ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 04.04.2019

1ra-151/2019 — art. 172 alin. 3 lit. a CP

HOTĂRÂRE
04.04.2019
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 172 alin. 3 lit. a CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
Citează această cauză
1ra-151/2019 — art. 172 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-151/2019

Curtea Supremă de Justiție

19 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Bosîi Constantin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Bălți din 16 decembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 13 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Russu Ivan xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.12.2015 – 16.12.2016;

Instanța de apel: 25.01.2017 – 13.09.2018;

Instanța de recurs: 05.11.2018 – 19.02.2019.

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 12

(doisprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Russu Ivan, în perioada lunilor mai-august 2014, la domiciliul soacrei xxxxx,

unde își avea domiciliul, cunoscând cu certitudine vârsta copilei xxxxx, cu care se

afla în relații de rudenie prin afinitate, folosindu-se de lipsa cărorva persoane

majore, acționând intenționat, în scopul exploatării sexuale ulterioare, îi

demonstra copilei imagini cu caracter pornografic accesate prin intermediul

calculatorului, ulterior aplicând forța pentru a învinge rezistența, amenințând-o

cu moartea și profitând de imposibilitatea copilei xxxxx de a se apăra din cauza

vârstei fragede, în repetate rânduri, a săvârșit cu ea acte sexuale în forme

perverse, acțiuni care au lezat inviolabilitatea sexuală a copilei și i-au cauzat

suferințe fizice și psihice.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

penal, satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere

fizică, psihică a persoanei și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau

de a-și exprima voința, acțiuni săvârșite asupra unui membru de familie, asupra

unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

1

cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu incriminarea faptei

prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, precum și condamnarea

inculpatului la 12 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis,

considerând că soluția instanței este bazată doar pe declarațiile părții vătămate

minore, xxxxx și susținute de declarațiile mamei acesteia în calitate de martor -

xxxxx.

A susținut, că partea vătămată minoră a fost influențată de a da declarații

incriminatorii de către mama sa, xxxxx, care intenționează să întrerupă relația de

căsnicie dintre cealaltă fiică a sa, xxxxx și inculpat.

Apărarea a criticat probele acumulate de organul de urmărire penală în

susținerea învinuirii inculpatului și anume: raportul de expertiză medico-legală

nr. 141 întocmit de expertul medico-legal Cojocaru V.; concluziile specialistului

medic chirurg pediatru Bacalîm M.; raportul de evaluare psihologică nr. 5114 din

21 mai 2015 efectuat de CNPAC, expert Șevcenco O.; actul nr. 368a-2015 de

expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu și raportul de expertiză nr. 9936 din

03-04.10.2015, susținând că acestea nu dovedesc săvârșirea de către Russu Ivan

a infracțiunii incriminate, or acesta în perioada indicată lucra în mun. Chișinău și

se întorcea acasă doar sâmbăta și duminica, timp în care efectua lucrări de

reparație la casa nou procurată și venea în casa socrilor doar să înnopteze.

În opinia apărării, instanța de fond nu a elucidat când au fost accesate

site -urile cu caracter pornografic, când au fost vizionate fișierele porno, când au

apărut aceste fișiere în memoria calculatorului, iar răspunsul la aceste întrebări

vor demonstra că inculpatul nu este vinovat de fapta care i se incriminează.

2018, apelul a fost respins ca nefondat și menținută sentința.

Instanța de apel a conchis, că prima instanță a respectat normele

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Russu Ivan în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

penal, făcând o încadrare juridică corectă a acțiunilor inculpatului și stabilind

pedeapsa acestuia în conformitate cu circumstanțele cauzei.

