1ra-2010/2020 — art. 27, 190 alin. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27, 190 alin. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-2010/2020 — art. 27, 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-2010/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
18 noiembrie 2020 mun. Chișină
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Catan Liliana
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Sicinski Constantin în numele lui Cușnir Leonid, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09
decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe
Cușnir Igor Xxxxx, născut la xxxxx, originar din or.
Xxxxx, domiciliat în mun. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 21.05.2012-10.12.2013
21.07.2014-28.04.2015
instanța de apel: 13.03.2014-24.04.2014
04.09.2015-09.12.2016
instanța de recurs: 28.07.2016 - 14.03.2017
17.09.2020-18.11.2020
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10 decembrie 2013,
Cușnir Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 196 alin. (4) Cod
penal, la amendă în mărime de 1500 unități convenționale, în sumă de 30000 lei.
A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Zgardan
Anatolie, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în
ordinea procedurii civile.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat că, inculpatul Cușnir Igor
este învinuit de faptul, că la 16 ianuarie 2008, prin participație simplă cu Cușnir
Leonid, aflându-se în Piața Auto Pruncul, urmărind scopul dobândirii ilicite a
autocamionului model „MAN TGA”, n/î XXXXX, profitând de faptul că, se
cunoșteau de aproximativ 10 ani cu Zgardan Anatolie, invocând pretextul achitării
costului autocamionului de 55000 euro, într-o perioadă de 1 an, prin înșelăciune și
abuz de încredere, acționând cu intenție directă, s-au deplasat la Biroul de
Înregistrare a autovehiculelor nr. 5, amplasat pe adresa str. Muncești, 121 A, mun.
Chișinău, unde au înregistrat autocamionul menționat pe numele lui Cușnir Leonid,
1
fiul lui Igor, însușind astfel bunul dobândit ilicit, iar costul autocamionului nu l-a
achitat, cauzându-i părții vătămate Zgardan Anatolie prejudiciu material în proporții
deosebit de mari, care la cursul oficial de schimb al BNM constituie 922350 lei.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către:
3.1 Procuror, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin
care Cușnir Igor să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod
penal, la 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de
dreptul de a exercita activitate de antreprenoriat pe termen de 5 ani.
3.2 Avocatul Vicol Ion în numele inculpatului, solicitând casarea acesteia și
pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece în acțiunile inculpatului nu se conțin
elementele infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal.
3.3 Partea vătămată Zgardan Anatolie, solicitând casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cușnir Igor să fie recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la pedeapsa prevăzută de sancțiunea
normei citate, cu admiterea acțiunii civile și încasarea de la Cușnir Igor în beneficiul
părții vătămate suma prejudiciului cauzat de 100000 euro.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24.04.2014, au
fost admise apelurile, fiind casată sentința și dispusă rejudecarea cauzei de către
prima instanță.
La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut, că potrivit procesului-
verbal al ședinței de judecată în prima instanță din 29.10.2013, ultimul cuvânt a
inculpatului a avut loc în lipsa avocatului acestuia și a interpretului (f.d. 72, vol. II),
astfel fiind încălcate prevederile art. art. 16 alin. (2), 17, 66 alin. (2) pct. 12), 69, 85, 322
Cod de procedură penală.
La pronunțarea sentinței, prima instanță nu a acordat deplină eficiență
prevederilor art. art. 388 alin. (1), 340 Cod de procedură penală.
La dosar nu sunt date despre pronunțarea sentinței integrale, iar inculpatul,
avocatul Vicol Ion și partea vătămată au comunicat, că nu au participat la
pronunțarea sentinței din motiv că nu au fost informați.
În procesul-verbal al ședinței de judecată din 10.12.2013 a fost scris „conform art.
384 Cod de procedură penală, completul revine în sala ședințelor judiciare și pronunță
dispozitivul sentinței”, însă la materialele cauzei nu există dispozitivul (f.d. 81, vol. II),
mai mult, în procesul-verbal al ședinței de judecată în prima instanță, nu este
mențiunea despre soluționarea cauzei și despre pronunțarea sentinței motivate.
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 aprilie 2015, Cușnir
Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, la
amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, în sumă de 20000 lei.
A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Zgardan
Anatolie, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în
ordinea procedurii civile.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat că, inculpatul Cușnir Igor
este învinuit în faptul, că la 16.01.2008, prin participație simplă cu Cușnir Leonid,
2
aflându-se în Piața Auto Pruncul, urmărind scopul dobândirii ilicite a
autocamionului model „MAN TGA”, n/î XXXXX, profitând de faptul că, se
cunoșteau de aproximativ 10 ani cu Zgardan Anatolie, invocând pretextul achitării
costului autocamionului de 55000 euro într-o perioadă de 1 an, prin înșelăciune și
abuz de încredere, acționând cu intenție directă, s-au deplasat la Biroul de
Înregistrare a autovehiculelor nr. 5, amplasat pe adresa str. Muncești, 121 A, mun.
