1ra-1438/20 — art. 166-1 al. 2 lit. d, e CP

1ra-1438/20 — art. 166-1 al. 2 lit. d, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1438/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, de către inculpatul

Nucă Petru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 05 martie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Nucă Petru Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în r-nul Xxxx, s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. d), e) Cod penal, la pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de

a exercita activitate în organele afacerilor interne pe un termen de 5 (cinci) ani.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, cu condiția că nu va executa această

pedeapsă, dacă în termenul de probă el nu va săvârși o nouă infracțiune și prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, cu

obligarea condamnatului să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului de control

al executării pedepsei.

S-a respins ca neîntemeiată cerința procurorului de a încasa din contul

inculpatului cheltuielile judiciare.

conform Ordinului MAI nr. xxxx din 03.04.2015, funcția de șef de post, ofițer superior

1

de sector al postului de poliție Roșu al sectorului de poliție nr. 2 (Zîmești) al IP Cahul

al IGP al MAI și fiind astfel, conform art. 123 alin. (2) Cod penal, persoană publică,

acționând cu titlu oficial și având gradul special de căpitan de poliție, contrar art. 3 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale; art. 24 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova; art. 25-26 al Legii nr.

320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului; art.4, 5 și 14

din Legea nr. 218 din 19.10.2012, privind modul de aplicare a forței fizice, mijloacelor

speciale și a armei de foc; pct. 15 lit. f), g), m); pct. 16 lit. a) și b) din Codul de etică și

deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.

481 din 10.05.2006 și atribuțiilor funcționale stipulate în fișa postului a funcției deținute,

care-1 obligau să-și desfășoare activitatea exclusiv în baza și pentru executarea Legii, în

interesul persoanei, al comunității și în sprijinul instituțiilor Statului, pentru apărarea

drepturilor și libertăților fundamentale și demnității umane, prevăzute în Declarația

Universală a Drepturilor Omului, în Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în conformitate cu principiile

legalității, respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, imparțialității

și nediscriminării, să nu aplice, să nu încurajeze și să nu tolereze tortura, tratamentul

inuman sau degradant, să nu maltrateze pe nimeni fizic sau psihic, să nu aplice acțiuni

sau metode care creează pericol pentru viața și sănătatea omului, să aplice forța fizică

și mijloacele speciale doar în strictă conformitate cu Legea și în cazul în care metodele

non-violente nu asigură îndeplinirea atribuțiilor poliției, să apere viața, integritatea

corporală, sănătatea și libertatea persoanei, să aibă un comportament demn și

respectuos pentru persoane, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu compromită,

prin activitatea sa publică prestigiul funcției sau al autorității din care face parte,

intenționat a comis o infracțiune de aplicare a tratamentului inuman și degradant în

următoarele împrejurări:

La 05 decembrie 2015, aproximativ orele 23:10 min., fiind persoană publică și

acționând cu titlu oficial, aflându-se în exercițiul funcțiunii, deplasîndu-se cu

automobilul de serviciu de model „VAZ 2121”, număr de înmatriculare xxxxx, la

chemare în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx și anume la domiciliul lui Loghin Valeriu, l-a scos

forțat din ogradă pe Loghin Valeriu, ultimul lovindu-se cu spatele de parul porții și, în

continuare, i-a aplicat lovituri cu pumnul în regiunea semitoracelui stâng, abdomen și

spate. Deoarece Loghin Valeriu a manifestat un comportament de împotrivire, Nucă

Petru i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea coastei stîngi, după, i-a indicat lui

Loghin Valeriu să urce în automobil. Deplasându-se la IP Cahul, pe timpul deplasării

Nucă Petru, aflându-se pe bancheta din spate a automobilului lângă Loghin Valeriu, i-

a aplicat mai multe lovituri în regiunea abdomenului. La Inspectoratul de Poliție Cahul,

Nucă Petru l-a amenințat pe Loghin Valeriu că îl reține, după care, neefectuând

2

înregistrare în registru de evidență a persoanelor aduse în organul afacerilor interne a

IP Cahul, a luat o explicație de la Loghin Valeriu, după aceea i-a mai aplicat o lovitură

cu un obiect asemănător cu bastonul de cauciuc în regiunea spatelui și o lovitură cu

piciorul în regiunea coastelor și i-a permis să plece din Inspectoratul de Poliție Cahul.

Ca rezultat, părții vătămate Loghin Valeriu, i-au fost provocate conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 7/D din 02 februarie 2016, excoriații pe spate, echimoze și

excoriații pe brațul drept, care se califică ca vătămare corporală neînsemnată, la fel

acesta a suportat o traumă psihologică de intensitate ușoară, manifestată prin

instabilitate emoțională, sentiment de inferioritate, tensionare, hipervigilență,

nesiguranță.

Astfel, instanța de fond a ajuns la concluzia, că prin acțiunile sale intenționate,

Nucă Petru a comis infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (2) lit. d), e) Cod penal,

conform indicilor: cauzarea intenționată a unei dureri și a suferinței fizice și psihice, care

reprezintă tratament inuman și degradant, de către o persoană publică, săvârșite prin folosirea

instrumentelor speciale, de o persoană cu funcție de răspundere.

3.1. Avocatul Elena Stănilă în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

integrală a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului, din

motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii imputate, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, din următoarele considerente.

În motivarea apelului a indicat următoarele:

- sentința sus enunțată o consideră ilegală, așa cum instanța nu a făcut o analiză a

tuturor circumstanțelor faptei, o analiză a probatoriului, ci s-a limitat doar la o copiere

a rechizitoriului organului de urmărire penală, a enumerat așa numitele „probele

acuzării”, dar o motivare legală, o apreciere din punct de vedere pertinent, concludent

și util lipsește, invocă că, instanța de judecată nu a făcut o motivare a condamnării

persoanei;

- potrivit rechizitoriului Nucă Petru este învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. d), e) Cod penal.

