ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 01.12.2020

1ra-1610/2020 — art. 361 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
01.12.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 361 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 12 CPP
Citează această cauză
1ra-1610/2020 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1610/2020

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Liliana Catan

judecători Ala Cobăneanu, Iurie Bejenaru, Victor Burduh și Nicolae Craiu

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva Fedora și avocatul Cobzac

Gheorghe, în numele părții civile Cocianji Danil, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 24 februarie 2020 în cauza penală

privind-o pe

Nedioglo Elena XXXXX, născută la XXXXX,

originară din XXXXX și domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.06.2014–20.01.2015;

Instanța de apel: 19.02.2015–11.04.2016,

10.01.2017–13.06.2018

16.07.2019–24.02.2020;

Instanța de recurs: 06.07.2016 – 15.11.2016;

29.10.2018–12.03.2019;

25.06.2020–03.11.2020.

Asupra recursurilor ordinare declarate, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

fost achitată de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1)

Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă a fost lăsată fără soluționare.

 de către organul de urmărire penală, Nedioglo Elena a fost învinuită că în

perioada anilor 2003-2008, deținând funcția de colector fiscal și inspector cadastral în

cadrul Primăriei com. Salcia, r. Taraclia, ulterior fiind numită în funcție de contabil a

primăriei, a comis infracțiunea în următoarele circumstanțe:

Nedioglo Elena în perioada anilor 2011-2012, având acces la evidența cadastrală

și cunoscând cu certitudine situația privind evidența plantațiilor pe teritoriul deservit

de primărie, a întocmit două certificate false, în care a introdus date care nu corespund

realității și a evidenței reale duse de Primăria s. Salcia, confirmând că pe parcursul

anului 2005, GȚ „Danco”, administrată de Coceanji Danil, a plantat viță de vie pe 13,45

ha, fapt ce nu corespunde adevărului. Certificatele menționate au fost autentificate cu

ștampila umedă a primăriei la solicitarea lui Nedioglo Elena.

Aceste certificate false au fost întocmite la solicitarea lui Frangu Gheorghe,

directorul SA „Combinatul de vinuri Taraclia”, care au fost eliberate acestuia pentru a

1

putea pretinde în instanța de judecată dreptul la încasarea unei datorii fictive,

neexistente, pentru serviciile de plantare în anul 2005 a butașilor de viță de vie în

beneficiul GȚ „Danco”. Astfel, inițial Frangu Gheorghe a solicitat eliberarea de către

primărie a unui certificat cu date veridice, denumit în limba rusă, „Plantarea viței de

vie pe teritoriul Primăriei s. Salcia, r-nul Taraclia, R. Moldova pentru anul 2005”.

Răspunsul la interpelare a fost întocmit de Nedioglo Elena, unde la rubrica dacă

GȚ „Danco” a plantat sau nu viță de vie în anul 2005, nu erau efectuate careva

mențiuni, adică confirmând faptul că GȚ „Danco” nu a efectuat plantări în anul 2005,

însă în instanța de judecată acest certificat a fost prezentat cu text înscris manual în

circumstanțe necunoscute, anume cu înscrierea 13,45 ha.

În instanța de judecată au apărut dubii privind veridicitatea înscrierii efectuate

manual în certificatul nominalizat, solicitându-se astfel, prezentarea unui certificat

autentificat. În continuare Nedioglo Elena a purces la falsificarea a două certificate,

indicând date vădit false, în următoarele circumstanțe.

Nedioglo Elena a întocmit primul certificat în limba rusă, fiind semnat doar de ea,

în calitate deținută anterior de colector de impozite. Certificatul fiind intitulat

„Plantarea viței de vie pe teritoriul Primăriei com. Salcia, r-nul Taraclia, R. Moldova,

pe anul 2006”, unde, în rubrica pentru anul 2005, a fost introduse date false că GȚ

„Danco” a plantat 13,45 ha de viță de vie. Acest certificat a fost semnat doar de

Nedioglo Elena, nu și de către primar.

Însă, în cadrul ședinței de judecată a cauzei civile au apărut dubii privind

înregistrarea oficială a acestui certificat, cu număr de ieșire, din care motiv Nedioglo

Elena întocmește al doilea certificat, cu aceleași date false.