Chișinău, unde au înregistrat autocamionul menționat pe numele lui Cușnir Leonid,
fiul lui Igor, însușind astfel bunul dobândit ilicit, iar costul autocamionului nu l-a
achitat, cauzându-i părții vătămate Zgardan Anatolie prejudiciu material în proporții
deosebit de mari, care la cursul oficial de schimb al BNM constituie 922350 lei.
Sentința fost atacată cu apeluri, de către:
7.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri
prin care Cușnir Igor să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5)
Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea
de dreptul de a desfășura activități economice pe termen de 5 ani.
În motivarea cerințelor a invocat următoarele aspecte:
- în ședința de judecată, acuzarea de stat a prezentat probe suficiente că
camionul a ieșit din posesia părții vătămate Zgardan Anatolie și a fost transmis lui
Cușnir Igor și Cușnir Leonid, fapt acceptat de către prima instanță;
- faptul transmiterii camionului către inculpat și fiul său Cușnir Leonid mai este
dovedit și prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15.12.2010, prin
această hotărâre, instanța de judecată, în cadrul procesului civil, a decis transmiterea
camionului către Zgardan Anatolie, prin posesia lui Cușnir Leonid;
- prima instanță urma să ia în considerație faptul că, transmiterea camionului
către Cușnir Igor și Cușnir Leonid nu s-a făcut doar cu scopul folosirii lui Cușnir Igor
și Cușnir Leonid de camion, dar a fost translativă de proprietate, întrucât dreptul de
proprietate asupra camionului a trecut de la Zgardan Anatolie către firma
administrată de Cușnir Leonid și Cușnir Igor și acest fapt este dovedit prin
mențiunile efectuate de către Biroul de înmatriculare a transporturilor care se
regăsesc în materialele cauzei penale și sunt confirmate prin declarațiile martorului
Sîrbu Veaceslav care a efectuat reînmatricularea camionului;
- argumentele primei instanței referitor la faptul că Cușnir Igor nu a avut
intenția de a însuși camionul sunt neîntemeiate, deoarece anume fiul său a fost
persoana care a dobândit dreptul de a administra camionul, având și dreptul de
dispoziție asupra acestuia;
- transmiterea camionului a fost efectuată cu condiția achitării de către Cușnir
Igor și Cușnir Leonid a sumei de 55000 euro lui Zgardan Leonid, respectiv, a fost
întocmit un contract de vânzare-cumpărare care este translativ de proprietate;
- din materialele cauzei penale rezultă că, camionul a intrat în posesia lui Cușnir
Leonid, fiind semnat în acest sens și un act de predare-primire;
- prima instanță urma să țină cont și de faptul că, Cușnir Igor, având intenția de
a dobândi ilegal, din start, bunurile părții vătămate, nu a întreprins nimic pentru a
3
întoarce banii, ceea ce demonstrează că inculpatul avea o stare financiară destul de
precară și nu avea posibilitatea să-și execute obligația de a transmite banii.
7.2 Avocatul Vicol Ion în numele inculpatului, solicitând casarea acesteia și
pronunțarea unei hotărâri de achitare, din lipsa în acțiunile inculpatului a
elementelor infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal.
În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:
- prima instanță incorect a stabilit starea de fapt, a dat apreciere juridică
incorectă probelor administrate, calificând fapta în baza art. 196 alin. (4) Cod penal;
- în cadrul ședinței preliminare, partea apărării a înaintat cerere formulată în
baza art. 345 alin. (4) Cod de procedură penală, care cuprinde în sine elemente de
recunoaștere a nulității actelor procedurale, încălcarea dreptului la apărare, la
interpret, excluderea din listă a probelor.
La această etapă, prima instanță prin încheiere a indicat că, cererea apărării va
fi soluționată prin sentință, iar potrivit sentinței, prima instanță nu a reținut, nu a
supus analizei argumentele invocate de partea apărării, nu a motivat soluția în raport
cu poziția promovată în proces;
- potrivit sentinței, prima instanță nu a probat, or, în materialele cauzei lipsesc
probe privitor la prejudiciul material, adică lipsa prejudiciului realizat prin profit,
acesta nu a fost confirmat în contextul cerințelor pentru recunoașterea vinovăției
inculpatului Cușnir Igor, de cauzare a prejudiciului material în această ordine;
- în susținerile verbale, apărarea a solicitat achitarea lui Cușnir Igor fiind
invocate încălcările de procedură, care sunt suficiente pentru adoptarea sentinței de
achitare;
- termenul limită de punere sub învinuire a inculpatului a expirat la 3 luni;
- apărarea a solicitat excluderea din cauza penală potrivit art. 94 alin. (8) Cod de
procedură penală a raportului de expertiză nr. 2683 din 25.11.2011;
- prin esența stării de fapt examinate, la baza raporturilor între părțile Cușnir
Leonid și Zgardan Anatolie au fost stabilite relații de ordin civil, care cad sub
incidența soluționării ca raporturi exclusive de ordin civil.
7.3 Partea vătămată Zgardan Anatolie, solicitând casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cușnir Igor să fie recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la pedeapsa prevăzută de sancțiunea
normei citate, cu admiterea acțiunii civile și încasarea de la Cușnir Igor în beneficiul
părții vătămate suma prejudiciului cauzat de 100000 euro.
