1ra-477/2020 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-477/2020 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-477/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2019,

în cauza penală în privința lui,

Nestor Victor XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 03.01.2019 – 28.06.2019

instanța de apel: 30.07.2019 – 01.10.2019

instanța de recurs: 26.11.2019 – 09.09.2020

A C O N S T A T A T:

2019, Nestor Victor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art.187 alin.(2) lit. f) Codul penal și în baza acestei legi, cu

aplicarea prevederilor art. 70 alin.(31) Codul penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare fără amendă, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 Codul penal, s-a suspendat executarea

pedepsei cu închisoarea aplicată lui Nestor Victor, pe un termen de

probațiune de 2 (doi) ani, cu dispunerea neexecutării pedepsei aplicate dacă,

în perioada de probațiune fixată, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

În baza art. 90 alin. (6) Codul penal, Nestor Victor a fost obligat, să nu-

și schimbe domiciliul sau reședința fără consimțământul organului

competent. Termenul de probațiune urmând a fi calculat din data

pronunțării sentinței.

A fost respinsă ca neîntemeiată, cerința procurorului privind încasarea

de la inculpat a cheltuielilor judiciare.

1

S-a încasat de la Nestor Victor în beneficiul lui Budan Vera, suma de

2000 lei, care constituie prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Nestor Victor, la XXXXX, aproximativ la orele 17:58,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în

mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată spre

atingerea scopului stabilit, aflându-se pe bd. XXXXX, mun. Chișinău,

urmărind acțiunile cet. Budan Vera a.n. XXXXX, care efectua operațiunea de

extragere a numerarului din bancomatul ce aparține BC „Mobiasbanca-

Group-Societe Generale” SA, aceasta ridicând numerarul, în mod deschis a

sustras din mâna părții vătămate, mijloace financiare în cuantum de 2000 lei,

cauzându-i un prejudiciu material considerabil, după care, cu bunurile

sustrase a părăsit locul faptei.

Acțiunile inculpatului Nestor Victor au fost încadrate în baza art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

municipiului Chișinău, Oficiul Centru, Cotorobai Dmitrii, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Nestor Victor să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. f) Codul penal, și în baze acestei

legi, să- i fie stabilită o pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 6

(șase) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semi-închis.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- instanța dc judecată la aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă, nu

a ținut cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, atitudinea neglijentă a

inculpatului, care intenționat, cu rea-credință s-a eschivat de a se prezenta în

ședințele de judecată, fiind ulterior anunțat în căutare;

- aplicând inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă, nu

va fi admis scopul de reeducare și corectare a acesteia;

- consideră că corijarea inculpatului este posibilă doar cu aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare cu executare, însă reieșind din toate

circumstanțele de individualizare a pedepsei, instanța de judecată i-a aplicat

inculpatului pedeapsa în limitele cele mai minime permise de sancțiunea

normelor penale în cauză.

2

01 octombrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul procurorului și

menținută fără modificări sentința primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că,

inculpatul Nestor Victor vina în comiterea infracțiunii incriminate a

recunoscut, vinovăția acestuia fiind constatată și prin următoarele mijloace

de probă: informație „112” nr.17603 din 06.12.2018, ora 18.10, conform

căreia, de la nr. telefon XXXXX, cet. Budan Vera a comunicat că în mun.

Chișinău, bd. XXXXX, a fost jefuită (f.d.7); procesul-verbal de sesizare despre

săvârșirea infracțiunii din 06.12.2018, prin care organul de urmărire penală

a fost sesizat referitor la săvârșirea infracțiunii, în acesta fund consemnată

plângerea cet. Budan Vera (f.d.6); procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 06.12.2018, fiind efectuată cercetarea la fața locului pe adresa: mun.

