1ra-1730/2020 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-1730/2020 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1730/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Boico,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Vladislav Harti și de reprezentantul părții vătămate „Lenard Agro”, Moraru Vitalie,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie

2019, în privința inculpatului

Mitioglo Vladimir XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.10.2015 – 11.02.2019,

instanța de apel: 03.04.2019 – 21.10.2019,

instanța de recurs: 27.07.2020 – 27.10.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Vladimir a fost condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal la 8 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis, de la reținere, după rămânerea definitivă a

sentinței.

V., deținând funcția de administrator al întreprinderii SRL „Lenard Agro”, cu adresa

juridică: ap. XX, XXXXXX XXX, XXXXXX, având scopul însușirii ilegale a

bunurilor altei persoane, având scopul delapidării bunurilor încredințate în

administrare, a încheiat din numele SRL „Lenard Agro”, contractul de creditare

nr. CRI-938 din 18.11.2014, și a primit de la BC „Comerț Bank” SA mijloace

financiare sub formă de credit în sumă totală de 2.797.460 lei.

1

Pentru primirea creditului conform contractului de creditare nr. CRI-938 din

18.11.2014, au fost gajate bunurile imobile în suma totală de 3.170.450 lei, inclusiv,

apartamentul cu nr. 53, cu nr. cadastral XXXXXXXXXXXX, ce aparține lui Moraru

V. cu valoarea de gaj de 1.444.100 lei; bunurile imobile (încăperi nelocative) cu nr.

cadastral XXXXXXXXXXXX ce aparțin lui Moraru V., cu valoarea de gaj 698.950

lei; apartament nr. 61 cu nr. cadastral XXXXXXXXXXXX ce aparțin lui Mutaf V.

și Mutaf E., situate pe adresa XXXXXX, XXXXXX, evaluate de părți la suma de

827.400 lei și gaj înregistrat a bunurilor mobile unitățile pentru creșterea porcinelor,

situate pe adresa XXXXXX, XXXXXX, evaluate de părți la suma de 200.000 lei.

Ulterior, prelungindu-și acțiunile sale infracționale, Mitioglo V., în calitate

de administrator al întreprinderii SRL „Lenard Agro”, prin scrisoarea nr. 08-06/11

din data de 21.06.2011, a solicitat permisiunea băncii înstrăinarea de către

proprietarul Mutaf V. și Mutaf E. a bunului ipotecar cu nr. cadastral

XXXXXXXXXXXX la prețul de 827.400 lei, în scopul utilizării pentru rambursarea

soldului creditului obținut conform contractului de credit nr. CRI-938 din

18.11.2010. La 10 august 2011, banca a dat acord scris (cu nr. FI/02- 103/1 din

10.08.2011) la prețul de gaj nu mai puțin de 827.400 lei pentru apartamentul

menționat, care aparținea cu drept de proprietate privată lui Mutaf E. și Mutaf V. și

îndreptarea mijloacelor obținute spre rambursarea creditului.

La 05 septembrie 2011, în baza autorizației scrise a băncii, apartamentul nr.

61, ce aparținea soților Mutaf, a fost vândut la un preț de 808.000 lei, conform

contractului de vânzare-cumpărare, prețul fiind mai mic decât prețul de 827.400

lei, stabilit în p. 4.3. al contractului de ipotecă din 06.12.2010, încheiat între BC

„Comerț Bank” SA și Mutaf V., Mutaf E., același preț fiind indicat și în acordul scris

al Băncii privind înstrăinarea apartamentului soților Mutaf nr. FI/02-103/1 din

10.08.2011.

Ulterior, contrar obligațiunilor asumate, la 05 septembrie 2011,

administratorul SRL „Lenard Agro”, Mitioglo V., fără obținerea unui acord

preliminar de la bancă contrar prevederilor p. 3.1. p. p. i al Contractului de credit nr.

CRI-938 din 18.11.2010, a trecut la evidența companiei înregistrarea de acordare

în favoarea companiei a împrumutului personal în sumă de 827.400, pe care în

aceeași zi i-a transferat în numerar în baza ordinului de încasare a numeralului nr.

