1re-169/20 — art.313 Cpp

Prin încheierea Judecătoriei Cahul (sediul Central) din 05 martie 2020, a fost respinsă plângerea petiționarului Antohi Gheorghe, privind constatarea încălcărilor drepturilor sale la faza de urmărire penală sau la judecarea cauzei în fond cu reducerea termenului de pedeapsă conform art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, ca fiind inadmisibilă.

Petiționarul, a atacat cu recurs încheierea, solicitând anularea acesteia, deoarece o consideră ilegală. În motivarea cererii de recurs a invocat că, a solicitat instanței de fond reducerea termenului pedepsei în legătură cu admiterea încălcării drepturilor și libertăților sale în cadrul urmăririi penale. Invocând că nu i-a fost înmânat rechizitoriu, și în ședința de judecată nu i s-a oferit posibilitatea de a se familiariza cu materialele cauzei penale. După examinarea cauzei, a indicat că a solicitat instanței dispozitivul sentinței și declarațiile martorilor, însă a primit răspuns că cauza a fost remisă Curții Supreme de Justiție și este imposibil de expediat materiale solicitate. Iar, judecătorul Curicheru Valeriu la 05.03.2020 i-a comunicat că nu ține de competența sa examinarea cererii acestuia.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 iulie 2020, recursul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea încheierii. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, cerințele formulate de petiționar nu țin de competența judecătorului de instrucție, or cauza penală nu se află în faza de urmărire penală, iar constatarea încălcărilor care au afectat grav drepturile ce derivă din calitatea procesuală a inculpatului, reprezintă chestiuni care se soluționează de către instanța de judecată la adoptarea sentinței, care 1 examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept compensare pentru aceste încălcării. De asemenea, în atribuțiile judecătorului de instrucție nu se încadrează posibilitatea de a constata legalitatea ori ilegalitatea unor probe pe o cauză penală pe care există o sentință definitivă și irevocabilă. Mai mult ca atât, instanța de recurs a stabilit că, cauza în privința petiționarului a fost contestată cu recurs în anulare de două ori și Curtea Supremă de Justiție a verificat toate argumentele invocate de acesta ca fiind admise la urmărirea penală și a fost constatată inadmisibilitatea recursului în anulare.

Petiționarul, a contestat cu recurs în anulare hotărârile pronunțate, solicitând casarea acestora. În motivarea a indicat că, la 21 iuie 2020, când a fost examinată plângerea privind anularea încheieri 05 martie 2020 și reducerea termenului de pedeapsă conform art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, a fost efectuată în lipsa procurorului și avocatului. A mai menționat petiționarul, că a fost condamnat de către Judecătoria Dubăsari la 8 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.2171 alin.(4) Cod penal. Consideră că au fost încălcate prevederile codului de procedură penală, nu există fapta infracțiunii, nu sunt martori, expertiza nu conține partea motivată și partea dispozitivă. A subliniat petiționarul că ofițerul de urmărire penală, procurorul și judecătorul a avut o înțelegere prealabilă pentru al condamna.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art.401 alin.(1) pct.2) și 3) și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art.453 Cod de procedură penală și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, se menționează că, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. 2 Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia instanței de recurs, adoptată în ordinea reglementată de art.art.469-471 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, ce poate fi contestată cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art.art.455 alin.(2) pct.7), 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(2), art.432 alin.(2) pct.1), art.453, art.455, art.456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Antohi Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 iulie 2020, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 26 noiembrie 2020. Anatolie Țurcan Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Boico Victor 3