1ra-862/2020 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-862/2020 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-862/2020

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Craiu Nicolae

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

partea vătămată Mihu Ionela și de către avocatul acesteia Stratan Corina,

avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2019 și

sentinței Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 07 martie 2018, în cauza

penală în privința lui

Oxanii Cristian Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat

în mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

02.04.2019-28.10.2019

28.01.2020-03.11.2020

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Oxanii

Cristian Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (4)

Cod penal, la 2 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost

suspendată condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Mihu I. a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanță în ordinea procedurii civile.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 1401 lei.

inculpatul Oxanii C., aflându-se pe teritoriul barului ce aparține tatălui său

Oxanii V., situat în s. Cimișeni, r-l Criuleni, fiind în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat, confirmată prin rezultatul analizei sângelui la alcool din

21.07.2016, potrivit căruia concentrația de alcool în sângele prelevat la

1

10.07.2016, ora 07.35, era de 0,9 g/l, manifestând imprudență, exprimată prin

încrederea exagerată în sine, dându-și seama că acțiunile sale ar putea provoca

consecințe social periculoase, dar fiind predominat de ideea că ele ar putea fi

evitate, contrar prevederilor art. 14 lit. a) al Regulamentului circulației rutiere

care prevede că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul

în stare de ebrietate, a urcat la volanul automobilului „Opel Combo”, n.î. CSC

435 ce aparține tatălui său Oxanii V. și, conducând automobilul pe drumurile

publice din s. Cimișeni r-l Criuleni, având-o în calitate de pasageră, pe bancheta

din față a vehiculului pe Mihu I., încălcând cerințele art. 45 alin. (1) lit. a) al

Regulamentului circulației rutiere, conform căruia conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, de

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și

situația rutieră, nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului și s-a tamponat într-

un bloc de beton de marginea drumului, din imediata apropiere a gospodăriei

lui Ciobanu D., după care a fost proiectat în grădina acestuia, deteriorând gardul

din plasă metalică.

În rezultatul accidentului rutier, pasagerului Mihu I. i-a fost cauzată

traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, plagă

scalpantă în regiunea fronto-parietală din dreapta, cu dimensiunile aproximativ

10-12 cm., traumă vertebro-medulară, manifestată prin fractura tasată a corpului

vertebrului L1 , compresia măduvei spinării la acest nivel, cu dereglarea funcției

organelor bazinului (retenția urinei), care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

unor corpuri contondente dure, posibil în timpul și în circumstanțele indicate și

se califică, conform raportului de expertiză judiciară nr. 407 din 07.02.2017, ca

vătămare gravă.

Deoarece probele administrate dovedesc integral vinovăția inculpatului,

instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, ca încălcarea

regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale

sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care inculpatul să fie condamnat în baza 264 alin. (4), 90 Cod

penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani, cu admiterea integrală a acțiunii

civile.

Apelantul a indicat că pedeapsa prea blândă aplicată de instanța de fond

nu va duce la realizarea scopurilor legii penale și corectarea inculpatului.

Pe lângă aceasta, instanța a apreciat în calitate de circumstanțe atenuante

recunoașterea vinovăției, fiind ignorat faptul că recunoașterea vinovăției care

atrage incidența procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, nu

2

poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută la art. 76

alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se

acorde o dublă valență juridică.

În același timp, instanța de fond, aplicând prevederile art. 90 Cod penal,

urma să dispună suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune

și nu un termen de probă.

La fel, instanța de fond a admis acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

doar în principiu, neglijând prevederile art. 225 alin. (3) Cod de procedură

penală, care prescrie că odată cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este

obligat să soluționeze acțiunea civilă.

3.2. Avocata Corina Stratan, în numele părții vătămate Mihu I., solicitând

casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsă privativă de libertate, cu admiterea integrală a

acțiunii civile privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 450.000 lei și

a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10.000 lei.

Apelanta a invocat că în rezultatul accidentului rutier, partea vătămată

suportă o multitudine de consecințe grave asupra sănătății și integrității sale

corporale.

Astfel, potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 1476E din

07.02.2017 și nr. 12614 din 23.12.2016, la partea vătămată s-au depistat traumă

cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, plagă scalpantă în

regiunea fronto-parietală din dreapta, cu dimensiunile aproximativ 10-12 cm.,

traumă vertebro-medulară, manifestată prin fractura tasată a corpului

vertebrului L1 , compresia măduvei spinării la acest nivel, cu dereglarea funcției

organelor bazinului (retenția urinei), care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

unor corpuri contondente dure, posibil în timpul și în circumstanțele indicate și

se califică ca vătămare gravă.

Comparând caracterul morfologic și localizarea anatomică a leziunilor

corporale depistate la partea vătămată, formarea lor în accidentul rutier, în

calitate de pasager, aflat pe bancheta din față din dreapta, nu se exclude.

Partea vătămată a fost supusă controalelor medicale și a suportat două

intervenții chirurgicale complexe la coloana vertebrală și o operație la frunte,

unde avea o plagă de aproximativ 12-15 cm., fiind cusută longitudinal.

Imediat după impact, a fost spitalizată la Spitalul nr. 3 pentru copii, apoi,

luând în considerare leziunile corporale grave, plaga frontală fiind adâncă și

larg deschisă din care curgea sânge peste față, ochi, partea vătămată a fost

transportată de urgență la IMPS Institutul Mamei și a Copilului, unde i-a fost

suturată plaga frontal scalpantă.

Ulterior, a fost transferată în Spitalul Clinic Republican, Secția

Neurochirurgie din cadrul Ministerului Sănătății și la 11.07.2016 a fost supusă

operației la coloana vertebrală.

Potrivit extrasului din fișa medicală nr. 15789 s-a stabilit „diagnoza la

externare: TA TVMI grav perioada acută. Fractura cominutivă a corpului

3

vertebral L1. Traumatism cranio-cerebral acut închis. Comoție cerebrală. Plaga

contuză a regiunii frontale. Operația: 11.07.2016 reducerea deschisă a fracturii

vertebrale L1 cu fixare segmentară internă a coloanei vertebrale prin

osteosinteza transpediculară Th 12 L 2 bilaterală. Corpectomie L1 cu protezarea

vertebrei cu Cage din titan tip MESH. Chirurgi: A. Bodiu, S. Toma. Evoluție

postoperatorie operate în urgent în data de 10.07.2016, plaga postoperatorie

cicatrizată primar, suturile extrase”.

Luând în considerare că starea s-a agravat, fiind convocat un consiliu de

medici specializați în domeniul chirurgiei coloanei vertebrale, s-a decis a supune

partea vătămată la a doua operație la coloana vertebrală efectuată, potrivit

extrasului din fișa medicală a bolnavului de staționar nr. 2307, eliberat de IMSP

Institutul de Medicină de urgență, la 09.12.2016.