În motivarea cerințelor a invocat următoarele aspecte:
- prima instanță nu a dat apreciere corectă și justă probelor acumulate de
organul de urmărire penală, recalificându-i acțiunile în baza art. 196 alin. (4) Cod
penal;
- reieșind din faptul că, inculpatul nu-și recunoaște vina în însușirea prin
înșelăciune și abuz de încredere a bunului părții vătămate, atitudinea neglijentă,
iresponsabilă atât față de bunul pe care l-a avut în posesie, cât și față de partea
vătămată, căreia nu i-a recuperat prejudiciul material cauzat prin comportamentul
4
ilicit, atitudinea față de ordinea și organele de drept prin eschivarea de la executarea
obligațiilor asumate, sancțiunea stabilită de prima instanță este prea blândă în
coraport cu infracțiunea săvârșită de Cușnir Igor.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie
2015, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Vicol Ion în numele
inculpatului și admise apelurile declarate de procuror și de partea vătămată Zgardan
Anatolie, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care Cușnir Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat
în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar
de tip închis, cu privarea de dreptul de a desfășura activități economice pe termen
de 3 ani. Totodată, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Zgardan Anatolie a
fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se
pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt, că la 16 ianuarie
2008, Cușnir Igor, prin participație simplă cu Cușnir Leonid, aflându-se în Piața Auto
Pruncul, urmărind scopul dobândirii ilicite a autocamionului model „MAN TGA”,
n/î XXXXX, profitând de faptul că, se cunoșteau de aproximativ 10 ani cu Zgardan
Anatolie, invocând pretextul achitării costului autocamionului de 55000 euro într-o
perioadă de 1 an, prin înșelăciune și abuz de încredere, acționând cu intenție directă,
s-au deplasat la Biroul de Înregistrare a autovehiculelor nr. 5 amplasat pe adresa str.
Muncești, 121 A, mun. Chișinău, unde au înregistrat autocamionul menționat pe
numele lui Cușnir Leonid, fiul său, însușind astfel bunul dobândit ilicit, iar costul
autocamionului nu l-a achitat, cauzându-i părții vătămate Zgardan Anatolie o daună
materială în proporții deosebit de mari, care la cursul oficial de schimb al BNM
constituie 922350 lei.
Astfel, instanța de apel a reținut, că inculpatul Cușnir Igor a realizat latura
obiectivă a infracțiunii de escrocherie prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal și vina
ultimului de săvârșirea acesteia, a fost confirmată prin următoarele probe:
declarațiile părții vătămate Zgardan Anatolie (f.d. 16-18, vol. III); martorilor Leșcenco
Serghei (f.d. 19-21, vol. III); Cirimpei Alen (f.d. 22-23, vol. III); Sîrbu Veaceslav (f.d.
24, vol. III); Cușnir Irina (f.d. 29-31, vol. III); Șveț Roman (f.d. 28, vol. III); ordonanța
și procesul-verbal de ridicare din 27.04.2011 (f.d. 65, 66, vol. I); ordonanța de ridicare
din 13.12.2011 (f.d. 174, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 23.11.2011 (f.d. 178-
179, vol. I); raportul de expertiză nr. 2683 din 12.12.2011 (f.d. 184-192, vol. I).
În opinia instanței de apel, prima instanță a comis erori de drept la
compartimentul aprecierii circumstanțelor de fapt și de drept privind învinuirea
înaintată inculpatului Cușnir Igor, precum și încadrării juridice a acțiunilor
inculpatului, mai mult, prima instanță greșit a statuat asupra faptului că, procurorul
nu a dovedit faptul dobândirii ilicite de către Cușnir Igor a averii prin careva acte de
înșelăciune și abuz de încredere a proprietarului Zgardan Anatolie, iar intenția
directă a inculpatului de a sustrage camionul, ca caracteristică a laturii subiective a
escrocheriei nu a fost dovedită.
5
Făcând trimitere la prevederile art. art. 99 alin. (1), 157 alin. (1), (2) Cod de
procedură penală, instanța de apel având la bază ordonanța procurorului din
07.11.2011 (f.d. 142, vol. I), a dat o nouă apreciere probelor administrate în speță.
Careva probe concludente, care să confirme faptul vânzării de către SRL
„Adirun Com” cet. Cușnir Leonid a autocamionului nominalizat și a remorcii model
„Fruehauf TF 34C1” precum și transmiterii banilor pentru bunurile cumpărate,
pârâtul Cușnir Leonid în ședința de judecată nu a prezentat.
De asemenea, pârâtul Cușnir Leonid în ședința de judecată nu a prezentat
probe, care să confirme faptul că, a fost împuternicit de către SRL „Adirun Com ” să
realizeze bunurile mobile enunțate supra sie însăși”(f.d. 120-124, vol. I).
