1ra-1507/20 — art. 190 al. 1 CP

1ra-1507/20 — art. 190 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1507/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 februarie 2020, în cauza penală în privința

lui

Grisman Timur Xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în mun.

Xxxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal

și în baza acestei legi, prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a

aplicat pedeapsă cu închisoare pe un termen de 1 (unu) an.

Grisman Timur a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

349 alin. (11) Cod penal și în baza acestei legi, prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i s-a aplicat pedeapsă cu închisoare pe un termen de 1 (unu) an.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv lui Grisman Timur pedeapsă cu închisoare

pe un termen de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Guznac Ion împotriva inculpatului s-

a admis. S-a dispus încasarea de la Grisman Timur în beneficiul părții vătămate Guznac

Ion suma de 6200 (șase mii două sute) lei, cu titlu de prejudiciu material.

1

S-a admis solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 128 (una sută

douăzeci și opt) lei.

la 11.11.2018, în jurul orei 18:00, aflându-se în mun. Bălți, acționând cu intenție, cu scop

de a induce în eroare pe cet. Guznac Ion, prin prezentarea ultimului unei fapte

minciunoase, însoțită de comportament dolosiv și viclean, invocând, că va asculta puțin

timp muzica din telefonul mobil, ilegal, a dobândit de la cet. Guznac Ion, telefonul mobil

de model ”Xiaomi Redmi Note 5”, de culoare neagră, cu numere IMEI: xxxxx și xxxxx,

în care a fost activă cartela SIM cu numărul xxxx și cu card-SD de memorie cu capacitatea

de 32 GB, după care s-a eschivat de la fața locului, cauzând părții vătămate Guznac Ion

prejudiciul material considerabil estimat prin sumă totală de 6200 lei.

Tot, Grisman Timur, la 05.12.2018, aproximativ la ora 16:00, împreună cu alte

persoane necunoscute organului de urmărire penală, aflându-se la intersecția străzilor

31 August și str. Moscovei, mun. Bălți, în timpul reținerii pentru executarea mandatului

de arest din 08.11.2018, eliberat pe numele lui Grisman Timur, cu scopul sistării activității

de serviciu nominalizate a ofițerilor de investigație al Inspectoratului de Poliție Bălți, au

aplicat față de Matiescu Vitalie, Russu Serghei, Ciobanu Vitalie și Grîu Iulian violență

fizică nepericuloasă pentru viața sau sănătatea, care s-a manifestat în efectuarea

loviturilor cu pumnii și picioarele în regiunea feței și abdomenului, opunere de

rezistență și imobilizarea colaboratorilor de poliție, pentru a oferi lui Grisman Timur

posibilitatea de a se eschiva, ca rezultat au cauzat lui Vitalie Matiescu leziuni corporale

sub formă de echimoză a ochiului stâng, fractura a osului nazal fără deplasare, care

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestor criterii se califică

ca vătămare ușoară.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

a reținut că, în drept, faptele inculpatului Grisman Timur întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod Penal, după indicii

calificativi: escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte minciunoase, faptă care a fost

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, care a produs daune considerabile; și art.

349 alin. (11) Cod penal, după indicii calificativi: aplicarea violenței nepericuloase pentru

viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul activității de serviciu.

în cauză cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie numită o pedeapsă mai

2

blândă. Totodată, a solicitat anularea pagubei materiale, invocând restituirea

prejudiciului părții vătămate.

În susținerea poziției sale, apelantul a invocat stabilirea incorectă, de către organul

de urmărire penală, a calificării faptei conform art. 190 alin. (1) Cod penal. A menționat

că a restituit părții vătămate telefonul mobil, cartela SIM și catela SD, fapt confirmat și

prin declarațiile părții vătămate. A considerat că prima instanță nu a ținut cont de

circumstanțele atenuante pe caz, printre care aflarea unui copil minor la întreținere, prin

ce a examinat neobiectiv cauza.

respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a statuat că, verificând

argumentele apelului în raport cu materialele cauzei și prevederile legii, ținând cont de

opiniile participanților la proces, a ajuns la concluzia că, apelul urmează a fi respins ca

nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței instanței de fond ca fiind legală și

întemeiată.

