1ra-942/20 — art. 326 alin. 1 CP

1ra-942/20 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-942/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Gligor Vadim în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 noiembrie 2019 și a sentinței

Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 07 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Țurcanu Leonid XXXXX, născut la XXXXX,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.11.2017 – 07.06.2019;

Instanța de apel: 05.07.2019 – 20.11.2019;

Instanța de recurs: 06.02.2020 – 16.09.2020.

A C O N S T A T A T:

Țurcanu Leonid a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 2500 (două mii

cinci sute) unități convenționale, echivalentul a 125 000 (una sută douăzeci și cinci

mii) lei.

În temeiul art. 65 alin. (3) Cod penal, în privința lui Țurcanu Leonid a fost

aplicată pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul de a ocupa funcții

didactice în instituțiile de învățământ ale Republicii Moldova pe un termen de 3 (trei)

ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Țurcanu Leonid în beneficiul statului

contravaloarea bunurilor rezultate din infracțiune în mărime de 2400 (două mii patru

sute) lei.

Solicitarea acuzatorului de stat, cu privire la încasarea din contul lui

Țurcanu Leonid în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

Țurcanu Leonid, activând în cadrul XXXXX din mun. Bălți, în temeiul ordinului nr. 57

din 25.09.1991 al directorului Colegiului respectiv, în funcția de profesor de

instrumente aerofone, acționând intenționat și în interes material, începând cu luna

1

septembrie a anului 2016, susținând că are influență asupra persoanelor publice din

cadrul comisiei pentru examenele de absolvire a Colegiului nominalizat, oferind

promisiuni elevilor despre susținerea cu succes a examenelor de absolvire și o

atârnare loială din partea comisiei nominalizate, în perioada lunilor septembrie anul

2016 – iunie anul 2017, a pretins de la studenții anului IV de studii: XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX, bani în sumă a câte 400 lei de la fiecare elev,

iar în una din zilele de la începutul lunii iunie a anului 2017, aflându-se în biroul de

studii nr. 13, situat la etajul doi în incinta XXXXX din mun. Bălți, situată pe str. XXXXX,

18, prin intermediul studentului XXXXX, a primit de la studenții XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX, XXXXX și, personal, de la XXXXX, banii pretinși în sumă a câte 400 lei

de la fiecare, în sumă totală de 2 400 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 326 alin. (1) Cod penal,

conform calificativelor pretinderea, acceptarea și primirea personal de bunuri sub

formă de valori valutare pentru sine sau pentru o altă persoană, săvârșite intenționat

de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru

a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite.

în partea soluționării chestiunii privind încasarea cheltuielilor judiciare, cu

pronunțarea unei noi hotărâri privind dispunerea încasării sumei de 2146,52 lei, din

contul inculpatului în beneficiul statului.

În argumentarea apelului procurorul a menționat, că prima instanță greșit a

interpretat prevederile art. 229 Cod de procedură penală.

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, din motivul

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea apelului avocatul a menționat, că prima instanță contrar

prevederilor art. 100 alin. (4)-101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, a descris

probele acuzării, însă nu le-a dat o analiză proprie. Instanța de judecată a neglijat

principiul contradictorialității procesului penal.

Insistă că probele administrate la dosar nu coroborează cu latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 326 Cod penal, iar apărarea pe parcursul procesului a

pledat pentru achitarea inculpatului anume din motivul lipsei în acțiunile inculpatului

a elementelor infracțiunii incriminate.

Cu referire la declarațiile martorilor XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, apărarea accentuează, că aceste probe nu

confirmă săvârșirea de către Țurcanu Leonid a infracțiunii de trafic de influență

prevăzut la art. 326 alin. (1) Cod penal, probatoriul administrat la caz confirmând

pretinderea sumelor bănești pentru oferirea tematicii întrebărilor din biletele de la

examenul de absolvire la disciplina ce o predă.

2

În opinia apărării, prima instanță nu a dat apreciere declarațiilor martorilor

XXXXX și XXXXX, potrivit cărora în ziua următoare depunerii plângerii de către

XXXXX, metodiștii inclusiv și Țurcanu Leonid au fost excluși din comisia de examinare.

fost respinse apelurile declarate și menținută sentința.

În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a menționat, că prima

instanță a apreciat obiectiv probatoriul administrat în conformitate cu prevederile

art. 100-101 Cod de procedură penală, corect ajungând la concluzia recunoașterii

vinovăției lui Țurcanu Leonid de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1)

Cod penal.

