1ra-1797/20 — art. 349 alin. 2 lit. a CP

1ra-1797/20 — art. 349 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1797/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Svetlana Filincova

Judecători Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare declarate de inculpatul Popescu Gheorghe,

reprezentat de avocatul Sarsaman Grigore, și de partea vătămată Bîrcă Ștefan, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

martie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Popescu Gheorghe Dmitrii, născut la 02 octombrie 1963,

originar și domiciliat în com. Verejeni, r. Telenești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:

07.12.2016 – 23.08.2017;

Instanța de apel:

19.10.2017 – 13.03.2018;

06.12.2018 – 20.03.2019;

24.03.2020 – 28.05.2020;

Instanța de recurs:

17.07.2018 – 06.11.2018;

31.05.2019 – 28.01.2020;

10.08.2020 – 07.10.2020;

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul,

c o n s t a t ă:

Popescu Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.349 alin. (2)

lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

1

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

S-a dispus încasarea în beneficiul părții vătămate Bîrcă Ștefan a prejudiciului

material în mărime de 57 de lei, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

1 600 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 1 000 de lei.

S-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare

în mărime de 39,95 de lei.

la 12 februarie 2016, aproximativ la orele 12:00, aflându-se în biroul de serviciu al

primarului s. Verejeni, r. Telenești, Bîrcă Ștefan, care, conform art.123 Cod penal,

este persoană cu funcție de răspundere, nefiind de acord cu acțiunile acestuia în

cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, în raport cu gestionarea terenului

administrației publice locale, având scopul de a schimba atitudinea primarului

referitor la faptul că a curmat folosirea abuzivă a terenului public de către agresor, a

inițiat un conflict cu primarul în cadrul căruia l-a amenințat cu moartea și a aplicat

violență periculoasă pentru sănătatea persoanei, manifestată prin aplicarea

loviturilor cu pumnii în regiunea capului și cu piciorul în regiunea spatelui,

cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală, leziuni corporale ușoare.

3.1. Partea vătămată Bîrcă Ștefan, care a solicitat casarea parțială a acesteia în

partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie excluse

dispozițiile art. 90 Cod penal, cu admiterea integrală a acțiunii civile, argumentând

că la individualizarea executării pedepsei instanța de fond a ignorat datele ce

caracterizează personalitatea inculpatului. Consideră că în speță acțiunea civilă urma

a fi integral admisă.

3.2. Avocatul Sarsaman Grigore în numele inculpatului Popescu Gheorghe,

care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie achitat. În argumentarea apelului s-au invocat următoarele motive:

- instanța de fond nu a dat o apreciere cuvenită raportului de constatare

medico - legală nr.50 din 17.02.2016, prin care se confirmă că inculpatului i-au fost

cauzate vătămări corporale în rezultatul agresării fizice din partea părții vătămate,

iar inculpatul a fost nevoit să opună rezistență pentru a se apăra;

- declarațiile martorilor Tăbîrță I. și Sîrbu G. nu urmau a fi luate în

considerație, deoarece acestea nu sunt relevante, or, dânșii nu au fost martori oculari

ai incidentului și cunosc despre conflict din spusele părții vătămate;

- în calitate de probe se rețin declarațiile contradictorii ale inculpatului și ale

părții vătămate, precum și raportul de expertiză medico-legală din 10.05.2016 a lui

Bîrcă Ștefan și raportul de constatare medico-legală nr.50 din 17.02.2016, în privința

inculpatului, în ambele fiind indicat același grad de vătămări corporale;

- versiunea apărării nu a fost combătută prin probe incontestabile;

- prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 04.04.2016, a fost

2

sancționat pentru aceleași fapte în baza art.78 Cod contravențional cu amendă - 1

000 lei, sancțiunea aplicată fiind executată, astfel, fiind incidente prevederile art.4

din Protocolul nr.7 la CEDO.

apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin

care, Popescu Gheorghe a fost recunoscut vinovat în baza art. 349 alin.(2) lit. a) Cod

penal și condamnat la 4 ani închisoare, iar în conformitate cu prevederile art. 90 Cod

penal executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe o perioadă de

probațiune de 4 ani. Cheltuielile judiciare în sumă de 39,95 lei, pentru efectuarea

expertizei medico-legale au fost trecute în contul statului. În rest, sentința a fost

menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că nu există temei

de a da o nouă apreciere probelor, concluziile instanței de fond privind condamnarea

inculpatului fiind motivate temeinic și legal, vinovăția acestuia fiind dovedită pe

deplin, faptele lui întrunind elementele constitutive ale infracțiunii imputate. La fel,

instanța de apel a mai relevat că procesul contravențional în privința inculpatului

pornit în baza art.78 Cod contravențional nu s-a încheiat cu o hotărâre în privința

acestuia. Soluționând chestiunea referitoare la categoria, termenul și modul de

executare a pedepsei Colegiul a conchis că instanța de fond nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75, 90 Cod penal.