296029 din 05.09.2011, la BC „Comerț Bank” SA în contul rambursării parțiale a

creditului.

De asemenea, la 05 septembrie 2011, în lipsa procesului-verbal al Adunării

generale a fondatorilor privind acordul la încheierea contractului de împrumut cu

Mitioglo V., contrar prevederilor art. 49 din Legea RM privind societățile cu

răspundere limitată, a fost întocmit contractul de împrumut fără dobândă în sumă

de 827.400 lei, semnat de către Mitioglo V. în calitate de creditor și, totodată

administratorul întreprinderii SRL „Lenard Agro”, Mitioglo V. în calitate de debitor,

pe o perioada de 36 luni, ce contravine planului de conturi contabile al activității

economico-financiare a întreprinderii nr. 174 din 25.12.1997, operațiunea de

introducere a sumei de 808.000 lei proveniți din vânzarea apartamentului ipotecat

al familiei Mutaf, trebuia să fie reflectată în evidența contabilă a SRL „Lenard

Agro”, ca micșorarea datoriei față de BC „Comerț Bank” SA și formarea datoriei

2

față de Mutaf, în sumă de 808.000 lei, suma obținută în urma vânzării

apartamentului.

Ulterior, în baza contractului de împrumut din 05.09.2011, Mitioglo V. a

ridicat din contul companiei SRL „Lenard Agro”, suma de 865.729 în calitate de

rambursare a împrumutului, prin ce a adus întreprinderii un prejudiciu în proporții

deosebit de mari.

Instanța a reținut că, deși inculpatul nu a recunoscut vina, vinovăția acestuia

în săvârșirea faptei de delapidare a averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor

altei persoane, încredințate în baza unui titlu, care a produs daune în proporții

deosebit de mari, s-a confirmat pe deplin prin probele administrate.

Astfel, obiectul material al infracțiunii îl constituie mijloacele bănești,

provenite din vânzarea bunului ipotecat care a fost înstrăinat și pe care, în virtutea

funcției de administrator al SRL „Lenard Agro”, inculpatul la 05 septembrie 2011,

i-a trecut la evidența companiei, ca împrumut personal.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului pe art.

191 alin. (5) Codul penal, ca delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a

bunurilor altei persoane, încredințate în baza unui titlu, care a produs daune în

proporții deosebit de mari.

Totodată, instanța a statuat că, sunt neîntemeiate argumentele acuzării

invocate la solicitarea admiterii integrale a acțiunii civile, fiind stabilit că

reprezentantul părții vătămate SRL „Lenard Agro” nu a înaintat acțiune civilă în

cadrul procesului penal, în sensul prevederilor art. 219, 221 Cod de procedură

penală.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că în

acțiunile lui nu sunt întrunite elementele infracțiunii.

Apelantul a invocat că învinuirea formulată inculpatului nu și-a găsit

confirmare, iar acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la

art. 191 alin. (5) Cod penal, starea de fapt constatată de instanța de fond fiind bazată

pe aprecierea eronată a probelor administrate.

Potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Însă, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 26, 27,

99-101 Cod de procedură penală, nu a cercetat probele acuzării sub toate aspectele,

nu le-a verificat minuțios, prin prisma pertinenței, concludenței, iar în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor, nu a apreciat fiecare probă separat și nu s-a expus

asupra respingerii argumentelor apărării și admiterii celor ale acuzării.

Ori, instanța de fond a adoptat o sentință eronată, reieșind din concluzii

generale, fără a examina în ansamblu probele administrate.

apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Mitioglo Vladimir a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, pe motiv că nu sunt întrunite elementele

infracțiunii.

3

Instanța de apel a statuat că inculpatul urmează să fie achitat din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii, or, acuzarea nu a prezentat instanței

judecătorești nicio probă pertinentă, concludentă și verosimilă ce ar demonstra

delapidarea averii străine de către acesta, iar apărarea a demonstrat prin probe

contrariul situației expuse de acuzare, și anume lipsa circumstanțelor că inculpatul

ar fi delapidat mijloacele financiare ale SRL „Lenard Agro”.

