1reab-91/20 — pct. 2 al Decretului prezidentului sovietului suprem al URSS

Dosarul nr. 1reab-91/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

DECIZIE

17 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Burduh Victor și Craiu Nicolae,

judecând în ședință, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de către

Adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, prin care solicită casarea sentinței

Tribunalului militar al Diviziei de Țintași nr. 25 din 27 aprilie 1944, în privința lui

Burdilo Avxentii Xxxxx, a.n. xxxx, originar

și domiciliat la data condamnării în s. Xxxxx,

r-nul Xxxxx, Xxxx;

Dzeangan Mitrofan Xxxxx, a.n. xxxx,

originar și domiciliat la data condamnării în

s. Xxxxx, r-nul Xxxx, Xxxx;

Dzeangan Fiodor Xxxxx, a.n. xxxx,

originar și domiciliat la data condamnării în

s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, Xxxxx.

Asupra recursului în anulare, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Burdilo Avxentii a fost condamnat în baza pct. 2 al Decretului Prezidiului Sovietului

Suprem al URSS la 20 de ani de munci grele, cu confiscarea averii.

Dzeagan Mitrofan și Dzeagan Fiodor, au fost condamnați în baza pct. 2 al

Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS la 15 de ani de munci grele, cu

confiscarea averii.

că, activând în calitate de director al colhozului din sat. Țîbuliovca, în perioada anilor

1941- aprilie 1944, a colaborat activ cu ocupanții români, îndeplinind indicațiile ultimilor,

1

maltratând locuitorii satului.

În cadrul ședinței de judecată Burdilo Avxentii, vina a recunoscut și a declarat că,

în luna octombrie al anului 1941, după ce sat. Țîbuliovca a fost ocupat de naziști, el s-a

întors din or. Chirovograd unde a fost deportat de forțele sovietice. La început a fost

numit ajutor al directorului de colhoz, apoi a devenit director. În funcția pe care a

deținut-o îndeplinea toate indicațiile primite de la ocupanți, a aplicat violență față de

sătenii care nu doreau să muncească.

Dzeangan Mitrofan și Dzeangan Fiodor au fost condamnați pentru faptul că,

ocupând funcția de polițiști, activ au susținut ocupanții români, au participat la reținerea

activiștilor sovietici.

În cadrul ședinței de judecată condamnatul Dzeangan Mitrofan, vina a recunoscut

și a declarat că, începând cu luna februarie al anului 1942, a executat toate indicațiile

primite de la ocupanții români, asigura prezența la jandarmierie a sătenilor care refuzau

să muncească.

Declarații analogice a dat și condamnatul Dzeangan Fiodor.

care, invocând prevederile art. 452 alin. (1), 453 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită

casarea sentinței Tribunalului militar al Diviziei de Țintași nr. 25 din 27 aprilie 1944, cu

încetarea procesului penal în privința lui Burdilo A., Dzeagan M. și Dzeagan F. în baza

pct. 2 al Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS și reabilitarea acestora în

temeiul art. 3 din Legea Republicii Moldova din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice, inclusiv cele care au fost condamnate pentru eschivare

din motive religioase de la înrolare în rândurile armatei roșii.

În motivarea recurusului invocă următoarele aspecte:

- de către instanța de judecată a fost încălcat un drept fundamental al

condamnaților Burdilo Avxentii, Dzeangan Mitrofan și Dzeangan Fiodor și anume cel la

apărare, dat fiind faptul că cauza a fost examinată în lipsa unui apărător, iar participarea

acestuia era obligatorie;

- sentința de condamnare emisă în privința lui Burdilo Avxentii, Dzeangan

Mitrofan și Dzeangan Fiodor este o încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților

fundamentale stipulate în Convenție și anume încălcarea dreptului la un proces

echitabil, ceea ce conform art. 6 pct. 44) din Codul de procedură penală reprezintă un

viciu fundamental admis în cadrul examinării precedente a cazului, ce în mod direct

afectează decizia adoptată.

În atare circumstanțe, sentința Tribunalului militar al Diviziei de Țintași nr. 25 din

27 aprilie 1944, urmează a fi casată, iar în temeiul art. 391 pct. 6) Cod de procedură

penală, procesul penal în privința condamnaților Burdilo Avxentii, Dzeangan Mitrofan

2

și Dzeangan Fiodor urmează a fi încetat, în legătură cu prezența circumstanțelor ce

exclud tragerea la răspundere penală a acestora.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, recursul declarat urmează a

fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 52 și 53 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice

din 08 decembrie 1992, ca rezultat al studierii dosarelor, asupra cărora au fost luate

hotărâri ale organelor judiciare, Procuratura Generală face recurs în anularea lor, care se

examinează de către Curtea Supremă de Justiție în modul stabilit de Codul de procedură

penală pentru examinarea recursurilor în anulare.

Potrivit art. 430 pct. 4) și art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea

de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului și argumentarea ilegalității

hotărârii atacate.