În continuare instanța de apel a menționat că, prima instanță neîntemeiat a

încasat din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate cheltuielile pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară, această soluție nefiind argumentată din

punct de vedere al legalității, iar cheltuielile respective urmează a fi trecute în contul

statului. Argumentele părții vătămate cu privire la încasarea prejudiciului moral din

contul inculpatului au fost respinse ca nefondate.

Sarsaman Grigore în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanța de apel, în alt complet de judecată

argumentând următoarele:

- concluzia instanței de apel precum că, afirmația inculpatului referitor la

cauzarea leziunilor corporale, susținută prin raportul de constatare medico-legală

nr.50 din 17.02.2016, nu și-a găsit confirmare, este eronată. Or, acesta este un mijloc

de probă care nu a fost apreciat în coroborare cu celelalte probe administrate, contrar

prevederilor art.101 Cod de procedură penală;

- prezența leziunilor corporale la inculpat, de același grad ca și ale părții

vătămate, precum și producerea lor în aceleași circumstanțe, nu au fost combătută

prin probele administrate, ce condiționează formarea dubiilor în probarea învinuirii,

care urmează a fi tratate în favoarea inculpatului, conform prevederilor art.8 alin.(3)

Cod de procedură penală;

3

- argumentul apărării precum că inculpatul a fost primul agresat de către partea

vătămată nu a fost combătut;

- conform procesului-verbal cu privire la contravenție din 04.04.2016, Popescu

Gheorghe a fost sancționat în baza art.78 Cod contravențional cu amendă - 1 000 lei,

4 sancțiunea aplicată fiind executată, astfel, fiind incidente prevederile art.4 din

Protocolul nr.7 la CEDO;

- instanța de apel, stabilindu-i inculpatului o perioadă de probațiune mai mare,

nu a motivat necesitatea prelungirii termenului suspendării condiționate a executării

pedepsei, precum și riscurile neatingerii scopului pedepsei de reeducare și corectare,

inclusiv contrar prevederilor ar.art.409-411 Cod de procedură penală;

- prin probele administrate nu a fost confirmată vinovăția inculpatului, acesta

urmând a fi achitat.

noiembrie 2018, recursul ordinar a fost admis, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

6.1. În argumentarea deciziei adoptate instanța de recurs a constatat că,

judecând cauza instanța de apel nu a verificat probele în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat de apărare, în special asupra raportului de expertiză

medico-legală din 10.05.2016 a părții vătămate și raportului de constatare medico-

legală nr.50 din 17.02.2016 în privința inculpatului, precum și asupra dublei

condamnări invocate de apelant, or, conform materialelor din dosar, inculpatul a fost

sancționat contravențional, în opinia apărării pentru aceeași faptă, prin decizia

agentului constatator din 04.04.2016, în baza art.78 alin.(3) Cod contravențional la

amendă în mărime de 50 unități convenționale, care a și fost achitată potrivit facturii

anexate.

De asemenea, Colegiul penal lărgit a menționat că instanța de apel și-a

întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de apel

și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d.48-50, 67, 93, 222, 223

vol. 1; nu a apreciat fiecare probă separat, în special rapoartele medico-legale

anexate la dosar (f.d. 83, 130), din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu,

nefiind clar care probe au fost puse la baza soluției de condamnare și care au fost

respinse.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

7.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța de

fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care

4

în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.349 alin.(2) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului considerând că acestea

nu corespund realității și au fost făcute cu scopul de a se eschiva de răspundere

penală, or, argumentele acestuia precum că nu a aplicat violență asupra părții

vătămate și nu la amenințat cu moartea se combat prin raportul de expertiză medico-

legală din 10.05.2016, prin care s-a stabilit că lui Bîrcă Ștefan i-au fost cauzate

leziuni corporale sub formă de contuzie cerebrală minoră, edem pe cap și escortații

la antebraț, care se califică ca vătămări corporale ușoare.

La fel, instanța de apel a respins argumentul inculpatului precum că el ar fi fost

victimă, deoarece acesta se combate prin declarațiile părții vătămate și a martorilor

audiați. În concluzie instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art.349 alin. (2) lit. a) Cod penal, iar pedeapsa

stabilită este proporțională și echitabilă în raport cu gravitatea faptei comise și cu

consecințele survenite.

