1ra-1543/20 — art. 186 al. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1543/20 — art. 186 al. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1543/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 10 martie 2020, în cauza penală în

privința lui

Tașnicenco Ivan Xxxxx, născut la xxxxx,

domiciliat temporar în r-nul Xxxxx, s. Xxxxx,

str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Tașnicenco Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 2 (doi) ani.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedeapsei aplicate lui

Tașnicenco Ivan, a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 (doi)

ani.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Reaboi Rodion, în privința căruia

prezenta hotărâre cu recurs nu se atacă.

de 06 aprilie 2019, ora exactă nu a fost stabilită, acționând împreună și prin înțelegere

prealabilă cu Tașnicenco Ivan, și a altor persoane în privința cărora urmărirea penală

a fost încetată în legătură cu împăcarea părților, cunoscând despre faptul că, în

gospodăria situată pe adresa r-nul Taraclia, s. Musaitu, str. 1 Mai, ce aparținea cet.

Milentii Maria, la acel moment nu locuia nimeni, urmărind scopul comun de

1

sustragere în mod ascuns a bunurilor altei persoane, au sărit gardul gospodăriei

respective, în consecință a început să latre câinele, care se afla în curte, pe care

Tașnicenco Ivan l-a lovit de două ori cu o bucată de țeavă metalică, după care

apropiindu-se de porțile din lemn ale garajului, situat în curtea gospodăriei

respective, prin ruperea zăvorului metalic cu lacăt, au pătruns în interiorul garajului,

de unde în mod ascuns au sustras o bicicletă cu două roți de marca „Runer” în

valoare de 1200 lei, o bicicletă cu două roți de marca „Aist” în valoare de 500 lei, cât

și un clește în valoare de 40 lei, în valoare totală de 1740 lei, după care cu lucrurile

sustrase, au dispărut de la locul faptei, prin ce i-au cauzat părții vătămate Milentii

Maria un prejudiciu material în valoarea sumei indicate.

Fapta penală pentru care Reaboi Rodion și Tașnicenco Ivan au fost găsiți

vinovați, a fost calificată pe baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, conform

indicilor: „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

sau mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.”

Taraclia, Mihailova Iulia, care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea sentinței,

în partea pedepsei pronunțate de instanță în privința inculpaților Reaboi Rodion și

Tașnicenco Ivan cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri prin care lui Reaboi

Rodion pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod

penal, să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de 2 ani și 7 luni închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și lui Tașnicenco Ivan pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal, să-i fie aplicată

pedeapsă sub formă de 2 ani și 6 luni închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea apelului procurorul a invocat că, nu contestă calificarea

faptelor inculpaților, dar consideră că, instanța de fond i-a aplicat inculpaților Reaboi

Rodion și Tașnicenco Ivan o pedeapsă prea blândă pentru comiterea de către aceștia

a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, care nu poate

asigura realizarea scopului penal;

- la aplicarea pedepsei inculpaților, de către instanță au fost încălcate principiile

individualizării pedepsei penale prevăzute de art. 75 Cod penal, potrivit căruia

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispoziți ile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

2

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia;

- din materialele cauzei penale s-a stabilit că, Reaboi Radion anterior a fost

judecat de trei ori, pentru comiterea infracțiunilor contra proprietății, și anume: la

19.11.2007 de Judecătoria Taraclia pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 160 ore; la data de 21.05.2012 de Judecătoria Taraclia în

baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, a fost încetat procesul-penal în baza art. 109

Cod penal, în legătură cu împăcarea părților; la data de 30.12.2014 de Judecătoria

Taraclia în baza art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, la 4 ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea art. 90 Cod penal,

pe un termen de probă de 3 ani. Astfel, indică că, inculpatul Reaboi Rodion anterior

a fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni similare, infracțiunii de care este

învinuit la caz. Mai mult ca atât, în baza sentinței Judecătoriei Taraclia din 21.07.2015,

Reaboi Rodion a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare

cu cumularea pedepsei stabilite în baza deciziei Curții de Apel Cahul din 10 martie

2015, aplicându-i 3 ani și 6 luni închisoare, fiindu-i stabilită pedeapsă finală pe un

termen de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și a executat pedeapsa și s-a eliberat din locurile de detenție la 08.09.2019;

- la fel, a menționat că, inculpatul Tașnicenco Ivan anterior a fost atras la

răspundere penală de către Judecătoria Taraclia și, potrivit sentinței din 01.08.2014,

ultimul a fost condamnat la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, pentru comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b),

d), f) Cod penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit în scopul sustragerii bunurilor, care se

referă la categoriile de infracțiuni împotriva proprietății, ca și infracțiunea care este

pe rol. A executat inculpatul pedeapsa și s-a eliberat din locuirile de detenție la data

de 05 martie 2019.