Instanța de apel a reținut, că soluția primei instanțe se bazează pe probele

cercetate în cadrul procesului judiciar, și anume: declarațiile victimei minore

xxxxx, audiată potrivit dispozițiilor art. art. 110 – 1101 Cod de procedură penală;

declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate xxxxx; declarațiile

martorilor xxxxx, precum și prin elementele de fapt dobândite din rezultatele

acțiunilor procesuale, conținute la materialele cauzei penale, printre care: § de

sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 04 mai 2015 (f.d. 17, vol.I); procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 29 iulie 2015, planșa fotografică (f.d. 18-24,

2

vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 141 din 19 mai 2015 în privința

minorei xxxxx (f.d. 28, vol.I); actul nr. 368a-2015 de expertiză psihiatrico-legală

din 23 iulie 2015 (f.d. 35-36, vol.I); actul nr. 375a-2015 de expertiză psihiatrico-

legală din 28 iulie 2015 (f.d. 43-44, vol.I); procesul-verbal de ridicare din 18

august 2015 a procesorului de la calculatorul de masă, ordonanță de

recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 09 noiembrie

2015 (f.d. 48-49, vol.I); raportul de expertiză informațională nr. 9936 din 03-

04.10.2015 și planșa ilustrativă (f.d. 57-61, vol.I); raportul de evaluare

psihologică a copilului xxxxx (f.d. 66-67, vol.I); procesul-verbal de audiere a părții

vătămate minore xxxxx în condițiile art. 1101 Cod de procedură penală (f.d. 92-

95, vol.I); sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21 martie 2012 în

privința lui Russu Ivan în baza art. art. 27, 171 alin. (1) Cod penal; copia deciziei

Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2012 (f.d. 112-115); declarațiile

reprezentantului legal al părții vătămate minore xxxxx depuse în instanța de fond

(f.d. 204-206, vol.I); declarațiile martorilor xxxxx (f.d. 207, 208-211, vol.I) depuse

în instanța de fond; declarațiile inculpatului Russu Ivan, depuse în instanța de

fond (f.d. 227-231, vol.I); declarațiile specialistului Șevcenco Oxana, psiholog la

Centrul National de prevenire a abuzului față de copii (f.d. 9-11, vol.II).

În urma aprecierii integrale a probelor, instanța de apel a statuat, că nu

există dubii în privința vinovăției inculpatului Russu Ivan în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat, că declarațiile victimei minore, care

a fost audiată în condițiile speciale prevăzute de procedura penală, precum și

declarațiile reprezentantului ei legal, căreia victima de vârstă fragedă i-a

comunicat despre cele trăite în urma acțiunilor lui Russu Ivan, precum și a

martorilor audiați și a specialistului psiholog, urmează a fi luate în considerație

ca probe ce dovedesc existența infracțiunii și care constată vina inculpatului în

faptele incriminate prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, care prin

conținutul lor sunt clare, nu au fost modificate și nu sunt contradictorii, sunt

confirmate prin restul probelor scrise cercetate și demonstrează vina lui

Russu Ivan.

Instanța de apel a notat, că deși apărarea a invocat lipsa probelor în

dovedirea comiterii infracțiunii incriminate de către Russu Ivan și în cadrul

examinării în ordine de apel a cauzei s-a solicitat numirea unei expertize

medico-legale suplimentare, totodată apărarea nu a argumentat prin ce anume

nu este complet și clar raportul de expertiză medico-legală nr. 141 efectuat în

cadrul urmăririi penale.

Instanța de apel a considerat că nu poate fi reținut aspectul, că prin

raportul menționat nu s-a dat răspuns la întrebarea de la lit. c), ce ține de faptul

dacă suferă partea vătămată, xxxxx, de vreo boală venerică, menționând că

întrebarea respectivă nu are legătură directă cu învinuirea adusă, nefiind

constatate temeiuri de numire a unei expertize medico-legale suplimentare, așa

precum a fost solicitat de apărare.

3

În opinia instanței de apel, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, și just i-a stabilit lui Russu Ivan pedeapsa

sub formă de închisoare, în limitele prevăzute de legislator.

Instanța de apel a apreciat, ca fiind pur declarative afirmațiile avocatului

referitor la faptul că incriminarea săvârșirii faptei prevăzute de art. 172 alin. (3)

lit. a) Cod penal, precum și condamnarea inculpatului la închisoare pe un termen

de 12 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis este neîntemeiată și lipsită

de bază probatorie, deoarece aceste afirmații sunt pur declarative, iar prima

instanță just și motivat a ajuns la concluzia privind dovedirea vinei lui Russu Ivan

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Mai mult, probele au fost cercetate suplimentar și în ședința instanței de

apel, asupra cărora inculpatul nu a avut obiecții.

