1ra-999/2019 — art. 206 alin. 3 lit. b-1 CP

1ra-999/2019 — art. 206 alin. 3 lit. b-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-999/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Caldîba Vitalie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2019 și a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21 septembrie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Rusu Sergiu Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx,

com. Xxxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Rusu Sergiu Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 206 alin. (3)

lit. b1) Cod penal, la 15 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități în domeniul prestării

serviciilor hoteliere, de odihnă și agrement, pe un termen de 4 ani.

2016 - ianuarie 2017, acționând împreună și după o înțelegere prealabilă cu persoane

neidentificate de organul de urmărire penală, urmărind scopul exploatării sexuale a

copilului, prin intermediul discuțiilor, a recrutat-o în acest sens pe minora Xxxxx,

născută la xxxxx, pentru a presta servicii sexuale diferitor clienți în mun. Chișinău.

Primind consimțământul ultimei, în continuarea acțiunilor sale infracționale, Rusu

Sergiu, acționând de comun acord cu alte persoane neidentificate de organul de

urmărire penală, în perioada lunii decembrie 2016, a închiriat apartamentul cu nr. xx,

situat pe bd. Xxxxx mun. Xxxxx, unde a determinat-o pe aceasta să recruteze alte

persoane de gen feminin în scopul prestării serviciilor sexuale, cît și a determinat-o

pe ultima, ca personal să presteze servicii sexuale diferitor persoane de gen

masculin.

1

3.1 Avocatul Caldîba V. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea

unei sentințe de achitare, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, cât și din

motiv că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

În motivarea apelului a invocat:

- hotărîrea contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

acestea fiind expuse neclar, în termeni vagi și generali fiind astfel, strecurat și un

viciu de procedură - omisiune esențială care și reprezintă motiv de casare a sentinței;

- soluția adoptată de prima instanță este neîntemeiată - materialul probator nu

constată cu certitudine prezența elementelor constitutive ale infracțiunii preăzute de

art. 206 alin. (3) lit.(b1) Cod penal, astfel fiind strecurat și un viciu de procedură -

omisiune esențială care și reprezintă motiv de casare a sentinței;

- acțiunile inculpatului Rusu S. nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute

de art. 206 alin. (3) lit. (b1) Codul penal, lipsind latura obiectivă și subiectivă a

componenței de infracțiune;

- soluția contestată este bazată doar pe niște presupuneri, la materialele cauzei

penale lipsind probe care să dovedească vinovăția inculpatului Rusu Sergiu în

comiterea traficului de copii asupra pretinsei părți vătămate Xxxxx;

-reieșind din partea descriptivă a sentinței se constată că, instanța de fond,

respingînd poziția de nevinovăție a inculpatului Rusu Sergiu, și-a întemeiat soluția

de învinuire în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate Xxxxx care, pe parcursul

procesului penal, nu au fost certe și consecutive, trezind astfel și dubii rezonabile

asupra obiectivității lor;

- declarațiile părții vătămate Xxxxx din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor nu dovedește nici existența faptei

infracționale de trafic de copii și nici vinovăția lui Rusu în comiterea infracțiunii

imputate, și anume nu dovedește faptul recrutării părți vătămate Xxxxx în perioada

decembrie 2016-ianuarie 2017 care, reieșind din pct.3.1 al HPCSJ nr.37 din 22.11.2004

cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și traficul

de copii, presupune atragerea victimei prin selecționare într-o anumită activitate

determinată de scopurile stipulate în art. 206 Cod penal, ceea ce, fiind racordat la

cazul din speță, ipotetic urma să se realizeze prin selecționarea de către Rusu Sergiu

a Xxxxx, și prin atragerea ultimei de către Rusu Sergiu în activitate de prostituție sau

în industrie pornografică, în scopul exploatării sale sexuale, comerciale și

necomerciale - fapte obligatorii și pentru realizarea laturilor obiectivă și subiectivă a

traficului de copii care, reieșind din declarațiile părții vătămate, nu se atestă în

acțiunile inculpatului;

