1ra-498/20 — Art. 191 alin. 5 CP

1ra-498/20 — Art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-498/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Pitic Mariana, Stratulat Galina, Burduh Victor,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Gîlcă Constantin în numele inculpatei Mavrogheni Nadejda și de către

inculpată, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

27 martie 2019, în cauza penală în privința lui

Mavrogheni Nadejda XXXXX,

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 15.08.2016 – 04.07.2017

instanța de apel: 22.09.2017 – 18.10.2017

instanța de recurs ordinar: 04.09.2018 – 11.12.2018

instanța de apel: 12.02.2019 – 27.03.2019

instanța de recurs ordinar: 29.11.2019 – 10.11.2020

A C O N S T A T A T :

a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către

Mavrogheni Nadejda.

Mavrogheni Nadejda a depus o cerere de revizuire prin care a solicitat

admiterea acesteia cu rejudecarea cauzei penale de învinuire în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 42 alin. (2), (3), art. 190

alin. 5) Cod penal.

Prima instanță a reținut că în motivarea cererii, condamnata a invocat, că

la data de 19 iunie 2012, Judecătoria Centru, mun. Chișinău a emis sentința prin

care a fost achitată din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, care

a intrat în vigoare la data de 05 iulie 2012. Curtea de Apel Chișinău la

04 iulie 2013 a emis decizia de condamnare, prin care i-a fost aplicată pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, iar prin decizia Curții Supreme

de Justiție din 25 martie 2014, a fost respins recursul avocatului, ca fiind

1

inadmisibil.

A invocat revizuenta că nu este de acord cu sentința de condamnare și

consideră că au fost admise încălcări de procedură, deoarece în cadrul

examinării cauzei au fost denaturate faptele și nu au fost prezentate probe care

să confirme vina sa.

Astfel, actele anexate la materialele cauzei confirmă legalitatea activității

sale, iar învinuirea este o presupunere neîntemeiată a organului de urmărire

penală.

Relatează, că în luna aprilie 2010, conform contractului de

vânzare-cumpărare, Solcan Agafia a devenit proprietar și conducător al

întreprinderii SRL „Diliton”, prin ce ultima și-a asumat responsabilitatea cu

privire la drepturile și obligațiunile întreprinderii, însă începând cu perioada

2012-2013, a fost învinuită și condamnată.

Menționează, că în cadrul examinării cauzei nu au fost audiați martorii

apărării pentru elucidarea unor aspecte, și anume: reprezentantul

întreprinderii care să confirme, că activitatea sa avea un caracter legal și

corespundea în totalitate legislației RM, iar relațiile sale cu reclamanții sunt

prevăzute de Lege; reprezentantul Primăriei mun. Chișinău care să confirme, că

certificatul de urbanism eliberat în anul 2006 și 2009, asigurau legalitatea

activității sale; reprezentantul Institutului de proiectare „Urbanproiect” care să

explice faptul că lucrările de proiectare nu au fost executate, chiar dacă

achitarea a fost efectuată anticipat.

Consideră, că conducătorul „Urbanproiect” urmează a fi tras la

răspundere penală pentru neexecutarea în termen a obligațiunilor

contractuale, precum și pentru cererile de chemare în judecată depuse de către

Zarețcaia Anna și Solcan Agafia, din care motiv solicită admiterea cererii de

revizuire cu dispunerea revizuirii cauzei penale, deoarece există două și mai

multe hotărâri judecătorești în vigoare care se contrazic.

solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de revizuire.

În motivarea apelului, inculpata a invocat că:

- nu au fost cunoscute și examinate circumstanțele potrivit cărora

percheziția nu a fost efectuată în oficiul SRL „Diliton”, iar fiind prezentate la

CCCEC actele contabile pentru verificare, acestea nu au fost acceptate;

- nu a cunoscut despre scrisoarea Direcției Generale Control și Revizie

nr. 03-1/401, iar acuzatorul de stat a avut posibilitate și suficient timp pentru

a solicita actele necesare pentru verificare;

- în luna martie 2010, ofițerul de urmărire penală ilegal a ridicat actele

contabile ale companiei SRL „Diliton”, și le-a transmis lui Solcan Agafia, care

prin șantaj și amenințări, a impus-o să reînregistreze întreprinderea pe numele

său, folosindu-se de faptul că se afla în detenție;

- în aprilie 2011, Solcan Agafia a devenit fondatorul întreprinderii

2

SRL „Diliton”, iar ulterior în anul 2011, când a fost eliberată de sub arest, s-a

adresat către aceasta cu solicitarea de a-i fi restituită întreprinderea cu scopul

de a finaliza proiectul și a executa obligațiunile contractuale, însă Solcan Agafia

a refuzat;

- la examinarea cauzei în prima instanță au fost audiați doar martorii

acuzării, iar actele anexate și declarațiile acestora confirmă integral legalitatea

activității de întreprinzător, respectarea legislației, lipsa intenției infracționale

și dorința de executare a obligațiunilor contractuale.

contestat încheierea cu apel solicitând admiterea cererii de revizuire.