Au fost respinse și afirmațiile invocate de apărare precum că sentința de

condamnare este bazată doar pe declarațiile părții vătămate minore xxxxx și

susținute de declarațiile mamei sale în calitate de martor, xxxxx, ultima fiind

influențată de particularitățile subiective (relația mamă-fiică) și de intenția de a

întrerupe relația de căsnicie între fiica sa xxxxx și Russu Ivan, deoarece sunt

declarative și constituie o părere subiectivă a autorului apelului.

Faptul că minora xxxxx a dat declarații fără a exagera evenimentele

produse cu ea se dovedește prin concluziile experților, evidențiate în raportul de

expertiză în privința minorei nr. 368a-2015 din 23 iulie 2015, din care rezultă că

minora nu manifestă predispoziție de a exagera evenimentele produse și de a

fantaza.

Au fost respinse și afirmațiile invocate în apel, că argumentele în sensul

acuzării nu pot fi justificate factologic, deficitul de argumentare exhaustivă lasă

concluzia de lipsă de convingere totală referitor la fapta imputată, permițând

interpretarea obiectivă a elementelor suportului probant doar în favoarea

inculpatului, deoarece sunt pur declarative, iar negarea vinovăției inculpatului

este combătută prin ansamblul de dovezi care confirmă vinovăția inculpatului.

Afirmațiile că inculpatul nu este vinovat, instanța de apel le-a considerat ca

un mod de apărare a inculpatului în vederea eschivării de răspundere penală,

declarațiile în sensul dat fiind combătute prin totalitatea de probe cercetate, la

care s-a făcut referire.

Instanța de apel a respins afirmațiile cu referire la raportul de expertiză

medico-legală nr. 141 întocmit de expertul judiciar medico-legal Cojocaru V. din

concluziile căruia rezultă că la partea vătămată ar lipsi semnele caracteristice al

unui raport sexual săvârșit în forme perverse, deoarece aceste afirmații se

combat inclusiv prin declarațiile minorei xxxxx, date judecătorului de instrucție,

din care reiese că minora a povestit că a fost abuzată sexual de Russu Ivan,

totodată fiind ținut cont și de faptul, că minora xxxxx a relatat despre ce i-a făcut

Russu Ivan în vara anului 2014, doar peste o perioadă de timp, însă acesta a fost

supusă expertizei abia în luna mai 2015, astfel că concluziile expertului nu indică

la nevinovăția inculpatului în faptele incriminate.

4

La fel, nu au fost reținute nici afirmațiile cu referire la concluziile

specialistului medic chirurg pediatru Bacalîm Maxim, menționând că apărarea în

instanța de apel nici nu a solicitat cercetarea acestor declarații, nefiind îngrădit

în careva mod în solicitarea de cercetare a probelor.

Instanța de apel a respins afirmațiile invocate de apărare cu referire la

raportul de evaluare psihologică nr. 5114 din 21 mai 2015 efectuat de CNPAC -

expert Șevcenco Oxana - concluzie prezentată instanței de judecată de către un

angajat al unei organizații neguvernamentale care prin prisma unor simptome

„specifice” (pe care apărarea le consideră ca generale) caracterizează starea

psiho-morală a părții vătămate minore intervievate fără a indica în forma directă

dacă persoana examinată este cu certitudine victima violului conform calificării

învinuirii, că nu este nici lipsit de importanță faptul că nu a fost prezentată sau

enunțată care a fost metodica de intervievare oficială (aprobată prin care

hotărâre, regulament, recunoscută în mod oficial de instituțiile de stat abilitate

în acest sens) și nu a fost prezentată instanței dovada unei acreditări în sensul

evaluării psihologice cu caracter oficial, deoarece sunt declarative.

Mai mult, temei de a aprecia critic acest raport de evaluare psihologică a

minorei xxxxx instanța de apel nu a stabilit, invocând că careva obiecții referitor

la concluziile date nu au fost înaintate nici la finalizarea urmăririi penale.

Au fost respinse și afirmațiile invocate în apel referitor la actul

nr. 368a-2015 de expertiză psihiatrico-legală de ambulator prin care s-a efectuat

examinarea părții vătămate minore, menționând că temei de a pune la îndoială

concluziile experților din raportul dat nu au fost stabilite.