Cu referire la argumentele părții vătămate privind necesitatea majorării

cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel a reținut că aceste solicitări sunt

neîntemeiate, or, prejudiciul pretins de pătimit în sumă de 100 000 lei este exagerat.

Astfel, instanța de apel a apreciat că instanța de fond just a conchis că prejudiciul

moral în sumă de 1 000 lei este rezonabil și suficient pentru a repara prejudiciul

suferit de către Bîrcă Ștefan.

8.1. Partea vătămată Bîrcă Ștefan, care invocând temeiul de drept prevăzut la

art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului recurentul a invocat următoarele motive:

- dispozitivul deciziei este expus neclar, or, inițial instanța expune „menține

fără modificări”, după care indică „casează sentința contestată”. Astfel nu este clar

în ce parte instanța a dispus că sentința urmează a fi casată;

- pedeapsa stabilită este inechitabilă și neproporțională gravității faptei comise,

care face parte din categoria celor grave, precum și personalității inculpatului care

se caracterizează negativ, fiind o persoană agresivă care deseori intră în conflict cu

rudele apropiate precum și cu consătenii, or, acesta de mai multe ori a fost sancționat

contravențional. Modul de executare a pedepsei stabilit în speță nu va atinge scopul

pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal;

- argumentarea instanței de apel vis-a-vis de motivele invocate de către partea

vătămată privind cuantumul prejudiciului moral este vagă și neclară, nefiind luate în

considerație circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, astfel acțiunile inculpatului

au avut loc în biroul de serviciu, iar inculpatul a acționat demonstrativ dorind astfel

să provoace indignarea tuturor, acțiunile acestuia fiind ghidate de dorința de a se

5

impune, de a-și exprima sentimentul de desconsiderare și superioritate. Prin acțiunile

sale Popescu Gheorghe a manifestat o lipsă totală de respect față de Bîrcă Ștefan ca

sătean și primar, încălcând regulile de conviețuire socială în mod demonstrativ.

8.2. Avocatul Sarsaman Grigore în numele inculpatului, care invocând

temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului s-au invocat următoarele motive:

- instanța de apel a ignorat indicațiile date de către instanța de recurs și nu s-a

pronunțat asupra argumentului apărării referitor la faptul că conform procesului-

verbal cu privire la contravenție din 04.04.2016, Popescu Gheorghe a fost sancționat

în baza art.78 Cod contravențional cu amendă în mărime de 1 000 lei, sancțiunea

aplicată fiind executată, astfel, fiind condamnat repetat pentru aceiași faptă au fost

încălcate prevederile art.4 din Protocolul nr.7 la CEDO și art.22 Cod de procedură

penală;

- raportul de expertiză medico-legală nr.50 din 17.02.2016, eronat a fost

apreciat, or, acesta confirmă prezența vătămărilor corporale la inculpat;

- în speță nu a fost combătută versiunea apărării care a invocat că Popescu

Gheorghe a fost agresat de către Bîrcă Ștefan și acesta a fost silit să se apere.

ianuarie 2020, au fost admise recursurile ordinare declarate de către avocatul

Sarsaman Grigore în numele inculpatului Popescu Gheorghe și de către partea

vătămată Bîrcă Ștefan, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 martie 2019, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

9.1. În motivarea soluției sale instanța de recurs a evidențiat că, în partea

descriptivă a deciziei, instanța de apel face trimitere la probele din dosar și anume:

declarațiile părții vătămate Bîrcă Ștefan, a martorilor Tăbîrța Inga, Sîrbu Gheorghe,

inclusiv materialele cauzei și anume: raportul de expertiza medico-legală din

10.05.2016 (f.d.83, vol. 1); înștiințarea telefonică, înregistrată în Registrul de

evidență a informațiilor referitoare la infracțiuni (f.d.23, vol.1); cererea lui Bîrcă

Ștefan din 12.02.2016 (f.d.171, vol.1), concluzionând că materialul probator

prezentat de procuror, confirmă vinovăția inculpatului, însă nu a verificat minuțios

și obiectiv fiecare probă separat, sub toate aspectele, prin prisma pertinenței,

concludentei și veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării

acestora.