În continuare, instanța de apel a notat, că analizând componentele laturii
obiective a infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal în coraport cu probele
administrate la cauza penală, concluzia primei instanțe referitor la faptul că,
inculpatul Cușnir Igor, prin intenție indirectă a admis cauzarea prejudiciului
material, prin exploatarea în interes personal a averii ce se afla în posesia sa, cu
admiterea deteriorării bunului este greșită, or, procurorul a administrat suficiente
probe care atestă faptul că, inculpatul Cușnir Igor, prin înșelăciune și abuz de
încredere a dobândit ilicit autocamionul model „MAN TGA”, n/î CMV 824, cauzând
părții vătămate o daună în proporții deosebit de mari.
Astfel, în confirmarea acestui fapt, instanța de apel a reținut, că autocamionul
nominalizat a ieșit din posesia părții vătămate Zgardan Anatolie și a fost transmis lui
Cușnir Igor și Cușnir Leonid, fapt atestat și prin hotărârea Judecătoriei Buiucani,
mun. Chișinău din 15.12.2010 prin care instanța de judecată a obligat SRL „Prolig
Trans” să restituie reclamantului SRL „Adirun Com” autocamionul vizat, inclusiv și
remorca model „Fruehauf TF 34C1”.
În acest sens, instanța de apel făcând referire la declarațiile martorului Sîrbu
Veaceslav, precum și la certificatul de înmatriculare nr. xxxxx prin care se atestă că,
deținătorul camionului model „Man” este Cușnir Leonid, a reținut că, transmiterea
autocamionului către Cușnir Igor nu a avut drept scop folosirea autocamionului de
către acesta și de către fiul său Cușnir Leonid, dar a fost cu efect translativ de
proprietate, întrucât dreptul de proprietate asupra autocamionului a trecut de la
Zgardan Anatolie către firma administrată de către Cușnir Igor și Cușnir Leonid, SRL
„Prolig Trans”.
În contextul celor analizate, instanța de apel a respins argumentele primei
instanțe precum că, inculpatul Cușnir Igor nu a avut intenția de a însuși camionul,
dat fiind faptul că, în baza materialelor anexate la cauza penală s-a constatat că, fiul
său, Cușnir Leonid a dobândit dreptul de a administra camionul, având și dreptul
de dispoziție asupra acestuia, mai mult, instanța de apel a reținut, că partea vătămată
Zgardan Anatolie a transmis camionul cu condiția achitării de către Cușnir Igor a
sumei de 55000 euro, respectiv, inculpatul și-a manifestat intenția de a dobândi
dreptul de proprietate asupra camionului.
6
La fel, instanța de apel a respins argumentele avocatului Vicol Ion precum că,
între Cușnir Leonid și Zgardan Anatolie au fost stabilite relații de ordin civil, or,
această poziție vine în contradicție cu materialele probatorii administrate la cauza
penală. Totodată, instanța de apel a notat că, confuziunea dintre întinderea
raporturilor civile și caracterul penal al unei fapte, constă în determinarea intenției
inculpatului la săvârșirea infracțiunii de escrocherie și dacă acesta a acționat cu rea-
credință față de obligațiile care și le-a asumat.
Or, instanța de apel având în vedere relevanțele din hotărârea CEDO în cauza
Perez vs. Franța din 12.02.2004, a constatat că, intenția directă a inculpatului Cușnir
Igor de a dobândi ilicit, prin înșelăciune și abuz de încredere bunul părții vătămate,
care a avut intenția de a vinde autocamionul la prețul de 55000 euro, după care
înregistrând autocamionul pe numele fiului acestuia, Cușnir Leonid, s-a eschivat de
a achita costul autocamionului, prin care fapte i-a cauzat părții vătămate Zgardan
Antolie o daună materială în proporții deosebit de mari.
Pornind de la doctrina juridică națională, instanța de apel a reținut, că prin
intermediul înșelăciunii și a abuzului de încredere Cușnir Igor a exercitat o influență
psihică asupra conștiinței și voinței victimei Zgardan Anatolie, care ca și cum cedând
bunul său mobil făptuitorului, presupune în mod eronat că, ultimul este îndreptățit
a le lua. Inculpatul și partea vătămată, fiind cunoscuți de 10 ani, iar Cușnir Igor
cunoscând despre faptul că, Zgardan Anatolie este proprietar al autocamionului
vizat supra și dorește să-l înstrăineze, însă nu i se primește de ceva timp, înșelându-
l verbal că este dispus să îl procure, însă banii îi va achita mai târziu, lezând libertatea
manifestării de voință a victimei, ultimul transmițând bunul mobil benevol către
făptuitor. Acesta a exploatat raportul de încredere care s-a stabilit între el și victimă,
or, Cușnir Igor este și cunoscutul tatălui lui Zgardan Anatolie și raportul dat s-a creat
pe atitudinea de colegialitate între ei.
Inculpatul Cușnir Igor în cadrul ședinței de judecată atât în prima instanță, cât
și în instanța de apel nu a probat faptul că și-a executat obligația privind plata
prețului autocamionului, că nu a manifestat intenția frauduloasă față de obligațiile
asumate în raport cu victima Zgardan Anatolie.
