1ra-726/2020 — art. 332 alin. 1 CP

1ra-726/2020 — art. 332 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-726/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecători: Toma Nadejda, Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către inculpatul Zansir Alexandru, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2019 și a sentinței

Judecătoriei Orhei (sediul Central) din 26 iunie 2019, în cauza penală în

privința lui

Zansir Alexandru XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 02.03.2018 – 26.06.2019

instanța de apel: 19.07.2019 – 02.10.2019

instanța de recurs: 09.01.2020 – 21.10.2020

A C O N S T A T A T :

Zansir Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 332

alin. (1) Cod penal.

În baza art. 60 Cod penal, a fost încetat procesul penal în privința lui

Zansir Alexandru, din motiv că a intervenit termenul prescripției tragerii la

răspundere penală.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea din contul lui Zansir Alexandru în beneficiul statului a sumei de

3 717,75 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru instrumentarea

cauzei penale la etapa urmăririi penale.

Zansir Alexandru, activând în funcția de șef al Secției psihiatrie bărbați nr. 4 a

XXXXX, fiind astfel persoană publică, în perioada 02 iunie 2016 – 11 iunie 2016,

din interes material, exprimat prin acceptarea și primirea, la data de 01 iunie

2016 de la pacientul Cristea Valeriu, a mijloacelor bănești în sumă de 400 lei,

pentru permisiunea de a pleca din spital și a se deplasa la domiciliul din s.

XXXXX, XXXXX, a scris, în calitate de medic curant, în fișa medicală a bolnavului

de staționar nr. 583, care este document oficial, potrivit căruia Cristea Valeriu

a fost internat la data de 24 mai 2016 cu diagnosticul „XXXXX”, date vădit false

1

privind consultarea și acordarea asistenței medicale pentru zilele de 02, 03 și

07 iunie 2016, deși începând cu data de 01 iunie 2016, acesta a părăsit spitalul

și s-a aflat în s. XXXXX, XXXXX, iar la data de 11 iunie 2016, ziua în care Cristea

Valeriu a comis infracțiunea de violență în familie care a provocat decesul fiului

minor Cristea Valerian, a făcut mențiuni despre externarea pacientului din

spital.

Acțiunile lui Zansir Alexandru, au fost încadrate în baza art. 332 alin. (1)

Cod penal, înscrierea de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor

date vădit false, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din interes material.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie confiscat în contul statului,

conform prevederilor art. 106 alin. (1), (2) lit. b) Cod penal, de la

Zansir Alexandru, contravaloarea sumei de 400 lei, ca bani rezultați din

infracțiune.

3.1. În motivarea apelului a indicat, că potrivit actului de învinuire,

Zansir Alexandru a acceptat și a primit mijloace bănești în sumă de 400 lei, de

la pacientul Cristea Valeriu. Contravaloarea bunului rezultat din infracțiune

urmează a fi confiscată în conformitate cu art. 106 alin. (1), (2) lit. b) Cod penal.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de sub învinuirea

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal.

4.1. În motivarea apelului, inculpatul a menționat că:

- nu a comis infracțiunea incriminată, fapt ce se confirmă prin probele

video deținute de inculpat din data de 01 iunie 2016, dar care nu au fost

examinate în prima instanță;

- lipsa însemnărilor, descrierii stărilor psihice ale pacienților în fișele

medicale în ziua de 01 iunie 2016, precum și lipsa semnăturilor în careva

documente medicale, confirmă faptul că în acea zi a lipsit de la locul de muncă;

- declarațiile martorului Guzun Ilie potrivit cărora nu l-a văzut pe

inculpat la serviciu, pot fi confirmate și de către alți colaboratori, iar ziua de

01 iunie 2016, a fost declarată zi de odihnă de către administrația XXXXX;

- lipsa orelor de muncă în tabelele medicilor și a surorilor pentru

proceduri din 01 iunie 2016, la fel atestă lipsa sa de la locul de muncă.

- nevinovăția sa se probează și prin declarațiile martorului

Cristea Valeriu, care la ședința de judecată a negat faptul că a înmânat sume

bănești medicului curant, faptul că a negat declarațiile făcute anterior la

Penitenciarul or. Bălți, pacientul nu cunoaște medicul curant, precum și faptul

că cumnatul XXXXX nu a vizitat medicul la data de 01 iunie 2016;

- înscrierea în fișa medicală a pacientului Cristea Valeriu s-a făcut fără

careva interes material sau personal și doar în scopul formării corecte al

documentului medical;

2

- contactul telefonic al medicului curant către pacient din data de

02 iunie 2016, confirmă faptul că pacientul nu a fost eliberat de către medic, or,

apelul a fost efectuat în scopul mustrării pacientului care a evadat prin

înșelarea personalului și reîntoarcerea de urgență în spital.

