1ra-1693/2020 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-1693/2020 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra -1693/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

a examinat admisibilitatea în pricincipiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Brăteanu Veaceslav în numele inculpatului Vacarciuc Oleg și de

către inculpatul Vacarciuc Oleg, de către avocatul Brăteanu Veaceslav în numele

inculpatei Ivanciuc Rodica și de către inculpata Ivanciuc Rodica, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 02 decembrie 2019

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 mai 2020, în cauza penală

privindu-i pe

Vacarciuc Oleg XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX

Ivanciuc Rodica XXXXX, născută la XXXXX,

originară și domiciliată în XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

a c o n s t a t a t :

Ivanciuc Rodica și Vacarciuc Oleg au fost condamnați pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, la închisoare pe un

termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de

organizarea angajării persoanelor în câmpul muncii în țară și în străinătate,

precum și funcții de control și administare a muncii, pe un termen de 4 ani.

lunii ianuarie 2014, Ivaniuc Rodica aflându-se pe teritoriul raionului Florești,

acționând cu scopul exploatării prin muncă forțată a persoanelor, împreună și de

comun acord cu Vacarciuc Oleg, prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea

de angajare la efectuarea unor lucrări în construcție în regiunea Sankt-Petersburg,

Federația Rusă cu un salariu lunar în mărime de 1500 Euro, lunar, ceea ce conform

cursului oficial de schimb pentru acia perioadă constituia 26775,00 lei MD și prin

1

abuz de poziție de vulnerabilitate, manifestată prin situația precară din punct de

vedere a supraviețuirii sociale a victimelor, i-a recrutat pe Glebov Efimia,

Botnariuc Nelea, Bînzari Constantin, Melnic Ion, Guștiuc Ion, Condur Serghei,

Popescu Ion și alte persoane, cu consimțământul acestora, de a se deplasa în

regiunea Sankt-Petersburg, Federația Rusă.

În continuare, tot în perioada lunii ianuarie 2014 Ivaniuc Rodica, acționând

împreună și de comun acord cu Vacarciuc Oleg, aflîndu-se în raionul Florești,

întru realizarea intențiilor sale infracționale de traficare în scop de exploatare prin

muncă forțată a victimelor în regiunea Sankt-Petersburg, Federația Tusă, obținând

prin înșelăciune consimțămîntul lui Glebov Efimia, Botnariuc Nelea, Bînzari

Constantin, Melnic Ion, Guștiuc Ion, Condur Serghei, Popescu Ion și alte persoane

de a se deplasa în țara de destinație, a întreprins acțiuni în vederea organizării

transportării acestora.

Ca rezultat, în prima jumătate a lunii ianuarie 2014 Vacarciuc Oleg, întru

realizarea intențiilor sale infracționale de transportare a victimelor în țara de

destinație în scop de exploatare prin muncă forțată, acționînd împreună și de

comun acord cu Ivaniuc Rodica, a organizat transportarea lui Condur Serghei,

Popescu Ion și a altor persoane pe teritoriul Federației Ruse, suportând în acest

sens cheltuielile necesare, achitând costul biletelor de călătorie.

Totodată, Vacarciuc Oleg, acționând cu același scop împreună și în comun

acord cu Ivaniuc Rodica, a însoțit victimele pînă în regiunea Sankt-Petersburg,

unde au ajuns aproximativ la 10 ianuarie 2014.

Ulterior, Vacarciuc Oleg, care acționa de comun acord cu Ivaniuc Rodica,

întru realizarea scopului său infracțional i-au adăpostit pe Condur Serghei,

Popescu Ion și alte persoane într-un cămin, în care și urmau a fi efectuate lucrările

de construcție.

La 20 ianuarie 2014 Ivaniuc Rodica, întru realizarea intențiilor sale

infracționale de transportare a victimelor în țara de destinație în scop de

exploatare prin muncă forțată, acționând împreună și de comun acord cu

Vacarciuc Oleg, a organizat transportarea lui Glebov Efimia, Botnariuc Nelea,

Bînzari Constantin, Melnic Ion, Guștiuc Ion și altor persoane pe teritoriul

Federației Ruse, suportând în acest sens cheltuielile necesare, achitând costul

biletelor de călătorie.