Din cuprinsul sentinței nu se deduce motivul lipsei declarațiilor în calitate de

martor atât al acuzării cât și al apărării - Movilă Igor, care la data incidentului a fost

împreună cu acesta și, fiind scos de sub urmărire penală, a fost audiat în calitate de

martor, or declarațiile lui infirmă în totalitate acuzațiile aduse pe art. 1661 alin. (2) lit.

d), e) Cod penal, iar instanța era obligată să le cuprindă în sentință și să le analizeze sub

toate aspectele în coroborare cu celelalte probe. Dacă aceste declarații existau în sentință

atunci acul balanței inclina în achitarea inculpatului Nucă Petru de această faptă;

- instanța nu motivează cu probe săvârșirea infracțiunii prin folosirea armei,

instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop, dar și procurorul nu

3

a probat acest capăt, dar în instanță a fost demonstrat lipsa armei din dotare, precum și

lipsa bastonului de cauciuc care figurează în rechizitoriu, totodată nu și-a găsit

confirmare faptul că, durerile fizice au fost provocate prin aplicarea bastonului de

cauciuc și însuși partea vătămată a confirmat că, prezența leziunilor în regiunea

spatelui se datorează împingerii lui din ogradă în stradă și rezemarea în acel timp de

un stâlp din fier de la poarta de intrare în ogradă fapt confirmat și de medicul expert

Ciobanu A. în instanță;

- alte probe care să confirme indubitabil vinovăția lui nu au fost administrate, iar

sentința cuprinde în final o comparație cu unele spețe europene, care nu pot fi aplicabile

în privința sa din motivul că, acțiunile lui nu au legătură cauzală directă cu leziunile

depistate pe corpul părții vătămate Loghin Valeriu, iar declarațiile ultimului precum că

ar fi aplicat dureri și leziuni în incinta IP Cahul nu au fost demonstrate cu alte probe.

Toți martorii audiați explică doar circumstanțele ce au avut loc la domiciliul lui, iar

colaboratorii de poliție audiați nu au confirmat cele spuse de Loghin Valeriu.

Sentința este lipsită de bază probatorie și conține multe dubii care se interpretează

doar în folosul lui Nucă Petru.

3.2. Procurorul în Procuratura raionului Cahul, Elena Botnari, prin care a solicitat

casarea sentinței, în privința suspendării executării pedepsei în privința inculpatului

Nucă Petru, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. d),e) Cod

penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Nucă

Petru să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 1661 alin. (2)

lit. d), e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții în cadrul MAI pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a menționat că, instanța de judecată, deși

a dat o apreciere corectă probelor prezentate de acuzare și just a încadrat fapta săvârșită

de inculpat în prevederile art. 1661 alin. (2) lit. d, e) Cod penal, dar ilegal a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal.

În conformitate cu art. 75 CP, individualizarea judiciară a pedepsei este realizată

de către instanța de judecată și constă în stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzute de

sancțiune, pentru infracțiunea săvârșită, în funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de personalitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea.

Ține de menționat că, pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să fie nu numai

legale, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare judiciară, dar în

același timp, trebuie să fie și juste, adică să se respecte criteriul proporționalității, care

presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și

vinovăția autorului. în același timp, trebuie să fie respectată prevederea art. 61 CP,

4

conform cărui, pedeapsa care se aplică urmează să-și atingă scopul de restabilire a

echității sociale și prevenire a săvârșirii noilor infracțiuni de către alte persoane.

Instanța de judecată nu a argumentat poziția sa de suspendare a executării

pedepsei în privința inculpatului. Or, suspendarea condiționată a executării pedepsei

se dispune doar atunci când există garanții suficiente că, se poate realiza îndreptarea,

reeducarea inculpatului și fără a fi supus efectiv la executarea pedepsei pronunțate. în

cauza examinată, nu au fost aduse astfel de garanții, ci dimpotrivă au fost constatate

temeiuri care nu permit instanței să dispună suspendarea executării pedepsei aplicate

inculpatului Nucă Petru.

Astfel, inculpatul nu a recunoscut vinovăția, ceea ce denotă faptul că îndreptarea

și reeducarea inculpatului poate fi realizată doar prin executarea pedepsei cu

închisoarea.

Acuzatorul a făcut trimitere la prevederile art. 3 CEDO, din Convenția împotriva

torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1984

și, ulterior ratificând la 09 iulie 1997 Convenția europeană pentru prevenirea torturii și

a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante și la cauza Zeynap Ozcan

versus Turcia, Hotărârea din 20 februarie 2007.

Condamnarea cu suspendarea condiționată a pedepsei inculpatului, ce s-a făcut

vinovat de comiterea actelor de tortură, nu constituie o pedeapsă adecvată și conformă

prevederilor art. 3 din Convenție, ce poate genera condamnarea Republicii Moldova de

către Curtea Europeană a Drepturilor Omului vis-a-vis de toleranța manifestată de

autorități față de fenomenul torturii.

respins, ca nefondat, apelul declarat de către procuror.

Admis apelul declarat de către inculpatul Nucă Petru, sentința casată total și emisă

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Nucă Petru recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1661

alin. (2) lit. e) Cod penal i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate în organele afacerilor interne pe un

termen de 5 ani.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate lui Nucă Petru pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani.