Distinct de cele enunțate, instanța de apel a menționat, că nu poate afirma buna-
credință a inculpatul Cușnir Igor, deoarece ultimul a recurs la procedee frauduloase
în detrimentul victimei, autocamionul fiind înmatriculat pe numele fiului său,
Cușnir Leonid în baza actelor transmise de Zgardan Anatolie, mai mult, Cușnir Igor
a avut intenția de a însuși camionul, dat fiind faptul că, în baza materialelor anexate
la cauza penală s-a constatat că, fiul său, Cușnir Leonid a dobândit dreptul de a
administra camionul, având și dreptul de dispoziție asupra acestuia, or, între partea
vătămată Zgardan Anatolie și Cușnir Igor a avut loc înțelegerea cu privire la faptul
că primul urma să oformeze dreptul de proprietate asupra bunului mobil după ce
Cușnir Igor va achita suma de 55000 euro, respectiv, inculpatul și-a manifestat
intenția de a dobândi dreptul de proprietate asupra camionului.
7
Totodată, din actele cauzei s-a stabilit, cu certitudine, că Cușnir Igor a manifestat
intenția frauduloasă față de Zgardan Anatolie, or, aceștia au hotărât să semneze
actele referitoare la autocamion pe numele lui Cușnir Igor, după ce ultimul îi va da
toți banii, însă după un an și jumătate de folosire a bunului mobil i-a comunicat că,
nu are bani și nu se va achita cu el, respectiv această manieră de comportament pe
care făptuitorul a manifestat-o după ce i-a fost transmis autocamionul s-a confirmat
în cadrul ședinței judiciare prin declarațiile martorilor Leșcenco Serghei și Cerempei
Alen, care au explicat că Cușnir Igor în rezultatul reînmatriculări dreptului de
proprietate asupra autocamionului pe numele fiului său, Cușnir Leonid a obținut
venituri, procurându-și un automobil în valoare de 54000 euro și că inițial acesta a
manifestat dorința de a merge la notar pentru perfectarea contractului de vânzare-
cumpărare, ulterior însă s-a răzgândit, neprezentându-se.
Cu referire la alegațiile avocatului Vicol Ion, care și-a exprimat dezacordul cu
încălcările drepturilor procedurale ale inculpatului Cușnir Igor, și anume, dreptul la
apărare, dreptul la interpret, excluderea din listă a probelor, instanța de apel a
enunțat, că aceste argumente sunt neîntemeiate, dat fiind faptul că, potrivit
materialelor cauzei penale se atestă că, ordonanța de punere sub învinuire a fost
prezentată inculpatului în limba rusă, iar în procesul-verbal de audiere a inculpatului
este prezentă semnătura interpretului.
Cu referire la argumentele apărării precum că, a expirat termenul de punere a
persoanei sub învinuire a inculpatului la 3 luni după 10.03.2011, la 10.06.2011,
instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, or, potrivit ordonanței de recunoaștere
în calitate de bănuit, procesului-verbal de comunicare a drepturilor și obligațiilor
bănuitului și procesului-verbal de audiere a bănuitului, acestea au fost întocmite la
25.03.2011, iar învinuirea a fost înaintată la 24.06.2011, adică până la termenul de trei
luni prevăzut la art. 63 Cod procedură penală.
La fel, instanța de apel a respins și argumentele avocatului Vicol Ion precum că,
învinuirea înaintată inculpatului Cușnir Igor este una imprevizibilă, deoarece
analizând conținutul învinuirii în raport cu prevederile art. 281 alin. (2) Cod
procedură penală, se constată că, în ordonanța de punere sub învinuire a inculpatului
Cușnir Igor au fost inserate datele stabilite la art. 281 alin. (2) Cod procedură penală,
totodată, avocatul Vicol Ion nu a detaliat care sunt elementele indicate la art. 281 alin.
(2) Cod procedură penală și care nu se regăsesc în ordonanța de punere sub
învinuire, mai mult, apărarea în cererea de apel a solicitat, achitarea inculpatului pe
motivul încălcărilor de procedură, cerință care este nefondată, în speță, nefiind
constatate careva încălcări de procedură care ar fi în măsură să afecteze dreptul la un
proces echitabil al inculpatului.
Instanța de apel a respins poziția avocatului Vicol Ion cu privire excluderea
raportului de expertiză nr. 2683 din 25.11.2011, prin prisma art. 94 alin. (8) Cod
procedură penală, în legătură cu faptul că, inculpatul Cușnir Igor, ca parte în proces
nu a fost informat de drept de a participa la efectuarea expertizei pentru a stabili
prejudiciul, or, în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod procedură penală,
8
avocatul Vicol Ion nu a invocat această încălcare în termenul reglementat de norma
procesual-penală, iar alegațiile ultimului nu-și găsesc confirmare prin prisma
prevederilor art. art. 142-144 Cod de procedură penală.
La compartimentul individualizării pedepsei, instanța de apel a făcut referire la
prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal.
În final, instanța de apel cu trimitere la prevederile art. art. 219 alin. (1), 221 alin.