Totodată, Ivaniuc Rodica, acționând în același scop împreună și în comun

acord cu Vacarciuc Oleg, a însoțit victimele până în regiunea Sankt-Petersburg,

Federația Rusă, unde au ajuns aproximativ la 22 ianuarie 2014.

Ulterior, Ivaniuc Rodica împreună cu Vacarciuc Oleg, care acționau de

comun acord, întru realizarea scopului său infracțional, i-au adăpostit pe Glebov

2

Efimia, Botnariuc Nelea, Bînzari Constantin, Melnic Ion, Guștiuc Ion, Condur

Ludmila și alte persoane într-un cămin, în care și urmau a fi efectuate lucrările de

construcție.

În continuare, Ivaniuc Rodica împreună cu Vacarciuc Oleg, care acționau de

comun acord, sub pretextul perfectării permiselor de ședere pe teritoriul

Federației Ruse și de muncă, au sechestrat de la Glebov Efimia, Botnariuc Nelea,

Bînzari Constantin, Melnic Ion, Guștiuc Ion, Condur Serghei, Popescu Ion și alte

persoane pașapoartele acestora.

Totodată, Glebov Efimia, Botnariuc Nelea, Bînzari Constantin, Melnic Ion,

Guștiuc Ion, Condur Ludmila, Condur Serghei, Popescu Ion și alte persoane,

afîndu-se pe teritoriul regiunii Sankt-Petersburg, Federația Rusă, au fost supuși de

către Vacarciuc Oleg și Ivaniuc Rodica exploatării prin muncă forțată la lucrări în

construcție pînă în luna aprilie 2014.

Veaceslav, prin care a solicitat casarea sentinței cu emiterea unei noi decizii, prin

care Ivaniuc Rodica și Vacarciuc Oleg să fie achitați de învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

3.1. Cu referire la situația inculpatului Vacarciu Oleg, apărătorul a indicat că,

învinuirea a fost înaintată inculpatului în lipsa prelungirii termenului limită de

menținere în calitate de bănuit. De asemenea, la dosar lipsesc încheierile

judecătorului de instrucție prin care s-ar fi dispus amânarea aducerii la cunoștință

bănuiților a ordonanțelor de recunoaștere a acestora în calitate de bănuiți.

Consideră că, organul de urmărire penală a comis o încălcare esențială a legii

procesual penale, care a viciat prin nulitate actele efectuate peste termen, potrivit

speței – a ordonanțelor de punere sub învinuire, rechizitoriului, ca act procedural

de sesizare a instanței de judecată.

În apel s-a mai indicat că, odată ce ordonanțele de punere sub învinuire a lui

Vacarciuc Oleg și Ivaniuc Rodica sunt considerate nule, devin nule și toate

celelalte acte procedurale de la urmărirea penală. În opinia apelantului, concluzia

respectivă este confirmată și prin Decizia Curții Supreme de Justiție a RM nr. 1ra-

357/08 din 25.04.2008 și Decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-903/13 din

26.11.2013. S-a mai invocat faptul că, actele de urmărire penală îndeplinite de

organul de urmărire penală în perioada de după 09 iulie 2015 în cauza dată sunt

lovite de nulitate atât în temeiul prevederilor art.251 Cod de procedură penală, cât

și în temeiul faptului că sunt contrare principiului de drept aplicat în

jurisprudența națională și internațională – dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit

de două ori.

3

Apelantul a reiterat că, lipsa recrutării în acțiunile lui Vacarciuc Oleg și

Ivaniuc Rodica se demonstrează și prin declarațiile părților vătămate Condur

Ludmila și Guștiuc Ion. În motivarea și argumentarea apelului apelantul a mai

indicat că, nici una din pretinsele părți vătămate nu au declarat că ar fi fost plasate

într-un loc ferit pentru a nu fi descoperite de către reprezentanții organelor de stat

sau de terțe persoane care ar putea denunța pretinsul traficant. Mai mult ca atât,

toate pretinsele părți vătămate au declarat expres că aveau dreptul la libera

circulație, nimeni nu le-a îngrădit acest drept.