S-a respins cerința procurorului în Procuratura raionului Cahul, Elena Botnari cu

privire la încasarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a statuat că, la solicitarea

procurorului au fost examinate materialele din dosar, verificate probele administrate în

5

ședința instanței de fond, inclusiv declarațiile părții vătămate Loghin Valeriu, ale

martorilor Cazacu Ion, Samoilă Ștefan, Peiu Anatolie, Larii Vasile, Boca Mariana, Boca

David, medicul legist Ceban Alexandru, și probele materiale examinate de prima

instanță. Totodată, la cererea părții apărării a fost audiat martorul Movilă Igor, care deși

a fost audiat în prima instanță, declarațiile acestuia nu au fost reflectate în sentința

contestată.

Alte probe decât declarațiile părții vătămate, a martorilor și a inculpatului,

administrate în instanța de fond și verificate în instanța de apel, sunt: raportul de

expertiză medico-legală nr. 7/D din 02 februarie 2016, raportul de expertiză psihiatrico-

legală nr. 214 a -2016, din 31 martie 2016, procesul verbal de ridicare din 03.02.2016,

procesul-verbal de examinare a documentelor ca mijloc material de probă din

04.02.2016, ordonanța de recunoaștere a documentelor ca mijloc material de probă,

procesul-verbal de confruntare din 18.05.2016 și 20.05.2016 dintre partea vătămată

Loghin Valeriu și învinuitul Nucă Petru, procesul-verbal de confruntare din 08.06.2016

dintre partea vătămată Loghin Valeriu și învinuitul Nucă Petru.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe baza

probelor examinate în prima instanță și în instanța de apel, conform materialelor din

dosar și probelor administrate în prima instanță, și suplimentar în instanța de apel, a

considerat eronată concluzia primei instanțe de condamnare a inculpatului Nucă Petru

în baza art. 166 alin. (2) lit. d) și e) Cod penal și a considerat oportună casarea sentinței

primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri.

Cu referire la componența de infracțiune pentru faptele care s-au constatat în

instanța de judecată, Nucă Petru urmează să fie sancționat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal, conform indicilor: „Cauzarea intenționată

a unei dureri și a suferinței fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, de

către o persoană publică, săvârșite de o persoană cu funcție de răspundere”, fiind exclusă din

învinuirea înaintată indicele: săvârșite prin folosirea instrumentelor speciale.

În sprijinul concluziilor date instanța de apel a reținut următoarele:

Analizând acțiunile inculpatului, în contextul infracțiunii de tortură imputată

inculpatului prin actul de învinuire, prevăzut de art. 1661 alin. (2) lit. d), e) Cod penal,

instanța de apel a ținut să menționeze că, dacă ne referim la aplicarea violenței fizice cu

aplicarea mijloacelor speciale, la care face referire acuzatorul de stat în învinuire, atunci

din materialele dosarului și anume informația prezentată de partea apărării

demonstrează faptul că, inculpatul Nucă Petru nu avea în dotare mijloace speciale (și

anume baston din cauciuc), pentru comiterea infracțiunii imputate.

Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea Republicii Moldova nr. 218 din 19.10.2012

privind modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc, prin

mijloace speciale se subînțelege: obiecte, muniții, echipament, substanțe chimice,

6

substanțe lacrimogene și colorante, dispozitive audiovizuale de influență psihologică,

mijloace de stopare forțată a unităților de transport, mijloace de transport, utilaje și

tehnică de luptă, animale dresate, utilizate pentru apărarea pasivă sau activă, fară efecte

cu caracter letal, destinate înfrîngerii rezistenței opuse, imobilizării și dezorientării

persoanei sau distrugerii obstacolelor.

În afară de aceasta, conform raportului de expetiză medico-legală nr. 7/D din 02

februarie 2016, conform căruia la Loghin Valeriu s-au stabilit, excoriații pe spate,

echimoze și excoriații pe brațul drept, care au fost produse la acțiunea traumatică cu

obiect condontent dur și se califică ca vătămare corporală neînsemnată. Luînd în

considerație caracterul leziunii de pe spate, excoriația putea fi produsă cît la lovire de

un par de metal, cît și cu ajutorul unei bâte de cauciuc, iar ca circumstanțe ale cazului

au fost indicate ,,la data de 05.12.15, aproximativ la ora 21:30 în stradă a fost maltratat

de către 2 polițiști.” Iar din declarațiile părții vătămate rezultă, că el a fost lovit cu un

baston din cauciuc în incinta Inspectoratului de Poliție Cahul, fiind adus de inculpatul

Nucă Petru.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate Loghin Valeriu anume

în partea aplicării în privința lui a loviturilor cu un baston din cauciuc și în acest sens

susține divergențele indicate de către partea apărării.

Or, partea vătămată inițial în cadrul audierii în cadrul urmăririi penale a indicat:

,,Mi-au spus că trebuie să-i urmez la poliție, eu am încercat să mă împotrivesc, dar am primit o

lovitură în regiunea coastei stângi... La Inspectoratul de Poliție acest colaborator mi- a spus că

o să mă închidă. Acest colaborator mi-a dat o lovitură cu ,,dubinca”pe spate ....”. Fiind audiat

suplimentar partea vătămată Loghin Valeriu la data de 30 decembrie 2015 a declarat:

,,La data de 05.12.2015, în momentul când unul din polițiști m-a tras cu forța din ogradă, eu

m-am lovit de parul porții. Parul de care m-am lovit este din metal. Lovitura la spate am primit-

o în procesul când polițistul mă scotea cu forța din ogradă, iar eu mă împotriveam. În rezultatul

loviturii am avut dureri. În Inspectoratul de Poliție lovitura cu bastonul am primit-o în regiunea

coastelor. Bastonul cu care am fost lovit era din cauciuc, deoarece s-a îndoit”.

