1ra-1708/2020 — art. 90, 263 alin. 3 lit. b CP

1ra-1708/2020 — art. 90, 263 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1708/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Vladislav Harti, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2020, în cauza

penală, în privința lui

Gusco Artur XXXXX, născut la XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 18.04.2019 până la 21.10.2019;

Instanța de apel de la 28.11.2019 până la 02.03.2020;

Instanța de recurs de la 22.07.2020 până la 09.12.2020.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Artur Gusco a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani.

În conformitate cu prevederile art. 901 alin. (1) Cod penal, prima parte a

pedepsei cu închisoarea pe un termen de 1 an a fost dispusă executarea în

penitenciar de tip deschis, iar conform art. 901 alin. (3) Cod penal, executarea părții

de pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 1 an aplicată în privința lui Artur

Gusco s-a dispus să fie suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2

ani.

S-a dispus încasarea de la Artur Gusco în bugetul statului cheltuielile de

judecată în mărime de 3 658 lei, suportate în legătură cu efectuarea Raportului de

expertiză judiciară nr. 201803C2176 din 29 noiembrie 2019.

octombrie 2018, aproximativ la ora 19:30, conducând automobilul de marca

1

„Hyundai” model „Matrix” cu numărul de înmatriculare XXXXX, deplasându-se

pe traseul R-3 Chișinău - Hîncești, în direcția Hîncești, în apropierea orașului

Ialoveni, a ignorat prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și anume pct. 45 alin.(l) lit. b) și d) care

prevede că, conducătorul de vehicul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită ținând permanent seama de dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, precum și să țină cont de situația

rutieră; pct. 45 alin. (2)care stipulează, că: în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, iar în rezultat a comis

un accident rutier în următoarele circumstanțe. Astfel, la data și ora indicată, Artur

Gusco conducând automobilul de marca: „Hyundai” model „Matrix” cu numărul

de înmatriculare XXXXX, deplasându-se pe traseul R-3 Chișinău - Hîncești, în

direcția Hîncești, în apropierea orașului Ialoveni, încălcând prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere menționate supra, nu a manifestat prudență

sporită la trafic, nu a apreciat corect situația rutieră, ce reflectă gradul de protecție

a participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor acestora, nu a ținut

permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, iar la

apariția obstacolului ce se manifesta prin deplasarea pe marginea carosabilului în

aceiași direcție de deplasare a pietonului Tamara Munteanu, născută XXXXX, nu a

întreprins acțiunile necesare ca să reducă viteza și să oprească pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului și din imprudență, în urma impactului a tamponat

pietonul Tamara Munteanu din partea laterală dreapta a corpului, care în urma

leziunilor primite a decedat. În rezultatul acțiunilor descrise supra ultimei i-au fost

cauzate din imprudență leziuni corporale sub formă de: traumă cranio-cerebrală

deschisă, excoriație pe față, plăgi contuze la cap, hemoragii în țesuturile moi

epicraniene, fractura oaselor bolții craniului, hemoragii epi și subdurale,

subarahnoidiene, intraparenchimatoase, sânge în ventriculii cerebrali dilacerarea

țesutului cerebral al lobilor parietali, bilaterali, hemoragii intraparenchimatoase,

traumă toraco-abdominală închisă: fracturi costale pe dreapta, hemoragii

paranefrale din dreapta, fractura deschisă a oaselor gambei drepte în 1/3 inferioară,

plagă ruptă la nivelul fracturii oaselor gambei drepte. Toate leziunile descrise mai

sus au fost produse prin mecanism de lovire, compresiune, fricțiune cât și combinat,

din partea laterală dreapta cu un corp contondent dur cu circa 30 minute până la

deces, posibil în timpul și circumstanțele indicate, au legătură cauzală directă cu

survenirea decesului și conform criteriului pericolului pentru viață se califică ca

2

vătămare gravă, fapt confirmat prin Raportul de expertiză judiciară nr.

201803C2176 din data de 29 noiembrie 2018.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Artur Gusco a comis infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, și anume, încălcarea regulilor de

securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Alexandru Tonu în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței, în partea ce ține de individualizarea pedepsei complimentare și stabilirea

modului de executare a pedepsei principale sub formă de închisoare, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care executarea pedepsei cu închisoarea să fie suspendată condiționat

pe o perioadă de probațiune de 1 an și reducerea pedepsei cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În motivarea celor solicitate, avocatul a menționat că, la stabilirea modului de

executare a pedepsei sub formă de închisoare, prin aplicarea art. 901 Cod penal, nu

este o soluție echitabilă, nu corespunde circumstanțelor cauzei și persoana

inculpatului. Instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul este student al

Universității de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testimițeanu”, iar executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis potrivit Codului de executare implică mai

multe obligații și restricții, care îl vor împiedica în mod direct pe inculpat să-și

continue studiile și să devină în viitor un specialist în domeniu. Inculpatul a comis

o infracțiune din imprudență, au fost atestate mai multe circumstanțe atenuante,

consideră că aplicarea art. 90 Cod penal, prin suspendarea executării pedepsei va fi

o soluție rațională și echitabilă, care totodată îi va permite inculpatului să participe

la viața socială și să-și creeze un viitor.

De asemenea, a indicat avocatul că, este neîntemeiat aplicarea de către instanța

de judecată a termenului maxim a privării de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani, or, nu a indicat de ce anume a aplicat maximul

pedepsei complimentare.

