1ra-820/20 — art. 179 alin. 2, 171 alin. 2 lit. c CP

1ra-820/20 — art. 179 alin. 2, 171 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-820/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecători: Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de către inculpatul Cudacov Stepan, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni

(sediul central) din 05 februarie 2019 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Cudacov Stepan xxxxx, născut la xxxxx xxxxx xxxxx,

originar și domiciliat în sat. xxxxx, r-ul xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 14.12.2018 – 05.02.2019;

Instanța de apel: 28.02.2019 – 10.04.2019;

Instanța de recurs: 22.01.2020 – 23.09.2020;

A C O N S T A T A T :

05 februarie 2019, a fost încetat procesul penal în privința lui Cudacov Stepan

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal, din

motivul împăcării inculpatului cu părțile vătămate.

Cudacov Stepan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171

alin. (2) lit. c) Cod penal, la 9 (nouă) ani 6 (șase) luni închisoare, executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Cheltuielile judiciare în sumă de 20 878,28 lei, suportate pentru

extrădarea inculpatului din Federația Rusă, au fost trecute în contul statului.

Cudacov Stepan, la 12 iunie 2009, aproximativ ora 23:00, fiind în stare de

ebrietate, la înțelegerea prealabilă cu o altă persoană, având scopul rămânerii

la domiciliul altei persoane fără consimțământul acesteia, au pătruns și au

refuzat să părăsească domiciliul cet. Burlac Serghei și Ivanicova Anna din

s. xxxxx, r-nul xxxxx, aplicând violența asupra lor, părțile vătămate fiind nevoite

să fugă de la domiciliu.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 179 alin. (2)

Cod penal, violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea în domiciliul

1

unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a părăsi la cererea ei,

săvârșite cu aplicarea violenței.

Tot el, la 13 iunie 2009, în intervalul orelor 2:00-3:00, fiind în stare de

ebrietate, la înțelegerea prealabilă cu o altă persoană, aflându-se la domiciliul

cet. Burlac Serghei și Ivanicova Anna, în s. xxxxx, r-nul xxxxx, unde se mai afla

și cet. xxxxx xxxxx, locuitoare a s. xxxxx, având scopul de a-și satisface pofta

sexuală, prin constrângere fizică, aplicându-i repetat multiple lovituri cu

pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului și contrar voinței ei, forțat

au dezbrăcat-o și amenințând-o cu moartea, pe rând au întreținut cu ea un

raport sexual violent.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. c)

Cod penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și

psihică, de două persoane.

acesteia în partea neîncasării cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă

încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru extrădarea inculpatului din

Federația Rusă, în sumă de 20 878,28 lei, din contul lui Cudacov Stepan.

În motivarea apelului a invocat, că instanța de judecată urma să dispună

încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Cudacov Stepan,

deoarece acțiunea de extrădare este una procesuală prevăzută de art. 541-549

Cod de procedură penală.

În opinia acuzării, art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală,

include cheltuieli de judecată și cheltuieli pentru efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală, astfel că prevederile art. 535 Cod de procedură

penală, urmează a fi aplicate la caz, or, statul își asumă obligațiunea de a suporta

cheltuieli pentru comisiile rogatorii, inclusiv și extrădării, iar prin intermediul

organelor de urmărire penală, își exercită autoritatea exclusivă de a urmări

penal persoane și a le trage la răspundere penală.

A susținut, că obligația statului solicitant al extrădării, de a suporta

cheltuielile de extrădare, se bazează pe principiul reciprocității și executării

neîntârziate a obligațiunilor asumate, însă acest fapt nu înseamnă că

cheltuielile suportate de stat prin intermediul organelor de urmărire penală,

care de fapt nemijlocit suportă aceste cheltuieli pentru efectuarea unor acțiuni

procesuale, inclusiv și de extrădare, nu pot fi ulterior recuperate din contul

persoanei culpabile de comiterea unei infracțiuni.

3.1 Avocatul Demian Grigore în numele inculpatului a contestat sentința

cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia în partea condamnării

inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cudacov Stepan să fie achitat.

În motivarea apelului a indicat, că instanța de judecată în speță eronat a

interpretat legea.