În rezultatul probelor prezentate: „Colegiul penal constată următoarele

circumstanțe de fapt (fapta comisă): Mitioglo V., deținând funcția de administrator

al întreprinderii SRL „Lenard Agro”, adresa juridică: XXXXXX XXX, ap. XX,

XXXXX, în perioada anului 2011, a încheiat din numele SRL „Lenard Agro”,

contractul de creditare nr. CRI-938 din 18.11.2014, și a primit de la BC

„Comerțbank” SA mijloace financiare sub formă de credit. Pentru primirea

creditului conform contractului de creditare nr. CRI-938 din 18.11.2014 sus-

menționat, au fost gajate bunurile imobile în suma totală de 3.170.450 lei, inclusiv

apartamentul nr. 53, cu nr. cadastral XXXXXXXXXXXX, ce aparține lui Moraru V.

cu valoarea de gaj de 1.444.100 lei; bunurile imobile (încăperi nelocative) cu nr.

cadastral XXXXXXXXXXXX ce aparțin lui Moraru V., cu valoarea de gaj 698.950

lei; apartamentul nr. 61 cu nr. cadastral XXXXXXXXXXXX ce aparțin lui Mutaf V.

și Mutaf E., situate pe adresa: XXXXXX, XXXXXX, evaluate de părți la suma de

827.400 lei și gaj înregistrat a bunurilor mobile - unitățile pentru creșterea

porcinelor, situate pe adresa XXXXXX, XXXXXX, evaluate de părți la suma de

200.000 lei.

Ulterior, Mitioglo V., în calitate de administrator al întreprinderii SRL

„Lenard Agro”, prin scrisoarea nr. 08-06/11 din data de 21.06.2011, a solicitat

permisiunea băncii înstrăinarea de către proprietarul Mutaf V. și Mutaf E. a bunului

ipotecar cu nr. cadastral XXXXXXXXXXXX la prețul de 827.400 lei, în scopul

utilizării pentru rambursarea soldului creditului obținut conform contractului de

credit nr. CRI-938 din 18.11.2010. La 10 august 2011, banca a dat acord scris (cu

nr. FI/02-103/1 din 10.08.2011) la prețul de gaj nu mai puțin de 827.400 lei pentru

apartamentul menționat, care aparținea cu drept de proprietate privată lui Mutaf E.

și Mutaf V. și îndreptarea mijloacelor obținute spre rambursarea creditului. La 05

septembrie 2011, în baza autorizației scrise a băncii, apartamentul nr. 61,

aparținând soților Mutaf, a fost vândut la prețul de 808.000 lei, conform

contractului de vânzare-cumpărare, prețul fiind mai mic decât prețul de 827.400 lei,

stabilit în p. 4.3. al contractului de ipotecă din 06.12.2010, încheiat între BC

„Comerțbank” SA și Mutaf V., Mutaf E., același preț fiind indicat și în acordul scris

al Băncii privind înstrăinarea apartamentului soților Mutaf nr. FI/02-103/1 din

10.08.2011.

Ulterior, administratorul SRL „Lenard Agro”, Vladimir M. a trecut la

evidența companiei înregistrarea de acordare în favoarea companiei a

împrumutului personal în sumă de 827.400 lei, pe care în aceeași zi i-a transferat în

numerar în baza ordinului de încasare a numeralului nr. 296029 din 05.09.2011, la

BC „Comerțbank” SA în contul rambursării parțiale a creditului.

De asemenea, la 05 septembrie 2011, a fost întocmit contractul de împrumut

fără dobândă în sumă de 827.400 lei, semnat de către Mitioglo V., în calitate de

creditor și totodată administratorul întreprinderii SRL „Lenard Agro”, Mitioglo V.,

4

în calitate de debitor, pe o perioada de 36 luni. Ulterior, în baza contractului de

împrumut din 05.09.2011 Mitioglo V. a ridicat din contul companiei SRL „Lenard

Agro” suma de 865.729 în calitate de rambursare a împrumutului”.

Instanța de apel a reținut că, potrivit deciziei Curții Supreme de Justiție nr.