02 octombrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat,

admis apelul declarat de către procuror, cu casarea parțială a sentinței primei

instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a fost dispusă confiscarea de la Zansir Alexandru în beneficiul

statului, contravaloarea mijloacelor bănești în sumă de 400 (patru sute) lei.

În rest, dispozițiile sentinței, au fost menținute.

5.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a reținut că, prima

instanță, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin

prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a

stabilit o corectă situație de fapt, reținând în sarcina inculpatului

Zansir Alexandru încadrarea juridică corespunzătoare, și anume în baza

art. 332 alin. (1) Cod penal, fals în acte publice, adică înscrierea de către o

persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, dacă aceste

acțiuni au fost săvârșite din interes material.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că, vina inculpatului

Zansir Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1)

Cod penal, se dovedește prin cumulul de probe administrate, și anume prin

declarațiile martorilor și probele scrise cercetate din materialele dosarului,

care coroborează între ele și demonstrează incontestabil vina inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la argumentele invocate de către inculpat, instanța de apel a

precizat că acestea nu-și găsesc confirmarea în starea de fapt a cauzei penale,

or, în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe pertinente,

concludente, veridice și utile, care demonstrează în totalitate vinovăția

inculpatului Zansir Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332

alin. (1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului

Zansir Alexandru întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 332 alin. (1) Cod penal, apreciind critic argumentele inculpatului prin

care a negat comiterea infracțiunii incriminate și că de fapt nu a primit careva

mijloace financiare de la Cristea Valeriu pentru a-l externa înainte de termenul

indicat, or, acuzarea a administrat și prezentat un ansamblu de probe

pertinente și concludente, care combat versiunea apărării, și anume declarațiile

martorilor Cristea Valeriu, XXXXX, care coroborează cu materialele scrise de la

faza urmăririi penale.

Instanța de apel a subliniat că, inculpatul Zansir Alexandru a fost în

imposibilitate să explice careva aspecte esențiale, cum ar fi modalitatea

3

evadării și nedenunțarea acestui fapt la organele de poliție, chiar dacă acesta a

indicat, că somarea organelor de poliție în caz de evadare este obligatorie și

astfel de cazuri de evadare se înregistrează în registrul de evidență, în contextul

în care inculpatul Zansir Alexandru a comunicat că astfel de cazuri se

înregistrează într-un registru special, fiind comunicate șefului Spitalului și

discutate la volante, fapt care nu a avut loc, or, inacțiunile inculpatului denotă

existența unui motiv, și anume, de a ascunde lipsa pacientului din spital,

deoarece inculpatul Zansir Alexandru, a fost persoana care i-a permis lui

Cristea Valeriu să părăsească spitalul benevol, fără a exista de fapt o evadare

propriu zisă, acțiuni care conform declarațiilor martorilor acuzării relatate în

ședința de judecată, au fost condiționate de interesul material al acestuia.

Prin urmare, instanța de apel a evidențiat că declarațiile martorului

Guzun Ilie exclud poziția apărării precum că s-au semnalat cazuri de evadare și

anterior, și faptul că pacienții ar avea acces liber să iasă în afara teritoriului

spitalului.

Argumentele inculpatului Zansir Alexandru precum că nu a primit careva

mijloace materiale de la Cristea Valeriu cu scopul de a-i permite să părăsească

spitalul, instanța de apel le-a apreciat critic, deoarece potrivit declarațiilor

martorului XXXXX, se atestă că Cristea Valeriu a transmis suma de 400-500 lei

inculpatului la spital, iar peste o oră acesta a venit cu bicicleta la terenul pe care

îl prelucra și a comunicat că banii care i-a transmis 400-500 lei, au fost

transmiși medicului pentru a-i permite să plece acasă.

Instanța de apel a reținut că potrivit fișei medicale nr. 543, care a fost

recunoscută și anexată la cauza penală, în calitate de corp delict, s-a demonstrat

faptul că de către inculpatul Zansir Alexandru, a fost săvârșit un fals în acte

publice, iar în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că datele

privind consultarea și acordarea asistenței medicale pacientului

Cristea Valeriu, introduse în fișa medicală au fost efectuate ulterior datei când

acesta a părăsit spitalul, conducându-se la descrierea stării pacientului din

02, 03, 07 și 11 iunie 2016, după starea care o avea la 31 mai 2016.