În motivarea apelului avocatul a menționat că:

- hotărârile Curții Supreme de Justiție din 25 martie 2014 și din

25 septembrie 2014, în lipsa analizei probelor, au la bază aceleași argumente,

precum că vinovăția inculpatei Mavrogheni Nadejda, a fost confirmată;

- instanța de apel a respins cererile de prezentare a probelor prin care

s-a solicitat anexarea contractelor încheiate între Mavrogheni Nadejda,

Grușca Serghei și părțile vătămate, or, părțile vătămate au primit documentele

prin care banii au fost transmiși persoanelor juridice, din care motiv litigiile

urmau a fi examinate în ordine civilă;

- imposibilitatea de a restitui banii părților vătămate, prin prisma

practicii CEDO, nu poate fi calificată ca o infracțiune, fapt ce a fost analizat

detaliat de către prima instanță la emiterea sentinței de achitare a inculpaților

Mavrogheni Nadejda și Grușca Serghei din 19 iunie 2012;

- în urma examinării cauzei după admiterea revizuirii, precum și

cercetarea probelor prezentate de către inculpata Mavrogheni Nadejda,

instanța de judecată urmează să adopte o hotărâre de achitare în privința

acesteia, în contextul în care probele nu au fost analizate și fiind respinse

neîntemeiat.

- nu s-au elucidat circumstanțele potrivit cărora SRL „Diliton”, nu a fost în

gestiunea inculpatei Mavrogheni Nadejda și aceasta nu a avut acces la

documentele întreprinderii, deoarece actele au fost la dispoziția și în gestiunea

martorului Solcan Agafia, care prin șantaj a înregistrat întreprinderea pe

numele său.

18 octombrie 2017, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel declarată

de către inculpata Mavrogheni Nadejda, și menținută sentința primei instanțe.

ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei

la rejudecare în prima instanță.

În argumentarea recursului a menționat că:

- prima instanță a respins cererea de revizuire prin adoptarea încheierii

din 04 iulie 2017, iar instanța de apel prin decizia din 18 octombrie 2017, a

3

respins apelul declarat împotriva sentinței din 04 iulie 2017;

- instanța de apel nu a cercetat sub toate aspectele motivele invocate de

către revizuent, acestea fiind formal respinse, în contextul în care inculpata

Mavrogheni Nadejda a indicat în cererea de revizuire, precum și în cererea de

apel, temeiurile prevăzute la art. 458 alin. (3) pct. 2) și

3) Cod de procedură penală.

instanței de apel, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de revizuire.

În argumentarea recursului a invocat că temeiul pentru examinarea

cauzei penale în procedura revizuirii îl constituie existența a două hotărâri

judecătorești contradictorii, precum și faptele care nu au fost cunoscute

instanței judecătorești, dar care demonstrează nevinovăția sa în comiterea

infracțiunii imputate. A considerat că prima instanță neîntemeiat a respins

cererea de revizuire, astfel fiindu-i încălcat dreptul privind accesul liber la

justiție prevăzut de art. 20 din Constituție.

11 decembrie 2018, au fost admise recursurile, casată total decizia instanței de

apel cu remiterea cauzei pentru rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

8.1. În argumentarea soluției emise instanța de recurs ordinar a reținut,

că instanța de fond soluționând cauza prin încheierea din 04 aprilie 2017, a

încălcat prevederile art. 462 alin. (4) Cod de procedură penală, care prevede că

cererea de revizuire se admite prin încheiere sau, prin sentință, se respinge.

Instanța de recurs a remarcat că instanța de apel nu a corectat eroarea

admisă de prima instanță, în contextul în care prin prisma art. 409 alin. (2) Cod

de procedură penală, instanța de apel era obligată să constate eroarea admisă

de prima instanță, să verifice și să se pronunțe asupra acestor aspecte în decizia

adoptată.

De asemenea, a subliniat instanța de recurs, că instanța de apel în decizia

adoptată a decis respingerea ca nefondată a cererii de apel declarată de

Mavrogheni Nadejda și a dispus menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 04 aprilie 2017, fără a ține cont că de către prima instanță, la

04 aprilie 2017, nu a fost adoptat un asemenea act (sentință).

Instanța de recurs a conchis, că la judecarea cauzei, instanța de apel nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărâre

neîntemeiată.