2ra-22/2017 din 17.01.2018, la 05 septembrie 2011, între Mitioglo V., în calitate de

împrumutător și SRL „Lenard Agro”, în calitate de împrumutat, reprezentată de

administratorul Mitioglo V., a fost încheiat contractul de împrumut, în temeiul căruia

împrumutătorul a dat cu împrumut suma de 827.400 lei, pe un termen de 36 luni. În

aceeași zi, SA „Comerț Bank” a primit de la Mitioglo V., ca persoană fizică, suma

de 827.400 lei pentru stingerea parțială a creditului, fapt confirmat prin ordinul de

încasare a surselor bănești în numerar nr. 296029 din 05.09.2011. Asemenea

constatarea efectuată printr-un act judecătoresc irevocabil indică că, la momentul

indicat în rechizitoriu, inculpatul avea un drept de creanță. Ori, inculpatul a dat cu

împrumut societății comerciale suma de 827.400 lei și, ulterior, a luat suma de bani

cu titlu de rambursare a împrumutului. Astfel, în cazul sumei respective nu există

gratuitate și, prin urmare, nici delapidare.

În acest context, acest contract exista la momentul luării sumei respective,

faptul declarării nulității ulterioare nu schimbă analiza juridico-penală a faptei.

Astfel, în esență, delimitarea samavolniciei de încălcarea normelor de drept

civil trebuie făcută luându-se în considerație două aspecte de maximă importanță:

1) atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor; 2) prezența

disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele.

Prin urmare, se atestă că nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, or, nu a fost

confirmată acțiunea de delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a

bunurilor altei persoane, încredințate în baza unui titlu, care a produs daune în

proporții deosebit de mari, nefiind demonstrată existența infracțiunii.

Conform normelor Codului de procedură penală și jurisprudenței CtEDO care

prevede că dacă din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că

inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost dedus judecății, în favoarea acestuia

operează principiul de drept „in dubio pro reo”, ce se regăsește în art. 6§2 din CEDO

și reflectă prezumția de nevinovăție

Ori, vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în

cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate,

fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat

răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală.

Totodată, sentința de condamnare se adoptă numai în condițiile în care, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblu de probe exacte.

Însă, suma de 38.329 lei (diferența dintre suma de 865.729 lei și suma de

827.400 lei) putea constitui sumă de restituire a împrumutului, iar probele

prezentate demonstrează că inculpatul a acordat multiple împrumuturi SRL „Lenard

Agro” și permit a concluziona că exista o asemenea posibilitate cu înalt grad de

probabilitate. Ori, acest dubiu, care este unul rezonabil, urmează a fi interpretat în

favoarea inculpatului.

5

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este contrară stării de fapt

stabilite în baza probelor administrate și contravine prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, potrivit căruia fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel a admis o eroare gravă, în decizie nefiind indicat niciun

motiv plauzibil care ar combate sau ar indica că în acțiunile inculpatului nu sunt

prezente elementele infracțiunii prevăzute la art. 191 alin. (5) Cod penal, nefiind

combătute motivele care au stat la baza emiterii sentinței de condamnare.

Din probele administrate nu rezultă careva dubii în probarea învinuirii, iar

motivarea instanței de apel reprezintă doar versiuni din oficiu, înaintate în favoarea

inculpatului, care nu au niciun suport probatoriu.

Ori, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost

dovedită pe deplin prin probele administrate.

În același timp, instanța de fond corect a constatat că obiectul material al

infracțiunii îl constituie mijloacele bănești provenite din vânzarea bunului ipotecat

care a fost înstrăinat și pe care, în virtutea funcției de administrator al SRL „Lenard

Agro”, inculpatul la 05.09.2011 i-a trecut la evidența companiei, ca împrumut

personal.

Deci, instanța de fond corect a constatat că acțiunile inculpatului întrunesc

latura obiectivă a infracțiunii prevăzută la art. 191 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel urma să pună la baza condamnării probele cercetate, care au

fost administrate procedural legal și nu pot fi apreciate altfel decât veridice.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar.

