1reab-176/2020 — pct. 2 al Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM din 19.04.1943

Dosarul nr. 1reab-176/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

către Procurorul General Adjunct Roșioru Mircea, prin care se solicită casarea

sentinței Tribunalului militar al Diviziunii de Pușcași nr. 93 din 30 iulie 1944, în

cauza penală privindu-l pe

Apostolov Terentii XXXXX, născut în XXXXX,

originar și domiciliat la data condamnării în

XXXXX.

Asupra recursului în anulare, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

a c o n s t a t a t :

iulie 1944, Apostolov Terentii a fost condamnat în baza pct. 2 al Decretului

Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM din 19 aprilie 1943, la 15 ani de munci

silnice, cu interdicții în drepturi pe un termen de 3 ani, cu confiscarea averii

personale.

fiind de partea ocupanților români, jefuia activiștii sovietici.

În cadrul ședinței de judecată, inculpatul Apostolov Terentii a recunoscut

vina și a declarat că, odată cu venirea armatei româno-germane pe teritoriul

statului, a fost emis ordinul autorităților române, ca fiecare să rămână la locul său

de muncă, astfel că el a rămas să munceastă la primărie. Își îndeplinea atribuțiile

de serviciu, inclusiv făcea percheziții la locuitorii satului pentru a ridica lucruri de

preț și a le transmite jandarmeriei. A denunțat câțiva activiști sovietici, care au fost

arestați și bătuți, însă personal nu a bătut pe nimeni.

anulare, prin care, invocând prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea sentinței, cu încetarea procesului penal în privința lui Apostolov

Terentii și reabilitarea acestuia.

În susținerea celor menționate, procurorul indică că, în conformitate cu art. 3

lit. a) al Legii RM nr. 1225/1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice, sunt declarate nevinovate persoanele care în perioada dintre 7 noiembrie

1

1917 și 23 iunie 1990 au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul Republicii

Moldova.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, recursul declarat

urmează a fi respins din următoarele considerente.

Conform art. 52, 53 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice din 08 decembrie 1992, ca rezultat al studierii dosarelor, asupra cărora au

fost luate hotărâri ale organelor judiciare, Procuratura Generală face recurs în

anularea lor, care se examinează de către Curtea Supremă de Justiție în modul

stabilit de Codul de procedură penală pentru examinarea recursurilor în anulare.

Totodată, potrivit art. 456 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, actele

procedurale preparatorii ale instanței de recurs în anulare și procedura de

admisibilitate a recursului în anulare se efectuează în conformitate cu prevederile

art. 432, care se aplică în mod corespunzător. Admisibilitatea în principiu a

recursului în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție o va decide un complet format din 5 judecători, fără citarea

părților, în camera de consiliu, în baza materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. (1) Cod de procedură penală, completul, prin

decizie, motivată, va decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului

înaintat în cazul în care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă

și de conținut, prevăzute în art. 430.

Potrivit art. 430 pct. 4) și art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate.

În această consecutivitate se reține că, conform art. 3. al Legii privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice din 08 decembrie 1992: „Sunt

declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în

drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada

dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990 au fost suspuse represiunilor politice pe

teritoriul actualei Republici Moldova, precum și cetățenii Republicii Moldova,

supuși represiunilor politice pe teritoriul altui stat:

a) supuse represiunilor în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau

extrajudiciare (VCK, GPU – OGPU, NKVD, MGB, KGB, procuraturile și colegiile

lor, "dvoiki", "troiki", "consfătuiri speciale", alte organe de stat cu funcții analoage)

pentru "activitate contrarevoluționară", "trădare de patrie", "răspândirea unor

scorniri calomnioase ce discreditează orânduirea sovietică de stat și obștească",

pentru alte "crime de stat", pentru "încălcarea legilor și regulilor cu privire la

2

separarea bisericii de stat și a școlii de biserică", "atentarea sub formă de

îndeplinire a ritualurilor religioase la persoana și la drepturile cetățenilor";

b) condamnate pentru neachitarea impozitelor sau neîndeplinirea planului

de predare a pâinii la stat în temeiul art. 58, 58-1, 58-2 din Codul penal al R.S.S.