Făcând o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma

bazei probante administrate de către organul de urmărire penală, instanța de apel a ajuns

la concluzia privind legalitatea sentinței adoptate în partea încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului Grisman Timur în baza art. 190 alin. (1) și art. 349 alin. (11) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a ținut să menționeze că, instanța de fond constatând ca fiind

dovedită fapta penală comisă de către inculpat, ținând cont de prevederile legale a art.

61 și 75 Cod penal, i-a stabilit inculpatului Grisman Timur pedeapsa în limitele

sancțiunilor art. 190 alin. (1) și art. 349 alin. (11) Cod penal, măsura de pedepsă stabilită

de instanță fiind adecvată faptelor comise de el, fiind totodată respectate prevederile

legale ale art. 70 alin. (31) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, precum

și prevederile art. 84 alin. (l), (4) Cod penal.

Astfel, ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii comise, care

potrivit art. 16 Cod penal, este din categoria celor ușoare, recunoașterea vinei prin

conștientizarea pericolului faptei comise, căința sinceră, comportarea inculpatului după

consumarea infracțiunii, anterior judecat, concluziile necesare pentru sine nu le-a făcut

și a comis din nou infracțiune similară, instanța de apel a conchis că, instanța de fond

justificat a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar

cu izolarea acestuia de societate, dispunând o pedeapsă cu închisoare pe un ermen de 5

(cinci) ani și 8 (opt) luni.

Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță corect, legal și întemeiat a

aplicat în privința inculpatului o pedeapsă reală cu închisoare.

3

Instanța de apel a ținut să menționeze, că în prezenta speță, potrivit materialelor

dosarului, partea vătămată Guznac Ion a fost recunoscut prin ordonanța din 23.11.2018

calitate de parte civilă. Instanța a dat apreciere corespunzătoare alegațiilor inculpatului,

prin care susține că a recuperat prejudiciul părții vătămate. Astfel, instanța de fond

corect, bazându-se pe probele administrate pe caz, a conchis în privința admiterii acțiunii

civile înaintate de Guznac Ion împotriva inculpatului în mărime de 6200 lei.

Aceeași apreciere este dată și de către instanța de apel argumentului invocat de

apelant, potrivit căruia a susținut că a restituit paguba, or, la materialele prezentei cauze

se atestă o dovadă în acest sens.

Instanța de apel a stabilit că, instanța de fond examinând cauza penală în privința

lui Grisman Timur, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate pe caz o apreciere legală din punct

de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor.

În baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate și apreciate de

către prima instanță, instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat și legal a

ajuns la concluzia privind admiterea acțiunii civile a părții vătămate Guznac Ion, în

mărimea prejudiciului în care a dispus.

Rodica în numele inculpatului, invocând drept temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea acesteia, cu adoptarea unei

hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea cererii depuse, recurentul invocă că, instanța a dat o apreciere juridică

corectă probelor acumulate în dosar, fără a motiva care este necesitatea aplicării unei

pedepse reale, instanța interpretând greșit revederile art. 75 alin. (1) din Cod penal și

anume, care stipuleaza ca persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni

i se aplica o pedeapsă echitabilă in limitele fixate în partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal.

Persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana este declarată vinovată. În același rând,

după caz, instanta este în drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului Penal,

în special prevederile art. 79 Cod penal.

inculpatului a depus referință procurorul, prin care solicită respingerea recursului ca

inadmisibil, deoarece instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind aăplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile art.

61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

4

actele cauzei, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

considerentele expuse în contextul ce urmează.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se

întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererii de recurs depuse de apărătorul Cojocar

R., instanța a făcut verificările temeiurilor de casare invocate de parte, în raport cu actele

dosarului, constatând că hotărârile recurate sunt conforme legii, fără a prezenta vreo

lipsă, care să le afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de

recurent, care ar putea fi luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne soluția

instanțelor de fond adoptate pe caz în partea individualizării pedepsei aplicate

inculpatului.