27 martie 2019, a fost admis, din alte motive, apelul declarat de către inculpata

Mavrogheni Nadejda, casată integral, inclusiv din oficiu, încheierea primei

instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de revizuire depusă de către Mavrogheni Nadejda.

4

9.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a reținut, că în

argumentarea revizuirii a fost invocată analiza acelorași probe, criticate

neajunsurile de la faza de urmărire penală, precum și de la cercetarea

judecătorească, circumstanțe care au fost cunoscute instanței de judecată,

astfel că acestea nu reprezintă circumstanțe noi.

Instanța de apel a menționat, că procedura de revizuire prevăzută de

art. 458-462 Cod de procedură penală, are scopul înlăturării lacunelor și

omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu

prevederile art. 6 §1 CEDO, astfel fiind respectat principiul securității

raporturilor juridice, or, revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar

simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un

temei de reexaminare.

Instanța de apel a conchis, că cererea de revizuire declarată de către

inculpata Mavrogheni Nadejda, reprezintă un apel camuflat, deoarece sunt

expuse reevaluări ale probelor examinate deja și invocate ca fiind omisiuni și

greșeli comise la faza de urmărire penală și cercetării judecătorești, ceea ce nu

constituie temei de revizuire.

Astfel, instanța de apel a reiterat că nu reprezintă temei de revizuire a

procesului penal, o pretinsă apreciere incorectă și eronată a probelor

administrate, în contextul în care instanța de revizuire, nu este în drept de a da

o nouă apreciere probelor administrate.

Instanța de apel a respins afirmațiile inculpatei cu referire la apariția

unor circumstanțe noi, precum că nu a cunoscut despre scrisoarea Direcției

Generale Control și Revizie nr. 03-1/401, deoarece această scrisoare nu a fost

prezentată în prima instanță, și nici în instanța de apel, nefiind anexată la

materialele cauzei, iar acuzatorul de stat a avut suficient timp pentru a solicita

aceste acte pentru verificare.

În acest sens, instanța a menționat, că în situația în care inculpata a

constatat că îi sunt încălcate drepturile prin omisiunea de a fi administrată o

astfel de probă, aceasta a fost în drept să solicite concursul instanței de judecată

pentru administrarea probei, demers care de asemenea a fost soluționat de

către instanța care a judecat cauza penală.

Cu referire la argumentele inculpatei despre necesitatea audierii

suplimentare a unor martori, instanța de apel a indicat, că acest demers a fost

deja soluționat de către instanța care a judecat cauza penală în fond și nu poate

constitui temei pentru revizuirea procesului penal, deoarece nu este o

circumstanță nouă, în contextul în care la etapa judecării cauzei penale, atât

Mavrogheni Nadejda, cât și apărătorul acesteia au cunoscut despre probele

menționate.

Instanța de apel a apreciat ca fiind declarative argumentele inculpatei

precum că în luna martie 2010, ofițerul de urmărire penală, ilegal a ridicat

actele contabile ale companiei și le-a transmis altei persoane, și aceasta prin

5

șantaj și amenințări a reînregistrat întreprinderea pe numele său, folosindu-se

de faptul că inculpata se afla în detenție, iar ulterior în anul 2011, când a fost

eliberată de sub arest, inculpata s-a adresat cu solicitarea de a-i fi restituită

întreprinderea pentru finalizarea proiectului și executarea obligațiunilor

contractuale, însă a primit refuz.

De asemenea, instanța de apel a reținut, că aceste alegații nu reprezintă

circumstanțe noi, or, acestea urmau a fi invocate în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond sau în ordinea căilor ordinare de atac.

Nu constituie temei pentru revizuire nici faptul că inculpata intenționa să

finalizeze proiectul de construcție și să-și execute obligațiile contractuale, în

contextul în care aceasta era obligată să-și onoreze obligațiunile contractuale

imediat din momentul semnării acestuia și nu ulterior adresării cu o plângere

în privința acțiunilor de escrocherie consumate deja.

Instanța de apel a evidențiat și faptul că nu constituie temei de revizuire

și nu este o circumstanță nouă, nici pretinsa apreciere incorectă a probelor,

deoarece probatoriul administrat la caz, deja a fost examinat și apreciat de către

instanța de judecată, însă la înaintarea și examinarea cererii de apel asupra

sentinței judecătorești pronunțată în privința cererii de revizuire, instanța de

apel nu este în drept să facă o apreciere nouă probatoriului deja administrat și

apreciat.

ordinare:

10.1. Avocatul Gîlca Constantin în numele inculpatei, fără a indica un

temei concret din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în prima instanță.

