1ra-380/2019 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-380/2019 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-380/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Criuleni din 07 martie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2018, declarate de

avocata Corina Stratan, în numele părții vătămate Mihu Ionela, și de avocatul Ion

Căpățînă, în numele inculpatului

Oxanii Cristian XXXXX, născut la

XX XXXXXX, XXXXX în XXXXXX, XXXXXX,

locuitor al XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.07.2017 – 07.03.2018,

instanța de apel: 19.04.2018 – 09.10.2018,

instanța de recurs: 26.12.2018 – 19.02.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Oxanii

Cristian a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 2 ani și 8 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

1

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Mihu I. a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanță în

ordinea procedurii civile.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 1401 lei.

inculpatul Oxanii C., aflându-se pe teritoriul barului ce aparține tatălui său Oxanii

V., situat în XXXXXX, XXXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, confirmată prin rezultatul analizei sângelui la alcool din 21.07.2016,

potrivit căruia concentrația de alcool în sângele prelevat la 10.07.2016, ora 07.35,

era de 0,9 g/l, manifestând imprudență, exprimată prin încrederea exagerată în sine,

dându-și seama că acțiunile sale ar putea provoca consecințe social periculoase, dar

fiind predominat de ideea că ele ar putea fi evitate, contrar prevederilor art. 14 lit.

a) al Regulamentului circulației rutiere care prevede că conducătorului de vehicul îi

este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, a urcat la volanul

automobilului „Opel Combo”, n.î. XXXXXX ce aparține tatălui său Oxanii V. și,

conducând automobilul pe drumurile publice din XXXXXX, XXXXXX,

având-o în calitate de pasageră, pe bancheta din față a vehiculului pe Mihu I.,

încălcând cerințele art. 45 alin. (1) lit. a) al Regulamentului circulației rutiere,

conform căruia conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, de dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase și situația rutieră, nu s-a isprăvit cu conducerea

automobilului și s-a tamponat într-un bloc de beton de marginea drumului, din

imediata apropiere a gospodăriei lui Ciobanu D., după care a fost proiectat în

grădina acestuia, deteriorând gardul din plasă metalică.

În rezultatul accidentului rutier, pasagerului Mihu I. i-a fost cauzată traumă

cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, plagă scalpantă în

regiunea fronto-parietală din dreapta, cu dimensiunile aproximativ 10-12 cm.,

traumă vertebro-medulară, manifestată prin fractura tasată a corpului vertebrului

L1, compresia măduvei spinării la acest nivel, cu dereglarea funcției organelor

bazinului (retenția urinei), care au fost cauzate în rezultatul acțiunii unor corpuri

contondente dure, posibil în timpul și în circumstanțele indicate și se califică,

conform raportului de expertiză judiciară nr. 407 din 07.02.2017, ca vătămare

gravă.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta și a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale.

Deoarece probele administrate dovedesc integral vinovăția inculpatului,

instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, ca încălcarea

regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care conduce mijlocul

de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității

corporale sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă, din imprudență, care se pedepsește cu închisoare de la 4 la 8 ani,

cu privarea de dreptul de conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5

2

ani, iar potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limitele noi se

încadrează între 2 ani și 8 luni și 5 ani și 4 luni închisoare, că a recunoscut vina, s-a

căit sincer și este dispus să repare prejudiciul cauzat părții vătămate, că își face

studiile la o instituție superioară, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, ca circumstanțe atenuante fiind stabilite recunoașterea vinei și căința

sinceră, cea agravantă fiind comiterea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate alcoolică, că are o vârstă tânără și poate fi corectat, infracțiunea fiind

săvârșită de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de

21 ani.

Instanța a indicat că, potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de

circumstanțele excepționale prezente, legate de scopul și motivele cauzei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportamentul lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care atenuează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, instanța poate aplica o pedeapsă sub limita minimă

prevăzută de lege sau una mai blândă de altă categorie, ori poate să nu aplice

pedeapsa complementară obligatorie. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele

care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 ani, poate fi apreciată de

către instanță drept circumstanță excepțională.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, în coroborare cu prevederile art.

79 alin. (1) Cod penal și 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la stabilirea

pedepsei inculpatului, urmează a micșora cu 1/3 limitele sancțiunii stabilite de

norma penală, aplicându-i o pedeapsă la limita de 2 ani și 8 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Totodată, conform art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate inculpatului, indicând în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Or, fiind constatat că inculpatul a conștientizat gravitatea infracțiunii

săvârșite, că nu prezintă un grad de pericol social necesar executării reale a

pedepsei cu închisoarea, iar suspendarea condiționată ar permite realizarea mai

eficientă a scopurilor pedepsei, precum și faptul că pedeapsa nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice și să înjosească demnitatea acestuia, reeducarea și corectarea

acestuia este posibilă fără izolare de societate, fiind oportună, rațională și echitabilă

stabilirea unei pedepse cu aplicarea art. 90 Cod penal.