Potrivit apelantului, în acțiunile inculpaților nu există scopul de exploatare

prin muncă forțată, întrucât pretinsele părți vătămate și-au dorit un loc de muncă

în construcție și au beneficiat de locul de muncă dorit, din proprie inițiativă au

desfășurat muncile la construcție, nu au fost obligate să îndeplinească alte munci

decît cele convenite. Apelantul consideră că, în acțiunile inculpaților nu se conțin

elementele infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal. Pe

motivele indicate se solicită admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Vacarciuc Oleg sa fie achitat.

3.2. Cu referire la situația inculpatei Ivaniuc Rodica, apărătorul a indicat că, din

ordonanța de începere a urmăririi penale din 09.04.2015 este evident că urmărirea

penală este limitativ îndreptată în privința persoanelor concrete Ivaniuc Rodica și

Vacarciuc Oleg, iar esența faptei infracționale descrise în ordonanță a permis

organului de urmărire penală ca din ziua pornirii urmăririi penale să fie supusă

urmăririi penale persoanele concrete Ivaniuc Rodica și Vacarciuc Oleg.

Calitatea de bănuiți se impunea a fi calculată din momentul pornirii urmăririi

penale, și anume 09 aprilie 2015, care a expirat la 09 iulie 2015, dată la care organul

de urmărire penală urma în mod obligatoriu și necondiționat să-i scoată pe aceștea

de sub urmărirea penală.

La fel, a indicat asupra faptului că, termenul de menținere în calitate de

bănuiți de 3 luni a expirat la data de 09 iulie 2015, fiind omis termenul procedural

de 3 luni, învinuirea fiind înaintată în lipsa prelungirii acestui termen limită. De

asemenea, la dosar lipsesc încheieri ale judecătorului de instrucție prin care s-ar fi

dispus amînarea aducerii la cunoștința bănuiților a ordonanțelor de recunoaștere

a acestora în calitate de bănuiți. În apel se invocă că, organul de urmărire penală a

comis o încălcare esențială a legii procesual penale, care a viciat prin nulitate

actele efectuate peste termen - ordonanțele de punere sub învinuire, rechizitoriul,

ca act procedural de sesizare a instanței de judecată. În opinia avocatului, organul

de urmărire penală a admis o ingerință în garanțiile prevăzute în art.4 al

Protocolului nr. 7 CEDO și art.21 din Constituția Republicii Moldova. Astfel, atît

din declarațiile inculpatei Ivaniuc Rodica, cât și din declarațiile martorilor Ivaniuc

4

Vera, Cibotari Lucheria și a lui Glebov Efimia se dovedește faptul că, Ivaniuc

Rodica a mers la Ivaniuc Vera cu alt scop, și anume pentru a obține consultații

juridice de la ultima, dar nicidecum de a indentifica potențialele victime ale

traficului de ființe umane. Mai mult ca atît, însăși Glebov Efimia a manifestat

interes în vederea angajării sale la muncă în construcție în Federația Rusă.

Apelantul a conchis că, în acțiunile inculpaților nu există scopul de

exploatare prin muncă forțată, întrucât pretinsele părți vătămate și-au dorit un loc

de muncă în construcție și au beneficiat de locul de muncă dorit, din proprie

inițiativă au desfășurat muncile la construcție, nu au fost obligate să îndeplinească

alte munci decât cele convenite.

La fel, în apel a fost invocat faptul că, pretinsele părți vătămate nu sunt din

familii social vulnerabile, la materialele dosarului nu au fost prezentate probe care

să dovedească starea materială precară a acestora, de asemenea nu au fost anexate

anchetele sociale ale pretinselor părți vătămate. Avocatul Brăteanu Veaceslav a

considerat că, în acțiunile inculpaților nu se conțin elementele infracțiuii

prevăzute la art.165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal. Pe aceste temeiuri a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie dispusă achitarea inculpatei Ivaniuc Rodica de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

respins apelul declarat de către apărător ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

În motivarea deciziei, instanța de apel analizând materialele cauzei a conchis

că, apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu menținerea sentinței

instanței de fond ca fiind legală și întemeiată, reieșind din următoarele

considerente.

