) art. 2 al

Legii Republicii Moldova privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane,

din 20.10.2005, prin „stare de vulnerabilitate” se înțelege starea specială în care se află

persoana, astfel încât aceasta este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, în

special din cauza: a) situației precare din punctul de vedere al supraviețuirii sociale;

b) situației condiționate de vârstă, sarcină, boală, infirmitate, deficiență fizică sau

mintală; c) situației precare și ilegale de intrare sau de ședere în țara de tranzit sau de

destinație.

7

Astfel, instanța de apel a subliniat că nu poate fi calificat drept „abuz de

vulnerabilitate” faptul că victima traficului de copii XXXXX era minoră, deoarece

minoratul victimei deja constituie semn calificativ al componenței de infracțiune

prevăzute la art. 206 alin. (1) Cod penal, or, după cum rezultă din declarațiile părților

vătămate XXXXX și a martorului Racu Marina, partea vătămată XXXXX, nu se afla în

situație precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale.

Subsecvent, instanța de apel a menționat, în baza probelor enunțate supra se

atestă lipsa stării de vulnerabilitate a victimei, care este unicul copil la părinți,

locuiește într-o casă la sol cu 7 odăi, părinții sunt severi, au grijă de ea, i-au interzis să

lucreze în hotele și să aibă o relație amoroasă cu inculpatul, tatăl este contabil și

gestionează o afacere, mama este conditer-șef, partea vătămată nu suferă de careva

deficiențe fizice sau psihice, a studiat la colegiu, iar faptul că în mun. Chișinău își căuta

un loc de muncă nu constituie temei pentru a aprecia acest fapt drept ,,situație precară

din punct de vedere al supraviețuirii sociale”.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a exclus din

sarcina inculpatului și scopul comercial al exploatării sexuale a copilului, din motiv că

acest element al laturii obiective lipsește în încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului formulată în rechizitoriu, or, conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei

puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Instanța de apel a menționat că, latura subiectivă a infracțiunii de trafic de copii

se caracterizează prin intenție directă, or, nu există conduită umană care să nu fie

motivată, la caz, în mod indubitabil a fost demonstrată intenția inculpatului Sergiu

Rusu de recrutare/atragere a părții vătămate XXXXX, care era minoră la acel moment,

în activitatea de prestare a serviciilor sexuale, personal, cât și atragerea altor tinere,

convingând-o să plaseze anunțuri pe site-ul „999.md” și închiriind un apartament

pentru adăpostirea și prestarea serviciilor sexuale de către părțile vătămate și alte

tinere.

Astfel, a respins argumentele apărării precum că, nu se dovedește faptul

exploatării sexuale comerciale a părții vătămate, în perioada decembrie 2016 - ianuarie

2017 care, presupune impunerea persoanei la practicarea prostituției, ceea ce, ipotetic

ar trebui să se realizeze prin impunerea de către Sergiu Rusu a XXXXX la practicarea

prostituției - activitate obligatorie și pentru realizarea laturilor obiectivă și subiectivă

a traficului de copii care, reieșind din declarațiile părții vătămate, la fel nu se atestă în

acțiunile inculpatului Rusu, or, în afara oricăror îndoili, în acțiunile inculpatului

Sergiu Rusu se regăsesc atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă, a infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b1) Cod penal prin faptul că: anume Sergiu Rusu i-a

spus părții vătămate XXXXX că, maseuzele nu prestează servicii sexuale,

8

propunându-i să meargă în apartamente; anume Sergiu Rusu masturba în prezența

minorei XXXXXX, or, aceste acțiuni ale inculpatului pot fi considerate alte acțiuni cu

caracter sexual, la care a fost impusă minora; anume Sergiu Rusu i-a spus părții

vătămate XXXXX că, în apartamentul de pe XXXXX sunt instalate camere de

supraveghere, în bucătărie. Totodată, făcând-o să înțeleagă că are careva poze cu ea și

pe care o să le arate părinților în cazul în care nu-l va asculta, ulterior amenințând-o

că le va spune părinților, prin intermediul rețelelor de socializare, cu ce se ocupă și că

lucrează la hotel, dar de fapt se afla la apartament; anume Sergiu Rusu a impus-o pe

