1ra-1715/202 — art. 166 alin. 2 lit. d, e, f, art. 27, 145 alin. 2, lit. f, j, art. 192-1 alin. 3 CP

1ra-1715/202 — art. 166 alin. 2 lit. d, e, f, art. 27, 145 alin. 2, lit. f, j, art. 192-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1715/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2019,

declarat în propria cauză penală de către

Novițchii Andrei XXXXX, născut la XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 23.01.2014 până la 07.11.2018;

Instanța de apel de la 24.06.2019 până la 24.09.2019;

Instanța de recurs de la 23.07.2020 până la 09.12.2020.

a c o n s t a t a t :

Andrei Novițchii a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 166 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal și i-a fost stabilită în baza acestei legi o

pedeapsă sub formă de 5 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedeapsei

penale aplicată lui Andrei Novițchii pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Serghei Cazanțev, hotărârile în

privința căruia nu se contestă.

Cazanțev la data de 29 august 2013, aproximativ la ora 19.00, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Andrei Novițchii, după un plan bine chibzuit, repartizând

preventiv rolurile între ei, în timp ce se afla în mun. Chișinău, în garajul nr. 8, care

aparține familiei Irina și Serghei Cazanțev, situat la parter în blocul casei de locuit

de pe str. XXXXX, Andrei Novițchii profitând de imposibilitatea victimei de a se

apăra și de a-și exprima voința, la indicația lui Constantin Cazanțev, a imobilizat-o

pe Irina Cazanțev cu un electroșocul, paralel Cazanțev Constantin, având în mână

1

un pumnal din metal, i-a aplicat ultimei mai multe lovituri în regiunea capului și

cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului.

La fel, întru realizarea cu succes a scopului propus, împreună cu Andrei

Novițchii, cu lipici i-a legat cet. Irina Cazanțev mâinile și picioarele, urcând-o forțat

în portbagajul automobilul de model ,,Touareg”, care aparține victimei, cu numărul

de înmatriculare XXXXX, care era parcat în garajul nr. 8, situat la parter în blocul

casei de locuit din strXXXXXX, după ce Andrei Novițchii, la volanul automobilului

nominalizat a ieșit din garaj, înconjurând sectorul în care locuiește partea vătămată,

apoi, întorcându-se a transmis automobilul lui Constantin Cazanțev. Ultimul, fiind

la volanul automobilului părții vătămate, urmărind scopul omorului cet. Irina

Cazanțev, s-a îndreptat spre pădurea de pe strada M. Sadoveanu, unde în

continuare i-a aplicat cet. Irina Cazanțev multiple lovituri peste diferite părți ale

corpului, după ce s-a îndreptat spre stația PECO, care este situată pe str. Mihai

Viteazu, mun. Chișinău, unde într-o butelie din plastic cu volumul de 6 litri, a

procurat benzină, după ce s-a îndreptat spre ieșirea din oraș. În timp ce se deplasa

pe șoseaua Hîncești în direcția străzii Docuciaev, Irina Cazanțev fiind în portbagajul

automobilului de model ”W Touareg”, a deschis portiera din spate cerând ajutor,

totodată încercând să sară din automobil, fapt care a fost observat de către

Inspectorul de Patrulare Rutieră MAI- Mihail Boț, care a somat șoferul

automobilului să se oprească. Ignorând cerințele legale a colaboratorului de poliție

Constantin Cazanțev a mărit viteza, încercând să se ascundă de echipajul de poliție

care îl urmăreau, însă nu i-a reușit, deoarece pe str. Tatarbunar, în preajma casei nr.

2, mun. Chișinău, după ce a accidentat mai multe automobile și a fost aplicată de

către polițiști arma din dotare, automobilul de model „W Touareg” a fost stopat

forțat, în urma cărui fapt Constantin Cazanțev, a părăsit automobilul și a încercat

să fugă opunând rezistență, dar a fost reținut.

Tot, Constantin Cazanțev, la 29 august 2013, aproximativ la ora 21.00,

urmărind scopul răpirii automobilului de model „W Touareg” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, care aparține cet. Irina Cazanțev, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu cet. Andrei Novițchii, după un plan bine chibzuit, repartizând

preventiv rolurile între ei, în timp ce se afla în mun. Chișinău, în garajul nr. 8, care

aparține familiei Irina și Serghei Cazanțev situat la parter în blocul casei de locuit

de pe XXXXX, după ce i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului cet. Irina Cazanțev, a legat-o cu lipici punând-o în

portbagajul automobilului și, întru realizarea cu succes a acțiunilor sale criminale

Cazanțev Constantin a răpit automobilul de model „W Touareg” cu numărul de

înmatriculare XXXXX.

