1ra-1964/2020 — art. 179 alin. 2, art. 27, 145 alin. 1 CP

1ra-1964/2020 — art. 179 alin. 2, art. 27, 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1964/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Lupea Georgeta în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

TICUȘ Gheorghe XXXXX, născut la XXXXX,

locuitor al XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.08.2016 – 19.06.2019;

Instanța de apel: 18.07.2019 – 01.07.2020;

Instanța de recurs: 10.09.2020 – 11.11.2020.

c o n s t a t ă:

Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 179

alin. (2), art. 27, art.145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă:

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal – închisoare pe un termen de 1 an cu

executare în penitenciar de tip închis;

- în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal – închisoare pe un termen de 10 ani cu

executare în penitenciar de tip închis.

Prin prisma prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul total, al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Ticuș Gheorghe

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 11 ani cu executare în penitenciar de timp

închis.

Prin aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei, stabilit prin

noua sentință, s-a inclus durata pedepsei executate, parțial, în baza deciziei Curții de

Apel Chișinău din 22 mai 2018, și s-a stabilit lui Ticuș Gheorghe pedeapsa definitivă

cu închisoare pe un termen de 20 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a exercita careva activități ce țin de circularea substanțelor

narcotice sau celor similar lor, pe un termen de 5 ani.

1

S-a dispus încasarea de la Ticuș Gheorghe în beneficiul statului, a cheltuielilor

judiciare în sumă de 114 lei.

06.05.2016, aproximativ pe la orele 23:30, între Ticuș Gheorghe, Gauga Liuba și

concubinul acesteia, Radu Talmaci, în curtea casei Liubei Gauga, situată în

XXXXX, a avut loc un conflict, însoțit de acțiuni violente reciproce, cu cauzarea de

vătămări corporale neînsemnate, iar la cererea expresă și categorică a Liubei Gauga,

de a-i părăsi domiciliul, Ticuș Gheorghe a rămas în continuare în domiciliul acesteia,

manifestînd un comportament violent.

Continuîndu-și acțiunile sale infracționale, în circumstanțele expuse mai sus, în

scopul lipsirii de viață a Liubei Gauga, pe motiv de răzbunare, a intenționat să-i

aplice o lovitură în regiunea capului, cu o rangă metalică, însă, intenția acestuia, nu

a fost realizată din motive independente de voința lui, fiindu-i curmate acțiunile de

către Talmaci Radu, care l-a apucat de mână, în momentul când lovitura era în curs

de realizare, fiind tot atunci deposedat de acest obiect, de către Braguța Andrei.

Astfel, acțiunile lui Ticuș Gheorghe au fost încadrate juridic în baza art.179

alin. (2) Cod penal, violare de domiciliu, adică pătrunderea ilegală în domiciliul unei

persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a-l părăsi la cererea ei, acțiune

săvârșită cu aplicarea violenței și infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal, tentativă de omor a unei persoane.

către Georgeta Lupea în interesele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, prin

care Ticus Gheorghe să fie achitat pe motiv că nu a comis infracțiunile prevăzute de

art. 179 alin. (2) și art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale avocata Georgeta Lupea a invocat următoarele

aspecte:

- consideră că nu au fost acumulate probe incontestabile care ar demonstra

intenția lui Ticuș Gheorghe de a comite violare de domiciliu și omor;

- reieșind din declarațiile părții vătămate Gauga Liuba, martorul Poloboc

Tatiana și a inculpatului, este dovedit că ultimul, fiind vecin cu partea vătămată, nu

avea careva obstacole sau careva permisiuni speciale de a intra sau ieși din locuința

ei;

- la data de 6 mai 2016 careva obiecții din partea părții vătămate Gauga Liuba

nu au fost expuse în adresa lui Ticuș Gheorghe și ca dovadă a servit durata de timp

cât s-a aflat Ticuș Gheorghe în locuință cât și faptul că a stat și la masă împreună cu

părțile vătămate și martorii din proces;

- instanța de fond l-a condamnat pe Ticuș Gheorghe potrivit art. 179 alin. (2)

Cod penal doar pentru refuzul lui de a părăsi locuința. Consideră această concluzie

eronată, pe motiv că Ticuș Gheorghe era deja în conflict verbal cu părțile vătămate

2

și ieșirea din domiciliu lor pentru inculpat deja era restricționată, deoarece era

agresat;

- referitor la comiterea infracțiunii prevăzută la art. 27, art. 145 alin. (1) Cod

penal, apărarea consideră că sunt contradicții esențiale între declarațiile martorilor și

a părților vătămate la diferite etape de procedură;

- referitor la încadrarea juridică a acțiunilor lui Ticuș Gheorghe în baza art. 27,

art. 145 alin. (1) Cod penal apărarea consideră că sentința de condamnare poate fi

bazată doar pe probe care au fost cercetate direct, multilateral, complet și obiectiv în

cadrul ședinței de judecată, că era necesar ca chestiunea de vinovăție a lui Ticuș

