1ra-1146/2020 — art. 42 alin. 2, 186 alin. 2 lit. b, c, d și art. 187 alin. 2 lit. d, f CP

1ra-1146/2020 — art. 42 alin. 2, 186 alin. 2 lit. b, c, d și art. 187 alin. 2 lit. d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1146/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Sergiu Balaban în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 27 noiembrie 2019, în cauza penală privind-o pe

MIRĂUȚĂ Nadejda XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.04.2019 – 31.07.2019;

Instanța de apel: 23.08.2019 – 27.11.2019;

Instanța de recurs: 03.03.2020 – 20.05.2020.

c o n s t a t ă:

Nadejda a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42

alin. (5), 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 1000 u.c. echivalent 50.000 lei.

martie 2019, aproximativ la ora 02:59, prin participație complexă, având calitate de

complice, în urma înțelegerii prealabile cu alte două persoane în privința cărora cauza

penală a fost disjunsă, care aveau calitatea de coautori, cunoscând cu certitudine

intențiile lor de a comite furt din magazinul de bijuterii SRL ”AuratRomPrim”, situat

în XXXXX, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a efectuat supravegherea

lor prin care fapt a contribuit la săvârșirea infracțiunii de către cele două persoane în

privința cărora cauza a fost disjunsă, de unde au sustras bijuterii din argint în sumă

totală de 54.714 lei, în urma cărui fapt proprietarului i-a fost cauzată o daună materială

în proporții considerabile.

către avocatul Sergiu Balaban în interesele inculpatei, care a solicitat casarea

sentinței, cu achitarea inculpatei.

1

În apel avocatul a invocat, că nu este de acord cu sentința instanței de fond din

următoarele motive.

În confirmarea învinuirii sunt aduse declarațiile martorilor Leonid Vieru și

Eugen Sorocean, dar acestea categoric nu confirmă învinuirea. Declarațiile lor sunt

niște informații referitor la pretinsa inculpată, care a fost văzută nu departe de locul

infracțiunii. Acestea nu comunică absolut nici o informație în probarea învinuirii.

Mai mult, inculpatul Tărîță Dumitru a confirmat în declarațiile sale că Mirăuță

Nadejda nu are nici o atribuție cu furtul dat.

Menționează, că probele apărării n-au fost analizate. Acuzarea nu s-a expus

asupra probelor apărării ce demonstrează nevinovăția inculpatului.

Apărarea este de părerea, că pedeapsa amenzii ca cuantum este mai mare decât

minimul stabilit de lege, necăutând la faptul, că inculpata este însărcinată, are vârsta

între 18 și 21 ani, nu are loc de muncă, nefiind respectate prevederile art. 83, 77-78,

76, 75 Cod penal.

Prin probele acuzării n-a fost confirmată vinovăția. Partea vătămată Nicolae

Litviniuc a invocat faptul comiterii furtului și mărimea prejudiciului, dar nu cunoaște

circumstanțele săvârșirii infracțiunii. Martorii Leonid Vieru și Eugen Sorocean au

confirmat că au observat-o pe Nadejda Mirăuță în apropierea locului infracțiuni. Prin

procesele-verbale de cercetare la fața locului, de ridicare și de examinare sau stabilit

circumstanțele infracțiunii, dar nu confirmă careva fapte în privința lui Mirăuță

Nadejda.

Mai menționează, că prin sentința din 10.04.2019 s-a stabilit că la infracțiune au

participat Dumitru Tărîță și Ion Breslaș. Potrivit art. 95 Cod de procedură penală,

probele acuzării nu pot fi reținute ca probe pertinente și utile, deoarece nu conțin

elemente de fapt care ar servi la constatarea împrejurărilor care au importanță pentru

justa soluționare a cauzei și ar demonstra vina inculpatei în fapta incriminată.

Faptul că Nadejda Mirăuță a acceptat să stea la o intersecție și să-i anunțe dacă

observă vreo mașină nu constituie o faptă prejudiciabilă, deoarece acesta n-a cunoscut

intenția celor doi coacuzați. Acțiunea ei nu întrunește latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute la art. 42 alin. (5) și art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

apelul avocatului Sergiu Balaban în interesele inculpatei a fost respins ca nefondat,

cu menținerea sentinței fără modificări.

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatei în faptele incriminate.

Nerecunoașterea vinei de către inculpata s-a apreciat ca libertate de mărturisire

împotriva sa, consfințită la art. 21 Cod de procedură penală, ea nu echivalează cu

2

achitarea inculpatei, în cursul judecării cauzei fiind prezentate probe care au dovedit

cu certitudine vinovăția ei în comiterea infracțiunii ce i se impută.