- nu se dovedește faptul adăpostirii părți vătămate Xxxxx în perioada

decembrie 2016-ianuarie 2017 care, reieșind din pct.3.4 al HPCSJ nr.37 din 22.11.2004

cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și traficul

de copii, presupune plasarea victimei într-un loc ferit pentru a nu fi descoperită de

către reprezentanții organelor de stat sau de terțe persoane care ar putea denunța

traficantul, ceea ce, fiind racordat la cazul din speță, ipotetic ar trebui să se realizeze

prin plasarea de către Rusu Sergiu a Xxxxx într-un loc ferit pentru a nu fi descoperită

2

de către terți - plasare care obligatoriu urma să fie realizată de către Rusu doar în

scopul exploatării sexuale a Xxxxx, comerciale și necomerciale, și doar în activitate

de prostituție sau în industrie pornografică - fapte obligatorii și pentru realizarea

laturilor obiectivă și subiectivă a traficului de copii care, reieșind din declarațiile

părții vătămate, nu se atestă în acțiunile inculpatului;

- nu se dovedește faptul exploatării sexuale comerciale a părții vătămate Xxxxx.

în perioada decembrie 2016-ianuarie 2017 care, reieșind din pct.4.1 al HP CSJ nr.37

din 22.11.2004 cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe

umane și traficul de copii, presupune impunerea persoanei la practicarea prostituției,

ceea ce, ipotetic ar trebui să se realizeze prin impunerea de către Rusu Sergiu a

Xxxxx la practicarea prostituției - activitate obligatorie și pentru realizarea laturilor

obiectivă și subiectivă a traficului de copii care, reieșind din declarațiile părții

vătămate, la fel nu se atestă în acțiunile inculpatului;

- nu dovedește nici faptul că, în perioada de timp incriminată (decembrie 2016-

ianuarie 2017), Rusu Sergiu cunoștea cu certitudine vîrsta Xxxxx, și anume cunoștea

faptul că ultima este minoră - element obligatoriu de realizare a laturii subiective a

traficului de copii care, exprimîndu-se sub formă de intenție directă, așa și nu a fost

demonstrat în cazul din speță;

- facînd analiza materialului probator administrat la dosar, inclusiv și a

declarațiilor părții vătămate Xxxxx, a exclus din învinuirea inculpatului Rusu

calificativul „profitînd de situația condiționată de vîrsta și de situația precară a victimei din

punct de edere al supravețuirii sociale, fapt care, constatînd și lipsa realizării în cazul

din speță a mijloacelor de efectuare a traficului de ființe umane, pe cale de consecință

denotă și lipsa realizării în acțiunile inculpatului Rusu S. a laturilor obiectivă și

subiectivă a infracțiunii traficului de copii. Or, instanța de fond nu a reținut în

sarcina inculpatului Rusu „scopul comercial al expluatării sexuale a copilului, ceea ce,

reieșind din logica instanței precedente, ar duce la realizarea în cazul din speță a

unei „ exploatări sexuale necomerciale”, care, reieșind din pct.4.1 al HPCSJ 37 din

22.11.2004 cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane

și traficul de copii, presupune doar o activitate care nu are un impact direct asupra

mărimii patrimoniului făptuitorului sau altor persoane, nu se exprimă doar în

căsătorie (inclusiv poligamică), concubinaj sau alte asemenea forme de coabitare -

activități și circumstanțe care, pe de o parte, reieșind din declarațiile părții vătămate,

nu s-au constat în acțiunile inculpatului Rusu Sergiu, iar pe de altă parte, reieșind

din conținutul acuzației, nici nu au fost încriminate ultimului, ceea ce, împiedica

instanței de fond să condamne inculpatul în baza acestui fapt;

- declarațiile părții vătămate nu coroborează cu conținutul declarațiilor părții

vătămate Xxxxx, martorilor Xxxxx și Xxxxx, care, sub jurămînt, au negat faptul

implicării lui Rusu Sergiu, cît în închirierea apartamentului nr. xx de pe bd. Xxxxx,

atît și în activitatea de prestare a serviciilor de masaj în perioada decembrie 2016 –

ianuarie 2017.

3.2 Avocatul Lozovscaia T. în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia, cu dispunerea achitării lui Rusu S., din motiv că vinovăția acestuia nu a fost

dovedită.

3

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Rusu Sergiu a săvârșit infracțiunea

imputată lui.