În cadrul confruntării petrecue între Nucă Petru și Loghin Valeriu la data de 18

mai 2016 cel din urmă a declarat: ,,M-am lovit, când Nucă Petru mă trăgea să ies din ogradă,

eu m-am izbit, în acel timp m-a apucat și al doilea polițist. În timp ce mă trăgeau, eu m-am lovit

de stâlpul porții în spate.” Aceleași declarații le confirmă Loghin Valeriu și în procesul-

verbal de confruntare dintre el și inculpatul Nucă Petru din data de 20 mai 2016, unde

indică: ,,Leziunile stabilite prin expertiză mi-au fost cauzate la data de 05.12.2015 de către Nucă

Petru, când Nucă Petru mă trăgea să ies din ogradă, eu mă opuneam și m-am lovit de stîlpul

porții”.

Aceleași declarații a dat partea vătămată și în cadrul ședinței instanței de fond,

unde a indicat: „Când eram la poartă, l-am apucat de Nucă Petru să-l văd la față, și l-am tras.

7

El a început a mă trage înapoi și m-am lovit de stâlpul porții... În timpul eliberării am fost lovit

cu pumn în piept, în abdomen și cu o bită pe state. Eu am opus rezistență și în acel moment m-

am lovit de parul porții, am simțit durere... Bita nu am văzut-o, dar am presupus că s-a îndoit.”

Fiind audiat Loghin Valeriu în cadrul ședinței instanței de apel acesta a declarat

cu siguranță, că a fost lovit de Nucă Petru cu bastonul în spate, cînd se afla în cadrul

Inspectoratului de Poliție, dar nu știe dacă bastonul era din cauciuc sau din lemn.

Totodată a declarat că, nu a văzut obiectul cu care a fost lovit, deoarece înainte de

aceasta a fost lovit în stomac și era îndoit.

Astfel, din declarațiile părții vătămate nu rezultă cert că, el a fost lovit anume cu

un obiect, cum ar fi bastonul de cauciuc, or acesta indică că a simțit o lovitură, dar nu a

văzut cu ce a fost lovit și de către cine, dar a presupus că a fost lovit anume de Nucă

Petru.

Aceleași divergențe au fost specificate și de către medicul-legist Ciobanu

Alexandru, care fiind audiat în instanța de fond a declarat, că „în urma expertizării lui

Loghin Valeriu s-a stabilit că, leziunile corporale depistate puteau fi provocate de la

lovire de colțul unui par de metal, dar deoarece leziunile corporale nu reprezintă o

formă specifică care ar reflecta caracterul obiectului, cu certitudine nu poate fi stabilit

obiectul cu care au fost aplicate leziunile corporale, nu a rămas o amprentă specifică.

Leziunile corporale puteau surveni atât de la lovire, cât și cu lovire de/sau cu un obiect

contondent dur, adică există posibilitatea ca partea vătămată să se fi lovit de un obiect

contondent dur (gard, perete). Mai mult probabil, că excoriațiile de pe spatele victimei

nu puteau fi provocate de un baston de cauciuc (bita), dat fiind că bita are suprafață

limitată, iar excoreațiile de pe spatele victimei nu au amprentă specifică și au survenit

în urma loviturii de o suprafață nelimitată (perete, pilon).

Astfel, se exclude producerea acestei vătămări de la lovire cu ajutorul unor

instrumente speciale (bâte), așa cum nu este cu desăvârșire specificat acest lucru,

deoarece leziunile puteau fi provocate în urma lovirii de un obiect contondent dur, și

anume parul de la poartă, ce se confirmă prin declarațiile părții vătămate Loghin

Valeriu, că în timp ce se trăgea de la inculpat, el s-a lovit, însă presupune, și că l-ar fi

putut lovi și inculpatul, însă nu ține minte exact.

Astfel, reieșind din probele expuse supra, colegiul ajunge la concluzia, că nu este

certă declarația părții vătămate, precum că el a fost lovit cu un obiect special adaptat,

cum ar fi bastonul din cauciuc, deaceea este necesară excluderea din învinuirea lui

Nucă Petru a indicilor prevăzuți la art. 1661 alin. (2) lit. d) Cod penal - cauzarea

intenționată a unei dureri și a suferinței fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și

degradant, de către o persoană publică, săvârșite prin folosirea instrumentelor speciale.

Instanța de apel a reținut că, declarațiile inculpatului sunt lipsite de credibilitate și

au ca scop autoapărarea ce se dovedește și prin raportul de expertiză medico-legală nr.

8

7/D din 02 februarie 2016, conform căruia la Loghin Valeriu s-au stabilit, excoriații pe

spate, echimoze și excoriații pe brațul drept, care au fost produse la acțiunea traumatică

cu obiect condontent dur și se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Totodată, prin raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 214 a -2016, conform

căruia în rezultatul acțiunilor de pretinsa tortură, Loghin V. a suportat o traumă

psihologică de intensitate ușoară, manifestată prin instabilitate emoțională, sentiment

de inferioritate, tensionare, hipervigilență, nesiguranță.

La fel, instanța de apel a accentuat că, probele administrate combat declarațiile

inculpatului, precum că nu a fost aplicată forța fizică față de partea vătămată Loghin

Valeriu, deoarece din rapoartele de expertiză, cât și din delcarațiile martorilor, se

observă clar că comportamentul părții vătămate în acele momente a fost agresiv, fapt

recunoscut de însăși partea vătămată, care a recunoscut că, el se exprima cu cuvinte

injurioase față de polițiștii veniți la domicliul lui și chiar a admis că, acțiunile ulterioare

ale polițiștilor au fost provocate de comportamentl său, însă nu a opus rezistență, nu

prezenta pericol, însă cu toate acestea a fost lovit de Nucă Petru atât lângă domiciliul

său, cât și în automobil în drum spre Inspectoratul de Poliție, cât și în incinta

Inspectoratului de Poliție. Nerecunoașterea vinei de către inculpatul Nucă Petru în

cadrul examinării cauzei în prima instanță este apreciată de către instanța de apel ca o

metodă de apărare și un drept de a nu se autoincrimina.

