1ra-820/20 — art. 179 alin. 2, 171 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 179 alin. 2, 171 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP
1ra-820/20 — art. 179 alin. 2, 171 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-820/20
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
23 septembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte: Timofti Vladimir,
Judecători: Toma Nadejda, Boico Victor,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate
de către inculpatul Cudacov Stepan, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni
(sediul central) din 05 februarie 2019 și a deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui
Cudacov Stepan xxxxx, născut la xxxxx xxxxx xxxxx,
originar și domiciliat în sat. xxxxx, r-ul xxxxx.
Termenul de examinare:
Prima instanță: 14.12.2018 – 05.02.2019;
Instanța de apel: 28.02.2019 – 10.04.2019;
Instanța de recurs: 22.01.2020 – 23.09.2020;
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni (sediul central) din
05 februarie 2019, a fost încetat procesul penal în privința lui Cudacov Stepan
învinuit de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal, din
motivul împăcării inculpatului cu părțile vătămate.
Cudacov Stepan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171
alin. (2) lit. c) Cod penal, la 9 (nouă) ani 6 (șase) luni închisoare, executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Cheltuielile judiciare în sumă de 20 878,28 lei, suportate pentru
extrădarea inculpatului din Federația Rusă, au fost trecute în contul statului.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat în fapt, că
Cudacov Stepan, la 12 iunie 2009, aproximativ ora 23:00, fiind în stare de
ebrietate, la înțelegerea prealabilă cu o altă persoană, având scopul rămânerii
la domiciliul altei persoane fără consimțământul acesteia, au pătruns și au
refuzat să părăsească domiciliul cet. Burlac Serghei și Ivanicova Anna din
s. xxxxx, r-nul xxxxx, aplicând violența asupra lor, părțile vătămate fiind nevoite
să fugă de la domiciliu.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 179 alin. (2)
Cod penal, violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea în domiciliul
1
unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a părăsi la cererea ei,
săvârșite cu aplicarea violenței.
Tot el, la 13 iunie 2009, în intervalul orelor 2:00-3:00, fiind în stare de
ebrietate, la înțelegerea prealabilă cu o altă persoană, aflându-se la domiciliul
cet. Burlac Serghei și Ivanicova Anna, în s. xxxxx, r-nul xxxxx, unde se mai afla
și cet. xxxxx xxxxx, locuitoare a s. xxxxx, având scopul de a-și satisface pofta
sexuală, prin constrângere fizică, aplicându-i repetat multiple lovituri cu
pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului și contrar voinței ei, forțat
au dezbrăcat-o și amenințând-o cu moartea, pe rând au întreținut cu ea un
raport sexual violent.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. c)
Cod penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și
psihică, de două persoane.
Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a
acesteia în partea neîncasării cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă
încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru extrădarea inculpatului din
Federația Rusă, în sumă de 20 878,28 lei, din contul lui Cudacov Stepan.
În motivarea apelului a invocat, că instanța de judecată urma să dispună
încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Cudacov Stepan,
deoarece acțiunea de extrădare este una procesuală prevăzută de art. 541-549
Cod de procedură penală.
În opinia acuzării, art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală,
include cheltuieli de judecată și cheltuieli pentru efectuarea acțiunilor
procesuale în cauza penală, astfel că prevederile art. 535 Cod de procedură
penală, urmează a fi aplicate la caz, or, statul își asumă obligațiunea de a suporta
cheltuieli pentru comisiile rogatorii, inclusiv și extrădării, iar prin intermediul
organelor de urmărire penală, își exercită autoritatea exclusivă de a urmări
penal persoane și a le trage la răspundere penală.
A susținut, că obligația statului solicitant al extrădării, de a suporta
cheltuielile de extrădare, se bazează pe principiul reciprocității și executării
neîntârziate a obligațiunilor asumate, însă acest fapt nu înseamnă că
cheltuielile suportate de stat prin intermediul organelor de urmărire penală,
care de fapt nemijlocit suportă aceste cheltuieli pentru efectuarea unor acțiuni
procesuale, inclusiv și de extrădare, nu pot fi ulterior recuperate din contul
persoanei culpabile de comiterea unei infracțiuni.
3.1 Avocatul Demian Grigore în numele inculpatului a contestat sentința
cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia în partea condamnării
inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cudacov Stepan să fie achitat.
În motivarea apelului a indicat, că instanța de judecată în speță eronat a
interpretat legea.