Cu toate că inculpatul nu și-a recunoscut vina, negând extorcarea de la studenți

a careva mijloace bănești în vederea influențării membrilor comisiei de examinare a

XXXXX din Bălți, cu statut de persoane publice, susținând versiunea oferirii

studenților prin intermediul poștei electronice, a întrebărilor și răspunsurilor corecte

la disciplina de studiu predată de el, ce erau incluse în biletele examenului de

absolvire, pe banii benevol colectați de ei urmând a fi pregătită masa pentru comisia

de examinare (f.d.65-66, vol. 2), instanța de apel a ajuns la concluzia, că prima instanță

corect a constatat vinovăția lui Țurcanu Leonid în baza următoarelor probe:

declarațiile martorilor XXXXX (f.d. 203-205, vol. I); XXXXX (f.d. 207-208, vol. I); XXXXX

(f.d. 233-237, vol. I); XXXXX (f.d. 214-215, vol. I); XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX (f.d.

210-211; 212-213; 222-223; 224-226, vol. I); XXXXX(f.d. 209, vol. I); XXXXX (f.d. 220-

221, vol. I).

Totodată, în vederea respectării principiului contradictorialității procesului

penal și egalității armelor, instanța de apel a admis solicitarea apărării, dispunând

audierea suplimentară a martorilor: XXXXX, ce a confirmat, că lista membrilor

comisiei se întocmește de directorul-adjunct XXXXX, fiind aprobată și confirmată de

el, interzicându-se includerea în comisie mai mult de doi ani consecutiv a unor și

același membri, necunoscând dacă Țurcanu Leonid a fost inclus în proiectul listei

membrilor comisiei de examinare pentru anul 2017 (f.d. 77, vol. II ), referitor la care

XXXXX a confirmat includerea lui inițială în această comisie, pentru, că disciplina ce o

preda era inclusă la examenul de absolvire, fapt despre care el cunoștea cu

certitudine, ulterior fiind exclus din ea ca urmare a plângerii depuse de XXXXX, iar

întru evitarea favorizării studenților prin oferirea întrebărilor și biletelor, fiind

excluși din comisie toți profesorii ce predau disciplina metodică, inclusiv și Țurcanu

Leonid, proiectul listei cu membrii comisiei fiind pregătit până la examene cu

aprobarea listei finale de către directorul Colegiului, XXXXX (f.d. 76, vol. II).

Instanța de apel a mai stabilit, că concluziile de vinovăție a inculpatului

Țurcanu Leonid formulate de către prima instanță, corect au fost fundamentate și pe

probele scrise, administrate de către partea acuzării, ce au fost supuse cercetării

judecătorești în cadrul ședințelor de judecată în fond și apel din care rezultă:

denunțarea de către XXXXX la 05.07.2017 a pretinderii de către inculpatul Țurcanu

Leonid de la studenți a mijloacelor bănești pentru favorizarea la susținerea

3

examenului de absolvire (f.d.5, vol.I); examinarea la 06.07.2017 a purtătorului de

informație anexat de directorul XXXXX din mun. Bălți, XXXXX, la plângerea adresată

la DGT Nord a CNA cu privire la acțiunile pretins ilegale a profesorului Țurcanu

Leonid, cu stenograma comunicărilor dintre el și studenți, inclusiv denunțătoarea

XXXXX (f.d.102-108, vol.I), recunoscut și anexat la materialele cauzei penale în

calitate de mijloc material de probă conform ordonanței din 06.07.2017 (f.d.109,

vol.I); explicațiile studenților vizați în ancheta de serviciu, cu extrasul ordinului nr. 14

din 13.06.2017 și nr. 12 din 18.05.2017 privind interzicerea colectărilor de bani în

scopul organizării examenelor de bacalaureat și a examenelor de absolvire în

instituție (f.d.120-121,137, vol.I); recunoașterea și anexarea la materialele cauzei

penale în calitate de mijloc material de probă (f.d. 137A, vol.I); examinarea

purtătorului de informație CD-RW de model ,,VS” cu capacitatea memoriei de 700 mb,

prezentat de XXXXX la care sunt anexate stenogramele comunicărilor dintre Țurcanu

Leonid, XXXXX, XXXXX și XXXXX (f.d.144-150, vol.I), cu recunoașterea și atașarea lui

la dosar în calitate de mijloc material de probă (f.d.151, vol.I).

Instanța de apel a statuat, că cercetarea suplimentară a probelor prezentate de

acuzare, în contextul acuzațiilor aduse, denotă cu certitudine caracterul penal al

faptelor săvârșite de către inculpatul Leonid Țurcan privind pretinderea, acceptarea

și primirea personal de bunuri sub formă de valori valutare pentru sine sau pentru o

altă persoană, săvârșite intenționat de către o persoană care susține că are influență

asupra unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea

funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.

