1ra-1945/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 427 CPP
1ra-1945/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1945/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
11 noiembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Șchiopu Arcadie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2020, în cauza penală,
privindu-l pe
MUNTEAN Constantin XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 13.06.2019 – 29.01.2020;
Instanța de apel: 31.03.2020 – 15.07.2020;
Instanța de recurs: 08.09.2020 – 11.11.2020.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 29 ianuarie 2020,
cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,
Muntean Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsa de 120 de ore de
muncă neremunerată în folosul comunității.
S-a încasat din contul lui Muntean Constantin 5500 lei în beneficiul părții
vătămate Iacubov Tatiana.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Muntean
Constantin la 24.08.2018, în perioada de timp între orele 00:10 - 07:00, acționând
cu intenție directă, profitând de faptul că, nu este observat de nimeni, prin acces liber
a pătruns în casa de locuit amplasată pe XXXXX, de unde pe ascuns a sustras un
telefon mobil de model „Samsung Galaxy J5” cu IMEI nr. XXXXX și nr. XXXXX
la prețul de 5000 lei și bani în numerar în sumă de 500 lei, bunuri cu care a părăsit
locul infracțiunii, cauzând părții vătămate Iacubov Tatiana daună considerabilă în
sumă totală de 5500 lei.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de
către procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei,
rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa de 1 an și 4 luni
închisoare, iar prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, prin sentința
1
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15.11.2019, a-i stabili acestuia o
pedeapsa definitivă de 6 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului, procurorul a invocat că, instanța de judecată, corect
calificând faptele săvârșite de inculpat, i-a aplicat lui Muntean Constantin o
pedeapsa prea blândă sub forma muncii neremunerate în folosul comunității de 120
ore. Acuzarea a considerat că, circumstanțele reale și personale reținute în sarcina
lui Muntean Constantin indicau la faptul că pentru a atinge scopul pedepsei prevăzut
de legiuitor la art. 61 Cod penal, cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia ar fi
aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 și 4 ani. Relevant
este faptul că, comiterea de către o persoană a mai multor infracțiuni demonstrează
gradul de pericol social sporit pe care-1 prezintă persoana și necesitatea de a-i stabili
o pedeapsă mai aspră decât persoanei ce a comis o singură infracțiune.
Astfel, apelantul a considerat că prin aplicarea unei pedepse mai blânde nu se
va atinge scopul pedepsei penale, servind ca un exemplu negativ pentru alte persoane
din rândul persoanelor predispuse la comiterea faptelor similare. Apelantul a conchis
că pedeapsa stabilită inculpatului de către instanță este prea blândă și va duce la
neglijarea scopului legii penale care în afară de aceea că apără, împotriva
infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, mediul
înconjurător, orânduirea constituțională, mai veghează și asupra săvârșirii de noi
infracțiuni atât de către făptuitor cât si de persoane terțe.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2020,
apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei
pentru infracțiunea comisă, și pronunțată în această parte, o nouă hotărâre conform
modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:
Muntean Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal, și i s-a stabilit pedeapsă cu închisoare
pe un termen de 1 an 4 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-au
menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, prima
instanță a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că
inculpatul a comis anume infracțiunea care i-a fost imputată. Aceste împrejurări au
fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect
apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în
ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului,
instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,
de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de
viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării inculpatului.
2
Instanța de apel a considerat că instanța de fond greșit și-a motivat soluția de
individualizare a pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei
de individualizare a pedepsei, iar discordanța între cele reținute de instanță și
conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente,
au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în
privința aplicării unei pedepse prea blânde sub formă de muncă neremunerată în
folosul comunității de 120 ore.
Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și
individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze
scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă
conformitate cu dispozițiile părții generale ale Codului penal și în limitele fixate în
partea specială a acestuia.
În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond, s-a constatat că la
stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, prima instanță nu a ținut cont
de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod
penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, de urmările
prejudiciabile, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permiteau
instanței stabilirea unei pedepse prea blânde în privința inculpatului.
La aplicarea pedepsei lui Muntean Constantin, instanța de apel a ținut cont de
prevederile art. 7, 61, 75, 76-78 Cod penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite, inculpatul a comis o infracțiune intenționată care face parte din categoria
celor mai puțin grave conform art. 16 Cod penal, de persoana celui vinovat – că
inculpatul anterior a mai comis infracțiuni, nu este încadrat în câmpul muncii, de
lipsa circumstanțelor atenuante și agravante.
Ținând cont de cele expuse, instanța de apel i-a stabilit lui Muntean Constantin
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod
penal, în coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
pedeapsa sub formă de 1 an și 4 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis, care având în vedere particularitățile cauzei va fi una echitabilă și
va asigura atingerea scopului pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi
infracțiuni de către el.
Referitor la solicitarea acuzatorului privind aplicarea art. 84 alin. (4) Cod
penal, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiată, or acuzatorul de stat a omis
să prezinte în ședința de judecată dovadă că sentința Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani nr.1-2804/2019 din 15 noiembrie 2019 este definitivă și irevocabilă.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Șchiopu Arcadie în
interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427
Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu menținerea sentinței.
În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel nu a luat în considerație
lipsa circumstanțelor agravante și existența celor atenuante manifestate prin
3
recunoașterea vinovăției, căința sinceră a inculpatului, personalitatea inculpatului,
fără antecedente penale.
De asemenea, nu s-a ținut cont că, corectarea și reeducarea inculpatului este
posibilă și prin stabilirea unei pedepse mai blânde, prin care va fi atins scopul
pedepsei de restabilire a echității sociale.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și
lipsit de temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că
acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel.
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Colegiul penal constată că recurentul în recursul declarat nu invocă nici un
temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă, critică
pedeapsa aplicată inculpatului, solicitând o pedeapsă fără privare de libertate.
După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile
pentru recurs semnalate de recurent nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța
de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.
61, 75, 76, 78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, la soluționarea
chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite
conform sancțiunii articolului incriminat iar în sprijinul statuării respective se relevă
următoarele.
Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni
instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru ca infractorul care a comis acea infracțiune, având
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama
de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a
cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
4
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza
căruia au fost condamnat inculpatul.
Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de
săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții
Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod
de Procedură Penală.
De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după
cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două
criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează
sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format
opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale
săvârșite.
La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale acestuia.
Circumstanțele ce au fost luate la baza individualizării fiind că, inculpatul a
comis o infracțiune din intenție care face parte din categoria celor mai puțin grave
conform art. 16 Cod penal, inculpatul anterior a mai comis infracțiuni, nu este
încadrat în cîmpul muncii, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante.
Prin urmare, dacă în cauză sunt prezente circumstanțe atenuante, prevăzute de
art. 76 Cod Penal în coroborare cu prevederile art. 78 alin. (1), (2) Cod penal
pedeapsa poate fi coborâtă până la limita minimă prevăzută pentru pedeapsa stabilită
de sancțiunea normei Părții Speciale a Codului penal.
În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că, la
stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de fond nu a avut în
vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75
Cod penal, nu a ținut seama de faptul că dânsul a conștientizat cele săvârșite, anterior
a fost judecat, având antecedentele penale, infracțiunea comisă se atribuie la
categoria celor mai puțin grave, modul cum a fost săvârșită, circumstanțe care, per
ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse fără privarea de libertate după
cum solicită recurentul
Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a
pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a
unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 4 luni cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și
reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei
5
atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială
și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei
non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Șchiopu Arcadie în
numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 15 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe MUNTEAN
Constantin XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 decembrie 2020.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
6