Cu toate că Rusu S. nu a recunoscut vina, instanța de apel a reținut că vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii imputate, se dovedește prin declarațiile părții

vătămate Căpățină N. și materialele cauzei: plîngerea depusă de Xxxxx la 07.02.2017

(f. d. 21-24, v. I); explicațiile părților vătămate (f. d. 29 - 31, v. I); înștiințare 902 din

05.02.2017 (f. d. 27, v. I); procesul - verbal de ridicare din 05.02.2017 de la Xxxxx a

telefonului mobil (f. d. 33, vol. I); declarațiile părții vătămate Xxxxx, din cadrul

urmăririi penale (f. d. 38-41, vol. I); declarațiile părții vătămate Xxxxx, din cadrul la

urmăririi penale (f. d. 43, voi. I); declarațiile părții vătămate Xxxxx, din cadrul la

urmăririi penale (f. d. 44, vol. I); raportul colaboratorului de poliția V. Țîganaș (f. d.

55, vol. I); încheierea din 16.02.2017 (f. d. 58 - 59, vol. I); încheierea din 26.04.2017 (f.

d. 74-75, vol. I); descifrările convorbirilor telefonice (f. d. 79 - 90, vol. I); ordonanța

privind aprecierea legalității măsurilor speciale de investigații (f. d. 103- 104 vol. I);

încheierea din 12.09.2017, prin care s-a autorizat efectuarea percheziției la hotelul

„Vila Olga” (f. d. 111 - 112, vol. I); procesul - verbal din 27.09.2018 de percheziție la

hotelul „Vila Olga” (f. d. 114-115, vol. I); încheierea din 12.09.2017 (f. d. 119, vol. I);

procesul - verbal din 27.09.2018, de percheziție la hotelul Bonapart (f. d. 121 - 122,

vol. I); încheierea din 12.09.2017, prin care s-a autorizat efectuarea percheziției la

hotelul „Imperial” (f. d. 127 - 128, vol. I); procesul - verbal din 27.09.2018 de

percheziție la hotelul „Imperial” (f. d. 140 - 141, vol. 1); procesul - verbal de

percheziția corporală la Rusu din 27.09.2017 (f. d. 149, vol. I); ordonanța procurorului

PCCOCS din 27.12.17 privind disjungarea în procedură separată a materialelor în

privința persoanelor nestabilite (f. d. 191, vol. I); procesele - verbale de informare

despre finisarea urmăririi penale și prezentarea materialelor cauzei penale (f. d. 208 -

209 vol. I); încheierea din 31.05.2017 (f. d. 227, vol. II).

În viziunea instanței de apel declarațiile părții vătămate Xxxxx, a martorilor

Xxxxx, Xxxxx sunt utile, veridice și coroborează cu declarațiile părții vătămate Xxxxx

și combat pe deplin argumentele apelanților, precum că fapta nu a fost săvârșită de

către inculpat, cât și acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii

incriminate, adică a traficului de copii și confirmă faptul că anume Rusu Sergiu a

comis această infracțiune, anume dânsul, în perioada lunilor decembrie 2016 -

ianuarie 2017, acționând împreună și după o înțelegere prealabilă cu persoane

neidentificate de organul de urmărire penală, urmărind scopul exploatării sexuale a

copilului, prin intermediul discuțiilor, a recrutat-o în acest sens pe minora Xxxxx,

născută la xxxxx, pentru a presta servicii sexuale diferitor clienți în mun. Chișinău.

Primind consimțământul ultimei, în continuarea acțiunilor sale infracționale, Rusu

Sergiu, acționând de comun acord cu alte persoane neidentificate de organul de

urmărire penală, în perioada lunii decembrie 2016, a închiriat apartamentul cu nr. 81,

situat pe bd. Xxxxx mun. Xxxxx, unde a determinat-o pe aceasta să recruteze alte

4

persoane de gen feminin în scopul prestării serviciilor sexuale, cît și a determinat-o

pe ultima, ca personal să presteze servicii sexuale diferitor persoane de gen

masculin.

În opinia instanței de apel, declarațiile depuse de către inculpatul Rusu S., prin

care nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunii comise de el, sunt declarații ce nu

corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea

penală, și se combat de întreaga sistemă de probe analizată și apreciată mai sus, prin

prisma prevederilor ort. 101 Cod de procedură penală, întrucît nu sunt susținute

prin careva probe și nu coroborează cu ansamblul de probe examinate.