Martorii Vieru Leonid și Sorocean Eugen au confirmat activarea alarmei la

magazinul SRL ”AuratRomPrim” din XXXXX și depistarea lui Mirăuță Nadejda în

preajma acestui obiect. Inculpata a confirmat declarațiile martorilor vizați referitor la

depistarea ei în preajma magazinului și convorbirile pe care le-a ținut cu acestea.

Declarațiile lui Mirăuță Nadejda referitor la afirmațiile că nu a fost implicată în

furt se contrazic prin faptele stabilite, din care rezultă că ea a fost un participant activ

al furtului. Necătând la faptul, că nici complicii ei n-o incriminează, faptele stabilite

la judecarea cazului vorbesc de la sine despre implicarea lui Mirăuță Nadejda în furt.

Instanța de apel a considerat, că vinovăția lui Mirăuță Nadejda a fost dovedită

integral, iar acțiunile inculpatei corect au fost încadrate conform prevederilor art. 42

alin. (5), 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal. Astfel, a considerat pedeapsa stabilită

de prima instanță una legală, întemeiată și motivată.

Pedeapsa aplicată de instanța de fond este una echitabilă și legală, fiind ținut cont

de gravitatea și motivul infracțiunii săvârșite – infracțiune mai puțin gravă, scop de

profit, personalitatea celui vinovat, prezența circumstanțelor atenuante – comiterea

infracțiunii de către o persoană în vârstă de la 18 la 21 ani, prezența circumstanțelor

agravante – săvârșirea infracțiunii în grup, lipsa unei angajări în câmpul muncii, lipsa

antecedentelor penale, restituirea pagubei materiale și lipsa pretențiilor din partea

părții vătămate, situația familială – concubinaj și prezența sarcinii de 20 săptămâni,

caracteristica pozitivă de la locul trai, lipsa evidenței la medicul narcolog și psihiatru,

modul și condițiile acesteia de viață și influența pedepsei asupra corectării și

reeducării lui.

Pedeapsa amenzii v-a asigura atingerea scopurilor pedepsei penale prevăzute la

art. 61 Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectarea și resocializarea

condamnatei, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Argumentele avocatului menționate în apel sunt declarative și nu sunt în stare să

ducă la desființarea sentinței. Și nici în instanța de apel asemenea argumente n-au fost

prezentate. Sentința de condamnarea în privința lui Mirăuță Nadejda a fost adoptată

în urma cercetării și analizei coroborate a probelor în ședința de judecată, în baza

cărora instanța de fond a ajuns la concluzia privind vinovăția acestei în comiterea

infracțiunii de furt, în sentință fiind motivată suficient admisibilitatea probelor. În

sentință, instanța de fond a indicat probele pe care se întemeiază condamnarea și a

examinat argumentele apărării, printre ele sunt enumerate declarațiile lui Leonid

Vieru și Eugen Sorocean ce au confirmat că au depistat-o pe inculpata în preajma

magazinului unde a avut loc furtul.

Soluția pedepsei amenzii a fost motivată suficient, fiind făcute trimiteri atât la

prevederile legale, cât și la cele de fapt, precum și ce țin de personalitatea inculpatei,

3

ocupației sale, modului și condițiilor ei de trai. Practic, inculpatei i-a fost aplicată cea

mai blândă pedeapsă și în limitele normei penale, care este proporțională și echitabilă

faptei infracționale, a fost exclus soluția achitării, din motiv că a fost demonstrată pe

deplin vinovăția ei în comiterea furtului.

Apărarea în apel indică atât soluția de achitare, cât și aplicarea amenzii mai mici

de limita minimă, argumentând-o prin vârsta, sarcina, lipsa unui loc de muncă, fapt

ce indică că acceptă tacit condamnare. Referitor la cererile suplimentare de cercetare

a probelor din 27.11.2019, acestea sunt o repetare a faptelor expuse în apel și o

concretizare a unor circumstanțe, care de fapt nu au schimbat situația pe caz.

interesele inculpatei a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6, 8, 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpata să fie achitată, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită

de inculpata.

În motivare indică:

- declarațiile părții vătămate și a celor 2 martori nu au confirmat categoric o

careva învinuire și nu au văzut-o la locul crimei;

- atât instanța de fond cât și cea de apel nu au motivat și au admis o eroare de

fapt ce constă în faptul că și-a întemeiat concluziile doar în baza declarațiilor a 2

martori, care nu au comunicat nici o circumstanță de învinuire, contrare declarațiilor

inculpatei a cărei poziție a fost confirmată de declarațiile co-acuzatorului pe cauza

disjunsă;

- instanța de fond, conștientă de faptul că inculpata a fost însărcinată la momentul

dat, nu are loc de muncă și a avut vârsta între 18-21 ani, i-a aplicat amendă mai mare

de limita minimă;

- ambele instanțe nu au luat în vedere faptul că condamnatul Tarîța Dumitru care

a săvârșit infracțiunea și cu care a mers inculpata, a fost și este concubinul lui Mirăuță

Nadejda, precum și tatăl copilului născut.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

4

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat se constată că, recurentul critică decizia sub

aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când în cauză nu au fost

întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde,

Colegiul reține, că aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar de asemenea

nu și-au găsit confirmare la examinare.