Astfel, al doilea certificat cu date false, Nedioglo Elena l-a întocmit, deja, fiind în

calitate de contabil al primăriei la 01 februarie 2012, numai că de data aceasta a indicat

„Plantarea viței de vie și a livezilor”, iar în declarațiile depuse în cadrul urmăririi penale

confirmă că a avut în vedere că s-au plantat livezi și nu viță de vie, cu toate că, ea a

falsificat primul certificat cu denumirea „Plantarea viței de vie pe teritoriul Primăriei

com. Salcia”. Potrivit informației prezentate de reprezentantul Primăriei com. Salcia,

r-nul Taraclia, în anul 2005, GȚ „Danco” nu a plantat viță de vie. Prin urmare, aceste

certificate cu date false, eliberate de Nedioglo Elena, au fost prezentate în ședința de

judecată în susținerea acțiunii civile declarate de Frangu Gheorghe împotriva GȚ

„Danco”, cu anexarea anumitor facturi fiscale false, având ilegal câștig de cauză

precum că ar fi vândut butași GȚ „Danco” în anul 2005 pentru plantare, aducând în

calitate de probe în susținerea plantării anume aceste două certificate cu date false,

întocmite de Nedioglo Elena.

 învinuirea adusă nu și-a găsit confirmare, nefiind prezentate probe că

certificatele conțin date false și că ele au fost utilizate în alt scop decât personal;

 acțiunea civilă a fost lăsată fără soluționare, or inculpata a fost achitată.

Gheorghe, în numele părții civile Cocianji Danil.

Procurorul prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

hotărâri, de încetare a procesului penal în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, în legătură

cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală și admiterea acțiunii

civile în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța în ordine civilă, invocând că au fost prezentate suficiente probe ce confirmă

vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii incriminate, însă ținând cont că din data

2

comiterii infracțiunii a trecut termenul de tragere la răspundere penală prevăzut la art.

60 alin. (1) lit. a) Cod penal, Nedioglo Elena urmează a fi liberată de răspundere penală.

Avocatul în apelul declarat în numele părții civile a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatei la pedeapsa, cu aplicarea art. 90

Cod penal, și admiterea integrală a acțiunii civile, motivând că:

- prima instanță nu a apreciat probele prezentate sub toate aspectele, precum nici

nu s-a expus asupra lor, dând prioritate doar declarațiilor inculpatei;

- vinovăția lui Nedioglo Elena a fost confirmată prin declarațiile acesteia, care a

recunoscut întocmirea certificatelor, unde a indicat datele că GȚ „Danco” în anul 2005

a plantat 13,45 ha viță de vie, precum și comunicarea Primăriei Salcia nr.193 din

20.10.2014, potrivit căreia în primărie se află actul de plantare a livezilor de către GȚ

„Danco” din 25.11.2005 pe o suprafață de 28,86 ha, de aceia în anul 2006 GȚ „Danco”

a fost scutită de la plata impozitului funciar de 2 358 lei. Transferul a fost efectuat de

către specialistul de acumulare a impozitelor împreună cu inspectorul fiscal, care la

acel moment era inculpata, precum și alte probe anexate la dosar;

- în cadrul judecării cauzei a fost stabilit cu certitudine, că certificatele cu date

false au fost întocmite de Nedioglo Elena din numele autorității publice, contrar

evidenței duse de primărie;

- argumentul că certificate eliberate nu sunt documente oficiale, deoarece era o

evidență personală dusă de aceasta în formă liberă, care nu constituie document de

evidență statală, contravine practicii naționale constante.

au fost respinse apelurile declarate, cu menținerea sentinței, indicându-se că prima

instanță în baza probelor administrate de către organul de urmărire penală și verificate

în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia

corectă cu privire la achitarea lui Nedioglo Elena de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.

numele părții civile Cocianji Danil.

noiembrie 2016 au fost admise recursurile, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece soluția de

respingere a apelurilor este motivată insuficient și necorespunzătoare cumulului de

probe administrate.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile și menținută sentința.