Instanța de apel a conchis, că simpla negare a inculpatului în sensul că

faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, deoarece nu a prezentat

probe ori nu a invocat împrejurări credibile pentru a răsturna probele prezente

la materialele cauzei penale, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul

Zansir Alexandru, nu echivalează cu achitarea acestuia în contextul în care

există probe pertinente și concludente care în ansamblul lor, din punct de

vedere al coroborării, dovedesc vinovăția lui în comiterea infracțiunii

incriminate.

Cu referire la argumentele acuzării, instanța de apel a indicat că la

trecerea forțată a corpurilor delicte în proprietatea statului, instanța de

judecată urmează să verifice această situație prin prisma principiilor elaborate

de jurisprudența Curții Europene, și anume dacă o așa imixtiune în dreptul la

proprietate este prevăzută de lege, dacă urmărește un scop legitim, este

4

necesară într-o societate democratică și dacă este proporțională cu

circumstanțele cauzei, cerințele generale ale societății, coroborate cu cerințele

de a proteja drepturile de proprietate.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Zansir Alexandru a comis

infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, adică falsul în acte

publice, după semnele înscrierea de către o persoană publică, în documentele

oficiale a unor date vădit false, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din interes

material, iar inculpatul Zansir Alexandru a acceptat și a primit mijloace bănești

în sumă de 400 lei, de la pacientul Cristea Valeriu.

Prin urmare, în temeiul art. 106 Cod de procedură penală, instanța de

apel a dispus confiscarea de la inculpatul Zansir Alexandru în beneficiul

statului, contravaloarea mijloacelor bănești în sumă de 400 lei, ca fiind bunuri

rezultate din infracțiune.

declararea recursului din cele conținute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitând

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat din motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

6.1. În argumentarea recursului a menționat că:

- la volanta din 02 iunie 2016, a aflat despre faptul că Cristea Valeriu a

părăsit spitalul, din care motiv l-a telefonat pe acesta și i-a comunicat ca să

revină în spital, la care Cristea Valeriu, a răspuns că revine peste două zile după

ce termină lucrările gospodărești;

- la data de 01 iunie 2016, în ziua când a plecat pacientul Cristea Valeriu

din secție, nu era în serviciu, deoarece a fost declarată zi de odihnă, fiind ziua

internațională a copilului, iar lipsa orelor de muncă din tabelul de muncă

confirmă acest fapt;

- probele video confirmă prezența sa la manifestarea organizată cu

prilejul zilei internaționale a copilului împreună cu familia, în piața Vasile Lupu

Orhei, precum și faptul că a lipsit de la serviciu la data de 01 iunie 2016, din

care motiv a înaintat un demers instanței de judecată privind anexarea la dosar

a acestor probe, însă acesta a fost respins;

- declarațiile martorului Guzun Ilie, potrivit cărora nu i s-a comunicat

despre plecarea pacientului Cristea Valeriu din secție, greșit au fost apreciate

de către instanța de judecată, deoarece martorul Guzun Ilie s-a prezentat la

serviciu la data de 01 iunie 2016, ora 08:00, unde s-a aflat timp de două ore, iar

ulterior a înțeles că este zi de odihnă;

- atât instanța de fond, precum și instanța de apel, nu au stabilit motivul

înscrierii datelor în fișa de boală a bolnavului Cristea Valeriu, deoarece a

explicat instanței de judecată, că a completat fișa medicală în privința

bolnavului Cristea Valeriu pentru a nu prejudicia instituția medicală, din motiv

că pacientul până la plecare, s-a aflat la tratament intensiv și alimentar, inclusiv

5

cu cazare timp de 8 zile, cauzând instituției cheltuieli financiare, or în cazul

anulării fișei medicale mai devreme de 16 zile (caz tratat), instituția ar fi

suportat cheltuieli care se reflectă și asupra salarizării personalului medical;

- prin însemnările efectuate în fișa medicală, nu a urmărit scopul de

profit material, acesta fiind un scop de serviciu și formării corecte a

documentației medicale, precum și de a nu prejudicia instituția medicală;

- nu pot fi reținute declarațiile martorului XXXXX, potrivit cărora i-a dat

lui Cristea Valeriu 400-500 lei, iar ulterior ultimul i-a comunicat că banii au fost

transmiși medicului pentru eliberarea sa, deoarece în cadrul ședinței de

judecată, Cristea Valeriu a declarat că nu își amintește ce a făcut cu banii luați

de la XXXXX, din motiv că se simțea rău în acel moment;