(1), (2), 225 alin. (1), (2), (3), (4) Cod de procedură penală, constatând faptul că, partea
vătămată Zgardan Anatolie solicită încasarea de la Cușnir Igor și Cușnir Leonid a
prejudiciului material în sumă de 100000 euro, însă la materialele cauzei nu au fost
anexate suficiente acte confirmative care să certifice suma prejudiciului solicitat de
partea vătămată, respectiv, în acest sens urmând a fi administrate probe
suplimentare, în vederea excluderii tergiversării examinării cauzei penale, a dispus
soluționarea chestiunii privind acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Zgardan
Anatolie, prin admiterea acțiunii civile în principiu, urmând ca asupra cuantumului
despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
Avocatul Vicol Ion în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin. (1) pct.
6), 16) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia instanței de apel,
solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din lipsa în
acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod
penal.
În motivarea cerințelor sale a invocat motive similare celor din cererea de apel,
inclusiv a invocat dezacordul pe marginea încălcării termenului de menținere în
calitate de bănuit a lui Cușnir Igor, încălcarea dreptului inculpatului la apărare fiind
exprimat prin faptul că în cadrul urmăririi penale nu a beneficiat de serviciile unui
interpret, excluderea din lista probelor a raportului de expertiză nr. 2683 din
12.12.2011 (f.d. 184-192, vol. I) ca fiind lovit de nulitate, deoarece inculpatul nu a fost
înștiințat pentru a participa la efectuarea acestuia și relațiile între inculpat și partea
vătămată sunt de ordin civil.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14
martie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Vicol Ion în numele
inculpatului, fiind casată parțial decizia, rejudecată cauza în latura penală și
pronunță o nouă hotărâre după cum urmează: Cușnir Igor Xxxxx a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare,
cu executarea în penitenciar de tip închis. În rest, hotărârea a fost menținută.
În motivarea deciziei, instanța de recurs a indicat, cu toate că în descriptivul
deciziei instanței de apel a fost motivat corect de către instanță, că acțiunile
inculpatului Cușnir Igor se raportează la componența de infracțiune prevăzută de
art. 190 alin. (5) Cod penal și nu la cea prevăzută de art. 196 alin. (4) Cod penal,
precum a fost reținut inițial de către prima instanță, fiind menționat corect, că
concluzia primei instanțe referitor la faptul, că inculpatul Cușnir Igor, prin intenție
indirectă a admis cauzarea prejudiciului material prin exploatarea în interes material
a averii ce se afla în posesia sa, cu admiterea deteriorării bunului este greșită, decizia
9
instanței de apel conține eroare de drept sub aspectul încadrării juridice a acțiunilor
inculpatului, or, determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptei prejudiciabile săvârșite de Cușnir Igor și semnele componenței
infracțiunii, prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, urma să fie efectuată sub
aspectul prevederilor art. 27 Cod penal.
În acest context, instanța de recurs a indicat, că soluționând apelurile declarate
și dând probelor învinuirii o nouă apreciere, instanța de apel greșit a reținut, că
inculpatul Cușnir Igor a realizat latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie care s-
a exprimat prin faptul, că Cușnir Igor, profitând de faptul că se cunoștea cu partea
vătămată Zgardan Anatolie de aproximativ 10 ani, invocând pretextul achitării
costului autocamionului de 55000 euro, într-o perioadă de un an de zile, prin
înșelăciune și abuz de încredere, acționând cu intenție directă, s-au deplasat la Biroul
de Înregistrare a autovehiculelor nr. 5 amplasat pe adresa str. Muncești, 121 A, mun.
Chișinău, unde au înregistrat autocamionul menționat pe numele lui Cușnir Leonid,
fiul inculpatului, însușind astfel bunul dobândit ilicit, iar costul autocamionului nu
l-a achitat.
Respectiv, în cazul în care înscrisurile: a) procura fără număr și fără dată
eliberată de SRL „Adriun Com” pe numele lui Cușnir Leonid privind împuternicirile
acestuia cu dreptul de a oforma documentele pentru realizarea mijlocului de
transport, b) contractul de vânzare-cumpărare din 16.01.2008, încheiat în baza
procurii fără număr și fără dată de către fiul inculpatului, Cușnir Leonid și c)
contractul de vânzare-cumpărare a autocamionului care a format obiectul material
al infracțiunii de escrocherie, nu ar fi fost anulate, conservându-și puterea juridică,
atunci probele la care a făcut referire instanța de apel în partea descriptivă a deciziei,
și anume: declarațiile părții vătămate Zgardan Anatolie (f.d. 16-18, vol. III);
martorilor Leșcenco Serghei (f.d. 19-21, vol. III); Cirimpei Alen (f.d. 22-23, vol. III);
Sîrbu Veaceslav (f.d. 24, vol. III); Cușnir Irina (f.d. 29-31, vol. III); Sveț Roman (f.d.
28, vol. III); ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 27.04.2011 (f.d. 65, 66, vol.
I); ordonanța de ridicare din 13.12.2011 (f.d. 174, vol. I); procesul-verbal de ridicare
din 23.11.2011 (f.d. 178-179, vol. I); raportul de expertiză nr. 2683 din 12.12.2011 (f.d.