În consecință, instanța de apel a respins argumentele apărării privind pretinsa

lipsă a probatoriului ce ar dovedi vinovăția inculpatului, ele fiind în contradicție cu

aspectele faptice ale cauzei ce nu lasă nici o îndoială referitor la veridicitatea

declarațiilor depuse de martorii audiați pe caz, ținându-se cont de consecutivitatea

lor și coroborarea cu restul probelor dobândite, prin intermediul acțiunilor

procesuale petrecute, ce nu au stârnit nici o obiecție din partea apărării la etapa

urmăririi penale și la finele ei.

Astfel, contrar opiniei apărării privind existența temeiurilor de achitare a

inculpatului Țurcanu Leonid de sub învinuirea adusă, dat fiind încadrarea greșită a

faptei la art. 326 alin. (1) Cod penal și ținând cont de limita acuzațiilor lui aduse

conform art. 325 Cod de procedură penală, precum și scoaterea lui prin ordonanța

din 27.10.2017 de sub urmărire pe art. 324 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, dat fiind neconfirmarea

întreprinderii acțiunilor contrar funcției deținute la extorcarea, prinderea și primirea

de la XXXXX a surselor pecuniare, instanța de apel a ajuns la concluzia menținerii

soluției primei instanțe privind constatarea vinovăției în săvârșirea traficului de

influență.

Cu referire la practica judiciară instanța de apel a reținut, că pentru încadrarea

infracțiunii la art. 326 Cod penal, influența asupra factorului de decizie trebuie să fie

credibilă și posibilă (la nivelul atitudinii psihice a făptuitorului), ce în cazul din speță,

4

potrivit inculpatului, urma a fi aplicată în privința membrilor comisiei de examinare,

pe care-i cunoștea și din care făcea parte de drept pentru, că disciplina pe care o preda

era inclusă la examenul de absolvire, încredințând studenții de la care a pretins și a

primit mijloace bănești, în aranjarea biletelor în modul în care fiecare din ei, să

cunoască unde se află biletul pregătit, fapt rezultat și din stenograma discuției cu

studenții, inclusiv cu XXXXX, oferindu-le promisiuni despre susținerea cu succes a

examenelor de absolvire, întrucât are influență asupra factorului de decizie.

Instanța de apel a mai menționat, că infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (1)

Cod penal, este una formală și se consumă din momentul comiterii uneia dintre

modalitățile normative care desemnează traficul de influență, adică din momentul

pretinderii, acceptării, primirii în întregime sau în parte a remunerației ilicite, fapt ce

determină caracterul neîntemeiat al argumentului apărării privind neregăsirea în

acțiunile lui Țurcanu Leonid a elementelor laturii obiective a infracțiunii imputate,

pentru, că ar fi fost exclus din comisia de examinare, neavând posibilitatea influențării

membrilor ei, or, această excludere a fost una post faptică, ca urmare și după

consumarea acțiunilor traficului de influență.

Drept urmare, având în vedere că vinovăția inculpatului Țurcanu Leonid în

săvârșirea faptei prevăzută la art. 326 alin. (1) Cod penal a fost dovedită pe deplin,

instanța de apel a respins argumentul apărării privind acumularea mijloacelor

bănești în vederea pregătirii mesei pentru comisia de examinare, or pe lângă faptul,

că această cerință vine în contradicție cu probatoriul acumulat la dosar, ea este

contrară Legii și ordinului intern nr. 13 din 18.05.2017 ce interzice colectarea banilor

în scopul organizări examenelor de bacalaureat și a examenelor de absolvire (f.d.

126-128, vol. I), cu care inculpatul luase cunoștință contra semnătură, astfel încălcând

disciplina muncii prin pretinderea, acceptarea și primirea de surse pecuniare de la

studenți, fapt constatat prin raportului comisiei anchetei de serviciu (f.d. 122-124,

vol. I), prin acțiunile sale s-a constatat comiterea unei fapte imorale, incompatibile cu

funcția deținută, urmând a fi supus răspunderii disciplinare, ce s-a soldat cu

concedierea sa în baza ordinului nr. 108 din 29.06.2017 (f.d. 140, vol. I).