5.1. A declarat recurs ordinar și reprezentantul părții vătămate SRL „Lenard

Agro”, Moraru Vitalie, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că parcursul urmăririi penale, dar și în cadrul cercetării

judecătorești s-au acumulat mai multe probe decât cele indicate în rechizitoriu, iar

învinuirea se bazează pe coroborarea dintre declarațiile depuse de părți și probele

materiale, rezultate din expertize și concluziile experților, ce demonstrează că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de apel nu a dat nicio apreciere probelor în parte și nici în ansamblu,

nu a recunoscut și nu a declarat vreo probă a acuzării ca fiind nulă sau inadmisibilă,

ce conferă probelor administrate valoarea probatorie necesară pentru a fi pusă la baza

adoptării unei sentințe.

Mai mult, instanța de apel nu a indicat motivul respingerii probelor acuzării

după cum prescrie art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, or, aceste probe

demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, indicând

direct că anume el a săvârșit infracțiunea și nu există niciun dubiu ce urmează a fi

interpretat în favoarea lipsei în acțiunile acestuia a infracțiunii.

6

Totodată, în sensul probării vinovăției inculpatului sunt relevante concluziile

raportului de expertiză judiciară nr. 1958 din 21.11.2014.

Pe lângă aceasta, instanța de apel, în decizia adoptată, se referă la

samavolnicie, deci, în corespundere cu art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură

penală, introduce în sentința de achitare formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția

celui achitat.

Obiectul material al infracțiunii îl constituie mijloacele bănești provenite din

vânzarea bunului ipotecat care a fost înstrăinat și pe care, în virtutea funcției de

administrator al SRL „Lenard Agro”, inculpatul la 05.09.2011, i-a trecut la evidența

companiei, ca împrumut personal.

Ori, infracțiunea prevăzută la art. 191 Cod penal este o infracțiune materială

și se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală

de a se folosi sau a dispune ilegal de bunurile altuia la propria sa dorință.

Astfel, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de delapidare a averii

străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în baza unui

titlu, care a produs daune în proporții deosebit de mari s-a confirmat pe deplin.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. În corespundere cu art. 66 alin.

(1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, inculpatul are dreptul la apărare și dreptul

să știe pentru ce faptă este învinuit. Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional

al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la

momentul săvârșirii faptei. Conform art. 10 Cod penal, legea penală care înlătură

caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra

persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei

7

legi. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la

a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Conform art. 385

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează dacă trebuie reparată paguba materială atunci când nu a fost intentată

acțiunea civilă. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii

ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care

se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3., 39.,

41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în ordonanța de modificare a acuzării în ședința de judecată din

27.09.2018.

Ori, din fapta criminală descrisă în descriptiv ca fiind dovedită, că inculpatul:

„având scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, având scopul

delapidării bunurilor încredințate în administrare, a încheiat din numele SRL

„Lenard Agro”, contractul de creditare nr. CRI-938 din 18.11.2014, și a primit de

la BC „Comerț Bank” SA mijloace financiare sub formă de credit în sumă totală

de 2.797.460 lei.... Pentru primirea creditului conform contractului de creditare

nr. CRI-938 din 18.11.2014, au fost gajate bunurile imobile ce aparține lui Moraru

V., Mutaf V. și Mutaf E..., ulterior, prelungindu-și acțiunile sale infracționale,

Mitioglo V., în calitate de administrator al întreprinderii SRL „Lenard Agro”, prin

scrisoarea nr. 08-06/11 din data de 21.06.2011, a solicitat permisiunea băncii

înstrăinarea de către proprietarul Mutaf V. și Mutaf E. a bunului ipotecar...,

apartamentul nr. 61, ce aparținea soților Mutaf, a fost vândut la un preț de 808.000

lei, conform contractului de vânzare-cumpărare, prețul fiind mai mic decât prețul

de 827.400 lei, stabilit în p. 4.3. al contractului de ipotecă.., ulterior, contrar

obligațiunilor asumate, la 05 septembrie 2011, administratorul SRL „Lenard

Agro”, Mitioglo V., fără obținerea unui acord preliminar de la bancă contrar

prevederilor p. 3.1. p. p. i al Contractului de credit nr. CRI-938 din 18.11.2010, a

trecut la evidenta companiei înregistrarea de acordare în favoarea companiei a

împrumutului personal în sumă de 827.400..., de asemenea, în lipsa procesului-

verbal al Adunării generale a fondatorilor privind acordul la încheierea

contractului de împrumut cu Mitioglo V., contrar prevederilor art. 49 din Legea

8

RM privind societățile cu răspundere limitată, a fost întocmit contractul de

împrumut fără dobândă în sumă de 827.400 lei, semnat de către Mitioglo V. în

calitate de creditor și, totodată administratorul întreprinderii SRL „Lenard Agro”,