Conform extrasului din fișa medicală a bolnavului nr. 2307, Mihu I. a fost

internată în data de 08.12.2016 în IMSP Institutul de Medicină Urgentă din str.

Toma Ciorbă 1 și externată din secția Chirurgie Toracică cu diagnosticul de

Cifoză secundară (M 401).

La 09.12.2016, ea a fost supusă „intervenției chirurgicale principale-

Rahisinteza pediculară TH1-TH11-TH12-L2-L3, corecția cifozei (dorso-

lombare)”, fiind transferată pentru tratament în secția de reanimare/terapie

intensivă din 09.12.2016 până la 12.12.2016.

Intervenția chirurgicală s-a soldat cu succes, însă după aceasta copilul

necesită o perioadă îndelungată și anevoioasă de recuperare.

Partea vătămată a suferit și un prejudiciu estetic sever în partea frontală și

lombară a coloanei vertebrale, pentru repararea căruia la 28.09.2017, partea

vătămată a fost supusă examenului medical la Spitalul Internațional Medpark.

Potrivit confirmării eliberate de Spitalul Internațional Medpark, partea

vătămată a fost internată pentru următoarele servicii medicale: Corecția

cicatricei inestetică corp; Injectarea de grăsime autologă - o regiune - anestezie.

Pe lângă aceasta, partea vătămată, în urma accidentului rutier cauzat de

inculpat, a suferit un prejudiciu al sănătății irecuperabil integral, în urma

impactului funcția reproductivă fiind deteriorată și nașterea va fi posibilă prin

operație cezariană, pentru a preveni dereglări traumatice posibil suportate.

Partea vătămată a avut de suferit un prejudiciu moral enorm, iar urmările

acestui accident sunt pentru toată viața, integritatea psihologică și a sănătății

fiind afectată iremediabil.

Or, prejudiciul moral cauzat părții vătămate se justifică prin durerile fizice

și psihice suportate la momentul și după producerea accidentului cauzat de

inculpat, șocul suportat foarte mare, fiind în stare extrem de gravă, cu pericol

real de a-și pierde viața, capacitatea de a merge, suferința psihologică fiind de

nedescris și intensificată de dureri insuportabile, nopți nedormite și starea de

stres intens, coșmaruri, pierderea speranței de viață și remediere a sănătății.

Mai mult, partea vătămată a rămas cu sechele pe viață, suportând trei

operații foarte complicate, una prin care i-a fost suturată plaga adâncă de 12 cm.

4

de pe frunte, ramând cu cicatrici, prejudiciu estetic considerabil, ea fiind tânără

fetiță și două operații la coloana vertebrală, prin care i-au fost introduse cuie

metalice și un implant. În urma acestor intervenții chirurgicale i-a rămas o

cicatrice longitudinală de aproximativ 25 cm., consecințe pe care le va suporta

toată viața.

Totodată, potrivit concluziei medicale, atunci când va dori sa dea naștere

unui copil, partea vătămată va putea să nască doar prin operație cezariană,

prejudiciul moral în contextul dat fiind extrem de mare, sănătatea ei fiind

irecuperabilă în mod total.

Astfel, prejudiciul cauzat de către inculpat, apreciat la suma de 450.000 lei

este întemeiat, însă instanța de fond nefondat a admis în principiu acțiunea

civilă.

La fel, instanța de fond, în mod ilegal, cu încălcarea dreptului la apărare a

respins cererea privind audierea în calitate de martor a tatălui părții vătămate,

Mihu I., declarațiile căruia ar putea proba suplimentar acțiunea civilă înaintată

și prejudiciului suferit de partea vătămată.

În același timp, inculpatul a dat dovadă de un comportament ilegal și

amoral față de partea vătămată și nu a reparat nimic din prejudiciul cauzat

acesteia, astfel că pedeapsa aplicată este una mult prea blândă, ultimul

săvârșind infracțiunea în stare de ebrietate.

3.3. Avocatul Ion Căpățînă, la fel, a declarat apel, solicitând casarea parțială

a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată

o pedeapsă mai blândă, cu respingerea cererii procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare.

Apelantul a indicat că, instanța de fond a admis cererea inculpatului

privind examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

La examinarea acestei cereri, partea vătămată nu a înaintat careva pretenții

de ordin moral sau referitor la încasarea cheltuielilor judiciare, iar potrivit

rechizitoriului nu exista careva acțiuni civile, astfel că instanța de fond

neîntemeiat a respins cererea apărării privind aplicarea amnistiei, lipsind

inculpatul de posibilitatea de a fi absolvit de pedeapsa penală și de dreptul la

un proces echitabil.

Soluția instanței de fond referitor la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 1401 lei este ilegală și

nefondată or, procurorul este remunerat cu salariu tarifar, care nu depinde de

cantitatea muncii prestate, iar cheltuielile efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului sunt trecute în contul statului, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de

procedură penală și art. 6§2 CEDO sarcina probațiunii fiind pusă în seama

organului de urmărire penală, persoana acuzată de un delict beneficiind de

prezumția nevinovăției, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului

5

în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă,

prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă,

de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu

au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept

circumstanță excepțională.

Deci, instanța de fond urma să nu aplice inculpatului pedeapsa

complementară privind privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 4 ani.

octombrie 2018, apelul avocatului Ion Căpățînă a fost respins, ca nefondat.

Apelurile procurorului și al avocatei Corina Stratan au fost admise, casată

sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre în latura pedepsei, încasării

cheltuielilor judiciare și a prejudiciului moral. Lui Oxanii Cristian, condamnat

în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5

ani. Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 4 ani. De la inculpat s-a încasat

în beneficiul părții vătămate Mihu I. prejudiciul moral în mărime de 50.000 lei și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 10.000 lei. În rest sentința a fost

menținută.

privind neaplicarea pedepsei complementare, în temeiul art. 78, 79 alin. (11) Cod

penal, sunt irelevante or, normele date prescriu că înlăturarea pedepsei

complementare prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este un mijloc

acordat instanței de judecată pentru o individualizare maximă a pedepsei, din

care se desprinde faptul că instanța poate, dar nu este obligată, reținând

prezența circumstanțelor atenuante, să înlăture pedeapsa complementară.

Instanța de fond întemeiat a respins și cererea apărării privind aplicarea

amnistiei în privința inculpatului pe motiv că recunoaște integral vina și se

căiește sincer de cele comise.