În motivarea soluției s-a indicat că:

- prima instanță a judecat cauza penală sub toate aspectele, obiectiv a apreciat

probele administrate la materialele dosarului, cu respectarea prevederile art. 101 Codul

de procedură penală și întemeiat a ajuns la concluzia de a adopta o sentință de achitare;

- apreciind declarațiile părții civile Cocianji Danil, martorilor Sacalî Svetlana,

Hortolomei Ivan, Frangu Gheorghe cât și probele materiale administrate la dosar,

învinuirea adusă lui Nedioglo Elena nu și-a găsit confirmare, din considerentul că

reieșind din dispoziția nr.09 k din 23 iunie 2008, inculpata a fost numită în funcția de

3

contabil-șef al primăriei începând cu data de 24 iunie 2008 (f.d. 28, vol. I), pe când

evidența cadastrală și a plantațiilor perene sunt de competența inginerului cadastral din

cadrul primăriei, funcție pe care Nedioglo Elena a deținut-o din 01 iulie 2003 (f.d.27,

vol. I) până în anul 2008;

- lipsesc probe că Nedioglo Elena, deținând funcția de contabil-șef a primăriei, pe

parcursul anilor 2011-2012 a avut acces la evidența cadastrală și a cunoscut cu

certitudine situația privind evidența plantațiilor pe teritoriul deservit de Primăria com.

Salcia;

- faptul că anterior Nedioglo Elena a activat în calitate de inginer cadastral și a dus

evidența cadastrală, inclusiv a plantațiilor multianuale, nu poate fi reținut ca probată

învinuirea, precum că aceasta cunoștea cu certitudine situația privind evidența

plantațiilor pe teritoriul deservit de Primăria com. Salcia, or la situația anilor 2011-

2012 Nedioglo Elena activa în calitate de contabil-șef al primăriei.

Mai mult, martorul Frangu Gheorghe a declarat că nu s-a adresat personal la

Nedioglo Elena să-i elibereze informația cu privire la plantarea viței de vie, dar a venit

cu o cerere către Primăria com. Salcia și, reieșind din faptul că, primarul com. Salcia,

Sacalî Svetlana la acel moment se afla în concediu medical, copiile de pe actele

solicitate le-a eliberat Hortolomei Ivan, iar ulterior a fost transmisă informația

solicitată, însă nu era înregistrată și datată, din care motive în mod repetat a solicitat

eliberarea informației cu privire la plantarea butașilor de viță de vie, aceasta fiind

înregistrată. Nu a fost personal prezent la întocmirea acestor certificate și nu a rugat-o

pe Nedioglo Elena să le întocmească în folosul său. Mai mult, în cadrul judecării

acțiunii civile depuse de SA „Combinatul de Vinuri Taraclia” împotriva GȚ „Danco”,

nu Frangu Gheorghe s-a ocupat de acumularea probelor, dar juriștii întreprinderii.

Martorul Hortolomei Ivan a declarat că, din lipsa cunoștințelor de a dactilografia

la calculator și, reieșind din faptul că Nedioglo Elena anterior a activat în calitate de

perceptor fiscal, a rugat-o să tapeze certificatul nominalizat.

Tot aici, instanța de apel analizând copiile de pe certificatul denumit ,,Plantarea

viței de vie pe teritoriu Primăriei com. Salcia, r-nul Taraclia, R. Moldova anul 2006”,

care este semnat doar de perceptorul fiscal Nedioglo Elena (f.d. 7, vol. I), certificatul

denumit ,,Plantarea viței de vie pe teritoriu Primăriei com. Salcia, r-nul Taraclia, R.

Moldova anul 2005”, care este semnat de primarul com. Salcia, Curdov G. și

perceptorul fiscal Nedioglo Elena (f.d. 10, vol. I) și certificatul nr. 04 din 01.02.2012,

eliberat de Primăria com. Salcia, cu denumirea ,,Plantarea viței de vie și livezilor pe

teritoriul com. Salcia, r. Taraclia, R. Moldova, care se eliberează de la plata

impozitelor în baza art. 283 alin. (4) Cod fiscal”, în care sunt indicați mai mulți agenți

economici și persoane fizice, printre care și GȚ „Danco”, a stabilit că, acestea nu pot

fi considerate ca fiind documente oficiale, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, în sensul art. 361 Cod penal, din considerentul că nu corespund criteriilor

care definesc un document oficial.