Gheorghe să rezulte din cumulul tuturor circumstanțelor infracțiunii săvârșite, să țină

cont de anturajul, modul de săvârșire al infracțiunii, arma utilizată, numărul,

caracterul și localizarea rănilor și altor leziuni corporale, comportarea anterioară a

făptuitorului și a victimei, relațiile dintre ei etc;

- nu au fost verificate sub toate aspectele probele acumulate și ca consecință a

fost aplicată eronat legea, fiind condamnată o persoană nevinovată.

apelul avocatei Georgeta Lupea în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat,

menținând fără modificări hotărârea atacată.

instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul

recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 179

alin. (2) și art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, luând în considerație probele administrate

legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la

prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența

în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor incriminate.

În acest context instanța de apel a considerat, că nu există temei pentru a da o

nouă apreciere probelor, fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind

aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

Instanța de apel a atestat că declarațiile inculpatului privind nevinovăția sa în

comiterea faptelor penale incriminate s-a combătut prin totalitatea de probe

pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume

prin declarațiile părții vătămate și martorilor și probele scrise cercetate în ședința de

judecată. Aceste probe coroborează între ele și au demonstrat incontestabil vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.

Instanța de apel a considerat că afirmațiile apărării reprezintă opinie subiectivă

or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul

3

recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 179

alin. (2) și art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de procedură penală,

judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți,

a audiat partea vătămată, martorii, a cercetat materialele administrate de organul de

urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea

instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate a fost

dovedită integral.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a menționat că

potrivit prevederilor art. 61 alin. (l) Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se

aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Iar, potrivit alin. (2)

al aceleiași dispoziții legale, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Ca urmare, pedeapsa penală este echitabilă atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de către condamnat,

precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Iar, individualizarea pedepsei constă în obligația instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor

legii penale și pedepsei penale.

La caz, privind gravitatea infracțiunii săvârșite, conform art. 16 Cod penal,

instanța a atestat că infracțiunile săvârșite de Ticuș Gheorghe se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave și deosebit de gravă.

Prin sentință Ticuș Gheorghe a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2), 27, 145 alin. (1) Cod penal și în baza

acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsa, după cum urmează: - în baza art.179 alin.

(2) Cod penal – cu închisoare pe un termen de 1 un cu ispășire în penitenciar de tip

închis. -în baza art.27, 145 alin. (1) Cod penal – cu închisoare pe un termen de 10

ani cu ispășire în penitenciar de tip închis.

Prin prisma prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul total, al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Ticuș Gheorghe

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 11 ani cu executare în penitenciar de timp

închis.

4

Prin aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei, stabilit prin

noua sentință, s-a inclus durata pedepsei executate, parțial, în baza deciziei Curții de

Apel Chișinău din 22 mai 2018, și s-a stabilit lui Ticuș Gheorghe pedeapsa definitivă

cu închisoare pe un termen de 20 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a exercita careva activități ce țin de circularea

substanțelor narcotice sau celor similar lor, pe un termen de 5 ani.

În privința inculpatului instanța a reținut circumstanța atenuantă – săvârșirea

pentru prima dată a infracțiunilor mai puțin gravă și deosebit de gravă. Careva

circumstanțe agravante nu au fost reținute.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 5, 6, 12 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei prin care

inculpatul să fie achitat pe motiv că nu a comis infracțiunile incriminate sau a fi

dispusă rejudecarea cauzei în instanța de apel.

În motivare recurenta a indicat că:

- nu au fost acumulate probe incontestabile ce ar demonstra intenția inculpatului

de a comite violare de domiciliu și omor;

- instanța de fond l-a condamnat pe Ticuș Gheorghe pentru refuzul ultimului

de-a părăsi locuința;

- referitor la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 145 alin. (1) Cod penal

consideră ca sunt contradicții esențiale între declarațiile martorilor și a părților

vătămate la diferite etape de procedură;

- instanța de apel nu a examinat pe deplin obiectiv și sub toate aspectele și nu

s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel;

- cauza penală a fost judecată în ordine de apel fără citarea legală a părților

vătămate Gauga Liuba și Talmaci Radu;

- instanța de apel a ignorat prezentarea și audierea martorului Braguța Andrei.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

avocata Lupea Georgeta în interesele inculpatului, menționând că recursul înaintat

urmează a fi respins ca ilegal și neîntemeiat.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

5

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din analiza textuală a cererii de recurs declarate de apărător se constată că

acesta, făcând trimitere la temeiurile de casare conținute în pct. 5), 6) și 12) din alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel,

din motiv că eronat instanțele au conchis asupra vinovăției inculpatului în baza art.