Totodată, în raport cu materialele cauzei și circumstanțele stabilite,

solicitarea acuzării și avocatului părții vătămate urmează a fi admisă, cu casarea

parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, deoarece a fost aplicată o pedeapsă prea blândă,

fiind omise urmările prejudiciabile survenite - cauzarea din imprudență a unei

vătămări grave a integrității corporale sau a sănătății.

Totodată, urmează a fi casată sentința și în partea admiterii în principiu a

acțiunii civile, cu încasarea din contul inculpatului a prejudiciului moral, luând

în considerație rolul acestuia la comiterea infracțiunii, personalitatea și

6

atitudinea față de fapta săvârșită, vătămările suportate de partea vătămată,

probate prin raportul de expertiză judiciară nr. 407 din 07.02.2017.

Deci, aprecierea cuantumului prejudiciului moral cauzat părții vătămate la

suma de 50.000 lei are la bază argumente temeinice și relevante.

6.1 Avocata Corina Stratan în numele părții vătămate, în care a solicitat

casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că, instanța de apel și-a întemeiat poziția prin care

susține neargumentarea concluziei de admitere a acțiunii civile în principiu de

către instanța de fond, însă la stabilirea cuantumului prejudiciului moral de

50.000 lei, se contrazice, iar aprecierea sumei de 450.000 lei ca fiind exagerată nu

este motivată, circumstanțele cauzei justificând pe deplin mărimea prejudiciului

moral solicitat de partea vătămată.

Mai mult, partea vătămată a rămas cu sechele pe viață, suportând trei

operații foarte complicate, una prin care i-a fost suturată plaga adâncă de 12 cm.

de pe frunte, ramând cu cicatrici, prejudiciu estetic considerabil, ea fiind tânără

fetiță și două operații la coloana vertebrală, prin care i-au fost introduse cuie

metalice și un implant. În urma acestor intervenții chirurgicale i-a rămas o

cicatrice longitudinală de aproximativ 25 cm., consecințe pe care le va suporta

toată viața.

Totodată, potrivit concluziei medicale, atunci când va dori sa dea naștere

unui copil, partea vătămată va putea să nască doar prin operație cezariană,

prejudiciul moral în contextul dat fiind extrem de mare, sănătatea ei fiind

irecuperabilă în mod total.

Astfel, prejudiciul cauzat de către inculpat, apreciat la suma de 450.000 lei

este întemeiat, însă instanța de apel nejustificat nu a satisfăcut pe deplin

cerințele înaintate, decizia adoptată urmând a fi casată.

6.2 Avocatul Ion Căpățînă, în care solicită casarea parțială a sentinței și

totală a deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința

inculpatului să fie aplicată amnistia, cu menținerea soluției prin care a fost

admisă în principiu acțiunea civilă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10), 11) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, aplicarea pedepsei a fost anulată de un act de amnistie.

februarie 2019, au fost admise recursurile ordinare declarate, fiind casată total

decizia și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

corect casând sentința în latura pedepsei și a încasării prejudiciului moral, nu a

7

respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, conform descriptivului

și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a respectat consecutivitatea aplicării pedepsei inculpatului în

aspectul reducerii cu 1/3 din maximul pedepsei prevăzut de lege, inițial în

temeiul art. 70 alin. (31) Cod penal, apoi, din limita nouă, reducerea cu 1/3 în

baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Or, art. 264 alin. (4) Cod penal,

prevede pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani, iar, conform dispozitivului deciziei

contestate, inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare, adică la o pedeapsă

maximă care nu se încadrează în limitele prescrise de normele enunțate supra;

b) nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 219 alin. (4), 220 alin. (3)

Cod de procedură penală, art. 1423 Cod civil, conform căror mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul

de vinovăție al autorului prejudiciului, circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, statutul social al persoanei vătămate și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Astfel, luând în considerare caracterul și gravitatea suferințelor psihice

și fizice cauzate părții vătămate, circumstanțele în care au fost cauzate aceste

prejudicii, gradul de vinovăție al inculpatului, cuantumul prejudiciului moral

de 50.000 este unul vădit insuficient, inadecvat și disproporțional împrejurărilor

în care au fost săvârșite faptele infracționale și gravitatea consecințelor

survenite, inclusiv cele reproduse la pct. 2., 3.1. și 5. din decizie.

c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării și

repetate în recurs, în special asupra celor reproduse în pct. 3.1. și 5. din prezenta

decizie.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, că a aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, că nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat de avocatul părții vătămate, și că recursul ordinar

este întemeiat.

octombrie 2019, a fost respins apelul avocatului Căpățină Ion în numele

inculpatului Oxanii Cristian Xxxxx. A fost admis apelul procurorului și apelul

avocatului Stratan Corina în numele părții vătămate/civile Mihu Ionela, fiind

casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care a fost suspendată condiționat în temeiul art. 90

Cod penal, pedeapsa principală sub formă de 2 ani 8 luni închisoare aplicată lui

Oxanii Cristian Xxxxx, fiindu-i stabilit un termen de probațiune de 4 (patru)

ani. A fost admisă parțial acțiunea civilă a părții vătămate/civile Mihu Ionela și

s-a încasat în beneficul acesteia de la inculpatul Oxanii Cristian Xxxxx, suma de

70 000 lei cu titlu de prejudiciul moral și 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru

acordarea asistenței juridice în instanțele judecătorești, în total suma de 75 000

8

lei, în rest acțiunea civilă se respinge ca fiind nefondată. În rest, sentința a fost

menținută.

probatoriul, consideră dovedită indubitabil vina inculpatului Oxanii C. de

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a

integrității corporale sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate, acțiunile lui

just au fost calificate în temeiul art.264 alin.(4) Cod penal, iar personalitatea

acestuia susceptibilă supusă răspunderii penale.

Sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de la 4 ani la 5 ani. /pedeapsa în vigoare la momentul

comiterii faptei infracționale, pînă la modificările operate prin Legea

parlamentului nr. 138 din 19.07.18, MO347- 357/14.09.18 art.584; în vigoare

14.12.18/.

În contextul art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă, în

privința inculpatului Oxanii C., instanța de judecată a reținut recunoașterea

vinei și căința sinceră. Deși instanța de fond a reținut în speță, în calitate de

circumstanțe atenuante în privința inculpatului Oxanii C. - recunoașterea

vinovăției, faptul dat nu constituie un temei de casare a sentinței în acesta parte,

or inculpatul a acceptat examinarea cauzei în procedură simplificată care

impune recunoașterea deplină a vinovăției, iar în cazul dat unei și acelea-și stări

de fapt i-ar fi acordată o dublă valență juridică.

În contextul art. 77 Cod penal, în calitate de circumstanță agravantă, în

privința inculpatului Oxanii Cristian Xxxxx, instanța de judecată a reținut

comiterea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate alcoolică.

Instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și

a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în

viața socială, precum și cel de înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate,

consideră că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și

personalitatea inculpatului, constată că corijarea și reeducarea acestuia este

posibilă doar cu menținerea pedepsei în formă de închisoare pe un termen de 2

ani 8 luni, pedeapsa stabilită de prima instanță în acest sens, este întemeiată și

justificată.

Așa dar, în viziunea instanței de apel, instanța de fond întemeiat a conchis

că împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute de către această

instanță, ce vizează personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica

prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, însă, aceasta eronat a conchis că termenul

de probațiune pe un termen de 3 ani, este un termen rațional pentru a

conștientiza fapta comisă, or, în acest sens, termenul stabilit de probațiune este

unul prea mic în raport cu fapta comisă și consecințele ei, astfel, că la caz,

Instanța de apel a considerat necesar numirea unui termen de probațiune de 4

ani, aceasta pedeapsa fiind una echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui

9

la realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

de către condamnat, precum și de alte persoane.

Instanța de apel a considerat că, anume această pedeapsă - suspendarea

condiționată pe un termen de probațiune de 4 ani, este echitabilă și suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar

pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza

scopul în contextul gradului de pericol social a faptei comise de inculpat, cât și

personalitatea inculpatului.

Cu privire la pedeapsă complementară, în acesta ordine de idei, este legală

aplicarea în baza art.264 alin.(3) Cod penal, a pedepsei complementare în

privința lui Oxanii Cristian Xxxxx - privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport, pe o perioada de 4 ani.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de apel a considerat

că pedeapsa cu suspendarea executării pedepsei închisorii pe un termen de

probațiune de 4 ani în temeiul art.90 Cod penal și cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, va fi una echitabilă și va

atinge scopul legii penale, evitînd în viitor a săvârșirii unor fapte similare de

către inculpat.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate solicitările avocatului părții

vătămate, care au pledat pentru aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu

privațiune de libertate, de vreme ce, în cadrul cercetării judecătorești nu s-a

stabilit careva circumstanțe ce ar genera aplicarea unei asemenea pedepsei, în

situația în care, Oxanii Cristian Xxxxx a comis o infracțiune din imprudență,

anterior nu a fost condamnat, este la prima sa abatere, a recunoscut vinovăția

incriminată și nu s-a eschivat de răspundere penală, prin urmare, inculpatului

este necesar de ai fi acordată posibilitatea să îndreptățească încrederea acordată

de instanța de judecată, pe un termen de probațiune prevăzut de art.90 Cod

penal.

La caz, instanța de apel a constatat că nu au fost stabilite careva

circumstanțe excepționale în privința inculpatului, or, faptul că inculpatul

Oxanii C. a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, nu s-a eschivat de

răspundere penală, toate aceste împrejurări nu pot fi catalogate ca fiind

excepționale.

În aceeași ordine de idei, faptul că Oxanii C. a recunoscut vinovăția, s-a

căit sincer, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii - nu constituie

circumstanțe excepționale, acestea fiind circumstanțe care au fost luate în

considerație de către instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului și grație cărora a beneficiat de reducerea pedepsei.

În acest context, instanța de fond a luat în considerație toate circumstanțele

cauzei, personalitatea inculpatului, dar și gravitatea infracțiuni săvârșite și

valența relațiilor sociale prejudiciate și a ajuns la soluția justificat de numire

10

inculpatului Oxanii C. a unei pedepse cu suspendare, și cu aplicarea pedepsei

complementare.

De continuare, instanța de apel a reținut că în cadrul procesului penal,

avocatul Stratan Corina în numele părții vătămate Mihu Ionela, a solicitat

instanței de judecată încasarea de la inculpatul Oxanii C. în beneficiul părții

vătămate a prejudiciului moral în sumă de 450 000 lei și cheltuielile de judecată

care constau din plata pentru serviciile avocatului în sumă de 15 000 lei.

În baza normelor de drept menționate, instanța de apel a reținut că, deși

instanța de judecată a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de către

partea vătămată Mihu Ionela, cu privire la încasarea prejudiciului moral,

urmând ca asupra cuantumului să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile, acesta urma să soluționeze cerere de chemare în judecată în fond, or, prin

acțiunile inculpatului, partea vătămată a suportat un prejudiciul, cauzat prin

infracțiune.

Așa dar, instanța de apel a considerat că, acțiunea civilă este întemeiată și

justificată parțial, ținând cont de faptul că, prin infracțiunea săvîrșită,

inculpatul i-a cauzat părții vătămate Mihu Ionela, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 407 din 07 februarie 2017, leziuni corporale sub

formă de traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală,

plagă scalpantă în regiunea fronto-parietală din dreapta, cu dimensiunile

aproximativ 10-12 cm, traumă vertebro- medulară, manifestată prin factura

tasată a corpului vertebrului LI, compresia măduvei spinării la acest nivel, cu

dereglarea funcției organelor bazinului (retența urinei), leziuni ce se califică ca

vătămare corporală gravă. Or, anume în rezultatul infracțiunii comise de

inculpatul Oxanii Cristian Xxxxx, a fost supusă partea vătămată la suferințe

fizice și psihice, la caz se atestă un raport direct de cauzalitate între activitatea

infracțională descrisă și prejudiciul nepatrimonial suportat de partea vătămată,

iar legea penală prevede expres dreptul persoanei căreia i-a fost cauzat

prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală de a înainta o

acțiune civilă privitor la încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune,

iar prin prisma legii, în cazul vătămării integrității corporale sau al altei

vătămări a sănătății, precum și în cazul privațiunii ilegale de libertate, cel

vătămat poate cere și pentru prejudiciul nepatrimonial o despăgubire în bani,

stabilită în baza unei aprecieri conforme principiilor echității.

Reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat necesar

de a dispune încasarea din contul inculpatului Oxanii C. suma de 70 000 lei în

beneficiul lui Mihu Ionela, cu titlu de prejudiciu moral, aceasta sumă

reprezentînd un prejudiciul suficient pentru a acoperi suferințele morale

cauzate părții vătămate Mihu Ionela, în acest sens, ținînd cont de gravitatea

cauzării suferințelor psihice și fizice, de impactul accidentului asupra sănătății

părții vătămate, de faptul că părții vătămate Mihu Ionela i-au fost cauzate

vătămări corporale grave.

11

Totodată, instanța de apel, analizând circumstanțele cauzei și modalitatea

de comitere a infracțiunii, comportamentul inculpatului înainte și după

comiterea faptei ilegale, consideră că suma respectivă, cu titlu de prejudiciu

moral, constituie o satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele fizice și

psihice cauzate părții vătămate prin infracțiune, luând în considerație totodată

și faptul că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, urmează a se ține cont

atât de gravitatea suferințelor pricinuite, dar și de starea materială a

inculpatului.