Astfel, instanța de apel a constatat, că prin acțiunile sale intenționate, inculpatul

Rusu Sergiu a săvârșit infracțiunea de trafic de ființe umane, prevăzută de art. 206

alin. (3), lit. b1) Cod penal, traficul de copii, adică recrutarea și adăpostirea unui copil în

scopul exploatării sexuale, săvârșită de mai multe persoane, de aceea a considerat

nefondate argumentele apelanților precum că, faptele lui Rusu Sergiu nu întrunesc

elementele infracțiunii de trafic de copii și au fost respinse pe acest temei.

Instanța de apel a considerat ca fiind juste constatările instanței de fond,

precum că vinovăția inculpatului Rusu Sergiu de recrutare/atragere a părții

vătămate Xxxxx, care era minoră la acel moment, în activitatea de prestare a

serviciilor sexuale, personal, cît și atragerea altor tinere, convingînd-o să claseze

anunțuri pe situl „999.md” și închiriind un apartament pentru adăpostirea și

prestarea serviciilor sexuale de către părțile vătămate și alte tinere, a fost

demonstrată pe deplin.

În viziunea instanței de apel, se atestă și prezența laturii subiective a infracțiunii

imputate inculpatului, ce se caracterizează prin intenție directă și anume este evident

din întreaga sistemă de probe analizată și apreciată prin prisma prevederilor art. 101

Codul de procedură penală că, Rusu Sergiu, a avut ca scop recrutarea și atragerea

părții vătămate minore, Xxxxx, în activitatea de prestare a serviciilor sexuale,

personal, cît și atragerea altor tinere. Dânsul a convins-o să plaseze anunțuri pe situl

„999.md” și a închiriat în acest scop un apartament pentru adăpostirea și prestarea

serviciilor sexuale de către părțile vătămate și alte tinere.

Subsecvent, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a exclus din

învinuirea adusă lui Rusu Sergiu, calificativul „profitând de situația condiționată de

vârstă și de situația precară a victimei din punct de vedere al supraviețuirii sociale", care

constituie calificativul „abuz de vulnerabilitate" or, potrivit pct. 10) art. 2 al Legii

Republicii Moldova privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, din

20.10.2005, prin „stare de vulnerabilitate" se înțelege starea specială în care se află

persoana, astfel încât aceasta este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, în special

din cauza: a) situației precare din punctul de vedere al supraviețuirii sociale; b) situației

condiționate de vârstă, sarcină, boală, infirmitate, deficiență fizică sau mintală; c) situației

precare și ilegale de intrare sau de ședere în țara de tranzit sau de destinație. Doar aceste

trei tipuri de vulnerabilitate pot constitui obiectul abuzului de poziția de

vulnerabilitate a victimei, în sensul prevederii de la lit. c) alin. (1) art. 165 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că nu poate fi calificat drept „abuz de

vulnerabilitate" faptul că victima traficului de copii xxxxx era minoră, deoarece

5

minoratul victimei deja constituie semn calificativ al componenței de infracțiune

prevăzute la art. 206 alin. (1) Cod penal or, după cum rezultă din declarațiile părților

vătămate Xxxxx, Xxxxx și a martorului Xxxxx, partea vătămată Xxxxx, nu se afla în

situație precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale.

Astfel, instanța de apel a menționat că în baza probelor enunțate se atestă lipsa

stării de vulnerabilitate a victimei, care este unicul copil la părinți, locuiește într-o

casă la sol cu 7 odăi, părinții sunt severi, au grijă de ea, i-au interzis să lucreze în

hotele și să aibă o relație amoroasă cu inculpatul, tatăl este contabil și gestionează o

afacere, mama este conditer-șef, partea vătămată nu suferă de careva deficiențe fizice

sau psihice, a studiat la colegiu, iar faptul că în mun. Chișinău își căuta un loc de

muncă nu constituie temei pentru a aprecia acest fapt drept „situație precară din punct

de vedere al supraviețuirii sociale”.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a exclus din

sarcina inculpatului și scopul comercial al exploatării sexuale a copilului, din motiv

că acest element al laturii obiective lipsește în încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului formulată în rechizitoriu.