Pe lângă acesta, inculpatul are o vârstă tânără, iar starea sănătății îi permite

să-și câștige existența din alte genuri de muncă ce nu necesită permis de

conducere, acestuia urmând a-i fi aplicată și pedeapsa complementară – privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Potrivit acțiunii civile înaintate, partea vătămată Mihu I. a solicitat încasarea

prejudiciului moral în mărime de 450.000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică

în sumă de 15.000 lei, fiind prezentate certificate medicale și chitanțe ce probează

cheltuielile de tratament suportate.

3

Acțiunea civilă va fi admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile or, partea

vătămată nu a prezentat probe cu privire la stabilirea exactă a sumei despăgubirilor.

Mai mult, suportarea cheltuielilor suplimentare de către partea vătămată nu o

privează de dreptul de a înainta pretenții de ordin material în ordinea procedurii

civile.

Conform art. 10 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.

Moldova, amnistia nu se aplică persoanei inculpate pentru infracțiunile prevăzute

la art. 264 alin. (4)-(6) Cod penal.

Astfel, cererea inculpatului privind aplicarea amnistiei se respinge ca

neîntemeiată.

În același timp, urmează a fi admisă cererea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 1401 lei.

Or, potrivit art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, expertiza se

dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea altor cazuri prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

În conformitate cu art. 227 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal și cuprind sumele plătite sau care urmează a fi

plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali.

Prin ordonanțele organului de urmărire penală s-a dispus efectuarea

expertizei medicale, în conformitate cu art. 143 Cod de procedură penală, care a

fost executată de Centrul de Medicină Legală, iar, în temeiul art. 229 Cod de

procedură penală, urmează a încasa din contul inculpatului în beneficiul statului

cheltuielile judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară, în sumă

de 1401 lei.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie condamnat în baza 264 alin. (4), 90 Cod penal, la 3 ani și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 3 ani, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

Apelantul a indicat că pedeapsa prea blândă aplicată de instanța de fond nu

va duce la realizarea scopurilor legii penale și corectarea inculpatului.

Pe lângă aceasta, instanța a apreciat în calitate de circumstanțe atenuante

recunoașterea vinovăției, fiind ignorat faptul că recunoașterea vinovăției care

atrage incidența procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, nu

poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută la art. 76 alin.

(1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde

o dublă valență juridică.

În același timp, instanța de fond, aplicând prevederile art. 90 Cod penal,

urma să dispună suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune și nu

un termen de probă.

4

La fel, instanța de fond a admis acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

doar în principiu, neglijând prevederile art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală,

care prescrie că odată cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să

soluționeze acțiunea civilă.

3.1. A declarat apel și avocata Corina Stratan, în numele părții vătămate

Mihu I., solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă privativă de libertate, cu admiterea

integrală a acțiunii civile privind încasarea prejudiciului moral în mărime de

450.000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10.000 lei.

Apelanta a invocat că în rezultatul accidentului rutier, partea vătămată

suportă o multitudine de consecințe grave asupra sănătății și integrității sale

corporale.

Astfel, potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 1476E din

07.02.2017 și nr. 12614 din 23.12.2016, la partea vătămată s-au depistat traumă

cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, plagă scalpantă în

regiunea fronto-parietală din dreapta, cu dimensiunile aproximativ 10-12 cm.,

traumă vertebro-medulară, manifestată prin fractura tasată a corpului vertebrului

L1, compresia măduvei spinării la acest nivel, cu dereglarea funcției organelor

bazinului (retenția urinei), care au fost cauzate în rezultatul acțiunii unor corpuri

contondente dure, posibil în timpul și în circumstanțele indicate și se califică ca

vătămare gravă.

Comparând caracterul morfologic și localizarea anatomică a leziunilor

corporale depistate la partea vătămată, formarea lor în accidentul rutier, în calitate

de pasager, aflat pe bancheta din față din dreapta, nu se exclude.

Partea vătămată a fost supusă controalelor medicale și a suportat două

intervenții chirurgicale complexe la coloana vertebrală și o operație la frunte, unde

avea o plagă de aproximativ 12-15 cm., fiind cusută longitudinal.

Imediat după impact, a fost spitalizată la Spitalul nr. 3 pentru copii, apoi,

luând în considerare leziunile corporale grave, plaga frontală fiind adâncă și larg

deschisă din care curgea sânge peste față, ochi, partea vătămată a fost transportată

de urgență la IMPS Institutul Mamei și a Copilului, unde i-a fost suturată plaga

frontal scalpantă.

Ulterior, a fost transferată în Spitalul Clinic Republican, Secția

Neurochirurgie din cadrul Ministerului Sănătății și la 11.07.2016 a fost supusă

operației la coloana vertebrală.