Instanța de apel nu a putut admite solicitarea părții vătămate privind

încasarea prejudiciul moral în sumă de 450 000 lei, or, prejudiciul solicitat este

unul exagerat de mare, în situația în care, deși, prin materialele anexate la cerere

de chemare în judecată se atestă că partea vătămată a suportat cheltuieli pentru

tratament, posibil și în continuare să suporte careva cheltuielile pentru

restabilirea sănătății, faptul dar nu impune nemijlocit instanța de judecată să

încaseze în calitate de prejudiciul moral, toate cheltuielile suportate, de vreme

ce însăși avocatul, prin cerere de apel a solicita doar încasare prejudiciului

moral, dar nu și cel material.

În continuare, conform cererii de apel înaintate de avocatul Stratan Corina

în interesele părții vătămate, instanța a reținut că acesta a pledat pentru

încasarea din contul inculpatului Oxanii C. a cheltuielilor de judecată pentru

serviciile de asistență juridică în sumă de 10 000 lei. Conform bonului de plată

seria XL nr.828009 din 01.03.2018, pentru asistență juridică avocatul Stratan

Corina a fost remunerat în suma de 15 000 lei, pentru acordarea asistenții

juridice în cadrul cercetării judecătorești.

Așa dar, în acest context, instanța de apel a considerat necesar de a dispune

încasare din contul inculpatului Oxanii C. în beneficiul părții vătămate Mihu

Ionela, cheltuielile de judecată în sumă doar de 5 000 lei pentru acordarea

asistenței juridice lui Mihu Ionela, avînd în vedere mărimea pretențiilor admise

și respinse din acțiunea civilă, cît și probele care demonstrează cheltuielile

suportate de avocatul lui Stratan Corine, astfel, suma dispusă spre încasare de

5 000 lei, fiind una echitabilă, proporțională, necesară și rezonabilă, întru

acoperirea cheltuielile suportate de Mihu Ionela, în legătură cu încheierea

contractului de prestare de servicii cu avocatul ales de aceasta.

Cu referire la afirmația avocatului Căpățînă Ion, precum că instanța de

fond ilegal și neîntemeiat a refuzat anexarea cererii inculpatului privind

aplicarea Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova. Or, în acest sens, instanța

de apel a constatat că, inculpatul Oxanii C. nu întrunește exigențele art.1 alin.(1)

al Legii nr. 210 din 29.07.2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-

a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care prevede că

„Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite

și inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor

condamnate care sînt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei,

12

perioadei de probațiune sau termenului de probă și sînt evaluate psihologic ca

prezentînd risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub

incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12.”

Este neîntemeiată și afirmația avocatului Căpățînă Ion cu privire la faptul

încasării din contul inculpatului Oxanii C. a cheltuielilor judiciare în sumă de

1401 lei, or, analizând acest temei în raport cu motivele invocate în sentință,

instanța de apel a constatat că aceasta afirmație și-a găsit confirmarea la

judecarea apelului declarat, în acest sens, soluția instanței de judecată urmează

a fi menținută.

Urmare celor menționate, instanța de apel a considerat că, cheltuielile de

judecată în suma totală de 1401 lei, suportate pentru efectuarea raportului de

expertiză medico-legală nr.2274/D din 24.08.2016 și raportului de expertiză

medico-legală nr.407 din 07.02.2017, urmează a fi achitate anume din contul lui

Oxanii C. în contul statului, avînd în vedere că, la momentul derulării a

acțiunilor de urmărire penală acestea cheltuieli au fost suportate de stat,

deoarece procesul penal era guvernat de principiul prezumției nevinovăției, iar

în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin

vinovăția inculpatului, ultimul urmează să recupereze cheltuielile judiciare

suportate de stat pentru efectuarea la caz, a expertizei judiciare.

11.1 Avocatul Stratan C. în numele părții vătămate, care solicită casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel practic a neglijat criticile aduse de către Curtea Supremă

de Justiție prin decizia sa din data de 19 februarie 2019 cu privire la decizia

anterioară a Curții de Apel Chișinău în această cauză penală;

- se confirmă că în urma accidentului produs de către inculpatul Oxanii

Cristian, partea vătămată/civilă Mihu Ionela a avut de suferit un prejudiciu

moral enorm, iar urmările acestui accident sunt, cu regret pentru toată viața,

integritatea psiholigică și a sănătății fiind afectată iremediabil;

- prejudiciul moral cauzat părții vătămate/civile se justifică prin durerile

fizice și psihice cauzate la momentul producerii accidentului provocat de

inculpat și de după, șocul suportat foarte mare, fiind în stare extreme de gravă,

cu pericol real de a-și pierde viața, capacitatea de a merge, suferința psihlogică

este de nedescris în cazul dat, fiind intensificată de dureri insuportabile, nopți

nedormite și starea de tres intens, coșmaruri pierderea speranței de viață și

remediere a sănătății;

- partea vătămată/civilă a rămas cu sechele pe viață, suportând trei operații

foarte complicate, una prin care i-a fost suturată plaga de 12 cm de pe frunte,

care era și adâncă, râmând cu cicatrice, prejudicul estetic considerabil, ea fiind

tânără fetiță și două operații la coloana vertebrală, unde prin prima operație i-

au fost introduse cuie metalice în coloana vertebrală, iar prin a doua operație,

i-au introdus implant. Totodată, în urma intervențiilor chirurgicale la coloana

13

vertebrală, a rămas și o cicatrice longitudinală de aproximativ 25 cm. în urma

acestor intervenții, partea vătămată/civilă, Mihu Ionela, toată viața va trebui să

suporte consecințele date;

- conform profesorului universitar obstretician Ginecolog Valentin Friptu,

Șeful Catedrei doctor habilitat științific medic prin care în urma conanalizei

documentației prezentate a pacientei Mihu Ionela, a constatat că: funcția

reporductivă este deteriorată și nașterea va fi posibilă prin operație cezariană,

pentru a preveni dereglări traumatice suportate, (anexa 8). În acest context,

partea vătămată/civilă Mihu Ionela va fi nevoită atunci când va dori sa dea

naștere unui copil și va rămâne însărcinată să nască doar prin operație

cezariană. Prejudicial moral în contextual dat este extreme de mare, deoarece

niciodată nu va fi cum a fost, sănătatea ei fiind irecuperabilă în mod total;

- partea vătămată/civilă, Mihu Ionela a apreciat că, prejudiciul moral

imens produs prin acțiunile ilegale ale inculpatului Oxanii Cristian prin

comiterea infracțiunii calificată la art. 264 alin. 4) Cod penal, necesită a fi

despăgubit prin plata unei sume bănești în mărime de 450.000 lei, cerință care

nu a fost satisfăcută pe deplin de către instanța de apel, în mod nejustificat,

motiv pentru care consideră necesar de a fi casată decizia Curții de Apel

Chișinău;

- în partea ce ține de stabilirea pedepsei, consideră că aplicarea suspendării

condiționate a pedepsei aplicate în privința lui Oxanii Cristian, nu este

suficientă pentru soluția adoptată, mai ales că acesta până acum nu a întreprins

și nu a efectuat nici o plată în beneficiul părții vătămate, ceea ce duce la

concluzia că nu realizează gravitatea faptelor comise.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

11.2 Partea vătămată Mihu Ionela, care solicită casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea recursului invocă:

- Oxanii Cristian nu a conștientizat cele comise și nu a reparat prejudiciul

moral cauzat. Nu a întreprins nici o acțiune în vederea reparării prejudiciului.