Ucrainene (redacția anului 1927);

c) internate în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare în

instituții de psihiatrie la tratament forțat, din motive politice, naționale, religioase

sau sociale;

d) expropriate, deportate sau expulzate din R.A.S.S. Moldovenească și R.S.S.

Moldovenească în baza deciziilor organelor administrative sub pretextul luptei cu

culacii, cu adversarii colectivizării sau așa-numiții bandiți și cu familiile lor,

precum și motive de acuzare de colaborare cu "regimul burghezo-moșieresc de

ocupație";

e) supuse la muncă forțată în condiții de limitare a libertății, inclusiv în

coloanele de muncă ale NKVD-ului și în batalioanele disciplinare;

f) internate în lagărele de concentrare sau de filtrare, condamnate la

privațiune de libertate, exilate sau trimise la muncă silnică în condiții de limitare a

libertății, pentru participare prin mobilizare la cel de-al doilea război mondial;

g) condamnate sau executate pentru eschivare, din motive politice sau

religioase, de la înrolare în rândurile armatei roșii;

h) concediate din serviciu sau exmatriculate din instituții de învățământ din

motive politice, naționale, religioase sau sociale;

i) condamnate pentru participarea la manifestațiile publice pentru obținerea

suveranității și independenței Republicii Moldova sau în privința cărora, pentru

aceleași acțiuni, au fost intentate dosare penale și apoi clasate fără temei de

reabilitare, dacă aceste persoane nu au comis infracțiuni de drept comun”.

Prin urmare, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate nu toate

persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost

suspuse represiunilor politice, dar doar persoanele care au fost supuse

represiunilor politice pe temeiurile de fapt și de drept exhaustiv prescrise la lit. a)

– g) din articolul enunțat supra.

Însă, în recursul în anulare de pe rol lipsește cu desăvârșire invocarea unor

asemenea temeiuri, cât și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în aspectul

vizat.

Mai mult, persoanele condamnate doar în baza Decretului Prezidiumului

Sovietului Suprem al URSS din 19.04.1943, pct. 2., care prevedea că: „complicii din

rândul populației locale, care au contribuit la săvârșirea, de către răufăcători, a

represaliilor și violențelor asupra populației civile și ostașilor armatei roșii aflați în

3

prizonierat, se pedepsesc cu munci silnice de la 15 la 20 de ani”, cât și cazurile de

încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale stipulate în Convenție, și

anume încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu cad de drept sub incidența

Legii nominalizate.

Pe lângă aceasta, în recursul în anulare de pe rol lipsește și estimarea

circumstanțelor în fapt și în drept, constatate și descrise ca fiind dovedite în

descriptivul sentinței atacate, și puse în sarcina condamnatului Apostolov

Terentii, în coroborare cu prevederile art. 4 al Legii privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice din 08 decembrie 1992, conform căror: „Nu pot fi reabilitate

persoanele care au fost condamnate legitim pentru săvârșirea crimelor de genocid,

contra păcii, umanității sau pentru săvârșirea infracțiunilor de drept comun, sau

care au participat nemijlocit la represiuni politice, chiar dacă ele înseși au fost

ulterior supuse represiunilor”.

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul în anulare al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept,

care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal

de recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 456 alin. (3), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

completul format din 5 judecători va decide asupra inadmisibilității recursului în

anulare înaintat prin decizie motivată adoptată în unanimitate, dacă se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut.

Prin urmare, dat fiind că nu îndeplinește cerințele legale de conținut, recursul

în anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către Procurorul General

Adjunct Roșioru Mircea, împotriva sentinței Tribunalului militar al Diviziunii de

Pușcași nr. 93 din 30 iulie 1944 în privința condamnatului Apostolov Terentii

XXXXX, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 decembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

4