Instanța de apel de asemenea a respins și afirmațiile invocate de apărare

cu referire la raportul de expertiză nr. 9936 din 03-04.10.2015 a blocului de

sistem ridicat de la inculpatul Russu Ivan, menționând că deși avocatul

Pleșca Alexandru a solicitat numirea unei expertize judiciare repetate, în cazul

dat nu sunt întrunite condițiile de numire a expertizei repetate, prevăzute de

art. 148 alin. (2) Cod de procedură penală, respingând demersul ca neîntemeiat.

Instanța de apel a apreciat critic și afirmațiile invocate de avocat în apel, că

în perioada indicată inculpatul lucra în mun. Chișinău și se întorcea acasă doar

sâmbăta și duminica, timp în care efectua lucrări de reparație la casa nou

procurată și venea în casa socrilor doar să înnopteze, deoarece sunt pur

declarative și expuse în apărarea inculpatului și nu indică la nevinovăția penală

a inculpatului, totodată lipsa datei exacte a apariției acestor fișiere și timpul

accesării site-urilor nu demonstrează că Russu Ivan nu este vinovat în cele

incriminate.

Totodată, deși apărarea susține că probatoriul este în favoarea inculpatului

și că probele administrate în cadrul procesului penal sunt ilegale, instanța de apel

a conchis că nu s-a stabilit pe cazul respectiv probe administrate ilegal, cu

încălcarea prevederilor procedurii penale.

La acest segment instanța de apel a menționat faptul, că potrivit actelor

dosarului, la prezentarea învinuitului și avocatului a materialelor cauzei,

inculpatul și avocatul nu au înaintat cereri sau demersuri referitor la încălcări

5

procedurale sau obiecții la probele prezente la materialele cauzei, apărarea

solicitând doar încetarea procesului penal în privința lui Russu Ivan, iar prin

ordonanța procurorului Procuraturii raionului Sîngerei, Șușu Constantin din

16 decembrie 2015, a fost respinsă cererea avocatului învinuitului Russu Ivan.

Instanța de apel a reținut, că concluziile experților în privința victimei

minore nu au fost combătute și au forță de probă în dovedirea vinei inculpatului,

fiind susținute și de restul probelor cercetate, iar faptul că minora a declarat clar

mamei sale, judecătorului de instrucție, cât și experților, ce acțiuni anume a

comis față de ea Russu Ivan, dovedește existența infracțiunii incriminate în

acțiunile lui Russu Ivan.

pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

contestă hotărârile judecătorești cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora

cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În susținerea recursului apărarea invocă următoarele argumente:

- este neîntemeiată și lipsită total de bază probatorie incriminarea

săvârșirii faptei prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, precum și

condamnarea lui Russu Ivan la ispășirea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 12 ani în penitenciar de tip închis;

- condamnarea este bazată doar pe declarațiile părții vătămate minore și

susținute de declarațiile mamei sale în calitate de martor , ultima fiind influențată

de particularitățile subiective (mamă-fiică) și intenția de întrerupe relația de

căsnicie între fiica sa xxxxx și Russu Ivan;

- vectorul luat în vederea realizării obiectivului propus de către

reprezentantul legal al victimei constituie o formă cinică de antrenare a

organelor de urmărire penală precum și a instanțelor de judecată, ca formă pe

deplin de succes pentru înlăturarea din cercul familiei sale pe inculpatul

Russu Ivan din simplul motiv că acesta nu corespunde criteriilor de soț al fiicei

sale;

- nevinovăția inculpatului se probează prin concluziile raportului de

expertiză medico-legală nr. 141 întocmit de expertul judiciar medico-legal

Cojocaru V., și de concluziile specialistului medic chirurg Bacalîm M.,

- raportul de evaluare psihologică nr. 5114 din 21 mai 2015 efectuat de

către CNPAC ca concluzie prezentată instanței de judecată de către un angajat al

unei organizații neguvernamentale, care prin prisma unor simptome specifice pe

care apărarea le consideră ca ilegale, caracterizează starea psihico-emoțională a

părții vătămate minore intervievate fără a indica în formă directă dacă persona

examinată este cu certitudine victima violului conform calificării învinuirii;