În motivarea recursului a menționat că:

- instanța de apel nu a analizat motivele invocate de către

Mavrogheni Nadejda, și astfel repetat și formal a respins apelul acesteia;

- instanța de apel urma să cerceteze sub toate aspectele motivele invocate

în cererea de revizuire, or, aceasta nu a luat în considerație faptul că

Solcan Agafia a deținut toate documentele autentice la care inculpata nu a avut

acces, deoarece se afla în detenție, ceea ce reprezintă un viciu fundamental și o

încălcare a art. 6 CEDO;

- la materialele cauzei penale au fost prezentate probe noi, despre care

nu a cunoscut inculpata și instanța de judecată care a examinat această cauză

penală.

10.2. Inculpata Mavrogheni Nadejda, fără a indica un temei concret din

cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

totală a deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în prima instanță.

În argumentarea recursului inculpata a menționat că:

- instanța de apel a ignorat indicațiile instanței de recurs, și a respins

6

cererea de revizuire, din motiv că temeiurile invocate în revizuire, nu constituie

circumstanțe noi;

- instanța de judecată și-a motivat sentința de condamnare doar în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, probe la care nu au avut acces

toate părțile în egală măsură, astfel fiind încălcate prevederile art. 24 alin. (3)

Cod de procedură penală. În acest sens, a făcut referire la jurisprudența CtEDO

menționând cauza Popovici vs Republica Moldova și prevederile art. 7 alin. (2)

și (5) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins ca

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit nu a stabilit

indicarea de către recurenți a unor temeiuri de drept pentru declararea

recursului din cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, în

esență aceștia criticând decizia instanței de apel prin prisma faptului că această

instanță nu a oferit apreciere probelor administrate în cauza penală de

condamnare a lui Mavrogheni Nadejda, care în opinia recurenților determină

necesitarea revizuirii sentinței.

Analizând decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit relevă că

instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

judecând apelurile declarate, a verificat minuțios legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza materialelor examinate de prima instanță, fiind

cercetate suplimentar de instanța de apel, astfel ajungând la concluzia corectă

enunțată supra, la pct. 9, și pe larg motivată în pct. 9.1., din prezenta decizie.

La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept și

motivele adoptării soluției.

Colegiul penal lărgit constată că recurenții nu argumentează ilegalitatea

hotărârii judecătorești din punct de vedere al erorii de drept comise la

judecarea cauzei în apel, dar fac referire la procedura de apreciere a

circumstanțelor și temeiurilor care în opinia acestora permit revizuirea

sentinței, însă la acest capitol instanța de recurs consideră oportun de a reitera

că, procedura de revizuire prevăzută de art. 458-462 Cod de procedură penală,

are scopul înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate

într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 §1 CEDO, astfel fiind respectat

7

principiul securității raporturilor juridice, or, revizuirea nu trebuie considerată

un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași

chestiune nu este un temei de reexaminare.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din

aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere, „inter alia”, ca, atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai

poată fi pusă în discuție (a se vedea cauza Brumărescu vs România,

Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că

nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de

judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a

instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și

omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea

nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și nici existența a două păreri asupra

aceleiași probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare. O

îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care

reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și

obligatorii (a se vedea cauza Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie

2007).

La caz, cererea de revizuire declarată de către inculpata

Mavrogheni Nadejda, conține reevaluări ale probelor examinate deja și

invocate ca fiind omisiuni și greșeli comise la faza de urmărire penală și

cercetării judecătorești, ceea ce nu constituie temei de revizuire.

Astfel, argumentele recurenților prin care se susține că s-au stabilit alte

circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii și care,

independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel

condamnat este nevinovat precum și că două sau mai multe hotărâri

judecătorești irevocabile nu se pot concilia, au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în apel și, cărora, instanța de apel le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și expusă în prezenta decizie la pct. 9.1.,

motivare pe care instanța de recurs o însușește și a cărei reluare consideră că

nu se mai impune, soluție care este conformă jurisprudenței constante a Curții

Europene a Drepturilor Omului (hotărârile Albert vs. România din 16.02.2010,

pct. 37; Van de Hurk vs Olanda din 19 aprilie 1994, pct. 61).

Așadar, reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia

că, argumentele înaintate de recurenți, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursurilor declarate.

Totodată, instanța de recurs ordinar nu a stabilit admiterea unor erori de

drept care ar influența decizia atacată, acesta fiind una legală și întemeiată,

considerente din care recursurile declarate urmează a fi respinse, ca

inadmisibile, cu menținerea deciziei atacate.

8

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către

avocatul Gîlcă Constantin în numele inculpatei Mavrogheni Nadejda și de către

inculpată, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

27 martie 2019, în cauza penală în privința lui Mavrogheni Nadejda XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 decembrie 2020.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Pitic Mariana

Stratulat Galina

Burduh Victor

9