A susținut, că inculpatul Cudacov Stepan, a recunoscut vina în săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal și reieșind din faptul
2
că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată, procesul penal a fost încetat pe
acest capăt de învinuire, iar vina în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 171
alin. (2) lit. c) Cod penal, inculpatul nu a recunoscut-o, iar prima instanță a
adoptat o sentință de condamnare, bazându-se pe declarațiile eronate a părții
vătămate xxxxx xxxxx și a martorilor Burlac Serghei, Groza Angelica și Tataroi
Elena.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
10 aprilie 2019, a fost respins apelul declarat de avocatul Demian Grigore, în
numele inculpatului Cudacov Stepan și a fost admis apelul declarat de procuror,
casată sentința în partea soluționării cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea
unei noi hotărâri în această parte, conform modului stabilit pentru prima
instanță, prin care a fost dispusă încasarea din contul lui Cudacov Stepan în
beneficiul statului, suma de 20 878,28 lei (douăzeci mii, opt sute șaptezeci și
opt,28), cu titlu de cheltuieli judiciare.
4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că la
adoptarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de
drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Cudacov Stepan, a săvârșit
infracțiunile imputate, împrejurări care au fost constatate din totalitatea de
probe administrate la cauza penală și care au fost corect apreciate, cu
respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere
al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în
ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.
Instanța de apel a conchis că prima instanță motivat și întemeiat a
concluzionat în privința vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunilor
incriminate, bazându-se pe probe pertinente, concludente și veridice, care
coroborează între ele, și anume: declarațiile părților vătămate Burlac Serghei și
xxxxx xxxxx; a martorilor Groza Angelica, Tataroi (Ursu) Elena; plângerea
depusă de xxxxx xxxxx la 16 iunie 2009, prin care aceasta denunță despre viol
(f.d. 4); actul privind constatarea medico-legală în privința lui xxxxx xxxxx, prin
care s-au constatat leziuni formate în urma unui act sexual forțat (f.d. 5);
proces-verbal de cercetare la fața locului din 17 iunie 2009, prin care a fost
cercetat domiciliul cet. Ivanicova Anna, și anume locul infracțiunii și foto-tabel
(f.d. 6-8); certificatul privind componența familiei inculpatului, eliberat de
Primăria s. Copanca (f.d. 9); plângerea cet. Bulacu Serghei din 13 iunie 2009,
prin care solicită tragerea la răspundere pe Cudacov Stepan și cealaltă
persoană, care au intrat fără voie în gospodăria sa, maltratându-l pe el și pe
soție (f.d. 15); actul privind constatarea medico-legală în privința lui
Burlacu Serghei prin care se atestă cauzarea leziunilor corporale fără de
cauzarea daunelor sănătății (f.d. 18); actul privind constatarea medico-legală în
privința lui Ivanicova Anna, prin care de asemenea se atestă cauzarea leziunilor
corporale fără de cauzarea daunelor sănătății (f.d. 19); raportul de expertiză
nr. 61 D în privința lui xxxxx xxxxx (f.d. 25-26); raportul de expertiză nr. 60 D
în privința lui Burlacu Serghei, prin care se constată cauzarea leziunilor
corporale fără de cauzarea daunelor sănătății (f.d. 28-29); raportul de expertiză
3
nr. 62 D în privința lui Ivanicova Anna, prin care se constată cauzarea leziunilor
corporale fără de cauzarea daunelor sănătății (f.d. 30-31); cererea depusă de
cet. Ivanicova Anna privind încetarea procesului penal din motivul împăcării
părților (f.d. 53); copia sentinței în privința lui Stepanov Mihail din
20 octombrie 2009 (f.d. 130-131) și certificatul de deces al părții vătămate
Ivanicova Anna (f.d. 146).
Instanța de apel a constatat cu certitudine, că Cudacov Stepan a săvârșit
infracțiunile incriminate, iar acțiunile acestuia au fost corect încadrate de către
prima instanță în baza art. 179 alin. (2) și 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Instanța de apel a precizat, că reieșind din analiza probelor cercetate în
ședința instanței de apel și apreciate din punct de vedere al coroborării cu
celelalte probe, acestea demonstrează cu certitudine vina inculpatului
Cudacov Stepan în săvârșirea infracțiunilor incriminate și care combat
argumentele invocate de către inculpat și apărare în cererea de apel.
Instanța de apel a menționat, că argumentele apărării invocate în apel, au
constituit obiect de examinare în cadrul ședințelor judiciare ale primei instanțe,
iar instanța s-a expus motivat în privința acestora, inclusiv corect a apreciat și
a respins și declarațiile inculpatului Cudacov Stepan.
Cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2) lict. c) Cod penal,
instanța de apel a indicat, că declarațiile inculpatului nu și-au găsit confirmare
în cadrul cercetării judecătorești și nu au fost dovedite prin careva probe
pertinente și concludente, acestea fiind combătute prin declarațiile părții
vătămate xxxxx xxxxx, declarațiile martorului Groza Angelica, precum și prin
actul privind constatarea medico-legală în privința lui xxxxx xxxxx, prin care s-
au constatat leziuni formate în urma unui act sexual forțat.
Instanța de apel a subliniat, că proba decisivă, la caz, sunt declarațiile
părții vătămate, iar argumentele prin care se jusitifică această probă pentru a
adopta o sentință de condamnare, au fost expuse de către prima instanță.
Instanța de apel a respins alegațiile apărării precum că partea vătămată
ar depune declarații false, datorită vârstei, instanța stabilind că nu au fost
constatate careva motive pentru care partea vătămată ar depune astfel de
declarații.
Astfel, instanța de apel a conchis, că declarațiile părții vătămate
coroborează cu raportul de expertiză nr. 61D, prin care se confirmă că partea
vătămată a avut leziuni corporale specifice unei fapte de viol, stabilindu-se și
faptul că aceasta a fost văzută de sora sa, peste puțin timp de la săvârșirea
infracțiunii de viol, care a confirmat starea în care era partea vătămată și
leziunile vizibile, circumstanțe care în ansamblu, atestă veridicitatea
declarațiilor părții vătămate.
Cu referire la apelul procurorului, reținând prevederile art. 227, 229, 535
Cod de procedură penală, instanța de apel a subliniat că obligația statului
solicitant al extrădării, de a suporta cheltuielile de extrădare este bazat pe
principiul reciprocității, executării neîntârziate a obligațiunilor asumate, iar
faptul dat nu înseamnă că cheltuielile suportate de stat prin intermediul
4
organelor de urmărire penală, care nemijlocit suportă aceste cheltuieli, pentru
efectuarea unor acțiuni procesuale, inclusiv și de extrădare, nu pot fi ulterior
recuperate de stat, de la persoana culpabilă de comiterea unei infracțiuni, din
care motiv instanța de apel a constatat că suma de 20 878,28 lei, care a fost
suportată de către IGP al MAI pentru extrădarea inculpatului din
Federația Rusă, urmează a fi încasată din contul lui Cudacov Stepan, cu titlu de
cheltuieli judiciare.
Inculpatul Cudacov Stepan, fără a indica un temei concret pentru
declararea recursului din cele conținute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală, contestă decizia instanței de apel cu trei recursuri ordinare, solicitând
casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de învinuirea
incriminată în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. c)
Cod penal, cu respingerea dispunerii încasării cheltuielilor judiciare în sumă de
20 878,28 lei, pentru extrădarea din Federația Rusă.
În argumentarea recursurilor a indicat, că nu este de acord cu
condamnarea sa în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, deoarece nu a săvârșit
această infracțiune, și astfel solicitând să fie achitat de învinuirea incriminată
în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Menționează, că în cadrul ședinței instanței de apel, a fost audiată doar
partea vătămată xxxxx xxxxx și nu au fost audiați, la solicitarea sa, martorii
Burlacu Serghei și Ivanicova Anna.
Invocă inculpatul, că nu este de acord cu concluzia instanței de apel
privind dispunerea încasării cheltuielilor judiciare din contul său, în beneficiul
statului, pentru extrădarea sa din Federația Rusă, în sumă de 28 878,28 lei,
deoarece fiind bolnav, nu are posibilitate să lucreze la locul de detenție și astfel
va fi în imposibilitate să recupereze cheltuielile judiciare.
Susține, că termenul ispășirii pedepsei i-a fost calculat din data de
05 februarie 2019, însă din Federația Rusă a fost extrădat la data de
27 noiembrie 2018.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare
declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestora din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul
normei vizate.
Conform art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot
fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc
în instanța de apel, fapt stipulat de art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală.
5
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de
recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Din conținutul recursului declarat Colegiul penal atestă, că inculpatul
invocă dezacordul cu soluția instanței de apel sub aspectul constatării
vinovăției de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. c)
Cod penal, argumente care se încadrează în temeiul pentru recurs prevăzut la
art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost întrunite
elementele infracțiunii.
În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)
Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea
juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și
semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.
Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost
stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici
mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele
constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele
atenuante și agravante ale infracțiunii.
