1reab-166/2020 — 58-10 alin. 2 a RSSU

Prin sentința Tribunalului militar al Diviziunii de pușcași nr. 259 din 04 martie 1945, Danici Mihail a fost condamnat în baza art. 58-10 alin. (2) a din Codul penal al RSSU, la 10 ani închisoare, cu interdicții în drepturi pe un termen de 3 ani și confiscarea bunurilor în sumă de 1510 lei.

Potrivit sentinței, inculpatul Danici Mihail a fost condamnat pentru faptul că, a făcut agitație antisovietică. În cadrul ședinței de judecată, inculpatul Danici Mihail nu a recunoscut vina și a declarat că, nu a făcut agitație antisovietică și nu a lăudat calitatea vieții în Bulgaria. La 16 aprilie 1944 a fost mobilizat în Armata Roșie, anterior a fost mobilizat în anul 1941, dar după ocuparea teritoriului de către români, a fost trimis în lagărul de prizonieri din România, unde a stat până în anul 1942. Fiind în armată, nu-și amintește dacă a dus discuții despre guvernarea sovietică. A spus doar că, a avut loc un caz când a fost lovit de 6 ori cu bicul de către români, din motiv că nu a vrut să iasă la muncă.

Procurorul General Adjunct Roșioru Mircea, declară recurs în anulare, prin care, invocând prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței, cu încetarea procesului penal în privința lui Danici Mihail și reabilitarea acestuia. În susținerea celor menționate, procurorul indică că, în conformitate cu art. 3 lit. a) al Legii RM nr. 1225/1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, sunt declarate nevinovate persoanele care în perioada dintre 7 noiembrie 1 1917 și 23 iunie 1990 au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul Republicii Moldova.

Judecând recursul în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, recursul declarat urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 6 pct. 44), art. 22 alin. (3), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare de către Procurorul General și adjuncții săi în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Sub acest aspect, se reține că instanța nominalizată a comis următoarea eroare de drept. Conținutul sentinței contestate relevă că, condamnatul nu a fost asistat de un apărător, învinuirea nu a fost prezentată și susținută de un acuzator de stat, iar instanța de judecată nu a supus analizei și aprecierii în coroborare declarațiile lui și probele administrate în dosarul respectiv, astfel, hotărârea de condamnare a fost fundamentată doar în baza unor presupuneri. Rezultă că, instanța a ignorat în mod vădit principiile și normele unanim recunoscute și fundamentale ale unui proces penal echitabil, conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, de către o instanță imparțială, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa, având dreptul singură să se apere și să fie asistată de un apărător, nefiind obligată să dovedească nevinovăția sa, iar concluziile despre vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Pe lângă aceasta, conform art. 3 lit. a), art. 52, 53 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice din 08 decembrie 1992, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice în baza deciziilor organelor de stat judiciare pentru „trădare de patrie”. Ca rezultat al studierii dosarelor, asupra cărora au fost luate hotărâri ale organelor judiciare, Procuratura Generală face recurs în anularea lor, care se examinează de către Curtea Supremă de Justiție în modul stabilit de Codul de procedură penală pentru examinarea recursurilor în anulare. Împrejurările expuse denotă clar că erorile de drept comise de instanța judecătorească în cadrul judecării cauzei penale respective, adică sfidarea vădită a drepturilor și libertăților fundamentale ale condamnatului, constituie un viciu fundamental, care a afectat hotărârea atacată și dovedesc univoc că în speță 2 existau circumstanțe care excludeau tragerea lui Danici Mihail la răspundere penală. Totodată, conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, dacă există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, se adoptă hotărârea de încetare a procesului penal. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, instanța admite recursul, casează total hotărârea atacată și dispune încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de prezentul cod. Prin urmare, în temeiul circumstanțelor nominalizate, recursul în anulare de pe rol devine pasibil admiterii, cu casarea hotărârii contestate, ca fiind afectată de un viciu fundamental, cu dispunerea încetării procesului penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b), art. 453 alin. (1), art. 457 alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e: admite recursul în anulare declarat de către Procurorul General Adjunct, Roșioru Mircea, casează sentința Tribunalului militar al Diviziunii de pușcași nr. 259 din 04 martie 1945, privind condamnarea lui Danici Mihail XXXXX, în baza art. 58-10 alin. (2) a din Codul penal al RSSU, cu încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea lui la răspundere penală și dispune reabilitarea acestuia, în conformitate cu Legea Republicii Moldova din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 decembrie 2020. Președinte Iurie Diaconu Judecători Ion Guzun Liliana Catan Victor Burduh Galina Stratulat 3