Mai mult, este relevantă circumstanța precum că, inculpatul nu a întocmit niciun

raport pe care să-l aducă la cunoștința comisarului privitor la comportmentul agresiv

al lui Loghin Valeriu și în privința căruia ar fi fost necesară aplicarea forței fizice,

precum și nici nu au înregistrat vreo sesizare cu privire la comiterea de

infracțiuni/contravenții referitoare la nesupunerea cerințelor legitime ale

colaboratorilor de poliție de a se prezenta.

Prin urmare s-a constatat cu certitudine că, inculpatul Nucă Petru la data de 05

decembrie 2015, aproximativ orele 23:10 min., fiind persoană publică și acționând cu

titlu oficial, aflându-se în exercițiul funcțiunii, deplasîndu-se cu automobilul de

serviciu de model „VAZ 2121”, număr de înmatriculare xxxxx, la chemare în s. Xxxxx,

r-ul Xxxxx și anume la domiciliul lui Loghin Valeriu, l-a scos forțat din ogradă pe

Loghin Valeriu, ultimul lovindu-se cu spatele de parul porții și, în continuare, i-a aplicat

lovituri cu pumnul în regiunea semitoracelui stâng, abdomen și spate. Deoarece Loghin

Valeriu a manifestat un comportament de împotrivire, Nucă Petru i-a aplicat o lovitură

cu pumnul în regiunea coastei stângi, după, i-a indicat lui Loghin Valeriu să urce în

automobil. Deplasându-se la IP Cahul, pe timpul deplasării Nucă Petru aflându-se pe

bancheta din spate a automobilului lângă Loghin Valeriu, i-a aplicat mai multe lovituri

în regiunea abdomenului, fapt susținut de către partea vătămată Loghin Valeriu, cât și

prin rapoartele de expertiză realizate în privința lui Loghin Valeriu, prin care se

9

demonstrează că, în rezultatul leziunilor primite, ultimul i-a fost cauzate leziuni

corporale neînsemnate, la fel acesta a suportat o traumă psihologică de intensitatea

ușoară, manifestată prin instabilitate emoțională, sentiment de inferioritate, tensionare,

hipervigilență, nesiguranță.

Astfel, nu sunt reținute alegațiile apelantului Nucă Petru, precum că, la data

indicată el nu i-a cauzat careva suferințe fizice sau psihice părții vătămate Loghin

Valeriu, așa cum de către inculpat nu a fost negat faptul că, la data respectivă a ieșit la

fața locului, fiind chemat la solicitare, și nu a prezentat careva probe suplimentare, care

ar infirma că, el, la data indicată i-a cauzat leziunile corporale, care au apărut pe corpul

părții vătămate după ce acesta a fost escortat la Inspectoratul de Poliție Cahul.

Declarațiile inculpatului în acest sens se combat cu declarațiile făcute de către partea

vătămată Loghin Valeriu și prin declarațiile martorilor care declară că, partea vătămată

s-a aflat în automobilul poliției, a fost la Inspectoratul de Poliție Cahul și ulterior cu

leziuni corporale a fost văzut de taximetrist, care a confirmat că, ultimul avea semne

evidente de violență fizică.

Circumstanțele constatate, consolidate de poziția fermă a părții vătămate Loghin

Valeriu și ale martorilor, manifestată la urmărirea penală și în ședințele instanțelor de

fond și de apel, oferă o greutate probatorie net superioară argumentelor inculpatului și

sunt suficiente pentru pronunțarea unei sentințe de condamnare pentru fapta de

tortură, prevăzută de art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal- cauzarea intenționată a unei dureri

și a suferinței fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, de către o

persoană publică, săvîrșită de o persoană cu funcție de răspundere.

Totodată, Colegiul critic apreciază și declarațiile inculpatului Nucă Petru, precum

că, el nu a comis infracțiunea care i se impută, or probele cercetate vorbesc în

defavoarea inculpatului, și Colegiul le consideră ca fiind date în scop de eschivare de

la răspunderea penală.

Argumentele părții apărării se bazează doar pe declarațiile inculpatului care sunt

combătute ad integrum prin cumulul probator administrat și cercetat în cadrul

ședințelor de judecată, care sunt pertinente, admisibile, utile și veridice, care

coroborează între ele, combătând versiunea apărării în partea ce ține de adresarea părții

vătămate Loghin Valeriu către medicul legist doar la data de 10 decembrie 2015,

invocând că în perioada de la 05 decembrie 2015 cel din urmă putea să-și cauzeze

leziunile depistate în alte circumstanțe.

Or, aceste versiuni sânt combătute atât prin declarațiile inculpatului, care a negat,

că Loghin Valeriu până la momentul aducerii acestuia în incinta Inspectoratului de

Poliție Cahul ar fi avut careva leziuni corporale vizibile, cât și prin declarațiile

martorului Movilă Igor.

10

Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 825 din 10 decembrie 2015, cât

și potrivit Raportului de expertixă medico-legală nr. 7/D din 02 februarie 2016, medicul

legist dface concluzii, că leziunile depistate la Loghin Valeriu puteau fi provocate

acestuia „în timpul și circumstanțele indicate”, iar ca circumstanțe, în ambele cauze este

indicată data de 05 decembrie 2015.