XXXXX să caute fete pentru a lucra în apartamentul pe care la închiriat în acest scop,

de pe XXXXX, prin ce se constată plasarea victimei într-un loc dosit, ferit, pentru a nu

fi descoperită de către reprezentanții organelor de stat sau de terțele persoane care ar

putea denunța traficantul și care, în prezentul caz, a fost descoperit de către poliție, la

denunțul vecinului Moga Tudor, care a informat serviciul 902 despre tulburarea

liniștei pe timp de noapte, precum că din apartamentul nr. 71, de pe XXXXX unde

locuiesc două persoane de gen feminin, se aude gălăgie, muzică și că, aduc bărbați

stranii la rânduială, câte două, trei perechi (f.d. 27, 28, vol. I); anume Sergiu Rusu a

impus-o pe XXXXX să plaseze anunțul pe site-ul 999.md privind prestarea masajului

erotic, ulterior fiind impusă să facă masaj erotic împreună cu XXXXX la cererea

clientului de a fi deservit de două domnișoare, prin ce a exploatat-o sexual pe XXXXX,

care presupune impunerea persoanei la practicarea prostituției sau a altor acțiuni cu

caracter sexual - activitate obligatorie pentru realizarea laturilor obiectivă și subiectivă

a traficului de copii; anume Sergiu Rusu a venit la apartament cu scopul de a întreba

fetele de ce venitul lor este așa de mic și de ce fetele nu vor să se dezbrace în timp ce

fac masajul erotic, care reprezintă masajul corpului, iar la final cu masturbarea

penisului până la ejaculare, or, ipotetic vorbind, pentru un copil de 16 ani, acest tip de

masaj nu afectează cu nimic dezvoltarea lui fizică, spirituală și intelectuală, or, această

activitate, la care Sergiu Rusu a impus-o pe XXXXXX, este în limita normelor moral-

spirituale de dezvoltare a copilului; anume Sergiu Rusu de două -trei ori pe

săptămână îi scria XXXXX pe viber, când venea taximetristul după bani, iar ea, ori altă

fată cobora jos și-i ducea banii taximetristului, ulterior fiind transmiși inculpatului

care se afla la hotelul „BonApart”.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele avocatului Vitalie Caldîba, cât și

argumentele avocatului Tatiana Lozovscaia, în susținerea poziției de achitare a

inculpatului, or, partea acuzării în acest sens a prezentat probe verosimile care au

elucidat în mod clar circumstanțele cazului și în baza cărora a fost demonstrată pe

deplin vinovăția inculpatului Sergiu Rusu în săvârșirea traficului de copii imputat în

privința părților vătămate XXXXX, XXXXX și XXXXX.

9

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele invocate în apel de către

apărare precum că, instanța de fond nu a elucidat deplin toate circumstanțele cauzei,

iar versiunea inculpatului precum că, XXXXX voia să se răzbune pe el, pentru faptul

că a refuzat să se căsătorească cu ea, nu sunt întemeiate, or, în urma analizei

ansamblului de probe administrate, cercetate și verificate în modul stabilit, instanța

de apel a conchis că prima instanță a constatat cu certitudine și fără nici un dubiu

rezonabil că, acțiunile inculpatului Sergiu Rusu corect au fost încadrate în baza art.

206 alin.(3) lit. b1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apelantului precum

că, în afară de declarațiile părților vătămate în instanța de judecată nu a fost prezentată

nicio probă ce ar confirma că, anume Sergiu Rusu a comis traficul de copii asupra

pretinsei părți vătămate XXXXX, ori de către instanța de fond au fost apreciate toate

probele coroborate în ansamblu din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar versiunea apărării nu și-a găsit confirmare. Deci,

instanța de fond corect a reținut că în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu

certitudine, că părțile vătămate și martorii prezentați de către partea acuzării nu au

avut nici un motiv să dea declarații neveridice în privința inculpatului, deoarece în

cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine, că persoanele în cauză nu au

avut anterior careva certuri sau conflicte.

Instanța de apel a indicat că, nu poate fi reținut ca plauzibil nici argumentul

invocat de către apelant precum că, în perioada de timp incriminată (decembrie 2016

- ianuarie 2017), inculpatul cunoștea cu certitudine vârsta XXXXX, și anume, că era

minoră, or, potrivit plângerii părții vătămate depusă la data de 07.02.2017, ultima a

indicat că, Sergiu Rusu și alte persoane cunoșteau că avea 16 ani, însă au recrutat-o și

au impus-o să practice prostituția în diferite hoteluri din mun. Chișinău (f.d. 21-24,

vol. I).

Mai mult, instanța de apel a reținut că, inculpatul Sergiu Rusu în cadrul ședinței

de judecată a explicat instanței motivul părții vătămate de a indica că anume el a comis

infracțiunea, și anume pe motiv că, el a refuzat să se căsătorească cu parte vătămată,

însă partea vătămată a declarat în cadrul urmăririi penale că, Sergiu Rusu trăia cu o

domnișoară și nici nu a dorit să aibă careva relații cu acesta deoarece părinții erau

împotriva relației ei cu un băiat de origine romă, din care motiv instanța de fond corect

a concluzionat că declarațiile inculpatului Sergiu Rusu constituie o metodă de apărare

pentru evitarea răspunderii penale.