2020, a fost admis apelul avocatului Alexandru Tonu în numele inculpatului Artur

Gusco, casată parțial sentința, în partea care se referă la individualizarea executării

pedepsei, și pronunțată, în această parte, o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță după cum urmează:

3

În conformitate cu art. 90 Codul penal, pedeapsa stabilită lui Artur Gusco în

mărime de 2 ani închisoare se suspendă condiționat pe o perioadă de probațiune de

3 ani.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a constatat că, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că

inculpatul a comis anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, sentința a fost atacată doar în

partea aplicării pedepsei penale, în rest părțile procesului penal fiind de acord cu

sentința primei instanțe, de aia instanța de apel s-a pronunțat doar în partea

stabilirii pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la stabilirea și aplicarea pedepsei în

privința inculpatului, instanța de fond nu a ținut cont de scopul și criteriile de

individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și art. 75 Cod penal, și de

circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu,

permit instanței de apel stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, modalitatea de executare aleasă

de prima instanță și stabilită inculpatului nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta comisă, urmările produse și personalitatea

inculpatului și situația familială a acestuia.

La stabilirea cuantumului pedepsei și, îndeosebi, la individualizarea

executării pedepsei trebuie de ținut cont de scopurile pedepsei stipulate în art. 61

Cod penal. Legea penală stabilește următoarele scopuri: restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Așadar, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei penale sub

formă de închisoare de către inculpatul, instanța de apel a stabilit că în privința

acestuia nu se impune în mod imperativ ca executarea pedepsei să fie parțial în

regim real conform art. 901 Cod penal, or, nu trebuie pus accentul în mod deosebit

pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială,

interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete, iar inculpatul să

se reintegreze în societate în spiritul respectării normelor legale indiferent de orice

tentații.

4

Totodată, instanța de apel a ținut cont de faptul că, pe parcursul examinări

cauzei inculpatul a întreprins mai multe măsuri în vederea achitării prejudiciului

cauzat, fapt confirmat prin materialele cauzei penale. La fel, este de menționat că

inculpatul este student al Universității de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae

Testimițeanu”, iar executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis potrivit

Codului de executare implică mai multe obligații și restricții, care îl vor împiedica

în mod direct pe inculpat să-și continue studiile și să devină în viitor un specialist

în domeniu.

În contextul circumstanțelor expuse supra, instanța de apel a constatat că

situația inculpatului permite instanței de apel de a concluziona că dânsul nu

prezintă pericol pentru societate și izolarea lui de societate nu este o măsură

necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea acestuia și fapta comisă, ținându-

se cont și de faptul că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit, or, pronunțarea unei hotărâri de condamnare constituie

un avertisment sever pentru inculpat, iar suspendarea condiționată a executării

pedepsei - perioadă determinată de timp în care va fi supravegheat

comportamentul inculpatului constituie o măsură adecvată care va duce la

îndreptarea inculpatului, rolul de constrângere și scopul pedepsei penale putând fi

realizate în această modalitate.

Instanța de apel a subliniat că, dispunerea suspendării condiționată a

executării pedepsei este o măsură legală și temeinică, aplicată în corespundere

deplină cu condițiile stabilite la art. 90 Cod penal și care în esență oferă un sistem

de garanții sub aspectul eficienței și poartă o severitate accentuată de natură să

exprime un tratament adecvat inculpatului și să garanteze resocializarea sa viitoare

pozitivă, scopul pedepsei fiind atins și fără condamnarea dânsului la o pedeapsă

privativă de libertate.

Cu privire la pedeapsă complementară, instanța de apel a menționat că,

aceasta este una corectă, or, instanța de fond a luat în considerarea că inculpatul a

comis încălcarea regulilor de securitate a circulației a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale.

Mai mult cu atât, pedeapsa complimentară sub formă de privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport, vine să îndeplinească rolul de completare a

represiunii și de lichidare a practicii vicioase în rândul conducătorilor auto de

conducere a autoturismelor și înlăturării stării de primejdie create asupra siguranție

pe drumurile publice.

5

penală de către procuror prin care solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței

fără modificări.

În motivarea celor solicitate, procurorul indică că, instanța de apel la stabilirea

pedepsei inculpatului nu a ținut cont de prevederile legale și scopul pedepsei, or,

în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului a decedat o persoană.

Mai mult decât atât, procurorul susține că instanța urma să motiveze aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, nu doar să enumere actele normative naționale în

acest sens.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia expusă în referință de către

avocatul Alexandru Tonu în numele inculpatului, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiul invocat de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că instanța de apel la stabilirea

6

pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a

individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.

61 Cod penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului

penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate conducându-se de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal și 3641 Cod de procedură

penală.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă și una inechitabilă, din

considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise,

persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele

ce atenuează sau agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere

că inculpatul a recunoscut vina în instanța de apel, se căiește sincer de cele comise,

a comis o infracțiune care face parte din categoria celor grave și de comportamentul

acestuia după și în timpul examinării cauzei, or, ultimul pe parcursul examinări

cauzei a întreprins mai multe măsuri în vederea achitării prejudiciului cauzat, fapt

confirmat prin materialele cauzei penale.

De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată

condiționat executarea pedepsei lui Artur Gusco pe o perioadă de probațiune de 3

ani, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat

asupra acesteia.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece

soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de

7

pedeapsă aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal

inculpatului, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

acestuia și pericolul social al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus

argumentat și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări

inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiul invocat de către procuror

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în

cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar depus de către procurorul, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Vladislav Harti, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2020, în cauza penală în

privința lui Gusco Artur XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 decembrie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8