Astfel, în acțiunile inculpaților Reaboi Rodion și Tașnicenco Ivan se constată

recidivă, așa cum inculpații, fiind anterior judecați pentru comiterea unor infracțiuni

grave, legate cu sustragerea bunurilor altei persoane și, pentru care au executat

pedeapsa cu închisoarea, după eliberarea din locurile de detenție, la scurt timp au

comis infracțiuni similare. Această circumstanță indică faptul că, inculpații Reaboi

Rodion și Tașnicenco Ivan nu au mers pe calea corectării, nu au făcut concluzii pentru

sine și și-au continuat activitatea criminală, periculoasă pentru societate, în legătură

cu care, consideră că, unica pedeapsă pe care o merită inculpații și, care într-adevăr

3

va duce la corectarea și reeducarea acestora este pedeapsa cu închisoarea, așa cum o

pedeapsă mai blândă nu-și va atinge scopul pedepsei condiționate;

- pedeapsa aplicată lui Reaboi Rodion și Tașnicenco Ivan pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, va fi apreciată ca

atitudine tolerantă față de stat, față de comiterea acestor categorii de infracțiuni și

astfel, va fi subminată încrederea societății în efectivitatea și echitatea justiției și

respectiv, va fi direcționată în ochii societății toată sistema de drept.

Motive din care, a considerat că, pedeapsa aplicată de instanță contravine

cerințelor art. 61 și 75 Cod penal, nu va duce la asigurarea echității sociale și corectării

inculpaților Reaboi Rodion și Tașnicenco Ivan, cât și preîntâmpinarea comiterii unor

noi infracțiuni, atât din partea inculpaților, cât și din partea altor persoane.

fost admis apelul declarat de către procuror, sentința casată parțial și pronunțată o

nouă hotărâre, în această parte, potrivit modului pentru prima instanță după cum

urmează:

Lui Tașnicenco Ivan recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 2 (doi( ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința s-a menținut.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, partea

acuzării este de opinia că, soluția pronunțată de către prima instanță este corectă în

partea ce ține de recunoașterea vinovăției lui Reaboi Rodion și Tașnicenco Ivan de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal, însă

incorect i-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de doi ani, nefiind luat

în considerație faptul că, inculpatul Tașnicenco Ivan anterior a fost condamnat

pentru o infracțiune similară, fiind liberat din locurile de detenție în baza încheierii

Judecătoriei Taraclia din 05 martie 2019 în baza Legii nr. 210, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25 de la proclamarea independenței Republicii Moldova

din 29 iulie 2016, fiindu-i redus termenul executării pedepsei cu 1/3 (f.d. 147, vol. I).

Verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea și

individualizarea pedepsei penale pentru inculpatul Tașnicenco Ivan, instanța de apel

a considerat că, necesită a fi admis apelul procurorului în latura penală. Admiterea

apelului procurorului rezidă din faptul că, instanța de fond eronat a individualizat

pedeapsa penală în privința inculpatului Tașnicenco Ivan.

Instanța de apel a menționat că, în privința inculpaților instanța de fond a

aplicat o pedeapsă prea blândă, care nu este echitabilă faptei comise, nu corespunde

4

împrejurărilor cauzei și normelor legale și nu-și va atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpaților.

Astfel, instanța de apel a considerat că, la stabilirea pedepsei inculpaților

instanța de fond nu a ținut pe deplin cont și nu s-a expus argumentat asupra regulilor

de individualizare a pedepsei, asupra circumstanțelor cauzei, personalității

inculpaților, caracterului și gradului prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și

neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a atestat că, inculpatul Tașnicenco Ivan anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Taraclia la data de 01.08.2014, în baza art. 188

alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar la 05.03.2019 prin încheierea Judecătoriei Cahul,

sediul Taraclia a fost eliberat în baza legii cu privire la amnistie. La scurt timp, după

eliberarea din locul de detenție, inculpatul Tașnicenco Ivan a comis infracțiunea care

este supusă apelului.