- potrivit actului de expertiză psihiatrico-legală de ambulator

nr. 368 a - 2015 efectuată de către comisia psihiatrico-legală prin care s-a

efectuat examinarea părții vătămate minore prin metodele corespunzătoare cu

audiere, acestea nu concluzionează direct că anume partea vătămată minoră și

inculpatul Russu Ivan au întreținut careva raporturi sexuale;

6

- prin raportul de expertiză nr. 9936 din 03-04.10. 2015 a blocului de

sistem ridicat de la inculpatul Russu Ivan, expert IGP Centrul

Tehnico-criminalistic și expertize judiciare expert - Cozma Olga, nu a fost

stabilită provenința fișierelor cu caracter pornografic depistate, descărcate din

rețeaua internet sau plasate pe memoria internă a calculatorului examinat de pe

suporturi mobile. Nu a fost stabilită data și ora exactă a apariției suportului

informațional respectiv a acestor fișiere, precum și date cu caracter pornografic,

erotic în istoricul navigării pe internet pentru perioada solicitată spre examinare;

- consideră că la caz au fost încălcate prevederile art. art. 7, 8 Cod de

procedură penală, deoarece nici o probă la care face trimitere instanța de

judecată și în baza cărora a fost condamnat nu indică incontestabil la implicarea

lui Russu Ivan în careva discuții cu partea vătămată minoră sau careva legături

cu ea fapt ce ar indica direct legătura cauzală între ei;

- consideră că instanța a pus la baza sentinței de condamnare probele

acuzării și a respins toate demersurile părții apărării, ceea ce încalcă principiul

egalității armelor într-un proces echitabil;

- consideră recurentul, că partea apărării a fost lipsită în mod vehement

de a prezenta careva probe, iar instanța de judecată a respins demersul părții

apărării de numi o expertiză medico-legală suplimentară și de a fi audiat

martorul Său Spiridon, care în opinia apărării ar elucida toate circumstanțele de

fapt al cauzei penale date;

- reieșind din încălcările depistate care au afectate drepturile inculpatului

instanța de judecată conform art. 385 alin. (16) pct. 4) Cod de procedură penală,

la adoptarea sentinței era obligată constatând încălcările ale drepturilor

inculpatului la desfășurarea urmăririi penale din partea organului de urmărire

penală;

- instanța de apel, în decizia sa invocă că declarațiile inculpatului sunt

combătute prin totalitatea de probe cercetate, însă nici instanța de apel și nici

instanța de fond nu au cercetat probele potrivit art. 101 Cod de procedură

penală;

- concluzia instanței de apel precum că victima la momentul săvârșirii

infracțiunii avea numai nouă ani nu servește un temei de probă incontestabilă de

a concluziona că inculpatul a săvârșit această infracțiune în lipsa altor probe

directe;

- tot în decizia instanței de apel se expune concluzia că instanța nu este de

acord cu expertiza psihiatrico-legală în privința părții vătămate minore, iar

vinovăția inculpatului se combate prin alte probe materiale, însă în acest context

apărarea subliniază că instanța de apel în susținerea acestei concluzii nu invocă

care sunt aceste probe materiale și nu face trimitere la ele, iar în următorul

alineat curtea concluzionează vag la vinovăția inculpatului neinvocând careva

probe concrete;

- instanța de apel a făcut referire la faptul, că inculpatul și avocatul său,

făcând cunoștință cu materialele dosarului nu au contestat faptele la care fac

trimitere ca ilegale, însă instanța este obligată în cazul în care o probă nu

7

corespunde cerințelor procesuale în vigoare, să o declare nulă din oficiu și acest

fapt nu poate fi imputat părții apărării, precum că el nu a fost contestat.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurent și că decizia contestată conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția privind încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatului.

raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează

a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din materialele cauzei, recurentul invocă drept temei

pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazurile când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, precum și când 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Examinând argumentele recursului prin prisma temeiurilor de casare

invocate, Colegiul penal constată că acestea și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, din

considerentele ce urmează.

Conform art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului

se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art. 7 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, procesul penal se

desfășoară în strictă conformitate cu principiile și normele unanim recunoscute

ale dreptului internațional, cu tratatele internaționale la care Republica Moldova

este parte, cu prevederile Constituției Republicii Moldova și ale prezentului cod.