Tot aici, instanța de apel a stabilit, că instanța de fond corect a constatat că în

acțiunile inculpatului Rusu S. sunt prezente toate elementele infracțiunii prevăzute

de art. 206 alin. (3) lit. b1) Cod penal, inclusiv și latura obiectivă, argumente pe care

instanța de apel le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește.

La aplicarea felului și măsurii de pedeapsă inculpatului Rusu Sergiu, instanța

de apel a constatat că instanța de fond corect a ținut cont de aspectele săvârșirii

infracțiunii, pericolul social și gradul prejudiciabil, personalitatea inculpatului, că

este fără antecedente penale și în lipsa circumstanțelor agravante, just a considerat

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea pedepsei

închisorii, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani

6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții sau exercita activități în domeniul prestării serviciilor hoteliere, de

odihnă și agrement, pe un termen de 4 ani.

către avocatul Caldîba V. în numele inculpatului, care solicită casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe de achitare, din motiv că fapta nu a

fost săvârșită de inculpat, cât și acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii incriminate.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a indicat în apel.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6, 8) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

argumentele aduse au fost obiect de judecare în instanța de apel, fiind examinate

detaliat, apreciind toate probele din dosar în conformitate cu prevederile art. 414

alin. (3) Cod de procedură penală, pronunțându-se detaliat asupra lor.

6

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu trimiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, când

eroarea admisă nu poate fi corectată la această etapă a procedurilor.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de

natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință

adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază și prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept

urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta

reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de

apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă

normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre

altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice,

7

cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursului declarat de către avocatul Caldîba V. în

numele inculpatului, se constată că acesta este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală, invocând următoarele cazuri de casare: hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Criticile autorului recursului, în esență, se referă la faptul că instanța de apel a

adoptat soluția de menținere a sentinței de condamnare a inculpatului în baza art.

206 alin. (3) lit. b1) Cod penal, care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, iar materialul probator nu constată prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor constitutive ale infracțiunii menționate.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece instanța de apel

la judecarea cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la

motivele esențiale invocate de avocatul Caldîba V. în numele inculpatului în ordine

de apel, adoptând o soluție pripită de condamnare a inculpatului în baza art. 206

alin. (3) lit. b1) Cod penal. În cele din urmă, de către instanța de apel au fost

formulate unele concluzii fără motivare, iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată

obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din setul

garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea de

drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază într-

un prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție pe orice cauză

penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu

faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin urmare, atunci când

unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație în

acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente,

care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie

infracțiune și a fost comisă anume de inculpat. Pentru a conchide asupra celor

expuse, probatoriu administrat în cauză urmează a fi apreciat după intima

convingere a judecătorului, care trebuie să se bazeze pe prevederile legii procesual-

penale și pe analiza coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

Efectuând o analiză textuală a părții motivante a deciziei instanței de apel se

deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și întemeiate

legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de

apelanți, în raport cu motivele invocate de părți în apeluri și circumstanțele reale ale

acestei cauze.

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și

suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu

8

excluderea incertitudinilor existente, având în vedere că, lipsa unei motivări

corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav echitatea acestei

proceduri.

În acest context, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel nu s-a expus

referitor la criticile invocate în apel, unde se indică, că acțiunile inculpatului Rusu S.

nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. (b1) Codul penal,

lipsind latura obiectivă și subiectivă a componenței de infracțiune; nu se dovedește faptul

exploatării sexuale comerciale a părții vătămate Xxxxx în perioada decembrie 2016-ianuarie

2017 care, presupune impunerea persoanei la practicarea prostituției, ceea ce, ipotetic ar

trebui să se realizeze prin impunerea de către Rusu Sergiu a Xxxxx la practicarea prostituției

- activitate obligatorie și pentru realizarea laturilor obiectivă și subiectivă a traficului de copii

care, reieșind din declarațiile părții vătămate, la fel nu se atestă în acțiunile inculpatului

Rusu.