Mai mult decât atât, aceeași perioadă de timp (privind cauzarea leziunilor

corporale lui Loghin Valeriu) a fost indicată de expertul Ceban Alexandru, care a fost

audiat în cadrul ședinței instanței de fond.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Nucă Petru, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78-79 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite - inculpatul a comis o infracțiune care face

parte din categoria infracțiunilor grave, de importanța valorilor sociale lezate și anume

cauzarea intenționată a vătămărilor corporale, de personalitatea inculpatului, de

circumstanțe atenuante și de circumstanțe agravante.

Astfel, instanța de apel a reținut că, inculpatul Nucă Petru este fără antecedente

penale, se caracterizează pozitiv, este angajat în câmpul muncii, căsătorit, patrea

vătămată nu are pretenții de ordin material și moral față de inculpat, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru, circumstanțe atenuante și circumstanțe

agravante, nu au fost stabilite, iar ținând cont de circumstanțele enunțate, consideră

necesar de al recunoaște vinovat pe Nucă Petru în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal și în baza acestei legi i-a stabilit pedeapsa minimală în

formă de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis

și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate în organele

afacerilor interne pe un termen de 5 (cinci) ani.

Apreciind în ansamblu circumstanțele cauzei inclusiv personalitatea inculpatului

Nucă Petru, luând în considerație în special politica penală a statelor europene ce derivă

din recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei potrivit căreia

instanțele de judecată ar trebui să recurgă mai des la pedepse alternative detențiunii

când este cazul, instanța de apel a ajuns la concluzia aplicării în privința inculpatului a

prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a pedepsei privative de

libertate aplicate în privința lui Nucă Petru, pentru un termen de probațiune de 2 (doi)

ani.

Cât privește apelul procurorului în Procuratura raionului Cahul, Elena Botnari, cu

privire la casarea parțială a sentinței, în partea ce ține de stabilirea pedepsei, instanța

de apel l-a reținut ca neîntemeiat, or, o pedeapsă cu ispășirea reală a executării pedepsei

ar fi prea aspră în raport cu prejudiciul suportat.

11

În partea ce ține de încasarea cheltuielilor de judecată de la inculpatul Nucă Petru,

instanța de apel a considerat necesar de a respinge cerința procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Astfel, instanța de apel a menționat că, solicitarea procurorului privind încasarea

de la inculpatul Nucă Petru în contul statului a cheltuielilor suportate în sumă de 1435

lei este nefondată, și corect au fost respinse de instanța de fond, or aceste sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale, parțial în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate.

5.1. Procuror, care, indicând temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6, 10) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- concluzia instanței de apel precum că, informația prezentată de partea apărării

demonstrează faptul că, inculpatul Nucă Petru nu avea în dotare mijloace speciale (și

anume baston din cauciuc), pentru comiterea infracțiunii imputate - necesită a fi

apreciată critic, or acest fapt nu demonstrează că partea vătămată Loghin Valeriu nu a

fost lovit de obiect special adaptat, cum ar fi bastonul din cauciuc, deoarece o parte din

acțiunile infracționale imputate inculpatului au fost săvârșite în incinta Inspectoratului

de Poliției Cahul, inclusiv și episodul cu lovirea părții vătămate cu baston de cauciuc.

Astfel, chiar dacă inculpatul Nucă Petru nu a avut în acea zi în datoare baston din

cauciuc, el a avut posibilitatea reală de a lua acest baston de la orice alt colaborator al

Inspectoratului de Poliție Cahul;

- concluzia instanței de apel precum că, din declarațiile părții vătămate nu rezultă cert

că, el a fost lovit anume cu un obiect, cum ar fi bastonul de cauciuc, or acesta indică că a simțit

o lovitură, dar nu a văzut cu ce a fost lovit și de către cine, dar a presupus că a fost lovit anume

de Nucă Petru - este neîntemeiată și nu corespunde circumstanțelor cauzei, or

declarațiile părții vătămate Loghin Valeriu dimpotrivă demonstrează că partea

vătămată pe de o parte nu neagă faptul că el s-a lovit de parul porții, pe de o altă parte

pe tot parcursul urmăririi penale și judecății cauzei în instanțele de judecată declară

ferm că a fost lovit cu bastonul în spate când se afla în cadrul Inspectoratului de Poliție

Cahul;

- veridicitatea declarațiilor părții vătămată Loghin Valeriu se demonstrează și prin

raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. xxxx - 2016, în concluzie se constată, că

Loghin Valeriu nu inventează și nu exagerează existența torturii, putea să ajungă și să

suporte o stare de stres în rezultatul acțiunilor de tortură;

- constatăm că instanța de apel nu a apreciat sub toate aspectele, complet și obiectiv

declarațiile medicului-legist Ciobanu Alexandru, limitându-se numai la aprecierea

12

formală acestor declarații, or fiind audiat în instanța de apel Ciobanu Alexandru a

specificat că, atât pumnul, cât si bastonul de caucciuc puteau să nu lase urme, dar putea

fi senzația de durere.

Astfel, considerăm că instanța de fond verificând sub toate aspectele, complet și

obiectiv probele administrate în cauza penală, prin analiza profundă a acestora și

coroborarea lor cu alte probe, apreciindu-le în conformitate cu art. 101 CPP din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității fiecărei probe, corect a

ajuns la concluzia că inculpatul Nucă Petru este vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. d), e) Cod penal, or în cadrul examinării cauzei cu

certitudine a fost constatat faptul că, în acțiunile inculpatului Nucă Petru se conțin

semnele calificative ale componenței infracțiunii incriminate;

- pedeapsa penală stabilită lui Nucă Petru este prea blândă și nu corespunde

principiului individualizării pedepsei penale din următoarele motive.