Potrivit extrasului din fișa medicală nr. 15789 s-a stabilit „diagnoza la

externare: TA TVMI grav perioada acută. Fractura cominutivă a corpului vertebral

L1. Traumatism cranio-cerebral acut închis. Comoție cerebrală. Plaga contuză a

regiunii frontale.

Operația: 11.07.2016 reducerea deschisă a fracturii vertebrale L1 cu fixare

segmentară internă a coloanei vertebrale prin osteosinteza transpediculară Th 12 L

2 bilaterală. Corpectomie L1 cu protezarea vertebrei cu Cage din titan tip MESH.

Chirurgi: A. Bodiu, S. Toma.

Evoluție postoperatorie operate în urgent în data de 10.07.2016, plaga

postoperatorie cicatrizată primar, suturile extrase”.

5

Luând în considerare că starea s-a agravat, fiind convocat un consiliu de

medici specializați în domeniul chirurgiei coloanei vertebrale, s-a decis a supune

partea vătămată la a doua operație la coloana vertebrală efectuată, potrivit

extrasului din fișa medicală a bolnavului de staționar nr. 2307, eliberat de IMSP

Institutul de Medicină de urgență, la 09.12.2016.

Conform extrasului din fișa medicală a bolnavului nr. 2307, Mihu I. a fost

internată în data de 08.12.2016 în IMSP Institutul de Medicină Urgentă din str.

Toma Ciorbă 1 și externată din secția Chirurgie Toracică cu diagnosticul de Cifoză

secundară (M 401).

La 09.12.2016, ea a fost supusă „intervenției chirurgicale principale-

Rahisinteza pediculară TH1-TH11-TH12-L2-L3, corecția cifozei (dorso-

lombare)”, fiind transferată pentru tratament în secția de reanimare/terapie

intensivă din 09.12.2016 până la 12.12.2016.

Intervenția chirurgicală s-a soldat cu succes, însă după aceasta copilul

necesită o perioadă îndelungată și anevoioasă de recuperare.

Partea vătămată a suferit și un prejudiciu estetic sever în partea frontală și

lombară a coloanei vertebrale, pentru repararea căruia la 28.09.2017, partea

vătămată a fost supusă examenului medical la Spitalul Internațional Medpark.

Conform epicrizei de examinare medicală, partea vătămată prezintă cicatrici

posttraumatice în regiunea frontală, cicatrici post traumatice în regiunea dorsală

mediană.

Anamneză afecțiunii curente: 10.07.2016 - accident rutier

10.07.2016 plastia primară a plăgii scalpante a regiunii frontale

10.07.2016 și 12.11.2016 - intervenție neurochirurgicală în regiunea

lombară.

Status localis: cicatrice semirotundă în regiunea frontală cu lungimea 15 cm.

și lățimea 2-4 mm.; defect de țesuturi moi în regiunea cicatricii; cicatricea fără

semen de hipertrofie, de culoarea tegumentelor.

Cicatrice hipertrofică, îndurată a regiunii mediane a spatelui cu lungimea 20

cm. și lățimea 4-7 mm., proeminența îndurată, defect moderat de volum al

țesuturilor moi în regiunea cicatricii.

Recomandări: 1. proceduri de corecție cu laser în regiunea cicatricii frontale

pentru efectul de omogenizare cu țesuturi adiacente.

frontale și a spatelui pentru corectarea defectului de volum.

Potrivit confirmării eliberate de Spitalul Internațional Medpark, partea

vătămată a fost internată pentru următoarele servicii medicale: Corecția cicatricei

inestetică corp; Injectarea de grăsime autologă - o regiune - anestezie.

Pe lângă aceasta, partea vătămată, în urma accidentului rutier cauzat de

inculpat, a suferit un prejudiciu al sănătății irecuperabil integral, în urma

impactului funcția reproductivă fiind deteriorată și nașterea va fi posibilă prin

operație cezariană, pentru a preveni dereglări traumatice posibil suportate.

6

Partea vătămată a avut de suferit un prejudiciu moral enorm, iar urmările

acestui accident sunt pentru toată viața, integritatea psihologică și a sănătății fiind

afectată iremediabil.

Or, prejudiciul moral cauzat părții vătămate se justifică prin durerile fizice și

psihice suportate la momentul și după producerea accidentului cauzat de inculpat,

șocul suportat foarte mare, fiind în stare extrem de gravă, cu pericol real de a-și

pierde viața, capacitatea de a merge, suferința psihologică fiind de nedescris și

intensificată de dureri insuportabile, nopți nedormite și starea de stres intens,

coșmaruri, pierderea speranței de viață și remediere a sănătății.