Mitioglo V. în calitate de debitor, pe o perioada de 36 luni, ce contravine planului

de conturi contabile al activității economico-financiare a întreprinderii nr. 174 din

25.12.1997, operațiunea de introducere a sumei de 808.000 lei proveniți din

vânzarea apartamentului ipotecat al familiei Mutaf, trebuia să fie reflectată în

evidența contabilă a SRL „Lenard Agro”, ca micșorarea datoriei față de BC

„Comerț Bank” SA și formarea datoriei față de Mutaf, în sumă de 808.000 lei,

suma obținută în urma vânzării apartamentului..., ulterior, în baza contractului

de împrumut din 05.09.2011, Mitioglo V. a ridicat din contul companiei SRL

„Lenard Agro”, suma de 865.729 în calitate de rambursare a împrumutului, prin

ce a adus întreprinderii un prejudiciu în proporții deosebit de mari..., astfel,

obiectul material al infracțiunii îl constituie mijloacele bănești, provenite din

vânzarea bunului ipotecat care a fost înstrăinat și pe care, în virtutea funcției de

administrator al SRL „Lenard Agro”, inculpatul la 05 septembrie 2011, i-a trecut

la evidența companiei, ca împrumut personal...” nu este clar pentru care acțiuni

concrete a fost condamnat inculpatul și cine sunt părțile vătămate – SRL „Lenard

Agro”, BC „Comerț Bank” SA, Moraru V., Mutaf V. sau Mutaf E.;

b) încadrând acțiunile inculpatului pe art. 191 alin. (5) Codul penal, ca

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințate în baza unui titlu, care a produs daune în proporții deosebit de mari,

instanța nu și-a argumentat soluția în coroborare cu prevederile art. 8 și 10 Cod

penal, ori, asemenea elemente calificative nu existau în dispoziția art. 190 Cod penal

la data când ar fi fost comisă infracțiunea, acestea fiind în vigoare din 17.08.2018.

Mai mult, instanța nu a descris, sub nicio formă, esența învinuirii - încredințate

în baza unui titlu.

Totodată, a omis că calificativul „încredințate în baza unui titlu” este unul

incomplet, deci absolut neclar, deoarece reprezintă doar o parte din cel prevăzut în

dispoziția normei vizate, lipsind restul: ...și cu un anumit scop.

c) nu a apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu circumstanțele de fapt și

de drept invocate în învinuire, nu a indicat motivele pentru care a respins probele și

versiunile apărării, inclusiv hotărârile date în procedura civilă, în care figurează și

părțile vizate în actul de învinuire;

d) concluzia divergentă că: „instanța nu reține argumentele acuzatorului de

stat privind dispunerea admiterii integrale a acțiunii civile. Or, reprezentantul

părții vătămate SRL „Lenard Agro” nu a înaintat acțiune civilă în cadrul procesului

penal, în sensul prevederilor art. 219, 221 Cod de procedură penală”, contravine

faptei constatate și prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

că la adoptarea sentinței, că instanța de judecată soluționează dacă trebuie reparată

paguba materială atunci când nu a fost intentată acțiunea civilă.

Pe lângă aceasta, în dispozitiv lipsește cu desăvârșire soluția în latura civilă.

