1ra-1626/2020 — art. 264/1 alin.4 CP

1ra-1626/2020 — art. 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1626/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cazmalî Vladimir în numele inculpatului Iularji Dmitri, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 26 februarie 2020, în

cauza penală în privința lui

Iularji Dmitri xxxx xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.05.2019 – 04.11.2019;

Instanța de apel: 21.11.2019 – 26.02.2020;

Instanța de recurs: 30.06.2020 – 02.12.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Iularji Dmitri a fost recunoscut

vinovat și condamnat:

- în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, la 6 luni închisoare;

- în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, la 7 luni închisoare.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Iularji

Dmitri i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 10 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

martie 2019, aproximativ la ora 16.05, nedispunând de permis pentru conducerea

mijloacelor de transport, încălcând prevederile legii privind siguranța traficului rutier, și

anume art.18 din Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007 ce statuează că pentru a conduce

autovehiculul pe drumurile publice, conducătorul trebuie să posede permis de conducere

1

de categoria sau de subcategoria

din care face parte autovehiculul, conducând motocicleta ”MT-11” fără numere de

înmatriculare, fiind și conducătorul acestui mijloc de transport, deplasându-se în satul

Congaz pe str. Miciurin lângă casa nr.73 a fost oprit de colaboratorii batalionului ”Sud”

Inspectoratului National de Poliție IGP MAI Republicii Moldova, pentru verificare.

În urma discuției cu șoferul Iularji Dmitri, colaboratorilor de poliției le-au apărut

bănuieli rezonabile că ultimul se află în stare de ebrietate (în urma prezenței la el a unui

miros accentuat de alcool).

În legătură cu acest fapt lui Iularji Dmiri i s-a propus testarea alcoolscopică pentru

constatarea concentrației de alcool în aerul expirat cu alcooltestul de model ”Drager 6810”,

la ce Iularji Dmitri a refuzat să treacă testarea, astfel a încălcat prevederile legii privind

siguranța traficului rutier, și anume art.33 alin.(3) lit. c) din Legea nr.131-XVI din

07.06.2007 ce statuează că conducătorul de autovehicul este obligat să se supună, la

solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat și examenului

medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori consumului

de droguri și de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare, precum

și pct.11 lit. j) a Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

357 din 13.05.2009, care îl obligă pe conducătorul autovehiculului de a trece, la solicitarea

agentului de circulație, procedura de testare a aerului expirat și examenului medical de

recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori consumului de droguri

și de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare.

Tot el, la data de 06 iulie 2019, aproximativ la ora 00.13, nedispunând de permis pentru

conducerea mijloacelor de transport, încălcând prevederile legii privind siguranța traficului

rutier, și anume art.18 din Legea nr.131-XVI din 07.06.2007 ce statuează că pentru a

conduce autovehiculul pe drumurile publice, conducătorul trebuie să posede permis de

conducere de categoria sau de subcategoria din care face parte autovehiculul, conducând

motocicleta de model ”Ural” fără numere de înmatriculare, fiind și conducătorul acestui

mijloc de transport, deplasându-se în satul Congaz pe str. Miciurin lângă casa nr.73 a fost

oprit de colaboratorii batalionului ”Sud” Inspectoratului National de Poliție IGP MAI

Republicii Moldova, pentru verificare.

În urma discuției cu șoferul Iularji Dmitri la colaboratorii poliției au apărut bănuieli

rezonabile că ultimul se află în stare de ebrietate (în urma prezenței la el a unui miros

accentuat de alcool).

În legătură cu acest fapt lui Iularji Dmitri i s-a propus testarea alcoolscopică pentru

constatarea concentrației de alcool în aerul expirat cu alcooltest model ”Drager 6810”, la

ce Iularji Dmitri a refuzat să treacă testarea, astfel a încălcat prevederile legii privind

siguranța traficului rutier, și anume art.33 lit. c) din Legea nr.131-XVI din 07.06.2007 ce

statuează că conducătorul autovehicul este obligat să se supună, la solicitarea agentului de

circulație, procedurii de testare a aerului expirat și examenului medical de recoltare a

probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori consumului de droguri și de alte

substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare, precum și pct.11 lit. j) a

2

Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009, care îl obligă pe conducătorul autovehiculului de a trece, la solicitarea

agentului de circulație, procedura de testare a aerului expirat și examenului medical de

recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori consumului de droguri

și de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare.

3.1. Inculpatul Iularji Dmitri, prin care a solicitat casarea acesteia în latura penală, în

partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea unei noi soluții prin care să-i fie stabilită pedeapsa

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei

penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o consideră prea aspră.