La individualizarea pedepsei în privința inculpatului Tașnicenco Ivan, instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunii mai puțin

gravă prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de personalitatea inculpatului, și

anume că, inculpatul Tașnicenco Ivan la locul de trai se caracterizează pozitiv, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, potrivit revendicării Tașnicenco

Ivan anterior a fost condamnat, vina în comiterea infracțiunii incriminate a

recunoscut-o integral, partea vătămată careva pretenții față de el nu are, de aceea

găsește necesar de a-i numi pedeapsă sub formă de închisoare. Circumstanțe

atenuante nu au fost stabilite, iar ca circumstanțe agravante ale inovăției lui

Tașnicenco Ivan, instanța de apel a stabilit: comiterea infracțiunii de către o persoană

care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară.

Astfel, apreciind influența pedepsei aplicate asupra corectării si reeducării

inculpatului Tașnicenco Ivan, instanța de apel a conchis că, corectarea și reeducarea

acestora este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis, fapt care

va duce la restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Dumitran Ignat în numele inculpatului, invocând drept temei pentru recurs art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

menținerea sentinței.

5

În motivarea cererii depuse, recurentul invocă posibilitatea aplicării față de

Tașnicenco Ivan a prevederilor art. 90 Cod penal, luând în considerație următoarele

circumstanțe:

- cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod

de procedură penală, în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale;

- Tașnicenco Ivan a dat dovadă de căință sinceră, și anume, și-a cerut scuze de

la partea vătămată și, ca urmare, s-a împăcat cu aceasta, respectiv, partea vătămată

nu are careva pretenții de ordin material sau moral în legătură cu fapta săvârșită de

către acesta;

- fapta pentru care anterior a executat pedeapsa privativă de libertate, a fost

comisă anterior, conform modificărilor art. 109 Cod penal, nu este similară cu fapta

pentru care s-a împăcat cu partea vătămată;

- nu a mai avut cauze penale încetate în baza împăcării în ultimii cinci ani;

- Curtea de Apel putea să înceteze cauza penală în urma împăcării, ținând cont

de prevederile art. 10 Cod penal;

- Tașnicenco Ivan se caracterizează pozitiv, a recunoscut vina, și-a creat o familie

și locuiește împreună cu soția sa în concubinaj și sunt în așteptarea unui copil;

- după eliberarea din locurile de detenție, Tașnicenco Ivan s-a angajat la lucru;

- Tașnicenco Ivan este în relații apropiate cu părinții lui, care sunt la o vârstă de

pensionare, respectiv are necesitatea de suport din partea feciorului său.

inculpatului a depus referință procurorul, prin care solicită respingerea recursului ca

inadmisibil, deoarece instanța de apel just a apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile

art. 61, 75 Cod de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

6

În susținerea recursului avocatul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, care prevede că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu a individualizat corect pedeapsa. Instanța de recurs

menționează însă că, prevederile la care se referă autorul recursului nu sunt

aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei

de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel.

Se reține că, recurentul, deși este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele

de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, critică decizia

contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o

prea aspră, solicitând în acest sens, menținerea sentinței instanței de fond.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel, temeiul

invocat de avocat sub aspectul pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul, consideră că acest temei nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de

apel și-a motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în

sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

7

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Solicitarea avocatului privind menținerea sentinței prin care în privința

inculpatului a fost aplicat art. 90 Cod penal, este neîntemeiată, or faptul că inculpatul

în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut vina, cauza fiind

examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, că și-a cerut scuze de la partea

vătămată, și ca urmare, s-a împăcat cu aceasta, nu pot servi ca circumstanțe pentru

aplicarea în privința lui Tașnicenco Ivan a unei pedepse neprivative de libertate.

Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma „poate”,

oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei

norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează că: „Dacă...

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând

numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Cât privește inculpatul, Colegiul constată că, acesta anterior a fost condamnat

pentru infracțiunea de tâlhărie, ulterior fiind eliberat în baza Legii cu privire la

amnistie, fapt ce demonstrează că inculpatul nu a făcut concluziile respective,

continuîndu-și activitatea infracțională săvârșind din nou o infracțiune.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a

unei pedepse privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, și care va duce la formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea

pedepsei non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

8

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dumitran Ignat

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 10 martie 2020, în cauza penală privindu-l pe Tașnicenco Ivan Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 26 noiembrie 2020.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

9