Declarațiile inculpatului, instanța de apel le-a apreciat critic, considerându-le

drept o metodă de apărare, în scopul de a se eschiva de răspundere, deoarece ele sunt

combătute prin probele administrate în cadrul ședinței de judecată.

10

Totodată, instanța nu a constatat încălcarea drepturilor părții vătămate la

urmărirea penală, iar argumentele apărării precum că la urmărirea penală părții

vătămate i-au fost încălcate drepturile, și anume, că la interogarea părții vătămate

XXXXX, care era minoră, nu au fost prezenți părinții ultimei și nici avocatul părții

vătămate, fiind o încălcare flagrantă ceea ce duce la nulitatea acestor declarații, sunt

lipsite de suport probator, deoarece la data de 07 februarie 2017 în procesul-verbal de

audiere a părții vătămate, ultimei i-a fost acordată asistență juridică de către avocatul

Natalia Bayram, cât și psihologul Sanda Roșca, totodată în cadrul audierii partea

vătămată a declarat că, refuză ca la audiere să participe reprezentantul său legal, fiind

asistată de pedagog (f.d. 38-41, vol. I).

Astfel, instanța de apel a menționat că, instanța de fond minuțios, sub toate

aspectele, complet și obiectiv, a administrat probele, apreciind fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, astfel fără nici un dubiu rezonabil a stabilit

vinovăția inculpatului Sergiu Rusu și corect a calificat acțiunile acestuia în baza art.

206 alin. (3) lit. b1) Cod penal ca trafic de copii, adică, recrutarea și adăpostirea în scop

de exploatare sexuală a copilului, comise de două sau mai multe persoane.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat că,

instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii, personalitatea infractorului,

circumstanțele cauzei, precum și influența pedepsei asupra inculpatului.

Tatiana Lozovscaia în numele inculpatului care solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei decizii prin care ultimul să fie achitat de sub învinuirea

înaintată.

În motivarea celor solicitate, avocata susține dezacordul cu aprecierea probelor

de către instanța de apel, indicând că cumulul de probe nu demonstrează prezența

elementelor infracțiunii imputate în acțiunile inculpatului.

8.1. Nefiind de acord cu decizia declară recurs ordinar avocatul Mihail Barbaroș

în numele inculpatului, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), 15) și alin. (2)

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei decizii prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În susținerea celor solicitate prin cererea de recurs, apărătorul indică că, instanța

de apel a pronunțat o deciziei nemotivată, fără a da un răspuns clar tuturor

argumentelor menționate în cererea de apel.

De asemenea, recurentul susține că, instanța de apel nu îndeplinit toate indicațiile

instanței de recurs, fapt ce contravine art. 436 Cod de procedură penală.

Mai mult, recurentul la fel ca și avocatul Tatiana Lozovscaia indică în cererea de

recurs dezacordul cu aprecierea probelor dată de către instanța de apel, or, faptul că

11

partea vătămată și inculpatul se cunoșteau nu confirmă scopul inculpatului de a

comite infracțiunea imputată.

invocate, ținând cont de opinia expusă în referință de către procuror, Colegiul penal

lărgit consideră că, recursurile urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, la judecarea apelului, instanța de apel

are obligația de a verifica hotărârea atacată din punct de vedere al temeiniciei și

legalității acesteia, având în vedere circumstanțele faptice ale cauzei bazate pe probele

examinate de prima instanță, pe materialele dosarului și, în dependență de aceste date,

să aprecieze legalitatea concluziilor de vinovăție ori nevinovăție trase de prima

instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate

cu art. 101 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal lărgit reținând prevederile art. 100 alin. (4) și art.

101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, remarcă că verificarea probelor este o

activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor acumulate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor, care poate avea loc doar prin aplicarea

procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului

penal. La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și

hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit conchide că, la examinarea cauzei, instanța de apel nu a

îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că, nerespectarea

acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine

casarea deciziei instanței de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că, potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură

penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în

măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

Rejudecând cauza, instanța de apel a omis prevederile art. 436 alin. (2) Cod de

procedură penală și fără a ține cont de indicațiile instanței de recurs, repetat a

examinat cauza fără a da o apreciere clară argumentele reflectate în apel, și anume

,,(…) întrunirea scopului infracțiunii de exploatare sexuală a victimei, care are un caracter

12

obligatoriu și se poate concretiza numai în folosirea acesteia în prostituție sau în industria

pornografică, nu și în alte forme, cum se afirmă în doctrina dreptului penal (de exemplu:

masajul erotic, reprezentări striptease, reprezentări erotice de alt gen implicând profitarea de

sexualitatea victimei). Tot în decizie (v. III f.d.135), este indicat că s-a comis trafic de copii în

privința părților vătămate XXXXX și XXXXXX, care nu sunt indicate în rechizitoriu și nici

în fapta constatată.” (f.d. 168, vol. III).