9

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În conformitate cu

art. 394 alin. (1) pct. 1), alin. (3) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma

și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii. Partea descriptivă a

sentinței de achitare trebuie să cuprindă indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în

privința învinuitului a fost trimisă în judecată, enunțarea temeiurilor pentru achitarea

inculpatului, descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și

enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru

care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite introducerea

în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui

achitat. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile

de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, întemeiat casând sentința și rejudecând cauza potrivit regulilor generale,

conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) a constatat în descriptiv mai multe motive de achitare, care se contrazic

reciproc și generează diferite consecințe juridice, cum ar fi că: „urmează să fie

achitat din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, or, acuzarea nu a

prezentat instanței judecătorești nicio probă pertinentă, concludentă și verosimilă

ce ar demonstra delapidarea averii străine de către acesta, iar apărarea a

demonstrat prin probe contrariul situației expuse de acuzare, și anume lipsa

circumstanțelor că inculpatul ar fi delapidat mijloacele financiare ale SRL

„Lenard Agro”..., se atestă că nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, or, nu a fost

confirmată acțiunea de delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a

bunurilor altei persoane, încredințate în baza unui titlu, care a produs daune în

proporții deosebit de mari, nefiind demonstrată existența infracțiunii..., dacă din

10

probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit

fapta pentru care a fost dedus judecății.., vinovăția persoanei în săvârșirea faptei

se consideră dovedită numai în condițiile în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblu

de probe exacte”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpatul este achitat pe motiv

că: „nu sunt întrunite elementele infracțiunii”;

b) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în ordonanța de modificare a acuzării în ședința de judecată din

27.09.2018.

Mai mult, concluziile neclare și divergente că: „în esență, delimitarea

samavolniciei de încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută luându-se în

considerație două aspecte de maximă importanță: 1) atitudinea făptuitorului față

de faptul transmiterii lui a bunurilor; 2) prezența disponibilității efective a

făptuitorului de a-și executa angajamentele”, sunt fondate pe aspecte de drept

neimputate inculpatului prin actul de învinuire;

c) în descriptiv, ca în cazul sentinței de condamnare, a indicat că: „În rezultatul

probelor prezentate, Colegiul penal constată următoarele circumstanțe de fapt

(fapta comisă): Mitioglo V., deținând funcția de administrator al întreprinderii SRL

„Lenard Agro”, adresa juridică: XXXXXX XXX, ap. xx, XXXXXX în perioada

anului 2011, a încheiat din numele SRL „Lenard Agro”, contractul de creditare nr.

CRI-938 din 18.11.2014, și a primit de la BC „Comerțbank” SA mijloace financiare

sub formă de credit. Pentru primirea creditului conform contractului de creditare

nr. CRI-938 din 18.11.2014 sus-menționat, au fost gajate bunurile imobile în suma

totală de 3.170.450 lei, inclusiv apartamentul nr. 53, cu nr. cadastral

XXXXXXXXXXXX, ce aparține lui Moraru V. cu valoarea de gaj de 1.444.100 lei;

bunurile imobile (încăperi nelocative) cu nr. cadastral XXXXXXXXXXXX ce aparțin

lui Moraru V., cu valoarea de gaj 698.950 lei; apartamentul nr. 61 cu nr. cadastral

XXXXXXXXXXXX ce aparțin lui Mutaf V. și Mutaf E., situate pe adresa: XXXXXX,

XXXXXX, evaluate de părți la suma de 827.400 lei și gaj înregistrat a bunurilor

mobile - unitățile pentru creșterea porcinelor, situate pe adresa XXXXXX, XXXXXX,

evaluate de părți la suma de 200.000 lei.

Ulterior, Mitioglo V., în calitate de administrator al întreprinderii SRL

„Lenard Agro”, prin scrisoarea nr. 08-06/11 din data de 21.06.2011, a solicitat

permisiunea băncii înstrăinarea de către proprietarul Mutaf V. și Mutaf E. a bunului

ipotecar cu nr. cadastral XXXXXXXXXXXX la prețul de 827.400 lei, în scopul

utilizării pentru rambursarea soldului creditului obținut conform contractului de

credit nr. CRI-938 din 18.11.2010. La 10 august 2011, banca a dat acord scris (cu

nr. FI/02-103/1 din 10.08.2011) la prețul de gaj nu mai puțin de 827.400 lei pentru

apartamentul menționat, care aparținea cu drept de proprietate privată lui Mutaf E.