În această consecutivitate se reține că, conform art. 3. al Legii privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice din 08 decembrie 1992: „Sunt declarate nevinovate și

urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi, indiferent de locul de trai în

prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990 au fost suspuse

represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum și cetățenii Republicii

Moldova, supuși represiunilor politice pe teritoriul altui stat:

a) supuse represiunilor în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau

extrajudiciare (VCK, GPU – OGPU, NKVD, MGB, KGB, procuraturile și colegiile lor,

"dvoiki", "troiki", "consfătuiri speciale", alte organe de stat cu funcții analoage) pentru

"activitate contrarevoluționară", "trădare de patrie", "răspândirea unor scorniri

calomnioase ce discreditează orânduirea sovietică de stat și obștească", pentru alte

"crime de stat", pentru "încălcarea legilor și regulilor cu privire la separarea bisericii de

stat și a școlii de biserică", "atentarea sub formă de îndeplinire a ritualurilor religioase la

persoana și la drepturile cetățenilor";

b) condamnate pentru neachitarea impozitelor sau neîndeplinirea planului de

predare a pâinii la stat în temeiul art.58, 58-1, 58-2 din Codul penal al R.S.S. Ucrainene

(redacția anului 1927);

c) internate în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare în

instituții de psihiatrie la tratament forțat, din motive politice, naționale, religioase sau

sociale;

d) expropriate, deportate sau expulzate din R.A.S.S. Moldovenească și R.S.S.

Moldovenească în baza deciziilor organelor administrative sub pretextul luptei cu

culacii, cu adversarii colectivizării sau așa-numiții bandiți și cu familiile lor, precum și

motive de acuzare de colaborare cu "regimul burghezo-moșieresc de ocupație";

3

e) supuse la muncă forțată în condiții de limitare a libertății, inclusiv în coloanele

de muncă ale NKVD-ului și în batalioanele disciplinare;

f) internate în lagărele de concentrare sau de filtrare, condamnate la privațiune de

libertate, exilate sau trimise la muncă silnică în condiții de limitare a libertății, pentru

participare prin mobilizare la cel de-al doilea război mondial;

g) condamnate sau executate pentru eschivare, din motive politice sau religioase,

de la înrolare în rândurile armatei roșii;

h) concediate din serviciu sau exmatriculate din instituții de învățământ din motive

politice, naționale, religioase sau sociale;

i) condamnate pentru participarea la manifestațiile publice pentru obținerea

suveranității și independenței Republicii Moldova sau în privința cărora, pentru aceleași

acțiuni, au fost intentate dosare penale și apoi clasate fără temei de reabilitare, dacă

aceste persoane nu au comis infracțiuni de drept comun”.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă că, sunt declarate nevinovate și urmează a fi

reabilitate doar persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au

fost supuse represiunilor politice pe temeiurile de fapt și de drept exhaustiv prescrise la

lit. a) – g) din articolul enunțat supra.

Însă, în recursul în anulare de pe rol lipsește cu desăvârșire invocarea unor

asemenea temeiuri, cât și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în aspectul vizat (pct.

Mai mult, persoanele condamnate doar în baza Decretului Prezidiumului

Sovietului Suprem al URSS din 19.04.1943, pct. 2., care prevedea că: „complicii din rândul

populației locale, care au contribuit la săvârșirea, de către răufăcători, a represaliilor și violențelor

asupra populației civile și ostașilor armatei roșii aflați în prizonierat, se pedepsesc cu munci silnice

de la 15 la 20 de ani”, cât și cazurile de încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale

stipulate în Convenție, și anume încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu cad de drept

sub incidența Legii nominalizate.

Pe lângă aceasta, în recursul în anulare de pe rol lipsește și estimarea

circumstanțelor în fapt și în drept, constatate și descrise ca fiind dovedite în descriptivul

sentinței atacate, și puse în sarcina condamnaților Burdilo Avxentii, Dzeangan Mitrofan

și Dzeangan Fiodor., în coroborare cu prevederile art. 4 al Legii privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice din 08 decembrie 1992, conform căror: „Nu pot fi

reabilitate persoanele care au fost condamnate legitim pentru săvârșirea crimelor de genocid,

contra păcii, umanității sau pentru săvârșirea infracțiunilor de drept comun, sau care au

participat nemijlocit la represiuni politice, chiar dacă ele înseși au fost ulterior supuse

represiunilor”.

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în

4

articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul în anulare al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica,

și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește

cerințele de formă și conținut.

Astfel, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele de conținut, el urmează

a fi declarat inadmisibil.

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E CI D E:

Respinge, ca inadmisibil recursul în anulare declarat de către Procurorul General

Adjunct Roșioru Mircea, împotriva sentinței Tribunalului militar al Diviziei de Țintași

nr. 25 din 27 aprilie 1944, în privința condamnaților Burdilo Avxentii Xxxxx, Dzeangan

Mitrofan Xxxxx și Dzeangan Fiodor Xxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 noiembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

Burduh Victor

Craiu Nicolae

5