Din textul deciziei, Colegiul penal lărgit constată că aceste argumente reflectate

în apel au rămas fără răspuns în partea motivatoare a hotărârii instanței de apel,

această instanță neverificând întrunirea laturii subiective a infracțiunii prevăzute de

art. 206 alin. (3) lit. (b1) Cod penal, în acțiunile inculpatului, și anume ce ține de

întrunirea scopului infracțiunii de exploatare sexuală a victimei, care are un caracter

obligatoriu și se poate concretiza numai în folosirea acesteia în prostituție sau în

industria pornografică, nu și în alte forme, cum se afirmă în doctrina dreptului penal

(de exempul: masajul erotic, reprezentări striptease, reprezentări erotice de alt gen

implicând profitarea de sexualitatea victimei). Tot în decizie (v. III f.d.135), este

indicat că s-a comis trafic de copii în privința părților vătămate Xxxxx și Xxxxx, care

nu sunt indicate în rechizitoriu și nici în fapta constatată.

Totodată, în partea motivată a hotărârii, instanța de apel dezbătând

argumentele apelantului, a specificat doar la general că „În cazul dat se atestă și

prezența laturii subiective a infracțiunii imputate inculpatului, ce se caracterizează prin

intenție directă și anume este evident din întreaga sistemă de probe analizată și apreciată mai

sus prin prisma prevederilor art. 101 Codul de procedură penală că, Rusu Sergiu, a avut ca

scop recrutarea și atragerea părții vătămate minore, Xxxxx, în activitatea de prestare a

serviciilor sexuale, personal, cît și atragerea altor tinere. Dânsul a convins-o să plaseze

anunțuri pe situl „999.md” și a închiriat în acest scop un apartament pentru adăpostirea și

prestarea serviciilor sexuale de către părțile vătămate și alte tinere.”, fără a stabili în urma

verificării și aprecierii probelor conform prevederilor art. 101 Cod de procedură,

dacă partea vătămată Xxxxx în genere a fost folosită în prostituție sau în industria

pornografică și dacă fapta a fost săvîrșită prin constrângere la prostituție sau

determinare la prostituție, nefăcând delimitare dintre infracțiunea prevăzută la art.

206 și art. 220 Cod penal, ținând cont și de tălmăcirea acestor norme prin Hotărârea

Plenului CSJ nr. 9 din 22 decembrie 2018 „Cu privire la practica aplicării legislației în

cauzele despre traficul de ființe umane și traficul de copii”, unde sunt reflectate

delimitarea între trafic de ființe umane și proxenitism.

9

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat,

deoarece în viziunea avocatului Caldîba V., aceste motive ar putea răsturna soluția

adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de a-

și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6

al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și

alții c. Rusiei (2007) § 85).

Deci, Colegiul penal lărgit notează că, pentru a demonstra că părțile au fost

auzite în prezenta cauză, instanța de apel urma să dea răspunsuri argumentate în

hotărârea sa asupra motivelor relevante invocate de apelanți și nu este suficient doar

a prelua motivele hotărârii primei instanțe, dar și a efectua propriile completări în

sensul aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți,

care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției

adoptate la caz.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate sau

expunerea superficială-neclară echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în

acest caz, decizia urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, așa cum cer prevederile art. 435 alin. (1) pct. (2) lit. c) Cod de procedură penală,

întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Așadar, instanța de apel urmează să analizeze argumentele importante invocate

de apelanți, motivându-și temeiurile de fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau

la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de apelanți, or instanța de apel nu

a verificat toate aspectele învinuirii, iar probele nu au fost minuțios analizate, astfel

încât instanța de judecată să facă concluzii certe asupra chestiunilor importante

pentru cauză și anume: dacă inculpatul a avut scopul exploatării sexuale a victimei,

care se poate concretiza numai în folosirea acesteia în prostituție sau în industria

pornografică, iar în cazul în care se va constata că a avut acest scop în urma

verificării și aprecierii probelor conform prevederilor art. 101 Cod de procedură, să

facă delimitare dintre infracțiunea prevăzută la art. 206 și art. 220 Cod penal și să

stabilească dacă fapta a fost săvîrșită prin constrângere la prostituție sau determinare

la prostituție. Așadar, instanța de apel, urma să verifice toate momentele, să

analizeze vigilent elementele infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. (b1) Codul

penal, adică urma să verifice atent încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, în

cazul în care se ajunge la concluzia despre vinovăția acestuia, ceea ce nu s-a realizat

în deplină măsură la judecarea cauzei în ordine de apel, în speța dată.