Instanța de apel a statuat, că argumentele apărării referitor la lipsa unei

aprecieri obiective a probelor cercetate în ședința de judecată sau pretinsa lor

interpretare în favoarea acuzării, nu și-au găsit confirmare la judecarea cauzei în

ordine de apel, deoarece prima instanță a dat apreciere obiectivă probelor, sub toate

aspectele complet și obiectiv și în strictă conformitate cu prevederile art. art. 100-101

Cod de procedură penală, or, toate actele întocmite de către organul de urmărire

penală au fost semnate de părți, nefiind invocate la acea etapă careva obiecții.

La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a stabilit, că

prima instanță a dat deplină eficacitate prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ce se

referă la scopul pe care îl urmărește privind restabilirea echității sociale și corectarea

celui vinovat, întru prevenirea săvârșirii de către el a altor fapte penale.

Totodată, instanța a ținut cont și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei penale cum sunt gravitatea și caracterul prejudiciabil al faptei penale,

5

atitudinea făptuitorului față de cele săvârșite și urmările survenite în aspectul

nerecunoașterii vinovăției. Nu în ultimul rând, instanța a notificat și datele referitor

la personalitatea inculpatului ce se caracterizează pozitiv, fiind la prima sa abatere de

lege.

Distinct de considerentele enunțate, instanța de apel a respins cerința

acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpatul Țurcanu Leonid a cheltuielilor

judiciare compuse din salariul procurorului pentru orele lucrate pe dosarul în cauză

în sumă de 1045 lei, a ofițerului de urmărire penală - 986 lei, cheltuieli pentru

obiectele de birotică – 13 lei, precum și cheltuieli suportate pentru deplasare

Bălți-Chișinău, Chișinău-Bălți-120, 52 lei, din motiv că plata acestor cheltuieli potrivit

art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală se face din sumele alocate de stat.

Totodată, instanța de apel a menționat, că cheltuielile invocate de către

procuror nu cad sub incidența nici uneia din categoriile stipulate la art. 227 alin. (2)

Cod de procedură penală.

pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar împotriva deciziei instanței

de apel solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului apărarea accentuează, că în apelul declarat a

invocat că martorii audiați în ședința de judecată XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX și XXXXX au declarat că inculpatul a pretins de la ei a câte 400 lei în

schimbul acordării biletelor cu întrebările de la examenul de absolvire, urmând să le

aranjeze în modul în care fiecare din ei, să cunoască unde se află biletul pregătit, cu

transmiterea listei întrebărilor prin poșta electronică, pe care ulterior, i-a restituit

motivând că nu-i poate ajuta pentru că s-a schimbat comisia de examinare, fiind

exclus din ea și el.

Apărarea a mai invocat că din declarațiile descrise nu se constată scopul

acțiunilor inculpatului: scopul de a-l face pe factorul de decizie să îndeplinească, să

nu îndeplinească, să grăbească o acțiune în exercitarea funcției sale - scop obligatoriu

al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 326 Cod penal.

Menționează, că în apelul declarat apărarea a solicitat în conformitate cu

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, reluarea cercetării judecătorești cu

audierea suplimentară a martorului XXXXX și XXXXX, necesitatea audierii a fost

pentru a verifica acțiunile lui Țurcanu Leonid în partea ce ține de restituirea banilor

și declarația că nu poate ajuta studenții deoarece s-a schimbat comisia de examinare

fiind și el exclus din ea. Martorul XXXXX a declarat în instanța de apel că Țurcanu

Leonid a fost inclus ca membru al comisiei de examinare, ulterior fiind exclus din ea

ca urmare a plângerii scrise de XXXXX.

Cu referire la prevederile art. 93 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

apărarea menționează, că instanța de apel l-a lipsit pe Țurcanu Leonid de dreptul de

a face declarații pe marginea celor menționate de martorul XXXXX și studenții audiați,

6

în partea ce ține de restituirea banilor și declarația că nu poate ajuta studenții,

deoarece s-a schimbat comisia de examinare fiind și el exclus din ea.

Astfel, declarațiile lui XXXXX în coraport cu declarațiile studenților descriși

supra, în partea ce ține de restituirea banilor și declarația că nu poate ajuta studenții,

deoarece s-a schimbat comisia de examinare fiind și el exclus din ea, dovedesc faptul

că Țurcanu Leonid conștientizând că urma să exercite funcție producătoare de efecte

juridice, acționa ca un subiect al infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod penal și nu art.

326 Cod penal, or, persoanele care ajung să exercite funcții producătoare de efecte

juridice, în cazul evaluării de către cadrele didactice ale studenților, pot evalua în

calitate de subiecți ai infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod penal.