Nu corespunde deloc adevărului afirmația sa și a tătălui său că, au achitat suma

de 3000 de euro pentru repararea prejudiciului. Deși accidentul provocat de

acesta a avut loc în iulie 2016, până în ziua de azi, careva plăți pentru

recuperarea prejudiciului, inculpatul Oxanii Cristian nu a efectuat. Scuzele

aduse ei și părinților, precum și căințele sincere pentru cele comise declarate în

fața instanțelor de judecată, în atare context au un caracter declarativ, cinic,

consideră că, scopul lor fiind, de a obține o pedeapsă mai blândă;

- instanța de apel, prin decizia de a aplica art. 90 Cod penal, în privința lui

Oxanii Cristian, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate privind

necesitatea aplicării unei pedepse privative de libertate. Prin această soulție

instanța de apel și instanța de fond nu au realizat scopul pedepsei penale,

prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal;

14

- prin acțiunile sale, Oxanii Cristian i-a provocat leziuni corporale grave,

efectul cărora le-a trăit greu și le v-a suporta pentru toată viața, iremediabil, iar

acesta practic a scăpat de pedeapsă, fără să își asume responsabilitatea de a

repara prejudiciul cauzat;

- nu este de acord cu aprecierea instanței de apel, privind faptul că acțiunea

civilă este parțial justificată, deoarece această apreciere este nemotivată și

neîntemeiată, ceea ce echivalează cu o eroare gravă de fapt și de drept. Instanța

de apel nu a ținut cont deloc de toate argumentele sale și ale avocatului,

confirmate prin probe certe și incontestabile privind prejudiciul cauzat, părții

vătămate/civile, Mihu Ionela prin acțiunile ilegale ale inculpatului Oxanii

Cristian. Instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate de

privind necesitatea admiterii integrale a acțiunii civile. Prin decizia sa, practic

a neglijat suferința cauzată, expusă clar, complet, motivat și demonstrată prin

documente. Or, instanța de apel era obligată să realizeze pe deplin dreptul său

la un proces echitabil;

- analizând soluția instanței de apel cu privire la admiterea parțială a

acțiunii civile, consideră că argumentele instanței de apel sunt artificiale,

necorespunzătoare în raport cu prejudiciul suportat în urma acțiunilor ilegale

ale lui Oxanii Crisitian. Este tânără, era perfect sănătoasă până la producerea

accidentului, însă după aceasta i s-a schimbat întreaga viață, iar consecințele le

v-a suporta pentru totdeauna, pentru că niciodată nu v-a mai fi cum am fost.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău, consideră că nu a fost auzită, iar durerea

sa a fost neglijată, nu a fost luată în serios de instanța de apel care este

împuternicită prin judecarea cauzei să dea satisfacție echitabilă celor care au

avut de suferit în urma acțiunilor ilegale ale altor persoane;

- suferința suportată este enormă, iar intensitatea ei ridică cote care nu pot

fi descrise în cuvinte. După prima operație pe care a suportat-o pe coloana

vertebrală, a crezut că trăiește un coșmar, a fost foarte strașnic pentru ea, pentru

că se temea să nu își piardă viața, integritatea corporală. Durerile fizice erau

imense, pentru că i-a fost fracturată coloana vertebrală, iar din punct de vedere

moral, era total distrusă, șocată. Nu putea să se vadă în oglindă pentru că avea

plaga foarte mare și adâncă pe frunte, nu putea să vadă părinții, cât de tare

sufereau pentru ea. Frica de a nu se recupera, de a i se agrava siuația o urmărea

mereu. Practic și-a pierdut speranța în tot. Calitatea vieții sale a scăzut

considerabil. Este tânără, viața merge înainte, dar ea trebuie să poarte cu ea

pentru totdeauna consecințele accidentului;

- instanța de apel, prin admiterea doar parțială a acțiunii civile, dispunând

încasarea prejudiciului moral doar în sumă de 70.000 de lei a comis o eroare

gravă de fapt și de drept, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța de apel a neglijat indicațiile Curții Supreme de Justiție date prin decizia

din 19.02.2019.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

15

pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

11.3 Avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatului, solicitând casarea

parțială a sentinței și a deciziei, ca fiind una prea dură în partea aplicării

pedepsei atât principală, cît și cea complimentară, cu pronunțarea unei decizii

cu privire la suspendarea condiționată pe un termen de 3 ani, a executării

pedepsei aplicate de 2 ani și 8 luni închisoare, cu încasarea din contul

condamnatului Oxanii Cristian în benificiul părții vătămate Mihu Ionela a

prejudiciului moral cauzat în sumă de 30 000 lei, iar în partea aplicării pedepsei

complimentare privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pentru

o perioadă de 4 ani de casat, prin aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

În motivarea recursului indică:

- deși instanța de fond a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de

către partea vătămată, instanața de apel a dispus admiterea parțială a acțiunii

civile înaintate de către partea vătămată și anume evaluând prejudicial moral

cauzat la suma de 70 000 lei;

- consideră acest cuantum exagerat de mare, ori instanța nu a luat în

considerație că, inculpatul este la o vîrstă fragedă, fiind audiați în instanța

Curții de Apel Chișinău, martorii Oxanii Xxxxx, cât și Oxanii Tatiana, s-a

constatat, că după comiterea accidentului din partea și din numele inculpatului

au fost întreprinse imediat mai multe acțiuni în vederea reparării prejudiciului

cauzat, unde martorul Oxanii Vitalie (tatăl inculpatului) a achitat tatălui părții

vătămate circa 3 000 de euro;

- mătușă inculpatului Oxanii Tatiana s-a ocupat nemijlocit de perfectarea

și depunerea actelor la instutuția superioară de învățămînt din or. Iași România,

pe numele părții vătămate Mihu Ionela și a menționat că, toate cheltuielile

financiare au fost suportate de tata inculpatului, deoarece inculpatul și el, la

rîndul său a suportat mai multe traume și era imobilizat la pat, fiind și el

internat în spital;

- instanța de apel nu a luat în considerație că, partea vătămată a primit

careva sume de bani considerabile 3 000 euro, dar cu rea voință neagă acest fapt.