184-192, vol. I), inclusiv actul de primire-predare din 15.01.2008 încheiat între
Zgardan Anatolie și Cușnir Igor (f.d. 40, vol. I);ordinul eliberat de SRL „Adirun
Com” în persoana directorului, Zgardan Anatolie (f.d. 41, vol. I); confirmarea din
28.01.2008 (f.d. 42, vol. I); decizia Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție din 19.10.2011 (f.d. 119, vol. I); hotărârea Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău din 15.12.2010 (f.d. 120-124, vol. I); actul din 10.10.2005
eliberat de SRL „Cargotatrans” în persoana directorului Maliu Nicolai (f.d. 129-131,
vol. I) expres ar confirma realizarea de către inculpatul Cușnir Igor a laturii
subiective in integrum a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, însă,
având în vedere efectul nulității actelor vizate supra (în principal procura fără număr
si fără dată), situația discutată în speță îmbracă o altă formă, sub aspectul tentativei
din partea inculpatului Cușnir Igor de escrocherie, or, acțiunile intenționate ale
10
ultimului, îndreptate nemijlocit spre săvârșirea escrocheriei, din cauza nulității
actelor descrise supra, adică din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-
au produs efectul, generând o infracțiune neconsumată.
La compartimentul individualizării pedepsei, instanța de recurs, cu referire la
prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, inclusiv cu referire la practica judiciară
constantă a Curții Supreme de Justiție pe marginea aplicării pedepsei pentru
infracțiunile neconsumate, enunță, că la capitolul aplicării pedepsei pentru
infracțiunea neconsumată (art. 27 Cod penal) și luarea în considerare a
circumstanțelor în virtutea cărora infracțiunea nu a fost dusă până la capăt, urmează
să fie reținut, că norma aceasta include doar acele împrejurări care nu depind de
voința vinovatului. Totodată, a luat în considerație și atitudinea vinovatului față de
aceste circumstanțe, care s-a manifestat în acțiuni privind învingerea lor, capacitatea
și pregătirea de a li se opune.
Astfel, ținând cont de motivele enunțate la pct. 11.1. al prezentei decizii, de
prevederile art. 81 alin (3) Cod penal, și anume, că mărimea pedepsei pentru
tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși 3/4 din maximul
celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător pentru infracțiunea
consumată, precum și de faptul, că inculpatul Cușnir Igor nu a recunoscut vina în
săvârșirea infracțiunii, că acestuia i se incriminează o infracțiune deosebit de gravă,
iar în privința ultimului careva circumstanțe atenuante/agravante nu au fost stabilite,
instanța de recurs a găsit oportun de a aplica inculpatului pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, 8 ani închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip închis.
La data de 01 septembrie 2020, avocatul Sicinski Constantin în numele lui
Cușnir Leonid a depus recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel
din 09 decembrie 2015, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.
În motivarea recursului a indicat că:
- în procesul examinării prezentei cauze penale de către instanța de apel au fost
admise erori grave, și anume examinarea cauzei a fost efectuată în privința unei
persoane necitate, și chiar neantrenate în prezentul proces - Cușnir Leonid, care a
fost lipsit de posibilitatea realizării prezumției de nevinovăție și garanțiilor aferente,
ceea ce a afectat grav soluția instanței de apel și constituie drept temei pentru casarea
deciziei din 09.12.2015, cu dispunerea rejudecării cauze de către instanța de apel;
- prin ordonanța din 09.04.2012, urmărirea penală pe faptul comiterii de către
Cușnir Leonid a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, a fost disjunsă
din prezenta cauză penală;
- în privința lui Cușnir Leonid nu a fost întocmit rechizitoriul;
- procurorul în prima instanță nu a cerut admiterea acțiunii civile împotriva lui
Cușnir Leonid;
- Cușnir Leonid nu a fost citat, și nici nu a fost antrenat în orice calitate în
prezentul proces judiciar nici în prima instanță, nici în instanță de apel;
- acțiunile lui Cușnir Leonid nu au constituit obiectul examinării nici în prima
11
instanță, nici în instanță de apel nici prin prisma atragerii la răspunderea penală, nici
prin prisma acțiunii civile;
- nici procurorul, nici partea vătămată în cererea de apel înaintată nu au cerut
încasarea prejudiciului de la Cușnir Leonid, ci doar de la Cușnir lgor;
- instanța de apel prin identificarea a tuturor elementelor infracțiunii în acțiunile
lui Cușnir Leonid, de fapt deja l-a recunoscut pe Cușnir Leonid vinovat în săvârșirea
prin participație simplă a infracțiunii, pentru care a fost condamnat Cușnir Igor, doar
fără expunerea formală referitor la această în dispozitivul deciziei;
- în dosarul penal disjuns în privința lui Cușnir Leonid, el, de fapt, deja este
lipsit de orice prezumție de nevinovăție fiind deja constatat prin hotărârea
irevocabilă faptul că, el a săvârșit infracțiune, și unica ce a rămas să fie făcut în dosar
în privința sa este doar să determină și să aplice lui pedeapsă pentru infracțiunea
comisă;
- instanța de apel nu doar s-a expus asupra vinovăției lui Cușnir Leonid în
săvârșirea infracțiunii pentru care el nu a fost judecat, dar și a aplicat față de dânsul
consecințele negative ale săvârșirii acestei infracțiuni - a admis acțiunea civilă