Dacă există neconcordanțe între prevederile tratatelor internaționale în

domeniul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului la care Republica

Moldova este parte și prevederile prezentului cod, prioritate au reglementările

internaționale.

Din conținutul art. 6 § 3 al Convenției europene pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultă că orice acuzat are, în

special, dreptul să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și,

8

dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi

asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o

cer.

Potrivit art. 26 alin. (1), (3) din Constituția Republicii Moldova, dreptul la

apărare este garantat. În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate

de un avocat, ales sau numit din oficiu.

În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) Cod de procedură penală, în

tot cursul procesului penal, părțile (bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea

vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă) au dreptul să fie asistate

sau, după caz, reprezentate de un apărător ales sau de un avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat.

Din conținutul art. 361 Cod de procedură penală, rezultă că în partea

pregătitoare a ședinței de judecată, președintele ședinței este obligat să verifice

dacă inculpatul acceptă asistența juridică a apărătorului respectiv, dacă renunță

la el cu schimbarea lui sau singur își va exercita apărarea și, totodată, dacă nu

sunt circumstanțe care fac imposibilă participarea apărătorului la procesul penal

conform prevederilor art. 72 Cod de procedură penală.

În același timp, potrivit prevederilor art. 322 alin. (4) Cod de procedură

penală, prevăd că înlocuirea apărătorului care nu s-a prezentat la ședință se

admite doar cu consimțământul inculpatului.

Din materialele dosarului se atestă că inițial, în prima instanță, inculpatul

Russu Ivan a fost apărat de către avocatul Pleșca Alexandru (f.d. 195, vol.I), iar

ulterior în instanța de apel interesele inculpatului au fost reprezentate de

avocatul ales Bosîi Constantin, conform contractului de asistență juridică nr. 35

din 16 aprilie 2016, fapt ce rezultă din mandatul nr. 1145716 (f.d. 60, vol.II).

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din

13 septembrie 2018, fiind pusă în discuție problema neprezentării în ședința de

judecată a avocatului Bosîi Constantin, rezultă, că instanța de judecată, contrar

prevederilor art. 322 alin. (4) Cod de procedură penală, fără a solicita opinia

inculpatului cu privire la înlocuirea apărătorului, a anunțat participanții la proces

despre faptul că inculpatul a fost asigurat cu avocatul din oficiu, Polivenco Victor

(f.d. 163).

În aceste condiții ar putea fi pusă problema efectivității apărării înfăptuite

în condițiile descrise, or, dreptul oricărui acuzat de a fi apărat efectiv de un avocat

ocupă un loc central în derularea unui proces penal, importanța lui constând în

faptul că toate celelalte drepturi ar rămâne derizorii, fără garanții procedurale,

autoritățile judiciare având obligația de a asigura acest drept.

Asigurarea reală a apărării este o garanție, o premisă sigură a cercetării

obiective și complete a probelor, o condiție sine qua non a aflării adevărului, a

apărării drepturilor și intereselor legale a acuzatului, creând condiții necesare

emiterii unei sentințe legale și temeinice.

În raport cu asemenea exigențe Colegiul penal atestă că, deși de către

instanța de apel inculpatului formal i-a fost asigurată asistența juridică garantată

de stat, înlocuirea apărătorului a fost dispusă fără consultarea opiniei

9

inculpatului, fapt ce ar putea atrage încălcarea art. 6§3 lit. c) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Distinct de cele expuse mai sus, instanța de recurs notează, că potrivit

art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să

se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Așadar, din conținutul deciziei recurate, Colegiul penal lărgit atestă că

instanța de apel a respins argumentele apărării invocate în cursul judecării

cauzei și în cererea de apel, considerându-le declarative și depuse în scopul

evitării de către inculpat a răspunderii penale, însă fără a pătrunde în esența

acestora și fără a verifica versiunile prezentate de inculpat cu privire la acuzațiile

aduse.