3.2. Avocatul Cazmalî Vladimir în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

parțială a acesteia în partea laturii penale, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă non privativă de libertate - cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei

penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o consideră prea aspră, instanța de judecată

nu a apreciat dacă scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea pedepsei cu

închisoare. O condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal, constituie concluzia

instanței, că dacă nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Instanța de judecată

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75, 90 Cod penal, greșit a ajuns la

concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc numai prin izolarea

acestuia, or, corectarea inculpatului este posibilă fără privarea acestuia de libertate.

fost respinse apelurile declarate, ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei în

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Iularji Dmitri de săvârșirea infracțiunilor imputate.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele cauzei,

în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a

îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea

primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în

cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură

penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o altă situație de

fapt decât cea reținută de către prima instanță.

Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de inculpat cât și de partea

3

apărării cu referire la dezacordul cu individualizarea pedepsei penale, reținând că prima

instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, de

caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, care conform art.16 Cod penal,

se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, săvârșite cu intenție, de persoana

inculpatului, care a acceptat probele administrate în cadrul urmăririi penale, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Totodată, a relatat instanța de apel că, temei legal pentru aplicarea pedepsei mai blânde

decât cea prevăzută de lege - nu se constată, or toate circumstanțele cauzei au fost luate în

considerație de către prima instanță la stabilirea pedepsei, ținând cont de prevederile

art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a limitei

de pedeapsă cu închisoare prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost

condamnat.

Subsidiar, instanța de apel a indicat că, în speță, nu se atestă nici o premisă pentru a

aplica față de Iularji Dmitri prevederile art.90 Cod penal, chiar dacă infracțiunile comise

fac parte din categoria infracțiunilor ușoare, totuși acesta nu a realizat scopul sancțiunilor

stabilite prin sentința anterioară.

Instanța de apel a considerat că, modalitatea de executare aleasă de prima instanță este

în acord cu principiul proporționalității, având în vedere faptele comise, urmările produse,

personalitatea inculpatului, or, anume această pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiunile comise de către inculpat, iar pedeapsa stabilită inculpatului este

aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a

faptelor comise de acesta, cât și personalității inculpatului.

Cazmalî Vladimir în numele inculpatului, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct. 10)

Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Iularji Dmitri să-i fie aplicată o

pedeapsă neprivativă de libertate.

În argumentarea recursului partea apărării a menționat că, soluția instanței de apel în

latura penală, în partea individualizării pedepsei penale, este prea aspră întrucât instanța

urma să ia în considerație circumstanțele atenuante pe caz, recunoașterea vinovăției, căința

sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, examinarea cauzei în procedura

simplificată, faptul că are la întreținere doi copii minori și mama învârstă.

La stabilirea pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii penale, care urmărește

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia.

4

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsite de temeiuri legale.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Lecturând conținutul recursului, Colegiul penal reține că de către avocatul inculpatului

a fost indicat în calitate de temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurent,

Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme.

5

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor

fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă -

amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Cu referire la criticele avansate în privința modalității de individualizare a pedepsei,

precum și cele ce țin de executarea acesteia, Colegiul penal reține că, pedeapsa stabilită

inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2641 alin.(4) și art.2641 alin.(4)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.84 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa

definitivă de 10 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, este

echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea scopului de corectare și reeducare a

acestuia, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

totodată, evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja

raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții apărării de a-i stabili

inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia. Așadar, din partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin mai multe

argumente criticele apelantului ce vizau pedeapsa aplicată inculpatului, circumstanțele

atenuante sau agravante ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a pedepsei,

totodată decizia cuprinde și temeiurile de respingere a solicitării părții apărării privind

stabilirea unei pedepse neprivative de libertate.

Colegiul penal consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei corespunde

exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă raportat la scopul

urmărit de legislator în art.61 Cod penal, care îl va descuraja pe inculpat de a comite pe

viitor alte fapte infracționale de același gen.

În acest context, Colegiul penal respinge argumentele invocate de către recurent, or,

pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității

sociale, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a stabilit că

erorile de drept invocate în recursul părții apărării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul

că, argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de

6

individualizarea pedepsei, hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din

temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a

hotărârii Albert c. România din 16.02.2010.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei nu

a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei recurate, motiv din care se impune

soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Cazmalî Vladimir în

numele inculpatului Iularji Dmitri, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cazmalî Vladimir în

numele inculpatului Iularji Dmitri, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 26 februarie 2020, în cauza penală în privința lui Iularji Dmitri xxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7