privind încasarea de la Cușnir Leonid a prejudiciului cauzat prin această infracțiune;
- a fost direct încălcată prezumția nevinovăției prevăzută la art. 6 pct. 2 al
Convenției, art. 21 al Constituției și art. 8 Cod de procedură penală;
-decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Chișinău din 09.12.2015 a fost
adoptată cu comiterea erorilor grave, care au afectat soluția instanței de apel și nu
pot fi corectate de către instanțe de recurs, și urmează să fie casată în baza art. 427
alin. (1) pct. 4)-6) și art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, cu
dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel;
- Cușnir Leonid formal (de iure) nu a avut nici un statut procedural în prezenta
cauză, însă instanța de apel prin expunerea asupra vinovăției lui în decizia atacată,
cât și prin admiterea acțiunii civile împotriva lui, de facto a procedat în privința lui
Cușnir Leonid ca în privința inculpatului (sau, minim, părții civilmente
responsabile), ceea ce, îi prezintă dreptul de a declara prezentul recurs;
- Cușnir Leonid nu a fost citat și nu a participat în prezenta cauză, acestuia nu
i-a fost expediată decizia atacată, și ca urmare, a luat cunoștință cu conținutul deciziei
Curții de Apel Chișinău din 09.12.2015 doar la dată de 11 august 2020, când
apărătorul său nou-contractat avocatul Constantin Sicinski a făcut cunoștința cu
materialele prezentei cauze penale, se confirmă prin recipisa avocatului anexată la
materialele prezentei cauzei privind acuzarea lui Cușnir Igor - semnătura avocatului
pe cerere de luare cunoștinței cu materialele cauzei v. III;
- luând în considerație caracterul excepțional a prezentei cauze, deoarece
instanța s-a expus asupra acțiunilor unei persoane neantrenate în proces, există
temeiul rezonabil pentru restabilirea termenului pentru declararea recursului sau,
după caz, pentru calcularea acestui termen din momentul luării cunoștinței cu
Decizia Curții de Apel Chișinău din 09.12.2015, adică din data de 11.08.2020.
12
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, pe baza
materialului din dosar și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că
acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel.
Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul nu îndeplinește
cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430.
Colegiul penal, verificând materialele cauzei constată că, avocatul Sicinski
Constantin în numele lui Cușnir Leonid, contestă, la data de 01 septembrie 2020 cu
recurs ordinar, decizia Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015, considerînd,
că instanța de apel s-a expus asupra vinovăției lui Cușnir Leonid în săvîrșirea
infracțiunii pentru care el nu a fost judecat, dar și a aplicat față de dînsul consecințele
negative ale săvârșirii acestei infracțiuni - a admis acțiunea civilă privind încasarea
de la Cușnir Leonid a prejudiciului cauzat prin această infracțiune, deși cauza în
privința acestuia a fost disjunsă din cauza penală nr. 2011030476, prin ordonanța din
09 aprilie 2012.
Însă, Colegiul penal reține faptul că, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție din 14 martie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de
avocatul Vicol Ion în numele inculpatului Cușnir Igor, fiind casată parțial decizia,
rejudecată cauza în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Cușnir Igor
a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, la
8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. În rest, hotărârea a fost
menținută.
Astfel, instanța de recurs ajunge la concluzia că, recursul avocatului Sicinski
Constantin în numele lui Cușnir Leonid, la caz nu corespunde cerințelor de formă și
conținut. Or, legea nu prevede examinarea repetată a cauzei în ordine de recurs
ordinar, după cum solicită avocatul, care contestă decizia Curții de Apel Chișinău
din 09 decembrie 2015, omițând să indice, că prezenta cauză penală a fost obiect de
examinare în ordine de recurs ordinar.
Totodată, Colegiul penal constată că, Cușnir Leonid în cauza penală privindu-l
pe Cușnir Igor, nu are nici o calitate procesuală, iar simpla indicare a numelui și
prenumelui lui Cușnir Leonid, în fapta constatată de instanțe este o eroare materială,
care poate fi înlăturată conform prevederilor art. 249 Cod de procedură penală.
Astfel, ce ține de acțiunile altei persoane, în privința căreia procedurile au fost
disjunse, acestea vor fi apreciate în procedură separată pe cazul ce îl vizează, cu
respectarea tuturor principiilor, inclusiv dreptul la apărare, prevăzute atât de Codul
de procedură penală, cât și de art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor și
libertăților fundamentale.
13
Circumstanțele enunțate denotă, că recursul nominalizat nu îndeplinește
cerințele de formă și conținut.
Astfel, o dată ce recursul avocatului Sicinski Constantin în numele lui Cușnir
Leonid, nu îndeplinește cerințele de formă și conținut, acesta urmează a fi declarat
inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sicinski
Constantin în numele lui Cușnir Leonid, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Cușnir Igor
Xxxxx, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 noiembrie 2020.
Președinte Catan Liliana
Judecătorii Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
14