Astfel, atât din conținutul deciziei, cât și din conținutul procesului-verbal

al ședinței de judecată din apel, nu rezultă că instanța ar fi cercetat careva probe

ale apărării, bazându-și soluția de condamnare exclusiv pe materialul susținut de

acuzatorul de stat, deși potrivit actelor și lucrărilor dosarului se atestă că în

prima instanță au fost audiați martorii apărării Borinschi Cristian,

Ababii Arcadie, Aparatu Dumitru, din declarațiile cărora se confirmă poziția

inculpatului cu privire la faptul că el lucra în Chișinău și se întorcea în casa

socrilor doar sâmbăta și duminica, timp în care mai și lucra la reparația casei pe

care o procurase. Tot din declarațiile acestor martori rezultă, că calculatorul

inculpatului a fost luat cu el la Chișinău, de care s-au folosit toți 4 (f.d. 3-7, vol.II).

Necesitatea cercetării acestor declarații urma a fi determinată și de

verificarea de către instanța de apel a versiunii inculpatului cu privire la

concretizarea perioadei când au avut loc faptele incriminate inculpatului prin

10

rechizitoriu, întrucât acesta a susținut că în perioada mai-august 2014, lucra la

Chișinău, iar la zilele de odihnă lucra la reparația casei de locuit.

Un alt aspect la care instanța de recurs atrage atenția este și faptul, că deși

în cadrul ședinței din 16 august 2017, avocatul Bosîi Constantin a solicitat

audierea martorului Său Spiridon, motivând necesitatea audierii acestuia prin

faptul că potrivit ordonanței din 18 august 2015, calculatorul inculpatului a fost

ridicat anume de la această persoană, respectiv în opinia apărării acesta ar fi

putut explica proveniența calculatorului și a materialului pornografic depistat în

calculator, totuși instanța de apel a respins demersul respectiv menționând că nu

a stabilit careva temei pentru admiterea solicitării de audiere a acestui martor.

Cu referire la temeiurile invocate, Colegiul penal lărgit menționează că

hotărârile pronunțate de către instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în

fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru

a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate

cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv

de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de

procedură.

Colegiul penal lărgit concretizează că, instanța de apel fără a se expune

asupra tuturor probelor, nu a elucidat faptele importante pentru soluționarea

cauzei.

Generalizând aspectele descrise, Colegiul penal lărgit constată că instanța

de apel nu s-a expus asupra tuturor probelor administrate la dosar, precum și nu

a dat răspuns la toate argumentele apărării, unele din ele rămânând, așa cum a

fost indicat supra, fără analiză și apreciere, fapt ce nu poate fi acceptat de către

instanța de recurs, deoarece afectează situația faptică în speța dată.

Așadar, instanța de apel, rejudecând cauza urmează minuțios să examineze

aspectele evidențiate de instanța de recurs, și cu respectarea dreptului

inculpatului la apărare, să cerceteze aspectul probatoriu cu privire la vinovăția

sau nevinovăția acestuia, ținând cont de prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere

obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93,

95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre

legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală, argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând

cont de motivele expuse în pct. 7 al prezentei decizii.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit constată că în speța discutată

și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția” ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

11

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bosîi Constantin în

numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 13 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Russu Ivan xxxxx, și

se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 04 aprilie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

12

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2020-05-13
0,97
1ra-851/2020 — art. 172 alin. 3 lit.a CP
Dosarul nr. 1ra-851/20 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 13 mai 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun a examinat admisibilitatea în principiu a recursu
CSJ 2019-07-19
0,95
1ra-999/2019 — art. 206 alin. 3 lit. b-1 CP
Dosarul nr. 1ra-999/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 25 iunie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac El
CSJ 2020-03-05
0,95
1ra-285/2020 — art.151 alin.2 lit. d Cp
Dosarul nr. 1ra-285/2020 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 23 ianuarie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Vladimir Timofti, Judecători – Anatolie Ţurcan, Nadejda Toma, E
CSJ 2019-12-27
0,94
1ra-1872/2019 — art. 171 alin. 3 lit. a, b CP
Dosarul nr. 1ra-1872/2019 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 19 noiembrie 2019 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Vladimir Timofti Judecători – Anatolie Ţurcan, Nadejda Toma,
CSJ 2019-02-14
0,94
1ra-41/2019 — art. 152 al. 2 CP
Dosarul nr.1ra-41/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 15 ianuarie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Timofti Vladimir Judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan
Sursă