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat

răspuns alegațiilor de bază invocate de către avocați în numele inculpatului, care în

opinia lor au importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

10

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către

această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul

cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel; să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa

elementelor infracțiunii imputate inculpatului, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile

în decizia adoptată, respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau

nevinovăție a inculpatului, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă

a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Caldîba Vitalie în numele

inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

15 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Rusu Sergiu Xxxxx și se dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 19 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

11

25 iunie 2019 Dosarul nr. 1ra-999/2019

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Cobzac Elena și Toma Nadejda

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală în cauza penală privindu-l

pe Rusu Sergiu Xxxxx.

2019, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Caldîba Vitalie în numele

inculpatului și casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Rusu Sergiu Xxxxx și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece considerăm că, recursul

ordinar declarat de avocatul Caldîba Vitalie în numele inculpatului, urma a fi respins ca

inadmisibil, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

ianuarie 2019.

instanței de apel în decizia din 15 ianuarie 2019, prin care au fost respinse ca nefondate

apelurile declarate de către avocații Caldîba V. și Lozovscaia T. în numele inculpatului și

menținută sentința. Or, analizând argumentele invocate în recursul ordinar declarat de

către avocatul Caldîba Vitalie în numele inculpatului, privind ilegalitatea deciziei

instanței de apel, noi judecătorii Cobzac Elena și Toma Nadejda constatăm că motivele

reflectate în recurs și opinia subiectivă a recurentului asupra nevinovăției inculpatului,

nu constituie temei de intervenire în procedura precedentă. Mai mult, esența criticilor

aduse în recursul ordinar au constituit obiect de discuție în cadrul examinării apulurilor

asupra căror instanța s-a expus motivându-și soluția detaliat potrivit pct.5 al deciziei

adoptate, concluzionându-se asupra faptului că, Rusu S. corect a fost condamnat în baza

art. 206 alin. (3) lit. b1) Cod penal, la 15 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități în domeniul

prestării serviciilor hoteliere, de odihnă și agrement, pe un termen de 4 ani.

Sub un alt aspect, se impune precizarea că, la etapa judecării recursului ordinar,

instanța nu declanșează un control asupra fondului cauzei, nu dă o nouă apreciere

probelor administrate și cercetate.

Reieșind din materialele dosarului, se atestă că, instanța de apel a stabilit cert că la

examinarea cauzei în prima instanță, corect a fost apreciat întreg probatoriu în sensul

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă privind condamnarea lui Rusu Sergiu

Xxxxx pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b1) Cod penal, fiind

prezente în acțiunile lui elementele constitutive ale infracțiunii în cauză. Astfel, decizia

instanței de apel cuprinde raspunsuri prin ce s-au manifestat acțiunile de recrutare și

12

adăpostire, deoarece inculpatul a atras partea vătămată minoră, Xxxxx, în activitatea de

prestare a serviciilor sexuale, personal, cît și atragerea altor tinere, convingând-o să

plaseze anunțuri pe situl „999.md” și a închiriat în acest scop un apartament pentru

adăpostirea și prestarea serviciilor sexuale de către părțile vătămate și alte tinere.

Totodată considerăm, că toate probele prezentate au primit o apreciere corectă, iar

concluziile făcute de instanțele de fond, rezultă din probele acumulate la prezenta cauză,

careva încălcări procedurale, pe care le invocă recurentul nu se regăsesc în speța dată,

iar hotărârea instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, este legală și motivată, fiind evaluat just probatoriul administrat și indicate

motivele pe care și-a întemeiat hotărârea adoptată, drept urmare toate criticile din

recursul declarat de avocatul Caldîba V. în numele inculpatului, sunt vădit

neîntemeiate.

Pentru aceste motive am optat pentru respingerea ca inadmisibil a recursului

ordinar declarat de către avocatul Caldîba V. în numele inculpatului, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2019, în cauza

penală privindu-l pe Rusu Sergiu Xxxxx

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

13