A susținut, că inculpatul Cudacov Stepan, a recunoscut vina în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal și reieșind din faptul

2

că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată, procesul penal a fost încetat pe

acest capăt de învinuire, iar vina în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 171

alin. (2) lit. c) Cod penal, inculpatul nu a recunoscut-o, iar prima instanță a

adoptat o sentință de condamnare, bazându-se pe declarațiile eronate a părții

vătămate xxxxx xxxxx și a martorilor Burlac Serghei, Groza Angelica și Tataroi

Elena.

10 aprilie 2019, a fost respins apelul declarat de avocatul Demian Grigore, în

numele inculpatului Cudacov Stepan și a fost admis apelul declarat de procuror,

casată sentința în partea soluționării cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea

unei noi hotărâri în această parte, conform modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a fost dispusă încasarea din contul lui Cudacov Stepan în

beneficiul statului, suma de 20 878,28 lei (douăzeci mii, opt sute șaptezeci și

opt,28), cu titlu de cheltuieli judiciare.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că la

adoptarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Cudacov Stepan, a săvârșit

infracțiunile imputate, împrejurări care au fost constatate din totalitatea de

probe administrate la cauza penală și care au fost corect apreciate, cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a conchis că prima instanță motivat și întemeiat a

concluzionat în privința vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunilor

incriminate, bazându-se pe probe pertinente, concludente și veridice, care

coroborează între ele, și anume: declarațiile părților vătămate Burlac Serghei și

xxxxx xxxxx; a martorilor Groza Angelica, Tataroi (Ursu) Elena; plângerea

depusă de xxxxx xxxxx la 16 iunie 2009, prin care aceasta denunță despre viol

(f.d. 4); actul privind constatarea medico-legală în privința lui xxxxx xxxxx, prin

care s-au constatat leziuni formate în urma unui act sexual forțat (f.d. 5);

proces-verbal de cercetare la fața locului din 17 iunie 2009, prin care a fost

cercetat domiciliul cet. Ivanicova Anna, și anume locul infracțiunii și foto-tabel

(f.d. 6-8); certificatul privind componența familiei inculpatului, eliberat de

Primăria s. Copanca (f.d. 9); plângerea cet. Bulacu Serghei din 13 iunie 2009,

prin care solicită tragerea la răspundere pe Cudacov Stepan și cealaltă

persoană, care au intrat fără voie în gospodăria sa, maltratându-l pe el și pe

soție (f.d. 15); actul privind constatarea medico-legală în privința lui

Burlacu Serghei prin care se atestă cauzarea leziunilor corporale fără de

cauzarea daunelor sănătății (f.d. 18); actul privind constatarea medico-legală în

privința lui Ivanicova Anna, prin care de asemenea se atestă cauzarea leziunilor

corporale fără de cauzarea daunelor sănătății (f.d. 19); raportul de expertiză

nr. 61 D în privința lui xxxxx xxxxx (f.d. 25-26); raportul de expertiză nr. 60 D

în privința lui Burlacu Serghei, prin care se constată cauzarea leziunilor

corporale fără de cauzarea daunelor sănătății (f.d. 28-29); raportul de expertiză

3

nr. 62 D în privința lui Ivanicova Anna, prin care se constată cauzarea leziunilor

corporale fără de cauzarea daunelor sănătății (f.d. 30-31); cererea depusă de

cet. Ivanicova Anna privind încetarea procesului penal din motivul împăcării

părților (f.d. 53); copia sentinței în privința lui Stepanov Mihail din

20 octombrie 2009 (f.d. 130-131) și certificatul de deces al părții vătămate

Ivanicova Anna (f.d. 146).

Instanța de apel a constatat cu certitudine, că Cudacov Stepan a săvârșit

infracțiunile incriminate, iar acțiunile acestuia au fost corect încadrate de către

prima instanță în baza art. 179 alin. (2) și 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a precizat, că reieșind din analiza probelor cercetate în

ședința instanței de apel și apreciate din punct de vedere al coroborării cu

celelalte probe, acestea demonstrează cu certitudine vina inculpatului

Cudacov Stepan în săvârșirea infracțiunilor incriminate și care combat

argumentele invocate de către inculpat și apărare în cererea de apel.

Instanța de apel a menționat, că argumentele apărării invocate în apel, au

constituit obiect de examinare în cadrul ședințelor judiciare ale primei instanțe,

iar instanța s-a expus motivat în privința acestora, inclusiv corect a apreciat și

a respins și declarațiile inculpatului Cudacov Stepan.

Cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2) lict. c) Cod penal,

instanța de apel a indicat, că declarațiile inculpatului nu și-au găsit confirmare

în cadrul cercetării judecătorești și nu au fost dovedite prin careva probe

pertinente și concludente, acestea fiind combătute prin declarațiile părții

vătămate xxxxx xxxxx, declarațiile martorului Groza Angelica, precum și prin

actul privind constatarea medico-legală în privința lui xxxxx xxxxx, prin care s-

au constatat leziuni formate în urma unui act sexual forțat.

Instanța de apel a subliniat, că proba decisivă, la caz, sunt declarațiile

părții vătămate, iar argumentele prin care se jusitifică această probă pentru a

adopta o sentință de condamnare, au fost expuse de către prima instanță.

Instanța de apel a respins alegațiile apărării precum că partea vătămată

ar depune declarații false, datorită vârstei, instanța stabilind că nu au fost

constatate careva motive pentru care partea vătămată ar depune astfel de

declarații.

Astfel, instanța de apel a conchis, că declarațiile părții vătămate

coroborează cu raportul de expertiză nr. 61D, prin care se confirmă că partea

vătămată a avut leziuni corporale specifice unei fapte de viol, stabilindu-se și

faptul că aceasta a fost văzută de sora sa, peste puțin timp de la săvârșirea

infracțiunii de viol, care a confirmat starea în care era partea vătămată și

leziunile vizibile, circumstanțe care în ansamblu, atestă veridicitatea

declarațiilor părții vătămate.

Cu referire la apelul procurorului, reținând prevederile art. 227, 229, 535

Cod de procedură penală, instanța de apel a subliniat că obligația statului

solicitant al extrădării, de a suporta cheltuielile de extrădare este bazat pe

principiul reciprocității, executării neîntârziate a obligațiunilor asumate, iar

faptul dat nu înseamnă că cheltuielile suportate de stat prin intermediul

4

organelor de urmărire penală, care nemijlocit suportă aceste cheltuieli, pentru

efectuarea unor acțiuni procesuale, inclusiv și de extrădare, nu pot fi ulterior

recuperate de stat, de la persoana culpabilă de comiterea unei infracțiuni, din

care motiv instanța de apel a constatat că suma de 20 878,28 lei, care a fost

suportată de către IGP al MAI pentru extrădarea inculpatului din

Federația Rusă, urmează a fi încasată din contul lui Cudacov Stepan, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

declararea recursului din cele conținute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, contestă decizia instanței de apel cu trei recursuri ordinare, solicitând

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de învinuirea

incriminată în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. c)

Cod penal, cu respingerea dispunerii încasării cheltuielilor judiciare în sumă de

20 878,28 lei, pentru extrădarea din Federația Rusă.

În argumentarea recursurilor a indicat, că nu este de acord cu

condamnarea sa în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, deoarece nu a săvârșit

această infracțiune, și astfel solicitând să fie achitat de învinuirea incriminată

în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Menționează, că în cadrul ședinței instanței de apel, a fost audiată doar

partea vătămată xxxxx xxxxx și nu au fost audiați, la solicitarea sa, martorii

Burlacu Serghei și Ivanicova Anna.

Invocă inculpatul, că nu este de acord cu concluzia instanței de apel

privind dispunerea încasării cheltuielilor judiciare din contul său, în beneficiul

statului, pentru extrădarea sa din Federația Rusă, în sumă de 28 878,28 lei,

deoarece fiind bolnav, nu are posibilitate să lucreze la locul de detenție și astfel

va fi în imposibilitate să recupereze cheltuielile judiciare.

Susține, că termenul ispășirii pedepsei i-a fost calculat din data de

05 februarie 2019, însă din Federația Rusă a fost extrădat la data de

27 noiembrie 2018.

declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Conform art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot

fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc

în instanța de apel, fapt stipulat de art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală.