- potrivit probelor cercetate în cadrul ședinței de judecată s-a constatat

că învinuirea este bazată doar pe declarațiile martorului XXXXX, care a declarat

că nu cunoaște medicul curant, iar în ziua de 01 iunie 2016, nu a văzut medicul

în cadrul secției;

- Cristea Valeriu a declarat în cadrul ședinței de judecată că nu a

transmis careva sume de bani medicului curant, precum și faptul că nu cunoaște

despre ceea ce a relatat martorul XXXXX;

- nu pot fi luate în considerație declarațiile martorului XXXXX potrivit

cărora Zansir Alexandru a primit bani de la Cristea Valeriu, deoarece acestea nu

se bazează pe careva probe concrete, fiind doare presupuneri;

- pentru înscrierile efectuate în fișa medicală a pacientului

Cristea Valeriu, a fost tras la răspundere disciplinară de către administrația

XXXXX.

prin care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat,

întrucât motivele invocate în recurs au constituit obiect de examinare în

instanța de apel, iar dezacordul în privința aprecierii probelor, nu poate fi temei

pentru reexaminarea cauzei, or, instanța de apel a respectat prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, motivându-și soluția și pronunțându-se

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

materialelor cauzei, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

6

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând conținutul recursului, Colegiul penal reține că de către

recurent nu a fost indicat nici unul din temeiurile pentru recurs prevăzute la

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Totodată, reieșind din esența argumentelor expuse de către inculpatul-

recurent, care susține nevinovăția sa, solicitând achitarea din motiv că nu a avut

intenția de a comite infracțiunea incriminată, astfel în speță lipsește latura

subiectivă a componenței de infracțiune prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod

penal, Colegiul penal conchide că această poziție se circumscrie temeiului

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

Având în vedere examinarea recursului prin prisma temeiului de casare

menționat, Colegiul penal amintește, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

La caz, potrivit sentinței primei instanțe, Zansir Alexandru a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 332 alin. (1) Cod penal - înscrierea

de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, dacă

aceste acțiuni au fost săvârșite din interes material, soluție care a fost menținută

în această parte și de către instanța de apel.

Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat de către inculpat, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit

prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel

trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

7

Colegiul penal consideră, că argumentele aduse de recurent în susținerea

solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de apel, și asupra

acestora instanța s-a expus în mod întemeiat, dând apreciere probelor în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor probelor

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o concluzie

corectă privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de fals în acte

publice.

Cu referire la argumentele inculpatului prin care se invocă lipsa intenției

de a comite infracțiunea incriminată, Colegiul penal reține ca fiind întemeiate

constatările instanței de apel cu referire la faptul că intenția de a comite falsul

în fișa medicală nr. 543, rezultă din însuși depozițiile inculpatului, care a

recunoscut că, datele privind consultarea și acordarea asistenței medicale

pacientului Cristea Valeriu, au fost introduse în fișa medicală ulterior datei când

acesta a părăsit spitalul, conducându-se la descrierea stării pacientului din

02, 03, 07 și 11 iunie 2016, după starea care o avea la 31 mai 2016.

Mai mult, Colegiul penal atestă că inculpatul pe parcursul judecării cauzei

a fost în imposibilitate să explice careva aspecte esențiale, cum ar fi modalitatea

evadării și nedenunțarea acestui fapt la organele de poliție, care este

obligatorie, evadarea pacientului din spital urmând a fi înregistrată în registrul

de evidență, fapt care nu a avut loc, or, inacțiunile inculpatului denotă existența

intenției de a ascunde lipsa pacientului din spital, deoarece inculpatul

Zansir Alexandru, a fost persoana care i-a permis lui Cristea Valeriu să

părăsească spitalul contra sumei de 400 lei, fără a exista de fapt o evadare

propriu zisă, fapt constatat de către instanța de apel din declarațiile martorului

XXXXX.

În același context, Colegiul penal consideră necesar de a menționa, că

potrivit prevederilor art. art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în modul

propus de către recurent, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub

aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de

recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată

de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

În concluzie Colegiul penal atestă, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419

8

Cod de procedură penală, iar temeiul prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului.

Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare,

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul inculpatului urmează a

fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Zansir Alexandru XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 octombrie 2019, în propria cauză penală, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Guzun Ion

9