Ținând cont de circumstanțele cauzei, și anume că, Nucă Petru fiind persoană

publică și acționând cu titlu oficial, aflându-se în exercițiul funcțiunii, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, și anume că, infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (2) lit. d), e)

CP este infracțiunea gravă conform art. 16 CP, personalitatea inculpatului și anume că,

inculpatul se caracterizează pozitiv, este angajat în câmpul muncii, căsătorit, nu se află

la evidența medicului narcolog și psihiatru, fără antecedente penale, circumstanțele

care atenuează sau agravează răspunderea, nu au fost stabilite de către instanțele de

judecată în procesul examinării cauzei penale, comportamentul inculpatului după

comiterea infracțiunii, și anume că, inculpatul Nucă Petru nu s-a căit sincer de cele

comise și după comiterea faptei a continuat să amenință partea vătămată Loghin

Valeriu, în vederea retragerii cererii.

Astfel, partea vătămată Loghin Valeriu atât în instanța de fond cât și în instanța de

apel a invocat de mai multe ori că, prin persoane interpuse a fost amenințat cu răfuiala

fizică, dacă nu-și va retrage cererea, inclusiv din spusele lui Loghin Valeriu, el a primit

amenințări chiar și la momentul când cauza se afla pe rolul instanței de apel;

- la stabilirea pedepsei, instanțele de judecată au interpretat eronat regulile de

individualizare a pedepsei penale, au liberat neîntemeiat pe inculpat de pedeapsa

penală aplicînd prevederile art. 90 CP - suspendarea condiționată a exectării pedepsei

penale cu închisoare.

Pedeapsa aplicată lui Nucă Petru (aplicarea prevederilor art.90 Cod penal) va fi

apreciată ca atitudinea tolerantă a statului față de aceste categorii de infracțiuni, ce va

submina încrederea societății în eficiența și echitatea justiției.

Reieșind din motivele și metodele comiterii infracțiunii, inculpatul se prezintă a fi

o persoană social - periculoasă, și doar aplicarea pedepsei definitive sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis

13

și cu privarea de a ocupa funcții în cadrul MAI pe un termen de 5 ani, va putea îngrădi

societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea lui Nucă Petru.

5.2.Inculpatul Nucă Petru, care, indicând temeiurile de casare prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6, 8) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești,

cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința acestuia, de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- nu s-a dat apreciere circumstanțelor deplasării mele la domiciliul părții vătămate

Loghin Valeriu, aceasta având un temei legal - violența în familie cauzată de Loghin

Valeriu, acuzatorul nu a prezentat probe verosimile care să stabilească în urma cărui

fapt în privința lui Loghin Valeriu a fost aplicată forța fizică, cine din grupul opertaiv a

aplicat forța fizică, or, Loghin Valeriu a explicat instanței diferite versiuni, expertiza

medico-legală 7D din 31.12.2015 infirmând în totalitate declarațiile lui în acest sens,

Login V. a explicat că leziune descrise în raprtul de expertiză medico legale au apărut

în urma opunerii de rezistența și ca urmare s-a zgârâiat de parul porții, și nicidecum nu

a fost lovit de Nucă Petru, iar vânătaia de la mână a fost cauzată de polițistul în civil în

momentul cănd l-a scos din ogradă în timpul opunerii de rezistență;

- comportamentul agresiv al părții vătămate este descris și în raportul de expertiză

psihiatrică ambulatorie nr. xxxx -2016 , unde Loghin V. nu a negat în fața specialiștilor

comportamnetul său provocator fașă de polițiști;

- ambele instanțe au omis existența în privința lui Loghin Valeriu a procesului

contavențional pe art. 78 CC;

- referitor la cauzarea leziunilor părții vătămate de către Nucă P. în salonul

automobilului, la fel nu sunt dovezi care să confirme declartiile lui Loghin V., în acest

sens fiind audiat colaboratorul de poliție de gardă a declarat că Loghin Valeriu când a

fost adus la sediul IP Cahul nu prezenta semne de violentă, si deci nu avea leziuni;

- referitor la maltratarea lui Loghin V. în incinta IP Cahul și aici sunt puse la baza

condamnării exclusiv declarațiile schimbătoare ale părții vătămate, nu a fost ridicate

probe video, or inspectoratul este dotat cu cameră video, ceea ce demonstrează

nedorința organului de urmărire penală de a face o anchetă legală;

- din start urmărirea penală a avut un scop de denigrare a mea ca colaborator de

poliție, și aici menționez faptul că am demonstrat tuturor instanțelor că nu am aplicat

forță fizică asupra lui Loghin V. nu am avut în dotare mijloace speciale, cu toate că acest

lucru trebuia să-l demonstreze procurorul și nu eu;

- din cele descrise nu se deduce existența laturii subiective ale infracțiunii

încriminate , deoare fapta respectivă se comite cu intenție directă, deci nu s-a demostrat

că eu am cauzat intenționat lui Loghin Valeri suferințe fizice și psihice, eu am acționat

în mod legal, pe cazul chemării grupului oprativ la domiciliul lui Loghin Valeriu de

14

către Boca David în urma unei violențe domestice, iar în scopul aplanării conflictului

deoarece Loghin Valeriu a avut un comportament agresiv a fost escortat la sediul IP

Cahul pentru documentarea cazului;

- ambele instanțe au încălcat principiul contradictorialității în procesul penal,

preluînd exclusiv poziția acuzatorului de stat, adoptînd o soluție vădit ilegală bazată

pe niște declarații contradictorii și nefondate ale părții vătămate, or conform art. 24 alin.

(2) CPP, instanța judecătoreacsă nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurenților, Colegiul penal conchide

asupra inadmisibilității acestora, pentru următoarele motive.

Cu titlu introductiv, se relevă că soluția de inadmisibilitate a recursurilor declarate

se întemeiază, în drept, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că cererea este

vădit neîntemeiată.

Dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident

nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei, sau când argumentele formulate de

recurent nu au un fundament juridic.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiurile de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) pct. 12) Cod de

procedură penală, în sensul că ”hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au apliacat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”.

Instanța de recurs menționează, că nici unul din temeiurile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Astfel că, Colegiul penal apreciază critic poziția recurentului precum că

,,consideră viciată procedura de examinare a acestei cauze de către instanța de apel, din

motiv că aceasta superficial și fără o analiză detaliată și coroborată a probatoriului a

conchis asupra excluderii din învinuirea inculpatului indicile: săvârșite prin folosirea

15

instrumentelor speciale”, or, instanța de apel a respectat întru totul prevederile art. 113

alin. (1) Cod de procedură penală, analizând pe deplin elementele constitutive ale

infracțiunii, corect calificând acțiunile lui Nucă Petru, în baza art. 1661 alin. (2) lit. e)

Cod penal, bazându-și just soluția pe declarațiile părții vătămate Loghin Valeriu, a

martorilor Cazacu Ion, Samoilă Ștefan, Peiu Anatolie, Larii Vasile, Boca Mariana, Boca

David, Ceban Alexandr, raportul de expertiză medico-legală nr. 7/D din 02 februarie

2016, raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 214a-2016, din 31 martie 2016, procesul

verbal de ridicare din 03.02.2016, procesul-verbal de examinare a documentelor ca

mijloc material de probă din 04.02.2016, ordonanța de recunoaștere a documentelor ca

mijloc material de probă, procesul-verbal de confruntare din 18.05.2016 și 20.05.2016

dintre partea vătămată Loghin Valeriu și învinuitul Nucă Petru, procesul-verbal de

confruntare din 08.06.2016 dintre partea vătămată Loghin Valeriu și învinuitul Nucă

Petru, apreciate prin prisma art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală.

De asemenea, Colegiul penal reține că în recursul declarat este criticată aprecierea

de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu

este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de

fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd

instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi

ale legii procesual penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar

dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o

eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Totodată, Colegiul penal găsește vădit nefondată și revendicarea procurorului în

partea ce ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, privitor la aplicarea eronată de către instanța

de apel față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal și a dispus suspendarea

executării pedepsei închisorii stabilite acestuia.

În viziunea Colegiului, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea chestiunii

cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii

articolului imputat acestuia.

Deci, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură

să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care

a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei

operațiuni, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

16

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin. (1)

Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează

sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal menționează că sancțiunea infracțiunii prevăzute de art.

1661 alin. (2) lit. e) Cod penal, (la momentul săvârșirii infracțiunii) prevedea pedeapsă

cu închisoare de la 3 până la 8 ani, iar conform art. 16 alin. (4) Cod penal, aceasta se

clasifică ca infracțiune gravă.

Deseamenea din materialele cauzei s-a stabilit că, inculpatul Nucă Petru nu are

antecedente penale, se caracterizează pozitiv, este angajat în câmpul muncii, căsătorit,

partea vătămată nu are pretenții de ordin material și moral față de inculpat, nu se află

la evidența medicului narcolog sau psihiatru, iar careva circumstanțe atenuante sau

agravante nu au fost stabilite.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că

pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului și modalitatea de executare a acesteia, a fost

individualizată corect și în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

În consecință, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în speța

examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate.

Referitor la recursul ordinar declarat de către inculpat

Din conținutul recursului se reține că inculpatul contestă decizia instanței de apel,

indicând temeiurile de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 8) Cod de

procedură penală, în sensul că ”hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, faptele imputate inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale componenței de

infracțiune”.

Instanța de recurs menționează, că nici unul din temeiurile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

17

Analizând conținutul recursului declarat, instanța de recurs a remarcat faptul că,

inculpatul critică decizia instanței de apel în partea ce ține de aprecierea probelor, astfel

instanța de recurs consideră necesar să sublinieze faptul că, la această etapă a

procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, or aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

soluției adoptate în privința lui Nucă Petru, ori, critica adusă de către recurent referitor

la procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt, care a fost efectuată de

instanța inferioară și careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor nu sunt,

instanța de apel, pe deplin le-a examinat, apreciind toate probele din dosar în ansamblu

și, conform art. 414 alin. (2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală s-a pronunțat

detaliat asupra motivelor respingerii apelurilor declarate.

Mai mult, Colegiul penal susține că, decizia instanței de apel cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a

expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare corespunzătoare

rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6 CEDO.

În privința alegațiilor recurentului, precum că la baza soluției instanței de apel nu

au fost aduse de către partea acuzării suficiente probe care ar demonstra vinovăția

inculpatului Nucă Petru în comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul penal atestă că

nu pot fi admise, or după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei instanței de apel

(f.d. 223-231, vol. II), instanța de apel corect și-a întemeiat soluția pe un cumul de probe

suficient, care fiind verificate și apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și utilității, prin coroborare au demonstrat pe deplin

vinovăția inculpatului Turețchi Iurie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661

alin. (2) lit. e) Cod penal.

Colegiul penal constată că motivele invocate de recurent în cererea de recurs

ordinar constituie opinia subiectivă a acestuia și nu pot fi acceptate, deoarece instanța

de apel s-a expus argumentat asupra acestor motive invocate de recurent în decizia sa,

iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor argumente nu se identifică de

instanța de recurs, care le acceptă și pentru a evita repetări inutile, le însușește, fapt ce

vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care statuează că art. 6§1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

18

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale

(hotărârea Albert vs. România din 16.02.2010 CEDO).

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, de către inculpatul Nucă Petru,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 martie 2020, în

cauza penală, în privința lui Nucă Petru Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 05 noiembrie 2020.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

19