Mai mult, partea vătămată a rămas cu sechele pe viață, suportând trei

operații foarte complicate, una prin care i-a fost suturată plaga adâncă de 12 cm. de

pe frunte, ramând cu cicatrici, prejudiciu estetic considerabil, ea fiind tânără fetiță

și două operații la coloana vertebrală, prin care i-au fost introduse cuie metalice și

un implant. În urma acestor intervenții chirurgicale i-a rămas o cicatrice

longitudinală de aproximativ 25 cm., consecințe pe care le va suporta toată viața.

Totodată, potrivit concluziei medicale, atunci când va dori sa dea naștere

unui copil, partea vătămată va putea să nască doar prin operație cezariană,

prejudiciul moral în contextul dat fiind extrem de mare, sănătatea ei fiind

irecuperabilă în mod total.

Astfel, prejudiciul cauzat de către inculpat, apreciat la suma de 450.000 lei

este întemeiat, însă instanța de fond nefondat a admis în principiu acțiunea civilă.

La fel, instanța de fond, în mod ilegal, cu încălcarea dreptului la apărare a

respins cererea privind audierea în calitate de martor a tatălui părții vătămate, Mihu

I., declarațiile căruia ar putea proba suplimentar acțiunea civilă înaintată și

prejudiciului suferit de partea vătămată.

În același timp, inculpatul a dat dovadă de un comportament ilegal și amoral

față de partea vătămată și nu a reparat nimic din prejudiciul cauzat acesteia, astfel

că pedeapsa aplicată este una mult prea blândă.

3.2. Avocatul Ion Căpățînă, la fel, a declarat apel, solicitând casarea parțială

a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă, cu respingerea cererii procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare.

Apelantul a indicat că instanța de fond a admis cererea inculpatului privind

examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

La examinarea acestei cereri, partea vătămată nu a înaintat careva pretenții

de ordin moral sau referitor la încasarea cheltuielilor judiciare, iar potrivit

rechizitoriului nu exista careva acțiuni civile, astfel că instanța de fond neîntemeiat

a respins cererea apărării privind aplicarea amnistiei, lipsind inculpatul de

posibilitatea de a fi absolvit de pedeapsa penală și de dreptul la un proces echitabil.

Soluția instanței de fond referitor la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 1401 lei este ilegală și

nefondată or, procurorul este remunerat cu salariu tarifar, care nu depinde de

cantitatea muncii prestate, iar cheltuielile efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului sunt trecute în contul statului, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de

7

procedură penală și art. 6§2 CEDO sarcina probațiunii fiind pusă în seama

organului de urmărire penală, persoana acuzată de un delict beneficiind de

prezumția nevinovăției, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă,

prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de

altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au

atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept

circumstanță excepțională.

Deci, instanța de fond urma să nu aplice inculpatului pedeapsa

complementară privind privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani.

2018, apelul avocatului Ion Căpățînă a fost respins, ca nefondat.

Apelurile procurorului și al avocatei Corina Stratan au fost admise, casată

sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre în latura pedepsei, încasării

cheltuielilor judiciare și a prejudiciului moral.

Lui Oxanii Cristian, condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 5 ani.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 4 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Mihu I. prejudiciul

moral în mărime de 50.000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de

10.000 lei.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că argumentele apărării privind neaplicarea

pedepsei complementare, în temeiul art. 78, 79 alin. (11) Cod penal, sunt irelevante

or, normele date prescriu că înlăturarea pedepsei complementare prevăzută de lege

pentru infracțiunea săvârșită este un mijloc acordat instanței de judecată pentru o

individualizare maximă a pedepsei, din care se desprinde faptul că instanța poate,

dar nu este obligată, reținând prezența circumstanțelor atenuante, să înlăture

pedeapsa complementară.

Astfel, trebuie să existe, în împrejurările în care s-a derulat fapta ori în datele

privind personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări particularități, situații

sau stări de lucruri care constituie excepție de la starea obișnuită a lor sau a

personalității inculpatului.

Însă, nu au fost stabilite împrejurări care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea inculpatului ce ar

justifica aplicarea unei pedepse mai blânde sau neaplicarea pedepsei

8

complementare, circumstanțele invocate de apărare fiind reținute de instanța de

fond la individualizarea pedepsei ca atenuante.

Instanța de fond corect i-a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară -

privare de dreptul de a conduce mijloace de transport, în conformitate cu

sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal, care se pedepsește cu închisoare de la 4 la 8

ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4

la 5 ani.

Or, în speță lipsesc circumstanțe excepționale care ar justifica neaplicarea

pedepsei complementare, iar prevederile art. 75 Cod penal sunt inaplicabile în

acest context.