Mai ales că actele care sunt puse la baza învinuirii de la f.d. 7 și 10, vol. I, nu au

nici o denumire, acestea reprezentând doar o listă întocmită de către Primăria com.

Salcia pentru a ușura perceperea contribuțiilor fiscale, reieșind din faptul că

gospodăriile țărănești care plantau viță de vie și livezi erau scutite de la plata

impozitelor până la prima roadă a plantațiilor. Or, în ambele acte puse la baza învinuirii

este expres indicat: ,,Plantarea viței de vie pe teritoriul com. Salcia, r. Taraclia, R.

Moldova 2006 și 2005 în baza art. 283 alin. (4) Cod fiscal”, iar faptul că într-adevăr

4

GȚ ,,Danco” a fost scutită de la plata impozitelor în legătură cu plantarea viței de vie

și a livezilor nu a fost contestată de nimeni, mai mult, Cocianji Danil a confirmat faptul,

că GȚ ,,Danco” a fost scutită de la plata impozitului funciar.

Totodată, potrivit hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripție din 20

februarie 2012, privind examinarea cererii de chemare în judecată înaintată de SC

„Combinatul de Vinuri Taraclia” SA împotriva GȚ „Danco”, privind încasarea datoriei

în temeiul contractelor de societate civilă, se constată că pretențiile SC „Combinatul

de Vinuri Taraclia” SA au fost întemeiate pe raporturile juridice între SC „Combinatul

de Vinuri Taraclia” SA și GȚ „Danco” care au apărut în baza contractelor de societate

civilă nr. 2/2 din 30.10.2000 și din 07.04.2004. Obiectul contractelor respective

constituind conlucrarea părților la plantarea și creșterea plantațiilor de viță de vie. Deci

instanța la admiterea acțiunii nu s-a axat pe certificatele aduse în învinuirea lui

Nedioglo Elena.

În cadrul instanței de apel a fost constatat că, actele judecătorești emise în urma

judecării acțiunii civile depuse de SC „Combinatul de Vinuri Taraclia” SA împotriva

GȚ „Danco” privind încasarea datoriei în temeiul contractelor de societate civilă, au

fost supuse verificării de toate instanțele naționale, cât și în procedura de revizuire,

fiind menținută suma datorată de GȚ ,,Danco” de 3 345 675,63 lei.

Referitor la învinuirea adusă lui Nedioglo Elena privind confecționarea a două

certificate denumite ,,Plantarea viței de vie pe teritoriul Primăriei com. Salcia, r.

Taraclia, R. Moldova anul 2006” (f.d. 7 vol. I) și ,,Plantarea viței de vie și livezilor pe

teritoriul Primăriei com. Salcia, r. Taraclia, R. Moldova anul 2005” (f.d. 10, vol. I),

pe care le-a semnat personal, instanța de apel a indicat că este neîntemeiată, deoarece

primul certificat nu doar este semnat de Nedioglo Elena, dar este autentificat cu

ștampilă de către secretarul primăriei, Hortolomei Ivan precum că copia este veridică,

iar al doilea certificat nu conține ștampila primăriei.

În afară de aceasta ambele certificate au fost eliberate în scopul scutirii de la plata

impozitelor în baza art. 283 alin. (4/d) Cod fiscal, pentru plantarea viței de vie noi și a

livezilor. Respectiv, Nedioglo Elena doar a redactat conținutul certificatului la

rugămintea secretarului primăriei Hortolomei Ivan, însă acest fapt nu poate fi reținut

ca realizare a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal.

A fost respins argumentul acuzării că inculpata a eliberat certificate lui Frangu

Gheorghe cu scopul pretinderii pe viitor în instanța de judecată de a încasa de la GȚ

„Danco” a sumelor bănești, or, în cadrul judecării acțiunii civile, hotărârea instanței a

fost emisă în temeiul relațiilor contractuale între SC „Combinatul de Vinuri Taraclia”

SA și GȚ „Danco”, din care rezulta că SC „Combinatul de Vinuri Taraclia” SA oferea

material pentru plantare, iar GȚ „Danco” le planta, fiind scutit de la plata impozitelor

până la prima roadă și totodată GȚ „Danco” trebuia să livreze struguri SC „Combinatul

de Vinuri Taraclia” SA.