În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către titularul cererii de recurs.

Din conținutul recursului declarat de apărătorul inculpatului se constată că acesta,

face referire la temeiul de casare din art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

intervenind cu solicitarea de a se dispune desființarea parțială a deciziei instanței de

apel, de altfel și a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei,

prin care lui Grisman T, în baza art. 190 alin. (1) și art. 349 alin. (11) Cod penal, să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Analizând textul cererii de recurs, instanța constată că apărătorul critică faptul

neaplicării față de inculpat a prevederilor art. 79 și 90 Cod penal. Însă, raționamentul

care poate condiționa aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal într-o cauză penală,

întotdeauna are la origine persoana inculpatului și comportamentul acestuia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază

fapta social periculoasă, conduita bună; străduința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul

procesului și, pe de altă parte, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice

sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

5

La fel, se specifică că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta.

În toate cazurile, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri,

instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de

lege, ceea ce la caz anume în această consecutivitate și s-a realizat. De aceea, Colegiul

apreciază că recursul declarat de avocatul Cojocar R., care se bazează în mod

esențial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii

precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”,

care să justifice ingerința în hotărârea instanței de apel sau în cea a primei instanțe, în

latura stabilirii pedepsei.

Colegiul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1) și art. 349 alin. (11) Cod penal, în conformitate

cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod de procedură penală, de 5 ani și 8 luni închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis este echitabilă, proporțională și va

contribui la atingerea scopului de corectare și reeducare a acesteia.

Totodată, se relevă că, corect instanța de apel a menținut sentința în partea

neaplicării în privința inculpatului a institutului suspendării condiționate a pedepsei,

având în acest sens în vedere că: „ ... instanța de fond, constatând ca fiind dovedită fapta penală

comisă de inculpat, ținând cont de prevederile legale ale art. 61 și art. 75 Cod penal, i-a stabilit

inculpatului Grisman Timur pedeapasa în limita sancțiunilor art. 190 alin. (1) și art. 349 alin.

(11) Cod penal, măsura de pedeapsă stabilită de instanță fiind adecvată faptelor comise de el, fiind

totodată respectate prevederile legale ale art. 70 alin. (31) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, precum și prevederile art. 84 alin. (1, 4) Cod peanl.”

Anume datorită circumstanțelor de mai sus, instanțele au statuat asupra aplicării

pedepsei închisorii în privința lui Grisman T., orientată spre limita minimă specială

prevăzută de sancțiunea art. 190 alin. (1) și art. 349 alin. (11) Cod penal, coroborată cu art.

70 alin. (31) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, totodată ținând

seama atât de circumstanțele ce îi atenuează răspunderea penală a inculpatului pentru

faptele comise.

Față de lucrul judecat de către instanțele de fond, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar

pedeapsa aplicată infractoarei este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în

art. 61 Cod penal, care o va descuraja pe viitor de a comite alte fapte infracționale de

același gen.

6

În subsidiar, Colegiul mai evidențiază că stabilirea sancțiunilor de drept penal este,

pe de o parte, o sarcină care îi revine legislatorului, care stabilește pedepsele și celelalte

sancțiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime și maxime ale acestora, în

conformitate cu importanța abstractă a valorii sociale protejate, iar pe de altă parte, o

sarcină pe care instanța o realizează în limitele stabilite de lege.

În speță, legea prevede în termeni exhaustivi că, art. 90 Cod penal poate fi aplicat

doar la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție, inculpatul fiind condamnată la 5 ani și 8 luni

închisoare, totodată, se conchide că în privința acestuia nu sunt pasibile aplicării nici

prevederile art. 79 Cod penal, întrucât în speța dată nu au fost constatate careva

circumstanțe excepționale de natură să determine instanța să-i aplice o pedeapsă mai

blândă decât cea prevăzută de lege.

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul penal

statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de avocatul

Cojocar R. în numele inculpatului, deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocar Rodica în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26

februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Grisman Timur Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 12 noiembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

7