Deși nu a putut să fie probați transmiterea întregii sume, dar martorul părții

vătămate, (tata) a recunoscut că, a primit careva sume de bani de la tatăl

inculpatului, dar a evitat să declare exact care este suma;

- instanța de judecată la adoptarea sentinței, urma să nu aplice pedeapsa

complimentară privind privarea de derptul de a conduce mijlocul de transport,

pe o peroiadă de 4 ani;

- nu este de acord cu faptul că, în speța dată s-a identificat doar căința

sinceră a inculpatului, ori inculpatul a contribuit activ la descoperirea și

stabilrea tuturor circumstanțelor cauzei, prin intermediul părinților și a rudelor

a contribuit imediat la suportarea tuturor cheltuielior financiare cât a solicitat

reprezentanții părții vătămate, s-a oferit și după să-i ofere un sprijin atăt

material cît și moral părții vătămate dar în final partea vătămată a refuzat orice

contact cu inculpatul, solcitând doar sume de bani enorme;

16

- referitor la decizie privind încasarea de la inculpatul Oxanii Cristian în

beneficiul statului - 1401 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, la fel o consideră

ilegală și nefondată ori, procurorului îi este plătit un salariu tarifar, care nu

depinde de cantitatea muncii prestate, cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt

trecute în contul statului, care potrivit art. 100 alin.(2) Cod de procedură penală

și art.6 par.2 CEDO, sarcina probațiunii e pusă în seama organului de urmărire

penală, persoana acuzată de un delict beneficiind de „prezumția nevinovăției”,

stipulată la art. 8 Cod de procedură penală, iar toate acțiunile procesule

întreprinse de acuzare, de reclamarea probelor inclusive și a expertițelor

judiciare servesc dret temei de probarea învinuirii, și cheltuielile suportate nu

pot fi puse pe seama învinuitului sau inculpatului.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10), 11) Cod de procedură penală.

procedură penală, au depus referință privind opinia asupra recursurilor

declarate:

12.1 Procurorul, cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, consideră

pedeapsa a fost stabilită în limite, ținând cont de prevederile art. 6, 7, 61, 70 alin.

(31), 75, 76, 77 Cod penal, astfel instanțele și-au argumentat suficient soluția, în

sensul pedepsei penale stabilite. Cât privește examinarea acțiunii civile,

consideră că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.

219 alin. (4), 220 alin. (3) Cod de procedură penală, 1423 Cod civil, astfel

consideră, că recursurile părții vătămate și a avocatului acesteia urmează a fi

admise, iar recursul avocatului Capațîna I. în numele inculpatului, urmează a

fi declarat inadmisibil.

12.2 Avocatul Stratan C. în numele părții vătămate, considerând cererea

avocatului în numele inculpatului tardiv înaintată, inadmisibilă, neîntemeiat și

neprobată.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a

hotărârii instanței de apel, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei,

iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și

unul reparator.

17

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept,

de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursurilor declarate se constată că acestea sunt

întemeiate în baza pct. 6), 10), 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

care prevăd că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale; persoana condamnată a fost judecată

anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată

de un act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea

părților în cazul prevăzut de lege.

Din conținutul recursurilor declarate rezultă că, recurenții sunt de acord

cu starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatului, însă recurenții indică faptul că, decizia nu este

motivată, instanța de apel nu a respectat indicațiile instanței de recurs, nu s-a

pronunțat asupra motivelor invocate în apeluri, partea vătămată și avocatul

acesteia critică decizia instanței de apel, în partea aprecierii cuantumului

prejudiciului moral și în partea pedepsei prea blânde aplicate inculpatului, iar

avocatul Căpățînă I. în numele inculpatului, critică decizia în partea stabilirii

18

pedepsei principale și complementare prea dure, solicitând aplicarea art. 79

Cod penal, în partea încasării cheltuielilor judiciare și a prejudiciului moral,

considerându-l exagerat de mare.

Verificând criticile expuse în recursurile declarate, în raport cu actele

cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece

instanța de apel a ignorat indicațiile stipulate de instanța ierarhic superioară.

Astfel, Colegiul atestă că, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție din 19 februarie 2019, au fost admise recursurile ordinare declarate,

în prezenta speță, fiind casată decizia instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La adoptarea soluției, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a

indicat explicit că „ instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.

219 alin. (4), 220 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 1423 Cod civil, conform căror

mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

statutul social al persoanei vătămate și de măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate. ... c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul apărării și repetate în recurs, în special asupra celor reproduse în pct.

3.1. și 5. din prezenta decizie.”

Astfel, instanța de apel la rejudecarea cauzei, în al doilea set de proceduri,

fără a ține cont de aceste dispoziții ale instanței de recurs s-a expus superficial,

fără a da răspuns asupra tuturor argumentelor invocate în apeluri, s-a limitat

la expunerea în mod general asupra unora din motivele invocate în cererile de

apel asupra prejudiciului moral, pedeapsa stabilită inculpatului, repetând

eroarea efectuată de către instanța de apel la examinarea cauzei anterioare. Din

care considerent, se atestă faptul ignorării totale a prevederilor art. 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, unde este stipulat că pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sânt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne

cea care a existat la soluționarea recursului.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârii contestate, este

faptul că, la rejudecarea cauzei instanța de apel, în al doilea set de proceduri,

nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, la fel instanța de apel la judecarea cauzei nu a examinat-o

sub toate aspectele și nu a dat răspuns la motivele esențiale invocate, în ordine

de apel.