Acuzarea nu a verificat în Primăria com. Salcia, r. Taraclia existenta mapelor care

dețin informația, în baza căreia au fost întocmite și eliberate certificate Combinatului

de vinuri Taraclia, pe care acuzatorul de stat le invocă ca fiind unele false, or despre

existența unei astfel de mape au declarat martorii Hortolomei Ivan – secretarul

primăriei și Socolenco Cristina – inginerul cadastral al aceleiași primării.

Referirea din învinuire la faptul că Nedioglo Elena a întocmit certificatele false la

rugămintea lui Frangu Gheorghe, nu și-a găsit confirmarea și vine în contradicție cu

declarațiile martorilor Frangu Gheorghe și Hortolomei Ivan.

5

În ce privește că în certificatele eliberate este indicată GȚ „Danco”, iar la rubrica

anul 2005 în rândul GȚ „Danco” este indicat 13,45 ha, fără a fi specificat că pe această

suprafață este plantată viță de vie sau livadă, martorul Sacalî Svetlana a indicat că, acea

informație era întocmită de Nedioglo Elena pentru evidența care o ducea personal și nu

reprezintă o informație oficială. În afară de această, suprafața de 13,45 ha indicată în

certificatul menționat, reflectă suprafața plantată de către GȚ „Danco” cu vița de vie și

livezi, având ca scop ducerea evidenței pentru scutirea de la plata impozitelor funciare

pe o perioada de 4 ani de la plantarea plantațiilor perene și nu reprezintă o informație

privind numărul de butași de viță de vie plantată de către GȚ „Danco” pe suprafață

indicată.

O altă circumstanță care indică la lipsa în acțiunile lui Nedioglo Elena a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, este că partea acuzării

în actul de învinuire, cât și în rechizitoriu a indicat că Nedioglo Elena a ,,întocmit” două

certificate false, după care indicat că ,,răspunsul a fost pregătit..”, însă, nu i-a

incriminat acțiunea de ,,confecționare” a documentelor oficiale false care acordă

drepturi și eliberează de obligații.

Nu are nici o relevanță pentru dosarul penal în cauză copia raportului de expertiză

nr.1063 din 20 iunie 2013, întocmită într-o altă cauză penală, prezentată de către

avocatul Cobzac Gheorghe și facturile fiscale, anexate la materialele cauzei penale (f.d.

64-66, vol. I), la care face referire în apelul depus partea civilă, iar copia registrului

facturilor fiscale prezentate în instanța de apel de către administratorul GȚ „Danco”,

Coceanji Danil (f.d. 34, vol. III) nu poate fi considerată ca o probă, dat fiind că

reprezintă o copie, autentificată de ultimul, fără a prezenta instanței de judecată

originalului documentului în cauză.

Un alt aspect reținut de instanța de apel este că, acuzatorul de stat nu a prezentat

probe pertinente și concludente în sensul că, certificatele anexate la materialele

dosarului (f.d. 7, 10 și 70, vol. I) reprezintă semne de falsificare, nefiind dispusă

efectuarea unei expertize tehnico-criminalistice în vederea determinării semnelor de

falsificare.

De asemenea, prin probele anexate la materialele dosarului nu și-a găsit

confirmarea nici partea din învinuire înaintată lui Nedioglo Elena, precum că aceasta a

deținut certificatele cu date false, or, prin deținere în sensul art. 361 Cod penal, se

înțelege intrarea în posesie a documentelor oficiale false care acordă drepturi sau

eliberează de obligații.

Mai mult, partea acuzării nu a probat existența în acțiunile lui Nedioglo Elena, a

laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, care se

manifestă prin intenție directă, la confecționarea și deținerea documentelor oficiale

false, care acordă drepturi și eliberează de obligații.