În urma evaluării integrale a probelor, instanța de apel a ajuns la concluzia că

instanța de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală,

a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpaților, care se confirmă prin probele acumulate pe dosar, cercetate

în instanța de fond și de apel, acțiunile inculpaților fiind corect calificate de către

instanța de fond după indicii art. 165 alin. (2) lit.b), d) Cod penal.

Cu referire la argumentele invocate în apelurile avocatului în interesele

inculpaților privind lipsa în acțiunile acestora a elementelor infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, instanța de apel a conchis că, acestea sunt

5

contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța

de fond și cea de apel pe parcursul judecării cauzei.

Ce ține de argumentele apărării precum că, termenul de menținere în calitate

de bănuit a fost expirat la momentul înaintării învinuirii, instanța de apel le-a

considerat neîntemeiate, motivând că în ordonanța de pornire a urmăririi penale

au fost expuse circumstanțele care au fost stabilite în baza materialelor ce au fost

acumulate în baza plângerilor părților vătămate, pe cînd Ivaniuc Rodica și

Vacarciuc Oleg au fost recunoscuți în calitate de bănuiți în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.165 alin. (2) lit.b), d) Cod penal prin ordonanțele din 04

noiembrie 2015 (f.d. 55, 65 vol. II), iar ulterior prin ordonanțele din 04 februarie

2016 (f.d. 77-78, 81-82 vol. II) și prin completările prin ordonanțele din 03 mai 2016

(f.d. 107-108, 111-112 vol. II) ei au fost puși sub învinuire, adică în termenul de 3

luni prevăzut de art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală.

De asemenea, cât privește nulitatea actelor procedurale de la urmărirea

penală, instanța de apel a reținut că, această chestiune urma a fi invocată conform

art. 251 Cod de procedură penală în cursul urmăririi penale sau la terminarea

urmăririi penale, când partea a luat cunoștință de materialele dosarului.

Ptivitor la argumentele apărării precum că, din deciziile Curții Supreme de

Justiție amintite în cererile de apel se concluzionează că, în cazul în care urmărirea

penală a fost pornită împotriva anumitei persoane, din momentul respectiv se

consideră că această persoană deține calitatea de bănuit, indiferent de faptul dacă

a fost sau nu emisă ordonanță de recunoaștere în calitate de bănuit, instanța de

apel a menționat în respectivul sens că, aceste argumente au fost invocate de

avocatul participant pe dosarul respectiv în cererea de recurs, și nicidecum nu

sunt concluziile Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție.

Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a statutat că,

instanța de fond a respectat plenar prevederile art. 61 și 75 Cod penal, astfel încât

a ținut cont de scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare.

numele inculpatului Vacarciuc Oleg și inculpatul Vacarciuc Oleg, precum și

avocatul Brăteanu Veaceslav în numele inculpatei Ivanciuc Rodica și inculpata

Vacarciuc Rodica, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei cu emiterea unei noi decizii prin care Vacarciuc

Oleg și Ivanciuc Rodica să fie achitați de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal.

În motivarea cererilor de recurs care au un conținut similar, atât avocatul

Brăteanu Veaceslav în numele inculpaților cât și inculpații, susțin că, instanța de

apel nu a reținut faptul expirării termenului de 3 luni de menținere în calitate de

6

bănuiți, astfel termenul de bănuială a expirat la data de 09 iulie 2015, iar

învinuirea a fost adusă abia la data de 04 februarie 2016.

La fel, recurenții susțin că instanțele inferioare nu au dat o apreciere corectă a

motivelor expuse de apărare și s-au referit la general, asupra faptului că probele

părții acuzării sunt pertinente, concludente și utile. Mai mult decât atât, instanța

de apel nu a reținut invocate în sensul neîntrunirii condițiilor referitoare la

recrutare, transportare, adăpostire, înșelăciune și abuz de vulnerabilitate.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor

avocatului și inculpaților, menționând că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiat.

din dosarul cauzei, motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că, acestea

urmează a fi declarate inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de

apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs

și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Potrivit textului recursurilor, titularii acestora invocă ca temeiuri de casare a

deciziei instanței de apel pct. 6) și 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, și

respectiv, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate

neîntemeiat de titulari, rezultând din raționamentele expuse.

Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurenți prin prisma pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, astfel de erori de

drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, dat fiind

7

faptul că instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, judecând

apelul, instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar prevederile art. 414 alin.

(5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanță de apel se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile recurenților prin care

se susține că instanța de apel nu a motivat detaliat fiecare argument susținut de

apărare în cererile de apel, dat fiind faptul că aceste argumente nu și-au găsit

confirmarea.

Verificând decizia recurată în raport cu argumentele invocate în cererile de

apel, instanța de recurs ajunge la concluzia că apelanții au primit răspuns la

argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularilor cererilor de recurs cu

soluția pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a recursurilor în

sensul formulat.

Mai mult, Colegiul penal menționează că motivarea hotărârii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a

procedat în speță.

Totodată, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele

de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpaților conform infracțiunilor

incriminate.

8

Colegiul penal menționează că aprecierea probelor de către instanțele de

fond poate să fie recunoscută ca o eroare gravă de fapt și reținută de instanța de

recurs, doar în cazul unor expuneri denaturate - ce nu corespund conținutului

faptic a probelor, sau neluarea în considerare a acestora.

Astfel, Colegiul penal apreciază critic argumentele recurenților, deoarece

acestea nu confirmă că soluția emisă de instanța de apel ar contravine aprecierilor

expuse în motivarea acesteia.

Decizia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

raționamentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 din

CEDO.

În acest context, Colegiul penal nu poate susține argumentele recurenților

precum că, instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură

penală, care obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel și să verifice probatoriul administrat, întrucât reieșind din decizia contestată

se învederează că aceasta cuprinde atât descrierea și analiza detaliată a tuturor

probelor, cât și răspunsurile argumentate la alegațiile apelanților, cu precădere, în

latura ce ține de condițiile referitoare la recurutare, transport, adăpostire,

exploatare prin muncă forțată, înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilite.

Cu referire la criticile invocate de recurenți sub aspectul pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și urmează

a fi respinse, or, argumentele recurenților invocate în recurs, precum că în

acțiunile inculpaților nu sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art.

165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, au fost obiect de dispută în cadrul judecării

cauzei, asupra cărora instanța s-a expus minuțios și detaliat, chestiune ce prin sine

respinge invocarea temeiului prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală.

Așadar, întru evitarea unor repetări inutile, instanța de recurs își însușește

argumentarea respectivă a instanței de apel, reiterarea căreia nu o consideră

necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de

Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

9

Raportând motivele invocate în recursuri la materialele cauzei penale,

Colegiul penal reține că argumentele invocate de recurenți nu își găsesc

confirmare în speța dată, motiv pentru care le va respinge ca neîntemeiate.

De asemenea, nu se impune necesitatea de a dezbate, prin alte argumente,

alegațiile din cererile de recurs a apărătorilor, deoarece careva temeiuri de casare

ex officio Colegiul penal nu a stabilit.

Reieșind din raționamentele expuse supra, instanța de recurs va sintetiza

argumentele ce stau la baza soluției de inadmisibilitate a recursurilor declarate, și

anume acestea se exprimă în faptul că, odată ce cauza a fost examinată minuțios

de către instanța de apel, iar criticele apelanților au primit deja răspunsuri

detaliate și fundamentate pe actele cauzei, nu este necesară reluarea și repetarea

acestora. Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de

apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce

impune respingerea, ca inadmisibile a recursurilor ordinare declarate, cu

menținerea deciziei atacate.

Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Brăteanu

Veaceslav în numele inculpatului Vacarciuc Oleg și de către inculpatul Vacarciuc

Oleg, de către avocatul Brăteanu Veaceslav în numele inculpatei Ivanciuc Rodica

și de către inculpata Ivanciuc Rodica, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 26 mai 2020, în cauza penală privindu-i pe Vacarciuc Oleg

XXXXX și Ivaniuc Rodica XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 decembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

10