și Mutaf V. și îndreptarea mijloacelor obținute spre rambursarea creditului. La 05

septembrie 2011, în baza autorizației scrise a băncii, apartamentul nr. 61,

aparținând soților Mutaf, a fost vândut la prețul de 808.000 lei, conform

contractului de vânzare-cumpărare, prețul fiind mai mic decât prețul de 827.400 lei,

stabilit în p. 4.3. al contractului de ipotecă din 06.12.2010, încheiat între BC

„Comerțbank” SA și Mutaf V., Mutaf E., același preț fiind indicat și în acordul scris

11

al Băncii privind înstrăinarea apartamentului soților Mutaf nr. FI/02-103/1 din

10.08.2011.

Ulterior, administratorul SRL „Lenard Agro”, Vladimir M. a trecut la

evidența companiei înregistrarea de acordare în favoarea companiei a

împrumutului personal în sumă de 827.400 lei, pe care în aceeași zi i-a transferat în

numerar în baza ordinului de încasare a numeralului nr. 296029 din 05.09.2011, la

BC „Comerțbank” SA în contul rambursării parțiale a creditului.

De asemenea, la 05 septembrie 2011, a fost întocmit contractul de împrumut

fără dobândă în sumă de 827.400 lei, semnat de către Mitioglo V., în calitate de

creditor și totodată administratorul întreprinderii SRL „Lenard Agro”, Mitioglo V.,

în calitate de debitor, pe o perioada de 36 luni. Ulterior, în baza contractului de

împrumut din 05.09.2011 Mitioglo V. a ridicat din contul companiei SRL „Lenard

Agro” suma de 865.729 în calitate de rambursare a împrumutului”.

Însă, în dispozitiv s-a contrazis dispunând achitarea inculpatului;

c) nu a apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu circumstanțele de fapt și

de drept invocate în învinuire, nu a indicat motivele pentru care a respins probele

acuzării.

Totodată, concluziile neclare și divergente că: „potrivit deciziei Curții

Supreme de Justiție nr. 2ra-22/2017 din 17.01.2018, la 05 septembrie 2011, între

Mitioglo V., în calitate de împrumutător și SRL „Lenard Agro”, în calitate de

împrumutat, reprezentată de administratorul Mitioglo V., a fost încheiat contractul

de împrumut, în temeiul căruia împrumutătorul a dat cu împrumut suma de 827.400

lei, pe un termen de 36 luni. În aceeași zi, SA „Comerț Bank” a primit de la Mitioglo

V., ca persoană fizică, suma de 827.400 lei pentru stingerea parțială a creditului,

fapt confirmat prin ordinul de încasare a surselor bănești în numerar nr. 296029

din 05.09.2011. Asemenea constatarea efectuată printr-un act judecătoresc

irevocabil indică că, la momentul indicat în rechizitoriu, inculpatul avea un drept

de creanță. Ori, inculpatul a dat cu împrumut societății comerciale suma de 827.400

lei și, ulterior, a luat suma de bani cu titlu de rambursare a împrumutului. Astfel, în

cazul sumei respective nu există gratuitate și, prin urmare, nici delapidare. În acest

context, acest contract exista la momentul luării sumei respective, faptul declarării

nulității ulterioare nu schimbă analiza juridico-penală a faptei. Însă, suma de

38.329 lei (diferența dintre suma de 865.729 lei și suma de 827.400 lei) putea

constitui sumă de restituire a împrumutului, iar probele prezentate demonstrează

că inculpatul a acordat multiple împrumuturi SRL „Lenard Agro” și permit a

concluziona că exista o asemenea posibilitate cu înalt grad de probabilitate. Ori,

acest dubiu, care este unul rezonabil, urmează a fi interpretat în favoarea

inculpatului”, nu corespunde exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură

penală, privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.

12

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei contestate,

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vladislav Harti și de reprezentantul părții vătămate

„Lenard Agro”, Moraru Vitalie, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 octombrie 2019, în privința inculpatului Mitioglo Vladimir

XXXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 20

noiembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

Victor Burduh

13