179 alin. (2), art. 27, art.145 alin. (1) Cod penal. În opinia recurentei, nu este dovedită

prezența elementelor infracționale și solicită achitarea sau rejudecarea cauzei

inculpatului.

Verificând actele dosarului, raportat la criticele punctate supra, Colegiul penal

ajunge la concluzia că erorile semnalate de recurentă nu sunt subsecvente cauzei și

sunt invocate neîntemeiat de titulară, întrucât instanțele ierarhic inferioare au adoptat

soluții legale și corecte atât în partea ce ține de încadrarea juridică a faptelor

infracționale comise de inculpat, cât și privitor la soluția de condamnare în privința

acestuia în temeiul art. 179 alin. (2), art. 27, art.145 alin. (1) Cod penal și respectarea

procedurii penale privitor la audierea și prezentarea părților la ședințele de judecată.

Recursul declarat de avocata Lupea Georgeta în general, este mai degrabă un

„apel deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se

bazează în mod esențial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul

procedurii precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial

și convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea instanței de apel sau în cea a

primei instanțe.

Colegiul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2), art. 27, art.145 alin. (1) Cod penal, prin

prisma prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal la 11 ani, iar prin aplicarea art. 84

alin. (4) Cod penal s-a stabilit pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen de 20

ani, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita

careva activități ce țin de circularea substanțelor narcotice sau celor similar lor, pe

un termen de 5 ani, este echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea scopului

de corectare și reeducare a acestuia.

Colegiul nu poate să achieseze la argumentele recurentei precum că instanța de

apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă instanța

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici urmează a se reține

că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, adică așa cum s-a procedat în cauza de față.

6

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

urmează a fi menținută soluția despre vinovăția lui Ticuș Gheorghe în baza art. 179

alin. (2), art. 27, art.145 alin. (1) Cod penal, deoarece faptele lui întrunesc în

totalitate elementele infracțiunii nominalizate, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin.

(1) și (4) Cod penal.

Reieșind din raționamentele expuse supra, Colegiul va sintetiza argumentele ce

stau la baza soluției de inadmisibilitate a prezentului recurs, și anume acestea se

exprimă în faptul că, odată ce cauza a fost examinată minuțios de către prima instanță

și, după judecată și de instanța de apel, iar criticele avansate de apărătoarea

inculpatului au primit deja răspunsuri fundamentate pe actele cauzei, Colegiul nu

vede necesitatea reluării și repetării acestora.

Totodată, se notează că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la

analiza chestiunilor de drept, pe când recursul declarat de partea apărării se bazează

în mod primordial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul

procedurii precedente ce țin de aprecierea probatoriului, iar în prezent nu există

„circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care să justifice ingerința în

hotărârea instanței de apel sau în cea a primei instanțe, cu dispunerea achitării în

privința lui Tapeș Gheorghe, sau dispunerea rejudecării cauzei după cum pretinde

apărătoarea acestuia.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea

formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare

corespunzătoare, nu va face obiect de examinare în procedura de recurs, având în

acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu

desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului

contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

În opinia instanței, apărarea a invocat argumente ce sunt contradictorii cu actele

cauzei penale și cu acțiunile acestora în timpul ședinței de judecată. Părțile vătămate

nu s-au prezentat la ședințe de judecată și avizele de recepție întorcându-se cu

mențiunea „plecat” sau „nereclamat”, iar în cadrul ședinței din 01.07.2020 la

întrebarea judecătorului privind examinarea în lipsa a părților vătămate apărătoarea

Lupea Georgeta a lăsat la discreția instanței iar inculpatul a considerat posibil (vol-

III, f.d.200).

La fel se respinge și argumentul privind audierea martorului Braguța Andrei,

care nu a fost menționat sau solicitat de către partea apărării în cadrul ședinței de

judecată, însă au fost apreciate și examinate declarațiile martorului anexate la dosar.

Așadar, instanța supremă nu se va expune cu privire la pretinsele erori

prevăzute de pct. 5), 6) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

7

întrucât autoarea cererii de recurs semnalându-le, a eșuat să descrie esența acestora

și relevanța lor pentru cauza deferită judecății, referindu-se preponderent la

chestiunea de apreciere a probatoriului. Totodată, Colegiul consideră inacceptabil

faptul că apărătoarea, pe calea recursului ordinar, dorește să se ajungă practic la o

nouă analiză a circumstanțelor de fapt din sentința primei instanțe și din decizia

instanței de apel nu pentru a fi corectată vreo eroare judiciară, ci doar în vederea

reaprecierii probatoriului, în acest sens instanța de recurs ordinar transformându-se

într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede scopul pentru care aceasta a fost

creată.

Mai mult, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire

la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a

dispune achitarea inculpatului, după cum se solicită de recurentă.

În cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu

sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v.

Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de avocata Lupea Georgeta nu și-

au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lupea Georgeta în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 01 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe TICUȘ Gheorghe XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 decembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8