Prin urmare, pedeapsa complementară aplicată inculpatului corespunde

gravității faptei săvârșite și pericolului social pe care îl prezintă, principiului

proporționalității și scopului prevăzut la art. 61 Cod penal, precum și restabilirii

echității sociale, corectării condamnatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Instanța de fond întemeiat a respins și cererea apărării privind aplicarea

amnistiei în privința inculpatului pe motiv că recunoaște integral vina și se căiește

sincer de cele comise.

Or, conform art. 10 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, amnistia nu se aplică persoanei inculpate pentru infracțiunile

prevăzute la art. 264 alin. (4)-(6) Cod penal.

În același timp, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină

eficiență art. 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, just concluzionând că reeducarea și corectarea inculpatului este

posibilă fără izolare de societate, suspendându-i condiționat executarea pedepsei

închisorii, în temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, în raport cu materialele cauzei și circumstanțele stabilite,

solicitarea acuzării și avocatului părții vătămate urmează a fi admisă, cu casarea

parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, deoarece a fost aplicată o pedeapsă prea blândă, fiind omise

urmările prejudiciabile survenite - cauzarea din imprudență a unei vătămări grave a

integrității corporale sau a sănătății.

Astfel, la individualizarea pedepsei, prima instanță nu a luat în considerație

că infracțiunea incriminată inculpatului atentează asupra securității circulației sau

de exploatare a mijloacelor de transport, constituind un pericol deosebit pentru

societate, că acesta, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

manifestând imprudență, exprimată prin încrederea exagerată în sine, dându-și

seama că acțiunile sale ar putea provoca consecințe social periculoase, dar fiind

predominat de ideea că ele ar putea fi evitate, contrar prevederilor art. 14 lit. a) al

Regulamentului circulației rutiere, care prevede, că conducătorului de vehicul îi

este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, a urcat la volanul

automobilului, având-o în calitate de pasageră pe bancheta din față a vehiculului pe

Mihu I., nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului și s-a tamponat într-un bloc

9

de beton de pe marginea drumului din imediata apropiere de gospodăria lui

Ciobanu D., din aceeași localitate, apoi a fost proiectat în grădina ultimului,

deteriorând gardul din plasă metalică. În rezultatul accidentului rutier, pasagerului

Mihu I. i-a fost cauzată o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Prejudiciul cauzat părții vătămate este incomensurabil, deoarece efectele

care pot surveni asupra sănătății acesteia nu pot fi prevăzute, fiind cert faptul că ea

va avea de suferit în continuare.

Or, reieșind din scopul pedepsei penale, sancțiunea aplicată de instanța de

fond este prea blândă.

În același timp, însușind concluzia instanței de fond, instanța de apel

consideră posibilă atingerea scopului pedepsei penale în condiții nonprivative de

libertate, ținând cont de circumstanțele atenuante și agravante constatate, că

inculpatul și-a recunoscut vina pe deplin, s-a căit sincer de fapta comisă, de

personalitatea acestuia, că face studii la o instituție superioară, nu se află la

evidența dispensarului narcologic și psihiatric, de comportarea sa pe parcursul

cercetării judecătorești, că are o vârstă tânără și poate fi corectat, infracțiunea fiind

săvârșită de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de

21 ani și nu a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate, deși indică că este de acord

să compenseze daunele survenite.

Prin recunoașterea vinovăției, inculpatul a condiționat judecarea cauzei în

procedură simplificată, beneficiind de aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, iar gravitatea infracțiunii a fost reținută de către instanța de

fond la individualizarea pedepsei.

Însă, din starea de fapt constatată și circumstanțele comiterii infracțiunii,

precum și comportamentul inculpatului până și după săvârșirea faptei, se deduce

incorectitudinea aplicării unei pedepse prea blânde or, acesta a comis o infracțiune

gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală - viața și

sănătatea persoanei, fiind stabilite urmările prejudiciabile - vătămare gravă a

integrității corporale și a sănătății, la momentul producerii accidentului rutier fiind

în stare de ebrietate.

Astfel, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61,

75 și 90 Cod penal, individualizând eronat pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta

fiind prea blândă, sentința în partea stabilirii pedepsei urmând a fi casată.

Totodată, urmează a fi casată sentința și în partea admiterii în principiu a

acțiunii civile, cu încasarea din contul inculpatului a prejudiciului moral, luând în

considerație rolul acestuia la comiterea infracțiunii, personalitatea și atitudinea față

de fapta săvârșită, vătămările suportate de partea vătămată, probate prin raportul de

expertiză judiciară nr. 407 din 07.02.2017.

Or, a fost dovedit că în urma accidentului comis de inculpat, partea vătămată

a suferit un prejudiciu moral enorm, cu consecințe iremediabile, fiindu-i afectată

integritatea psihologică și fizică.