Alegațiile avocatului părții civile, precum că inculpata a cunoscut nemijlocit

despre faptul plantării de către GȚ „Danco” în anul 2005 a livezilor în volum de 28,86

ha, dar a eliberat certificate cu date false, instanța de apel le-a respins ca neîntemeiate,

fiind declarativ, or, certificatul nr.193 din 20.10.2014 la care face referire partea civilă

atestă faptul, că GȚ ,,Danco” a fost eliberată de la plata impozitelor pe anul 2005 și,

fiind verificată veridicitatea calculării scutirilor de la plata impozitelor nu au fost

depistate contradicții, astfel, scutirile au fost corecte. În afară de aceasta instanța a

stabilit, că certificatul dat a fost eliberat nu de inculpata Nedioglo Elena, dar de

primarul com. Salcia, Sacalî Svetlana și alegațiile părții civile precum că Nedioglo

6

Elena a cunoscut cu certitudine câtă livadă a fost plantată în anul 2005 de GȚ ,,Danco”,

au fost respinse ca neîntemeiate.

La fel, afirmațiile acuzării, cât și a avocatului Cobzac Gheorghe precum că anume

Nedioglo Elena s-a adresat la secretarul primăriei, Hortolomei Ivan pentru ca acesta să

semneze un certificat care confirmă sădirea butașilor de viță de vie și eliberarea de la

plata impozitelor, au fost respinse ca neîntemeiate, deoarece sunt în contradicție cu

declarațiile martorului Hortolomei Ivan.

În cadrul examinării cauzei penale Cocianji Danil ca administrator al GȚ „Danco”

a înaintat în privința lui Nedioglo Elena acțiune civilă, prin care a solicitat încasarea

prejudiciului material în sumă de 1 039 593,23 lei, recuperarea prejudiciului moral în

sumă de 50 000 lei, însă ținând cont de faptul că a fost pronunțată o sentință de achitare,

prima instanță întemeiat a lăsat fără soluționarea acțiunea civilă, explicând persoanei

că acest fapt nu o împiedică că intenteze acțiunea civilă în ordinea procedurii civile.

avocatul Cobzac Gheorghe în numele părții civile Cocianji Danil.

martie 2019 au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată

deoarece nu au fost respectate prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală și

că este pripită concluzia instanței de apel privind susținerea poziției primei instanțe ce

ține de aprecierea probelor, or, instanța de apel urma a verificat minuțios și obiectiv

fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței și

veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

2020 au fost respinse apelurile și menținută sentința, fiind preluată motivarea descrisă

în pct. 7 a prezentei hotărâri.

UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva Fedora și avocatul Cobzac Gheorghe, în

numele părții civile Cocianji Danil.

Recurenții, invocând pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, au

solicitat casarea deciziei deoarece probele administrate pe caz confirmă vinovăția

Elenei Nedioglo în săvârșirea faptei infracționale incriminate ei și că ele sunt

consecvente și se completează reciproc.

La caz, nu a fost efectuată o apreciere a probelor administrate în cumul, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, greșit apreciindu-se

că vinovăția inculpatei nu a fost confirmată.

De asemenea, instanța de apel a preluat motivarea făcută în decizia anterioară a

instanței de apel, care a fost casată de instanța de recurs pe motiv de netemeinicie.

procedură penală a depus inculpata, solicitând respingerea recursurilor ca inadmisibile,

pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

legal, pronunțarea integrală a deciziei având loc la 04 mai 2020, iar recursurile datează

cu 13 mai 2020 (recursul procurorului) și cu 02 iunie 2020 (recursul avocatului)

precum și nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 432 Cod de procedură

penală, fiind admisibile.

7

motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi admise din

următoarele considerente:

În lumina practicii constante a CtEDO și a instanțelor naționale, în cazul în care

se constată încălcări ale prevederilor legale, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, de vreme ce viciul fundamental admis în cadrul unei proceduri precedente,

care afectează hotărârea pronunțată, este o ignorare esențială a drepturilor și libertăților

garantate de CoEDO, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova

și de alte legi naționale, instanțele de recurs sunt obligate de a rectifica eroarea de

procedură comisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar art. 6 CoEDO este

încălcat, or se afectează echitatea procedurii (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia).