5

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat Colegiul penal atestă, că inculpatul

invocă dezacordul cu soluția instanței de apel sub aspectul constatării

vinovăției de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. c)

Cod penal, argumente care se încadrează în temeiul pentru recurs prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei se atestă, că prima instanță l-a

recunoscut vinovat pe Cudacov Stepan de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Totodată, la examinarea cauzei de către instanța de apel s-a stabilit, că

soluția primei instanțe privind condamnarea inculpatului Cudacov Stepan

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal,

este corectă și întemeiată, fiind constatate toate circumstanțele de fapt și de

drept relevante speței și că acțiunile inculpatului corect au fost încadrate juridic

de către prima instanță în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Nu poate fi reținut argumentul inculpatului, precum că nu a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, or, cu referire la

acest aspect instanța de apel a subliniat că declarațiile inculpatului nu și-au

găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești și nu sunt demonstrate prin

careva probe pertinente și concludente, acestea fiind combătute prin

declarațiile părții vătămate xxxxx xxxxx, a martorului Groza Angelica, precum

și prin actul privind constatarea medico-legală în privința lui xxxxx xxxxx, prin

care s-au constatat leziunile formate în urma unui act sexual forțat, astfel fiind

respinse ca neîntemeiate alegațiile apărării potrivit cărora partea vătămată a

depus declarații false datorită vârstei, deoarece nu a fost stabilit un careva

motiv pentru care partea vătămată să depună astfel de declarații.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel

legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe în partea stabilirii

6

pedepsei inculpatului Cudacov Stepan, în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal,

deoarece la judecarea apelului declarat de către avocatul Demian Grigore în

numele inculpatului, instanța a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta

decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu

o consideră necesară.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de

fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile

CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

De asemenea, Colegiul penal apreciază ca fiind neîntemeiate și alegațiile

recurentului precum că în cadrul ședinței de apel a fost audiată doar partea

vătămată xxxxx xxxxx și nu au fost audiați, la solicitarea sa, martorii

Burlacu Serghei și Ivanicova Anna, în contextul în care potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 10 aprilie 2019

(vol.II, f.d. 11-12), rezultă că instanța de apel a dispus examinarea probelor și

înscrisurilor din materialele cauzei cercetate de către prima instanță, și anume

– declarațiile părții vătămate Burlac Serghei, iar verificând dacă participanții la

proces nu au alte probe noi sau dacă este necesar de cercetat suplimentar

probele administrate la urmărirea penală și în prima instanță, careva

completări și probe noi, nu au parvenit. Corespunzător, în conformitate cu

art. 413 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel dispunând

soluționarea cererilor și demersurilor, se atestă că din partea inculpatului sau

a apărării, cereri sau demersuri privind audierea martorului Ivanicova Anna,

nu au parvenit.

Având în vedere motivele ce au stat la baza pronunțării soluției

contestate, Colegiul penal a ajuns la concluzia, că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, concluzionând

întemeiat în privința vinovăției lui Cudacov Stepan în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Mai mult decât atât, Colegiul penal reiterează că instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

7

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Or, aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, așa cum propune

inculpatul, este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și

aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel încât invocarea acestei

chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Cu referire la argumentul recurentului că termenul executării pedepsei a

fost calculat greșit din data de 05 februarie 2019, Colegiul penal menționează

că este unul eronat, or, instanța de apel a dispus calcularea termenului

executării pedepsei din data de 10 aprilie 2019, cu includerea în acest termen

a perioadei de la 05 martie 2018 (când a fost reținut pe teritoriul

Federației Ruse), până la data de 10 aprilie 2019.

În privința argumentelor invocate de către titularul cererii de recurs, sub

aspectul soluționării chestiunii privind încasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului, Colegiul penal remarcă faptul, că potrivit prevederilor

art. 227 Cod de procedură penală, (1) Cheltuieli judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

(2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele:

1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali;

2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor

delicte;

3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate

de stat;

4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau

nimicite în procesul de efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a

faptei;

5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza

penală.

(3) Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede altă modalitate.

Totodată, în conformitate cu art. 229 Cod de procedură penală,

(1) Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului. (2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat

care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat

de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în

privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

(3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

8

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz

de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate

influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea lor.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal consideră

corectă soluția instanței de apel privind încasarea cheltuielilor de judecată în

sumă de 28 878,28 lei, din contul inculpatului Cudacov Stepan în beneficiul

statului, or, ține de obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare

efectuate în legătură cu acțiunile procesuale în cauza penală, obligație care este

principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod

inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către inculpatul Cudacov Stepan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul

Cudacov Stepan xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 aprilie 2019, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

9