Potrivit recursului declarat autorul invocă ca eroare de drept pct. 10) alin. (1) al

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, conform căruia hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs menționează că nici unul din prevederile la care se referă

autorii recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept,

care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

Colegiul penal constată că motivele invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea

în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală și prin decizia adoptată corect a menținut sentința privind

condamnarea inculpatei în baza art. 42 alin. (5), 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal.

Mai mult ca atât, motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor

și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită

cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești,

just a concluzionat că instanța de fond, analizând probele administrate corect a stabilit

5

și a reținut în sarcina lui Mirăuță Nadejda încadrarea juridică corespunzătoare

prevăzută la art. 42 alin. (5), 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal.

Motivul invocat de recurent, precum că „nu au fost întrunite elementele

infracțiunii”, constituie o interpretare subiectivă a lor, or instanțele de fond și de apel

corect au constatat că în acțiunile inculpatei sunt prezente toate elementele

constitutive a infracțiunii și participarea benevolă în infracțiunea prevăzute de art. 42

alin. (5), 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le

acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele inferioare. În cazul în care acestea și-au motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

acestor instanțe.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă dezacordul cu aprecierea

probelor și a vinovăției inculpatei stabilită în comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub

aspectul pertinenței și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale

cât și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui

Mirăuță Nadejda în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 186 alin.(2)

lit. b), c), d) Cod penal, să fie justă și întemeiată. De menționat că, motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală.

Colegiul penal apreciază ca nefondată critica inculpatului sub aspectul pct. 8), în

sensul că la caz nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate inculpatului,

or eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct.

111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin

denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului,

privită ca o stare de fapt.

De remarcat că, acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Însă în hotărârile ambelor instanțe au fost apreciate și verificate minuțios probele

în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

6

penală, li s-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct

de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei de

recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, se menționează că,

potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în coroborare

cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod

penal, instanța de judecată aplică pedeapsă, luând în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatei, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a stabilit cuantumul amenzii

în mărime de 1000 u.c. Inculpata a săvârșit infracțiune mai puțin gravă în conformitate

cu prevederile art. 16 Cod penal. Infracțiunea prevăzută la art. 186 alin (2) Cod penal

se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare

de până la 4 ani. Astfel, „ pedeapsa aplicată de instanța de fond este una echitabilă

și legală, fiind ținut cont de gravitatea și motivul infracțiunii săvârșite – infracțiune

mai puțin gravă, scop de profit, personalitatea celui vinovat, prezența

circumstanțelor atenuante – comiterea infracțiunii de către o persoană în vârstă de

la 18 la 21 ani, prezența circumstanțelor agravante – săvârșirea infracțiunii în grup,

lipsa unei angajări în câmpul muncii, lipsa antecedentelor penale, restituirea pagubei

materiale și lipsa pretențiilor din partea părții vătămate, situația familială –

concubinaj și prezența sarcinii de 20 săptămâni, caracteristica pozitivă de la locul

trai, lipsa evidenței la medicul narcolog și psihiatru, modul și condițiile acesteia de

viață și influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui”.

Celor menționate anterior, inculpatei i-a fost aplicată cea mai ușoară pedeapsă,

dar acest argument se contrazice cu idea principală a recursului - achitarea inculpatei,

și totodată făcând trimiterea la ilegalitatea stabilirii amenzii.

Un moment important este că dispozitivul deciziei a fost pronunțat la

27.11.2019, iar la 29.11.2019 a fost achitată amenda în sumă de 25.000 lei, ori potrivit

art. 64 alin. (31) Cod penal este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă

o achită în termen de 3 zile lucrătoare din momentul în care hotărârea devine

executorie (vol-II, f.d. 117).

7

În general, criticile formulate de recurent asupra deciziei prin care se invocă

aceleași motive ca și în apel, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în

instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct. 5., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, nu se identifică existența altor motive care, analizate din oficiu să ducă la

casare, constatându-se astfel, că recursul declarat este inadmisibil.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că inculpata nu a comis

infracțiunea incriminată sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, de vreme

ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

certitudine vinovăția acestuia și este apreciată de către instanța de recurs drept o

modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii

penale.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, urmează a fi declarat

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sergiu Balaban în

numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27

noiembrie 2019, în cauza penală privind-o pe Mirăuță Nadejda XXXXX ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8