În conformitate cu materialele cauzei se atestă, că prima instanță l-a
recunoscut vinovat pe Cudacov Stepan de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Totodată, la examinarea cauzei de către instanța de apel s-a stabilit, că
soluția primei instanțe privind condamnarea inculpatului Cudacov Stepan
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal,
este corectă și întemeiată, fiind constatate toate circumstanțele de fapt și de
drept relevante speței și că acțiunile inculpatului corect au fost încadrate juridic
de către prima instanță în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Nu poate fi reținut argumentul inculpatului, precum că nu a săvârșit
infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, or, cu referire la
acest aspect instanța de apel a subliniat că declarațiile inculpatului nu și-au
găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești și nu sunt demonstrate prin
careva probe pertinente și concludente, acestea fiind combătute prin
declarațiile părții vătămate xxxxx xxxxx, a martorului Groza Angelica, precum
și prin actul privind constatarea medico-legală în privința lui xxxxx xxxxx, prin
care s-au constatat leziunile formate în urma unui act sexual forțat, astfel fiind
respinse ca neîntemeiate alegațiile apărării potrivit cărora partea vătămată a
depus declarații false datorită vârstei, deoarece nu a fost stabilit un careva
motiv pentru care partea vătămată să depună astfel de declarații.
Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel
legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe în partea stabilirii
6
pedepsei inculpatului Cudacov Stepan, în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal,
deoarece la judecarea apelului declarat de către avocatul Demian Grigore în
numele inculpatului, instanța a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din
cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8)
Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apelul apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se
întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta
decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu
o consideră necesară.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o
reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu
prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de
fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care
confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze
eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să
se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile
CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).
De asemenea, Colegiul penal apreciază ca fiind neîntemeiate și alegațiile
recurentului precum că în cadrul ședinței de apel a fost audiată doar partea
vătămată xxxxx xxxxx și nu au fost audiați, la solicitarea sa, martorii
Burlacu Serghei și Ivanicova Anna, în contextul în care potrivit
procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 10 aprilie 2019
(vol.II, f.d. 11-12), rezultă că instanța de apel a dispus examinarea probelor și
înscrisurilor din materialele cauzei cercetate de către prima instanță, și anume
– declarațiile părții vătămate Burlac Serghei, iar verificând dacă participanții la
proces nu au alte probe noi sau dacă este necesar de cercetat suplimentar
probele administrate la urmărirea penală și în prima instanță, careva
completări și probe noi, nu au parvenit. Corespunzător, în conformitate cu
art. 413 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel dispunând
soluționarea cererilor și demersurilor, se atestă că din partea inculpatului sau
a apărării, cereri sau demersuri privind audierea martorului Ivanicova Anna,
nu au parvenit.
Având în vedere motivele ce au stat la baza pronunțării soluției
contestate, Colegiul penal a ajuns la concluzia, că instanța de apel corect a
stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe
prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, concluzionând
întemeiat în privința vinovăției lui Cudacov Stepan în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Mai mult decât atât, Colegiul penal reiterează că instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală
7
și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă
apreciere probelor din dosar.
Or, aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, așa cum propune
inculpatul, este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și
aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel încât invocarea acestei
chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.
Cu referire la argumentul recurentului că termenul executării pedepsei a
fost calculat greșit din data de 05 februarie 2019, Colegiul penal menționează
că este unul eronat, or, instanța de apel a dispus calcularea termenului
executării pedepsei din data de 10 aprilie 2019, cu includerea în acest termen
a perioadei de la 05 martie 2018 (când a fost reținut pe teritoriul
Federației Ruse), până la data de 10 aprilie 2019.
În privința argumentelor invocate de către titularul cererii de recurs, sub
aspectul soluționării chestiunii privind încasarea cheltuielilor judiciare din
contul inculpatului, Colegiul penal remarcă faptul, că potrivit prevederilor
art. 227 Cod de procedură penală, (1) Cheltuieli judiciare sunt cheltuielile
suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
(2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele:
1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,
reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și
asistenților procedurali;
2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor
delicte;
3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate
de stat;
4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau
nimicite în procesul de efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a
faptei;
5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza
penală.
(3) Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea
nu prevede altă modalitate.
Totodată, în conformitate cu art. 229 Cod de procedură penală,
(1) Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în
contul statului. (2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să
recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,
traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat
care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer
interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea
cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat
de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în
privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.
(3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,
8
condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz
de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate
influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la
întreținerea lor.
Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal consideră
corectă soluția instanței de apel privind încasarea cheltuielilor de judecată în
sumă de 28 878,28 lei, din contul inculpatului Cudacov Stepan în beneficiul
statului, or, ține de obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare
efectuate în legătură cu acțiunile procesuale în cauza penală, obligație care este
principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod
inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei.
Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la
judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei
adoptate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar
declarat de către inculpatul Cudacov Stepan, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul
Cudacov Stepan xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 10 aprilie 2019, în propria cauză penală, ca fiind vădit
neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 23 octombrie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Boico Victor
9