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea hotărârii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Prin urmare,

instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze,

atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei

hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursurilor se reține că acestea sunt întemeiate în baza

pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există

circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate

în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate

la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

8

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul

penal lărgit, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de apel, raportată la

criticele recurenților, constată că instanța de apel la adoptarea soluției nu a respectat

întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea

motivării hotărârii, or în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 §1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile (hotărârea Boldea

versus România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la

fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele

esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii

trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

În continuarea aceluiași gând, CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la

judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate

limita la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci

trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în

situația pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile invocate de

părți, or doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei

cauze penale.

Din conținutul deciziei recurate rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei a

comis un șir de erori și anume:

În primul rând, instanța de apel nu a respectat procedura de rejudecare a cauzei

după casarea hotărârii în recurs (art. 436 Cod de procedură penală), or cum rezultă din

materialele cauzei penale situația de fapt ce a existat la soluționarea recursurilor a

rămas aceiași, iar llecturând textul hotărârii recurate se constată că instanța de apel

rejudecând cauza a admis aceleași erori de drept și că motivarea conținută în textul

hotărârii recurate conține aceleași alegații ca și decizia Curții de Apel Cahul din 13

iunie 2018, instanța omițând a se expune asupra erorilor de drept depistate în procesul

judecării apelurilor și anume:

- nu a înlăturat divergențele existente între declarațiile martorilor Hortolometei

Ivan și Sacalî Svetlana și inculpatei Nedioglo Elena, depuse la urmărirea penală și cele

din ședințele de judecată, nefiind argumentată soluția privind reținerea ca fiind veridice

a declarațiilor depuse în instanță și nu a celor din cadrul urmăririi penale;

- nu a apreciat depozițiile Elenei Nedioglo depuse în cauza penală în privința lui

Frangu Gheorghe învinuit în baza art. 310 Cod penal, în cadrul căruia Nedioglo Elena,

fiind audiată în calitate de martor, a declarat că a întocmit certificate false la

rugămintea lui Frangu, deoarece era lui datoare cu suma de 22 000 lei, fiindu-i teamă

ca el să nu o acționeze în judecată. Cunoștea că datele din certificate nu corespund

datelor din mapa de evidentă, însă a tăcut din motivul dat;

9

- a preluat argumentul că lipsesc elementele constitutive ale componenței de

infracțiune, neexpunându-se asupra faptului că document oficial poate fi orice

informație înregistrată, fixată în orice formă, elaborate, primite sau deținute de

autoritățile publice și care au legătură cu funcția administrativă, iar martorul

Frangu Gheorghe a făcut declarații conform cărora datele înscrise în certificatele

eliberate de Primăria Salcuța, tapate de inculpată, nu corespund realității și că aceste

certificate au fost apreciate ca acte oficiale pe care le-a utilizat în cadrul procesului

civil în vederea calculării scutirii de impozite. Tot aici se menționează și că martorul

Sacalî Svetlana a relatat că s-a solicitat inculpatei a întocmit actele litigioase

introducând informații pe care ultima le cunoștea în virtutea funcției pe care a deținut-

o în 2005;

- a menționat și că la baza hotărârii civile nu au fost puse certificatele indicate în

învinuirea adusă Elenei Nedioglo, însă această afirmație contravine textului hotărârii

2e-666/12 din 20 februarie 2012, or la fila 6 se face mențiunea „…Instanța nu poate

reține nici afirmațiile pârâtului precum că reclamantul nu și-a executat obligațiunile

conform pct. 1.6 al contractului de societate civilă și faptul că pârâtul individual a

achitat impozitul funciar, întrucât certificatele eliberate de Primăria s. Salcia, r.

Taraclia (f.d. 134-136, vol. II) a, atestă faptul că pârâtul a fost eliberat de la plata

impozitului funciar…” (f.d. 16, vol. I).

În al doilea rând, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este

o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect

devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept,

în privința persoanelor care l-au declarat și vizavi de problemele ce le ridică aceștia.