În acest context, Colegiul penal lărgit reamintește că, sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 21 martie 2018, a fost contestată cu cereri de apel de către

avocații Vitalie Caldîba și Tatiana Lozovscaia în numele inculpatului, iar la 15 ianuarie

2019 prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, cererile de apel au fost

respinse, astfel la 28 ianuarie 2020 Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

a casat total decizia și a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău,

din motiv că instanța de apel la adoptarea soluției nu a apreciat în cumul toate probele

examinate în instanța de judecată și nu a dat răspuns la toate argumentele indicate în

cererile de apel.

Astfel, instanța de recurs ordinar în partea descriptivă a deciziei pronunțate la 28

ianuarie 2020, indică concret la ce instanța de apel în cadrul rejudecării cauzei urmează

să țină cont (f.d. 160-170, vol. III), însă instanța de apel a omis aceste indicații.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit în scopul de a evita încălcarea

dreptului fundamental prevăzut de Convenția Europeană cu privire la Drepturile

Omului, și anume, dreptul la un proces echitabil (art. 6 al CEDO), subliniază că pentru

a determina dacă procedura a avut un caracter echitabil, trebuie ca aceasta să se ia în

considerare în ansamblul său, verificând-se respectarea atât a dreptului la apărare, cât

și a interesului public și al victimelor, precum și, după caz, a drepturilor martorilor

(vezi cauza Văraru împotriva României, CtEDO hotărârea din 3 decembrie 2013).

Totodată, Colegiul penal lărgit amintește că, Curtea de la Strasbourg

menționează că, judecătorii trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și

întemeiază deciziile, căci numai astfel, un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute

de legislația națională. Instanța europeană a subliniat că „motivarea unei decizii judiciare

este strâns legată de preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui proces echitabil,

aceasta permițând respectarea dreptului la apărare. Motivarea este indispensabilă însăși

calității actului de justiție și constituie o pavăză împotriva arbitrarului.” (cauza Fomin

împotriva Moldovei, CtEDO hotărârea din 11 octombrie 2011).

De asemenea, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel a menținut de

sentință viciată, or, prin faptul că a fost exclus semnul calificativ comercial, instanța

omite la stabilirea faptei să indice scopul.

Or, Legiuitorul prevede răspunderea penală pentru acțiunile enumerate, dacă ele

se săvârșesc în scopul: a) exploatării sexuale, comerciale și necomerciale, în prostituție sau

13

în industria pornografică. Prin exploatare sexuală se înțelege tragerea de foloase de pe

urma impunerii abuzive a copilului la raporturi sexuale. În cazul în care de pe urma

acestor raporturi se obține un profit în bani sau obiecte, acest fapt se numește

exploatare sexuală comercială, iar în cazul în care nu se urmărește un atare profit,

faptul este denumit exploatare sexuală necomercială. Prin exploatare sexuală,

comercială și necomercială, în prostituție sau în industria pornografică se înțelege

folosirea abuzivă, degradantă, nedemnă a copiilor în raporturile sexuale și în opere

care au caracter obscen, indecent, imoral, licențios.

Astfel, instanța de fond la constatarea faptei nu indică scopul recrutării și

adăpostirii minorei XXXXX, iar instanța de apel în partea descriptivă a decizie

motivează doar excluderea scopului comercial.

De asemenea, Colegiul penal lărgit atrage atenția că, instanțele ierarhic inferioare

nu motivează clar calificativul ,,de două sau mai multe persoane”, or, instanța de fond

urma să motiveze în partea descriptivă a sentinței confirmarea calificativului dat prin

prisma atât declarațiilor părții vătămate, cât și alte probe administrate. Însă, partea

vătămată nu declară că ar fi fost traficată de către alte persoane, în afara inculpatului

Sergiu Rusu.

Având în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Totodată, în bază prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru

instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care

situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului. La noua rejudecare

a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de

împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, având în vedere prevederile art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel și recurs, și în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art. 417 al Codului de procedură penală și art. 6 al

Convenției Europene.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

14

d e c i d e :

admite recursurile recursurilor ordinare declarate de către avocatul Tatiana

Lozovscaia și avocatul Mihail Barbaroș în numele inculpatului, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, în privința lui Rusu

Sergiu XXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac. Pronunțată integral la 17 decembrie

2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

15