Chișinău, bd. C. Negruzzi, 1, unde a fost efectuată cercetarea locului

săvârșirii infracțiunii, direcția de deplasare a infractorului (fd.9-12);

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 13.12.2018,

prin care partea vătămată, Budan Vera, a recunoscut persoana care i-a

sustras în mod deschis mijloacele bănești (f.d.21); procesul-verbal de ridicare

a imaginilor video din 12.12.2018, din bd. Negruzzi 1, mun. Chișinău, din

data de 06.12.2018 (f.d.25); procesul-verbal de examinare din 12.12.2018, a

imaginilor video din 06.12.2018 din bd. XXXXX, mun. Chișinău, prin care se

constată că de către camerele de luat vederi a BC „Mobiasbanca-Groupe

Societe Generale” SA, a fost surprins momentul jafului și participanții

(f.d.26-28); procesul-verbal din 13.12.2018 de verificare a declarațiilor

bănuitului la locul infracțiunii, prin care bănuitul Nestor Victor, a descris

amănunțit modul comiterii infracțiuni. De asemenea, acesta a indicat locul

unde a fost săvârșită infracțiunea, locul aflării părții vătămate și direcția de

deplasare după comiterea sustragerii (f.d.31-36); corpurile delicte:

înregistrările video ridicate la 12.12.2018, ce conțin imaginile video din

06.12.2018 din XXXXX, mun. Chișinău, transcrise pe un suport digital

informațional, anexat la materialele cauzei penale.

La pronunțarea sentinței, instanța de judecată, corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul Nestor

Victor a comis anume faptele infracționale imputate, corect încadrate în

dispoziția art. 187 alin.(2) lit. f) Codul penal, jaful, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a invocat că nu are temei de a interveni în sentința

primei instanțe nici în partea stabilirii întinderii pedepsei inculpatului

Nestor Victor, or, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului,

s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind

3

individualizare pedepsei, acestuia aplicându-i-se o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală.

La adoptarea sentinței și anume la individualizarea pedepsei penale,

prima instanță a respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și art. 394 alin.

(1) și alin. (2) Codul de procedură penală, conform cărora instanța este

obligată să indice în partea descriptivă a sentinței/deciziei care sânt

circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului,

datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și motivele soluției

adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă

penală.

La fel, prima instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75

Codul penal, a ținut cont de gravitatea infracțiuni săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a reținut că, pedeapsa penală aplicată inculpatului,

Nestor Victor, pentru comiterea infracțiuni prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.

f) Cod penal cu aplicarea art.70 alin. (31) Codul penal, este una legală,

proporțională cu fapta comisă și în măsură să asigure atingerea scopului

pedepsei penale.

La stabilirea pedepsei inculpatului instanța argumentat a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75, și art. 90 conform căror la aplicarea legii penale se

ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală.

Instanța de apel a concluzionat că se constată o motivare amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare se

apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin

rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele

articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu

Vitalie, prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, a solicit casarea parțială a deciziei, cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri de menținere a pedepsei închisorii stabilită

prin sentință, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

5.1. În argumentarea recursului, procurorul a indicat că:

4

- instanța de apel, greșit a individualizat pedeapsa inculpatului Nestor

Victor, prin aplicarea neîntemeiată a prevederilor art.90 Cod penal;

- instanța de apel a ignorat faptul că conform art. 61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și in mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

le noi infracțiuni, atât din partea condamnatului cât și a altor persoane;

- făcând trimitere la prevederile art. 61 Cod penal, instanța de apel nu

s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri,

ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală unde este

revăzut că: „Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și

motivată”, prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel;

- instanța de apel a ignorat și prevederile art. 75 Cod penal, conform

cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în mitele fixate în partea specială a Cod penal și

în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod;

- dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța de judecată să indice expres

în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei, care nici nu este motivat de către instanță, care se limitează doar

la enumerarea circumstanțelor care le consideră atenuante;

- pedeapsa stabilită nu a fost apreciată în coroborare cu faptele comise

și consecințele acesteia, nu a ținut cont de caracterul și gradul de pericol

social al infracțiuni comise, a omis să aprecieze rezonanța sporită a

infracțiunii fiind comisă împotriva persoanei.

- circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului

Nestor Victor, care este unul neglijent prin neprezentarea în instanța de

judecată, fiind anunțat în căutare, nu a restituit prejudiciul părții vătămate,

nu a manifestat căință sinceră de comiterea infracțiunii, toate acestea denotă

că cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoare,

această concluzie derivând și din gravitatea faptelor comise și de pericolul

social al acestora;

- remarcă că instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie

privită, ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un

mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din organizarea unei politici

penale adaptate la realitatea socială concretă. Raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul

acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei fată de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința

5

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în ursul procesului. Conform textului alin.

(1) art. 90 Cod penal, instanța numai motivat poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că

acesta se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei închisorii, motive

are trebuie arătate în decizie. în plus la cele menționate, instanța de judecată

va tine seamă de trecutul vinovatului, mediul în care trăiește, modul de

comportare la locul de muncă, în familie, în societate etc. Ținând cont de cele

expuse precum și faptul că instanța de apel nu și-a motivat pe deplin

concluzia de aplicare a prevederilor art. 90 lin. (1) Cod penal, aceasta greșit

a conchis că corectarea inculpatului este posibilă fără a izolat de societate.

declarat, în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul

penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau

material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care în mod

evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele

formulate de recurent nu au un fundament juridic.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța

de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursului declarat, procurorul invocă în calitate de

temeiuri pentru recurs prevederile pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit cărora o hotărâre a instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de

fond și de apel în cazul, când: pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

6

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 10) s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent și anume pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul procurorului, decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate argumentele recursului

potrivit cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 414 alin.(2) Cod de

procedură penală, a verificat declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța

de apel, judecând cauza a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a verificat și a cercetat probele sub toate aspectele,

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, și întemeiat a

ajuns la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Nestor

Victor, de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal.

Astfel, Colegiul penal conchide, că este întemeiată concluzia instanței

de apel precum că, învinuirea înaintată inculpatului este confirmată prin

7

probe pertinente și concludente, care în ansamblu dovedesc indubitabil

vinovăția acestuia, totodată corect ajungând la concluzia privind aplicarea

în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, cu luarea în

considerație a prevederilor art. 7, 61, 70 și 75 Cod penal.

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal conchide că în

speță nu sunt incidente temeiurile de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală.

Procurorul a mai invocat și temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că

procurorul consideră cel mai eficient mijloc de corectare a inculpatului fiind

pedeapsa cu închisoare, acesta concluzie derivând și din gravitatea faptei

comise și de pericolul social al acesteia.

Astfel, argumentele recursului se axează pe dezacordul cu pedeapsa

stabilită, pledând pentru casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 01 octombrie 2019, în partea individualizării pedepsei, cu

menținerea pedepsei închisorii stabilită prin sentința primei instanțe și

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei,

instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din

următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate

vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

8

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, instanța de recurs consideră că instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75, în coraport cu prevederile

art. 90 Cod Penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Nu poate fi reținut argumentul procurorului precum că concluziile

instanței de fond și de apel, la capitolul individualizării pedepsei sunt greșite

și în contradicție cu probatoriul administrat, or, individualizarea pedepsei

penale se înfăptuiește în dependență de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei, limitele de pedeapsă se stabilesc în conformitate cu

articolul incriminat, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei

numai în cazul când instanța ajunge la concluzia că nu este rațional ca

inculpatul să execute pedeapsa stabilită.

Așa fiind, Colegiul penal menționează că instanța de apel a ținut cont

de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu

9

criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1)

Cod penal, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va

asigura doar prin stabilirea față de inculpat a pedepsei cu închisoare, pe care

ultimul o va executa în instituția penitenciară de tip semiînchis.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de

apel la compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, Cod penal.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de către procuror, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmarea, pretinsele erori invocate de

recurent, având un caracter declarativ și nefondat, alegațiile acestuia nu au

putut justifica necesitatea casării deciziei atacate întrucât soluția instanței de

apel este legală și întemeiată, ceea ce impune concluzia privind

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2019,

în cauza penală în privința lui Nestor Victor XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

10