Prin alte cuvinte, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, în decizia adoptată trebuia să expună concluzia

generală pe marginea apelului, precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea criticilor invocate de procuror, analizând probele și indicând expres care

sunt motivele respingerii unora și aprecierii critice a altora.

Colegiul penal conchide că instanța de apel la examinarea cauzei nu a cercetat

probele prezentate de către părți sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin

prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de asemenea

instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de

apelanți și astfel nu a soluționat fondul apelurilor declarate.

În contextul dat, se specifică că pentru corectitudinea judecării prezentei cauze

este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii

desfășurate pentru toate părțile la proces, or în decizia instanței de apel lipsește analiza

și aprecierea probelor.

În consecință, instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile apelanților

invocate în cererile de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare vizavi de

chestiunile care au importanță decisivă în cauză. Mai mult instanța de apel doar a

enumerat probele, descriind și conținutul acestora, fără a aprecia fiecare probă din

punct de vedere al concludenței, pertinenței, veridicității și utilității acestora, în textul

hotărârii redând doar frânturi de gânduri expuse de martori, partea civilă și nefiind

redate în totalitate faptele pe care le conțin probele administrate de acuzare. Tot aici se

10

menționează și că, cu toate că în instanța de apel a fost cercetat raportul de expertiză

contabilă nr. 1063 din 20 iunie 213, o motivarea de admitere sau respingere a datelor

conținute de această probă în partea motivantă a hotărârii nu se regăsește, ceea ce

echivalează cu aducerea atingerii dreptului la un proces echitqabil prin prisma obținerii

unei hotărâri motivare, or,o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în

cadrul procesului penal (hotărârea CtEDO Suominen versus Finlanda).

În al treilea rând, instanța de apel a depășit limitele învinuirii deduse judecării,

or Elenei Nedioglo prin alegația că ultima nu se face vinovată în săvârșirea infracțiunii

incriminate pe motiv că nu a semnat înscrisul, or potrivit învinuiri aduse inculpatei i se

incriminează întocmirea intenționată a unui înscris cu date false din numele unei

entități a statului, care ulterior a fost prezentat în instanța de judecată, în cadrul unui

proces de judecată, generând drepturi pentru reclamant și obligații pentru pârât.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că în speță și-a găsit

confirmare temeiurile pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, ceea ce inevitabil duce la casarea deciziei instanței, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției

adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală să

verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în

instanța de judecată, inclusiv să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate

cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar în

dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel urmează să țină cont de prevederile art. 436 Cod de

procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate și să constate prezența sau lipsa vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, ținând cont de motivele invocate în apeluri și

dispozițiile expuse la pct. 14 al prezentei decizii și ca urmare să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva Fedora și avocatul Cobzac Gheorghe, în

numele părții civile Cocianji Danil, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Comrat din 24 februarie 2020 în cauza penală privind-o pe Nedioglo Elena

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 01 decembrie 2020.

Președinte Liliana Catan

11

Judecător Ala Cobăneanu

Judecător Iurie Bejenaru

Judecător Victor Burduh

Judecător Nicolae Craiu

12

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-11-15
0,94
1ra-1497/2016 — art.361 alin.1 Cod penal
Dosarul 1ra-1497/16 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 15 noiembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte – Petru Ursache, judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti,
CSJ 2018-01-11
0,94
1ra-1400/2017 — art.361 alin.1 CP
Dosarul 1ra-1400/17 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 12 decembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte – Petru Ursache, judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, Nadejda
CSJ 2020-06-24
0,93
1ra-1150/20 — art. 164 al. 2 lit. c, 179 al. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-1150/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 24 iunie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând admisi
CSJ 2021-02-24
0,93
1ra-649/21 — art.244 alin.1 Cod penal
Dosarul nr. 1ra-649/21 (1ra-2540/20) Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 24 februarie 2021 mun. Chișinău în componența: Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Victor Burduh Nina Vascan examinând admisibilitat
CSJ 2019-04-23
0,93
1ra-317/2019 — art. 201-1 al. 3 lit. c CP
Dosarul nr. 1ra-317/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 26 martie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Mardari Dum
Sursă