Apărarea a mai invocat că prima instanță nu a analizat prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, procesul-verbal de ridicare de la Colegiul de muzică

și pedagogie a raportului privind lucrul comisiei anchetei de serviciu, explicațiile

studenților (f.d. 120-121, vol.I), cât și reproducerea (stenograma) interceptărilor care

a fost prezentată de către XXXXX nu se constată că Țurcanu Leonid a pretins careva

bani și a susținut că are influență asupra membrilor comisiei de examinare pentru a-

i impune să se atârne loial față de studenți.

Subliniază recurentul, că asupra acestor temeiuri de drept și de fapt invocate

de către apărare în apel, instanța de apel nu s-a expus clar, or, sunt supuse verificării

atât datele de fapt cât și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se

verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de Codul de procedură

penală cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Consideră că instanța de judecată în mod cronologic a descris și enumerat

probele acuzării, fără însă a le face o proprie analiză și a le da o apreciere din punct

de vedere al pertinenței, concludenții și utilității.

Instanța de judecată în totalmente a neglijat cerințele legale privitor la

contradictorialitatea în procesul penal, nu a apreciat probele apărării și nici nu le-a

descris, iar ca consecință a admis erori de drept care nu pot fi elucidate de către

instanța de recurs. Eroarea de drept admisă de către instanța de fond și reprodusă în

totalitate de către instanța de apel, în partea ce ține de administrarea probelor și

obligarea instanței de apel de a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apel

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Acuzatorul de stat consideră că motivele invocate în recurs au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor care au fost

puse la baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

7

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că apărarea pledează

pentru nevinovăția inculpatului, invocând în calitate de temeiuri pentru casarea

deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal apreciază ca fiind declarative afirmațiile apărării prin care se

susține că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele susținute în cererea

de apel. Aceasta deoarece, verificând minuțios decizia recurată în raport cu

argumentele invocate în apel, Colegiul penal ajunge la concluzia că partea apărării a

primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de

8

recurs cu soluția pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a recursului în

sensul formulat.

De asemenea, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art. 101

alin. (3) Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are

o valoare prestabilită pentru instanță, instanța de apel a examinat toate probele din

dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării inculpatului, ci

coroborându-le, le-a analizat în ansamblu lor, apreciind just că ele sunt suficiente

pentru a fundamenta o acuzație penală și a-i incrimina lui Țurcanu Leonid săvârșirea

infracțiunii incriminate.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele

sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia menținerii sentinței.

Cu referire la argumentele apărării prin care se invocă dezacordul cu

aprecierea de către instanța de apel a declarațiilor martorului XXXXX în coraport cu

declarațiile studenților referitor la restituirea banilor de către inculpat și declarația

că nu poate ajuta studenții deoarece a fost exclus din componența comisiei de

examinare, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a apreciat că,

infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod penal, este una formală și se consumă

din momentul comiterii uneia dintre modalitățile normative care desemnează traficul

de influență, adică din momentul pretinderii, acceptării, primirii în întregime sau în

parte a remunerației ilicite, iar excluderea lui Țurcan Leonid din comisia de

examinare, neavând posibilitatea influențării membrilor ei, a fost una post faptică,

adică după consumarea acțiunilor traficului de influență.

Așadar, nu pot fi reținute argumentele apărării precum că în acțiunile

inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii, or, din conținutul deciziei

atacate rezultă cu claritate că instanța de apel, a apreciat obiectiv cumulul de probe,

inclusiv prin prisma practicii judiciare în cauzele penale pentru infracțiunile de

corupție, constatând că argumentele apărării despre nevinovăția inculpatului în

comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea de probe cercetate în

ședința de judecată care demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, conform

calificativelor pretinderea, acceptarea și primirea personal de bunuri sub formă de

valori valutare pentru sine sau pentru o altă persoană, săvârșite intenționat de către o

persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au

fost sau nu săvârșite.

De altfel, Colegiul penal subliniază, că versiunea prezentată de către apărare

asupra probelor puse la baza condamnării inculpatului, nu poate constitui temei de

admitere a recursului, or, la etapa judecării recursului instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

9

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de

fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de

fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii

incriminate.

În consecință, Colegiul penal conchide, că la examinarea recursului declarat de

avocatul Gligor Vadim în numele inculpatului Țurcanu Leonid, nu au fost stabilite

careva erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se

soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gligor Vadim în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

20 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Țurcanu Leonid Ivan, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 octombrie 2020.

Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir

Judecătorii /semnătură/ Toma Nadejda

/semnătură/ Boico Victor

10