Prejudiciul moral cauzat părții vătămate se justifică prin durerile fizice și

psihice cauzate, prin șocul suportat foarte mare, ea fiind în stare extrem de gravă,

în pericol de a-și pierde viața, capacitatea de a merge, suferința psihică fiind de

10

nedescris, fiind intensificată de dureri insuportabile, nopți nedormite și starea de

stres intens, coșmaruri, pierderea speranței de viață și remediere a sănătății.

Mai mult, partea vătămată a rămas cu sechele pe viață, suportând trei

operații foarte complicate, una prin care i-a fost suturată plaga adâncă de 12 cm. de

pe frunte, ramând cu cicatrici, prejudiciu estetic considerabil, ea fiind tânără fetiță

și două operații la coloana vertebrală, prin care i-au fost introduse cuie metalice și

un implant. În urma acestor intervenții chirurgicale i-a rămas o cicatrice

longitudinală de aproximativ 25 cm., consecințe pe care le va suporta toată viața.

La aprecierea mărimii prejudiciului moral instanța de apel a ținut cont de

gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate părții vătămate, potrivit raportului

de expertiză judiciară fiind stabilit că la aceasta s-au depistat leziuni corporale sub

formă de traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală,

plagă scalpantă în regiunea fronto-parietală din dreapta, cu dimensiunile

aproximativ 10-12 cm,. traumă vertebro-medulară, manifestată prin factura tasată a

corpului vertebrului LI, compresia măduvei spinării la acest nivel, cu dereglarea

funcției organelor bazinului (retenția urinei), leziuni ce se califică ca vătămare

corporală gravă, necesitând tratament, precum și gradul de vinovăție și

comportamentul inculpatului, prejudiciu moral în mărime de 50.000 lei,

constituind o sumă echitabilă, în raport cu infracțiunea comisă și suferințele părții

vătămate, nefiind în contradicție cu prevederile art. 41 din CEDO, din care rezultă

că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără

temei, suma solicitată în mărime de 450.000 lei fiind exagerată.

Deci, aprecierea cuantumului prejudiciului moral cauzat părții vătămate la

suma de 50.000 lei are la bază argumente temeinice și relevante.

vătămate, în care solicită casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că instanța de apel și-a întemeiat poziția prin care

susține neargumentarea concluziei de admitere a acțiunii civile în principiu de către

instanța de fond, însă la stabilirea cuantumului prejudiciului moral de 50.000 lei, se

contrazice, iar aprecierea sumei de 450.000 lei ca fiind exagerată nu este motivată,

circumstanțele cauzei justificând pe deplin mărimea prejudiciului moral solicitat de

partea vătămată.

Or, instanța de apel nu a indicat circumstanțele care au dus la respingerea

argumentelor părții vătămate privind aprecierea valorii prejudiciului cauzat la suma

de 450.000 lei și temeiurile din care acțiunea civilă nu a fost admisă integral, iar

simpla motivare că este interzisă îmbogățirea fără just temei nu constituie o soluție

dreaptă, motivată și legală.

În rezultatul accidentului rutier provocat de inculpat, partea vătămată a

suportat o multitudine de consecințe grave asupra sănătății și integrității sale

corporale.

Astfel, potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 1476E din

07.02.2017 și nr. 12614 din 23.12.2016, la partea vătămată s-au depistat traumă

cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, plagă scalpantă în

regiunea fronto-parietală din dreapta, cu dimensiunile aproximativ 10-12 cm.,

11

traumă vertebro-medulară, manifestată prin fractura tasată a corpului vertebrului

L1, compresia măduvei spinării la acest nivel, cu dereglarea funcției organelor

bazinului (retenția urinei), care au fost cauzate în rezultatul acțiunii unor corpuri

contondente dure, posibil în timpul și în circumstanțele indicate și se califică ca

vătămare gravă.

Comparând caracterul morfologic și localizarea anatomică a leziunilor

corporale depistate la partea vătămată, formarea lor în accidentul rutier, în calitate

de pasager, aflat pe bancheta din față din dreapta, nu se exclude.

Partea vătămată a fost supusă controalelor medicale și a suportat două

intervenții chirurgicale complexe la coloana vertebrală și o operație la frunte, unde

avea o plagă de aproximativ 12-15 cm., fiind cusută longitudinal.

Imediat după impact, a fost spitalizat la Spitalul nr. 3 pentru copii, apoi,

luând în considerare leziunile corporale grave, plaga frontală fiind adâncă și larg

deschisă din care curgea sânge peste față, ochi, partea vătămată a fost transportată

de urgență la IMPS Institutul Mamei și a Copilului, unde i-a fost suturată plaga

frontal scalpantă.

Ulterior a fost transferată în Spitalul Clinic Republican, Secția

Neurochirurgie din cadrul Ministerului Sănătății și la 11.07.2016 a fost supusă

operației la coloana vertebrală.