Instanța de recurs reține că, argumentele din recursuri urmează a fi

admise, deoarece din analiza hotărârii contestate, se atestă faptul că, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra celor mai esențiale motive invocate de în ordine

de apel, unde au fost puse pentru discuție în instanța de apel, inclusiv câteva

argumente principale:

Partea vătămată și avocatul acesteia au invocat:

19

- partea vătămată, în urma accidentului rutier cauzat de inculpat, a suferit un

prejudiciu al sănătății irecuperabil integral, în urma impactului funcția reproductivă

fiind deteriorată și nașterea va fi posibilă prin operație cezariană, pentru a preveni

dereglări traumatice posibil suportate;

- a avut de suferit un prejudiciu moral enorm, iar urmările acestui accident sunt

pentru toată viața, integritatea psihologică și a sănătății fiind afectată iremediabil;

- partea vătămată a rămas cu sechele pe viață, suportând trei operații foarte

complicate, una prin care i-a fost suturată plaga adâncă de 12 cm. de pe frunte, ramând

cu cicatrici, prejudiciu estetic considerabil, ea fiind tânără fetiță și două operații la

coloana vertebrală, prin care i-au fost introduse cuie metalice și un implant. În urma

acestor intervenții chirurgicale i-a rămas o cicatrice longitudinală de aproximativ 25

cm., consecințe pe care le va suporta toată viața;

- potrivit concluziei medicale, atunci când va dori sa dea naștere unui copil, partea

vătămată va putea să nască doar prin operație cezariană, prejudiciul moral în contextul

dat fiind extrem de mare, sănătatea ei fiind irecuperabilă în mod total;

-pedeapsa aplicată inculpatul este mult prea blândă, scopul pedepsei penale nu va

fi realizat, deaorece consecințele acțiunilor infracționale ale inculpatului au fost foarte

grave, traumând pe viață partea vătămată, iar prejudiciul nu a fost reparat;

-Oxanii C. a comis fapta în stare de ebrietate avansată și intenționat a urcat la

volan.

Avocatul Căpățînă I. în numele inculpatului, a indicat:

- inculpatul face parte din categoria persoanelor care a săvârșit infracțiunea

atingând vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, fapt ce poate fi apreciată

de către instanța de judecată drept circumstanță excepțională, conform art. 79 Cod

penal.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe

motivat, deoarece în viziunea apelanților, aceste motive ar putea răsturna

soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, instanța

ierarhic inferioară nu s-a expus și asupra motivelor esențiale menționate, fără a

fi făcută o analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile

nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate, limitându-se cu

expunerea unor fraze generale. Astfel, asupra prejudiciului moral constatând

la general că, „Reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat

necesar de a dispune încasarea din contul inculpatului Oxanii C. suma de 70 000 lei în

beneficiul lui Mihu Ionela, cu titlu de prejudiciu moral, aceasta sumă reprezentînd un

prejudiciul suficient pentru a acoperi suferințele morale cauzate părții vătămate Mihu

Ionela, în acest sens, ținînd cont de gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice, de

impactul accidentului asupra sănătății părții vătămate, de faptul că părții vătămate

Mihu Ionela i-au fost cauzate vătămări corporale grave.”, fără a se expune asupra

principalelor motive invocate în apel, că partea vătămată a suferit un prejudiciu

al sănătății irecuperabil integral și a rămas cu sechele pe viață.

20

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel a reținut eronat

contrar prevederilor art. 77 alin. (2) Cod penal, în calitate de circumstanță

agravantă - comiterea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate alcoolică,

fără a ține cont de faptul că, circumstanța menționată este prevăzută la art. 264

alin. (4) Cod penal, de care a fost condamnat inculpatul, în calitate de semn al

acestei componențe de infracțiuni, astfel nu poate fi concomitent considerată

drept circumstanță agravantă.

Însă, cu toate că circumstanța în cauză nu poate fi considerată ca

agravantă, comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, constituie circumstanțele

comiterii infracțiunii de către inculpat, de care instanța de apel urma să țină

cont la individualizarea pedepsei și stabilirea modului de executare a acesteia,

însă instanța nu a ținut cont de aceasta, indicând doar că „Instanța de apel a

considerat neîntemeiate solicitările avocatului părții vătămate, care au pledat pentru

aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu privațiune de libertate, de vreme ce, în

cadrul cercetării judecătorești nu s-a stabilit careva circumstanțe ce ar genera aplicarea

unei asemenea pedepsei, în situația în care, Oxanii Cristian Xxxxx a comis o

infracțiune din imprudență, anterior nu a fost condamnat, este la prima sa abatere, a

recunoscut vinovăția incriminată și nu s-a eschivat de răspundere penală, prin urmare,

inculpatului este necesar de a-i fi acordată posibilitatea să îndreptățească încrederea

acordată de instanța de judecată, pe un termen de probațiune prevăzut de art.90 Cod

penal.”, ajungând la concluzia că, nu este rațional ca inculpatul să execute

pedeapsa stabilită, fără a ține cont de toate circumstanțele cauzei și de faptul că,

infracțiunea a fost comisă de inculpat în stare de ebrietate, de consicințele

infracțiunii (cauzarea vătămării corporale grave), de comportamentul

inculpatului după comiterea infracțiunii (nu a recuperat prejudiciul cauzat

părții vătămate), poziția părții vătămate (care a solicitat aplicarea față de

inculpat a unei pedepse privative de libertate, sub formă de închisoare).

Pe lângă cele menționate, instanța de apel a constatat și faptul că „... nu au

fost stabilite careva circumstanțe excepționale în privința inculpatului, or, faptul că

inculpatul Oxanii C. a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, nu s-a eschivat

de răspundere penală, toate aceste împrejurări nu pot fi catalogate ca fiind

excepționale.”, fără a se expune referitor la faptul posibilității aprecierii de către

instanța de judecată drept circumstanță excepțională, conform art. 79 Cod

penal, a faptului comiterii infracțiunii de către inculpat având vârsta cuprinsă

între 18 și 21 ani, ținând cont de dispoziția art. 79 alin. (1) Cod penal, conform

căreia circumstanța în cauză poate fi apreciată de către instanța de judecată

drept circumstanță excepțională. În acest sens, instanța de apel urmând să

motiveze dacă apreciază sau nu circumstanța în cauză drept excepțională, în

cumul cu circumstanțele menționate mai sus.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe

motivat, deoarece în viziunea apelanților, aceste motive ar putea răsturna

soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

21

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, instanța

ierarhic inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale menționate, fără a fi

făcută o analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile

nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate, limitându-se cu

expunerea unor fraze generale, în decizie.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței

de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru

existența unui proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c.

Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost

auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri

argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelanți, prin

prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o

măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz.

Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelanți și menționate mai sus, motivându-și temeiurile

de fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din

aceste motive invocate de apelant. Nepronunțarea instanței de apel asupra

tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în

acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer

prevederile art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile

legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către apelanți, care în

opinia acestora au importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept

prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, iar erorile admise

de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a

se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat

apelul, cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței

de apel în cauză urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, într-un nou complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererile de apel; să-și argumenteze clar concluziile în decizia

adoptată, să aprecieze toate circumstanțele cauzei, să emită o soluție clară și

22

motivată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în

acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către partea vătămată Mihu

Ionela și de către avocatul acesteia Stratan Corina, avocatul Căpățînă Ion în

numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Oxanii Cristian

Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 03 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

Judecător Craiu Nicolae

23