2

care a solicitat casarea sentinței, doar în partea stabilirii pedepsei în privința

inculpatului Andrei Novițchii, prin care ultimului să-i fie numită pedeapsa în baza

art. 166 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal sub formă de închisoare, cu executarea reală

a ei, fără aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea celor solicitate, procurorul a menționat că, sentința nominalizată

este prea blândă, nu corespunde personalității celui vinovat și este nefondată sub

aspectul blândeții pedepsei întrucât nu corespunde circumstanțelor comiterii

infracțiunii și gradului pericolului social ce îl prezintă inculpatul

septembrie 2019, a fost admis apelul procurorului declarat împotriva sentinței în

partea condamnării inculpatului Andrei Novițchii, casată sentință în partea numirii

pedepsei aplicate ultimului și pronunțată, în această parte, o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Se numește pedeapsa lui Andrei Novițchii pe art. 166 alin. (2) lit. d), e), f) Cod

penal, sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciare de tip semiînchis.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de

fond la numirea felului și măsurii de pedeapsă a ținut cont de unele circumstanțe

reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social a infracțiunii, că

infracțiunea a fost săvârșită intenționat, conform prevederilor art. 16 Cod penal se

referă la infracțiuni grave. Circumstanțe atenuate și agravante n-au fost reținute.

Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de persoana celui

vinovat, care este fără antecedente penale, este căsătorit, nu se află la evidența

medicului narcolog sau psihiatru, însă ținând cont de faptul că inculpatul a comis

o infracțiune gravă ce atentează la relațiile sociale cu privire la libertatea persoanei

consideră că o altă pedeapsă decât cea privativă de libertate reală nu-și va atinge

scopul, or, potrivit prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal „pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate”.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond eronat la stabilirea măsurii

de pedeapsă, nu a luat a în consideratei caracterul și gradul pericolului social și

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, de faptul că și-a

recunoscut vina, însă nu s-a căit sincer și din aceste considerente, că infracțiunea

comisă este gravă, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, inculpatul trebuie

3

să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și

consideră că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă, cu aplicarea pedepsei

închisorii.

Mai mult, instanța de fond n-a ținut cont nici de modul în care a fost a fost

maltratată si răpită partea vătămată: a fost supusă la electrocutare și i-au fost legate

mâinile și picioarele, fiind pusă în portbagajul mașinii, unde și s-a aflat în timpul

transportării în alt loc, astfel fiindu-i cauzate suferințe mari fizice și psihice.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia ca fiind necesar de a admite

apelul procurorului și de a-i numi pedeapsa lui Andrei Novițchii în baza pe art. 166

alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciare de tip semiînchis, or, potrivit art. 72

alin. (3) Cod penal „în penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele

condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu

intenție”.

Andrei Novițchii, care solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea celor solicitate, recurentul susține că nu se face vinovat de cele

imputate în rechizitoriu, or, ultimul nu a aplicat electroșocul și nu a cooperat cu

Constantin Cazanțev, nefiind într-o înțelegere prealabilă așa cum este descris în

decizie.

Astfel, consideră că pedeapsa aplicată pentru acțiunile comise este prea dură.

De asemenea, inculpatul subliniază că a fost deținut în stare de arest preventiv

pe o durată mai mare de 2 ani, pe când legiuitorul stabilește perioada maximă

pentru deținere sub arest preventiv nu mai mare de 6 luni.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra

acestor aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel

semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

4

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,

în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de

motivul inculpatului, de persoana acestuia care a comis pentru prima dată o

infracțiune, corect au conchis că corijarea acestuia poate avea loc doar prin stabilirea

unei pedepse privative de libertate pe un termen de 5 ani.

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei

de către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și

mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și

gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul

procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială

și socială etc.

5

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise

faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute

de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat

inculpatul.

Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea recurentului privind aplicarea

unei pedepse neprivative de libertate prin menținerea sentinței declarate de către

instanța de fond, care de fapt nici nu a fost motivată indicând doar dezacordul cu

probele și faptul că a fost deținut mai mult de 2 ani în arest preventiv, or, simplul

motiv că recurentul nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea

aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința sa a unei pedepse

neprivative în temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de

judecată să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea

efectivă a acesteia, or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând neapărat în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a

ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga

conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în

timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului,

bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este

proporțională faptelor comise de către inculpat.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul

penal constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată

în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de

casare a acesteia nu s-au stabilit.

6

Referitor la dezacordul recurentului cu privire la aprecierea probelor, și

anume, că nu a utilizat electroșocul, Colegiul penal amintește că la etapa judecării

recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind

atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel.

De asemenea, cu referire la alegațiile indicate de către recurent în cererea de

recurs cu referire la faptul că, inculpatul s-a aflat în arest preventiv pe o durată mai

mare de 2 ani, Colegiul penal menționează că, conform art. 427 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în

cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face

referință recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea

și în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului

ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2019, în propria cauză penală,

de către inculpatul Novițchii Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 decembrie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7