Potrivit extrasului din fișa medicală nr. 15789 s-a stabilit „diagnoza la

externare: TA TVMI grav perioada acută. Fractura cominutivă a corpului vertebral

L1. Traumatism cranio-cerebral acut închis. Comoție cerebrală. Plaga contuză a

regiunii frontale.

Operația: 11.07.2016 reducerea deschisă a fracturii vertebrale L1 cu fixare

segmentară internă a coloanei vertebrale prin osteosinteza transpediculară Th 12 L

2 bilaterală. Corpectomie L1 cu protezarea vertebrei cu Cage din titan tip MESH.

Chirurgi: A. Bodiu, S. Toma.

Evoluție postoperatorie operate în urgent în data de 10.07.2016, plaga

postoperatorie cicatrizată primar, suturile extrase”.

Luând în considerare că starea ei după accident s-a agravat, fiind convocat

un consiliu de medici specializați în domeniul chirurgiei coloanei vertebrale, s-a

decis a supune partea vătămată la a doua operație la coloana vertebrală, efectuată,

potrivit extrasului din fișa medicală a bolnavului de staționar nr. 2307, eliberat de

IMSP Institutul de Medicină de urgență, la 09.12.2016.

Conform extrasului din fișa medicală a bolnavului nr. 2307, Mihu I. a fost

internată în data de 08.12.2016 în IMSP Institutul de Medicină Urgentă din str.

Toma Ciorbă 1 și externată din secția Chirurgie Toracică cu diagnosticul de Cifoză

secundară (M 401).

La 09.12.2016 Mihu I. a fost supusă „intervenției chirurgicale principale-

Rahisinteza pediculară TH1-TH11-TH12-L2-L3, corecția cifozei (dorso-

lombare)”, fiind transferată pentru tratament în secția de reanimare/terapie

intensivă din 09.12.2016 până la 12.12.2016.

Intervenția chirurgicală s-a soldat cu succes, însă după aceasta necesită o

perioadă îndelungată și anevoioasă de recuperare.

12

În urma accidentului, partea vătămată a suferit și un prejudiciu estetic sever

în partea frontală și lombară a coloanei vertebrale, pentru repararea căruia la

28.09.2017, a fost supusă examenului medical la Spitalul Internațional Medpark.

Conform epicrizei de examinare medicală partea vătămată prezintă cicatrici

posttraumatice în regiunea frontală, cicatrici post traumatice în regiunea dorsală

mediană.

Anamneză afecțiunii curente: 10.07.2016 - accident rutier

10.07.2016 plastia primară a plăgii scalpante a regiunii frontale

10.07.2016 și 12.11.2016 - intervenție neurochirurgicală în regiunea

lombară.

Status localis: cicatrice semirotundă în regiunea frontală cu lungimea 15 cm.

și lățimea 2-4 mm.; defect de țesuturi moi în regiunea cicatricii; cicatricea fără

semen de hipertrofie, de culoarea tegumentelor.

Cicatrice hipertrofică, îndurată a regiunii mediane a spatelui cu lungimea 20

cm. și lățimea 4-7 mm., proeminența îndurată, defect moderat de volum al

țesuturilor moi în regiunea cicatricii.

Recomandări: 1. proceduri de corecție cu laser în regiunea cicatricii frontale

pentru efectul de omogenizare cu țesuturi adiacente.

frontale și a spatelui pentru corectarea defectului de volum.

Potrivit confirmării eliberate de Spitalul Internațional Medpark, partea

vătămată a fost internată pentru următoarele servicii medicale: Corecția cicatricei

inestetică corp; Injectarea de grăsime autologă - o regiune - anestezie.

Pe lângă aceasta, partea vătămată, în urma accidentului rutier cauzat de

inculpat, a suferit un prejudiciu al sănătății irecuperabil integral, în urma

impactului funcția reproductivă fiind deteriorată și nașterea va fi posibilă prin

operație cezariană, pentru a preveni dereglări traumatice posibil suportate.

Partea vătămată a avut de suferit un prejudiciu moral enorm, iar urmările

acestui accident sunt pentru toată viața, integritatea psihologică și a sănătății fiind

afectată iremediabil.

Or, prejudiciul moral cauzat părții vătămate se justifică prin durerile fizice și

psihice suportate la momentul și după producerea accidentului cauzat de inculpat,

șocul suportat foarte mare, fiind în stare extrem de gravă, cu pericol real de a-și

pierde viața, capacitatea de a merge, suferința psihologică fiind de nedescris și

intensificată de dureri insuportabile, nopți nedormite și starea de stres intens,

coșmaruri, pierderea speranței de viață și remediere a sănătății.

Mai mult, partea vătămată a rămas cu sechele pe viață, suportând trei

operații foarte complicate, una prin care i-a fost suturată plaga adâncă de 12 cm. de

pe frunte, ramând cu cicatrici, prejudiciu estetic considerabil, ea fiind tânără fetiță

și două operații la coloana vertebrală, prin care i-au fost introduse cuie metalice și

un implant. În urma acestor intervenții chirurgicale i-a rămas o cicatrice

longitudinală de aproximativ 25 cm., consecințe pe care le va suporta toată viața.

13

Totodată, potrivit concluziei medicale, atunci când va dori sa dea naștere

unui copil, partea vătămată va putea să nască doar prin operație cezariană,

prejudiciul moral în contextul dat fiind extrem de mare, sănătatea ei fiind

irecuperabilă în mod total.

Astfel, prejudiciul cauzat de către inculpat, apreciat la suma de 450.000 lei

este întemeiat, însă instanța de apel nejustificat nu a satisfăcut pe deplin cerințele

înaintate, decizia adoptată urmând a fi casată.

Pe lângă aceasta, stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii nu este legală și suficientă or, inculpatul nu a realizat

gravitatea faptelor comise și nu a întreprins măsuri în vederea reparării

prejudiciului cauzat părții vătămate. Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedepasa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, iar, nefiind restabilită echitatea socială,

decizia instanței de apel urmează a fi casată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

5.1. A declarat recurs și avocatul Ion Căpățînă, în care solicită casarea

parțială a sentinței și totală a deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în

privința inculpatului să fie aplicată amnistia, cu menținerea soluției prin care a fost

admisă în principiu acțiunea civilă.

Recurentul a indicat că, fiind dispusă examinarea cauzei în baza art. 3641

Cod de procedură penală, partea vătămată nu a înaintat careva pretenții de ordin

moral sau referitor la încasarea cheltuielilor judiciare, iar potrivit rechizitoriului nu

există careva acțiuni civile, astfel că instanța de fond neîntemeiat a respins cererea

apărării privind aplicarea amnistiei, lipsind inculpatul de posibilitatea de a fi

absolvit de pedeapsa penală și dreptul la un proces echitabil.

Soluția instanței de fond referitor la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 1401 lei este ilegală și

nefondată or, procurorul este remunerat cu salariu tarifar, care nu depinde de

cantitatea muncii prestate, iar cheltuielile efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului sunt trecute în contul statului, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de

procedură penală și art. 6§2 CEDO sarcina probațiunii fiind pusă în seama

organului de urmărire penală, persoana acuzată de un delict beneficiind de

prezumția nevinovăției, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni

săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o

pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

14

respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se

consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele

care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată

de către instanța de judecată drept circumstanță excepțională.

Deci, la adoptarea sentinței, instanța de fond urma să nu aplice pedeapsa

complementară privind privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10), 11) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

aplicarea pedepsei a fost anulată de un act de amnistie.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 75 alin. (1) Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. În corespundere cu

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Potrivit

art. 70 alin. (31) Cod penal, la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta

de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta

de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. Potrivit art.

219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 1423 Cod

15

civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral,

instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, etc. Hotărârea

privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil. O dată

cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot

sau în parte. Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Însă, instanța de apel, corect casând sentința în latura pedepsei și a încasării

prejudiciului moral, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a respectat consecutivitatea aplicării pedepsei inculpatului în aspectul

reducerii cu 1/3 din maximul pedepsei prevăzut de lege, inițial în temeiul art. 70

alin. (31) Cod penal, apoi, din limita nouă, reducerea cu 1/3 în baza art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală.

Or, art. 264 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani,

iar, conform dispozitivului deciziei contestate, inculpatul a fost condamnat la 5 ani

închisoare, adică la o pedeapsă maximă care nu se încadrează în limitele prescrise

de normele enunțate supra;

b) nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 219 alin. (4), 220 alin. (3)

Cod de procedură penală, art. 1423 Cod civil, conform căror mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

statutul social al persoanei vătămate și de măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate.

Astfel, luând în considerare caracterul și gravitatea suferințelor psihice și

fizice cauzate părții vătămate, circumstanțele în care au fost cauzate aceste

prejudicii, gradul de vinovăție al inculpatului, cuantumul prejudiciului moral de

50.000 este unul vădit insuficient, inadecvat și disproporțional împrejurărilor în

care au fost săvârșite faptele infracționale și gravitatea consecințelor survenite,

inclusiv cele reproduse la pct. 2., 3.1. și 5. din decizie;

c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării și

repetate în recurs, în special asupra celor reproduse în pct. 3.1. și 5. din prezenta

decizie.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

16

motive legale pe care se întemeiază soluția, că a aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, că nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat de avocatul părții vătămate, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, de jurisprudența relevantă națională și a CtEDO, să înlăture erorile

menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, și să adopte o hotărâre

legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de avocata Corina Stratan, în numele

părții vătămate Mihu Ionela, și de avocatul Ion Căpățînă, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2018, în privința

inculpatului Oxanii Cristian XXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 19 martie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

17