Deși instanța de apel a făcut referire la prevederile art.101 Cod de procedură

penală, considerând că probele acumulate la dosar dovedesc vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii încriminate, totuși instanță de apel nu a desfășurat în

cuprinsul deciziei adoptate care sunt acele probe care i-au format convingerea pentru

pronunțarea unei asemenea soluții, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

6

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

În acest context, instanța de recurs a specificat că, la rejudecarea cauzei penale

instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură

penală, nerespectând indicațiile instanței ierarhic superioare. În special nu s-a expus

asupra raportului de constatare medică-legală 9 nr.50 din 17.02.2016, prin care s-ar

atesta la Popescu Gheorghe leziuni corporale. Faptul existenței la Popescu Gheorghe

a leziunilor corporale de același grad ca și la partea vătămată, precum și producerea

acestora în alte circumstanțe nu au fost combătute prin ansamblu de probe

administrate în cauza penală. La fel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

argumentelor apărării privind dubla condamnare a inculpatului Popescu Gheorghe,

or, potrivit celor invocate de către partea apărării, inculpatul a fost sancționat

contravențional, pentru aceeași faptă, prin decizia agentului constatator din

04.04.2016, în baza art.78 alin.(3) Cod contravențional cu amendă în mărime de 50

unități convenționale, care a și fost achitată potrivit facturii anexate.

Instanța de apel nu a combătut nici argumentele apărării precum că Popescu

Gheorghe a fost primul agresat de către partea vătămată Bîrcă Ștefan, dat fiind faptul

că Popescu Gheorghe a intrat în biroul primarului pentru a clarifica cauzele de creare

a obstacolelor în accesul liber către gospodăria sa, fapt confirmat în opinia apărării

prin hotărârea Judecătoriei Orhei sediul Telenești din 18 octombrie 2018, și anexată

la materialele cauzei.

De asemenea, instanța de apel, deși a fost atenționată de către instanța ierarhic

superioară, nu a apreciat fiecare probă separat, în special rapoartele medico-legale

anexate la dosar (f.d.83, 230), din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu,

nefiind clar care probe au fost puse la baza soluției de condamnare și care au fost

respinse.

părții vătămate Bîrcă Ștefan, admis apelul inculpatului, casată parțial, din alte

motive, sentința primei instanțe, în partea cheltuielilor de judecată și a pronunțat în

această parte o nouă hotărâre prin care cheltuielile suportate pentru efectuarea

raportului de expertiză medico-legală au fost trecute în contul statului. În rest,

sentința a fost menținută.

10.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în hotărârea sa că,

analizând raportul de expertiză medico-legală din 10.05.2016, apreciindu-l, conform

prevederilor art. 101 Cod Procedură Penală, acest raport în coroborare cu declarațiile

părții vătămate Bîrcă Ștefan și a martorilor Tabîrță Inga și Sîrbu Gheorghe

demonstrează cu certitudine vina inculpatului Popescu Gheorghe în comiterea

7

infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(2), lit. a) Cod Penal or, ca urmare a aplicării

loviturilor cu pumnii în regiunea capului și cu piciorul în regiunea spatelui lui Bîrcă

Ștefan i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de: contuzie cerebrală minoră,

edem pe cap, excoriație la antebraț, care au fost cauzate de la acțiunea unor corpuri

contodente, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămări

corporale ușoare, adică între acțiunile inculpatului Popescu Gheorghe și vătămările

corporale ușoare constatate la partea vătămată Bîrcă Ștefan există legătura cauzală

directă.

Versiunea inculpatului precum că, nu l-a amenințat cu moartea și n-a aplicat

violența, n-a aplicat lovituri cu pumnii, nu-l dezvinovățesc de comiterea faptei

imputate fiind o metodă de apărare în scopul eschivării de la răspunderea pentru

faptele comise și astfel argumentele apelului înaintat de avocatul Sarsaman Grigore

în numele inculpatului urmează a fi respinse ca nefondate.

Cu referire la poziția apelantului, adresate instanței de apel, potrivit căreia

conform raportului de constatare medică-legală nr.50 din 17.02.2016, prin care s-ar

atesta la Popescu Gheorghe leziuni corporale ușoare (f. d. 230, vol. I), instanța de

apel a reiterat că, acest raport de constatare medico-legală nici într-un caz nu-l

dezvinovățește pe Popescu Gheorghe de săvârșirea infracțiunii imputate or, potrivit

art.325 alin.(1) Cod procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se

efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Astfel, inculpatul a fost în drept de a înainta o

plângere organelor de poliție privitor la pretinsele acțiuni ale primarului Bîrcă

Ștefan, cauză ce urma a fi examinată într-o procedură separată.

La fel, au fost considerate nefondate și argumentele apărării precum că Popescu

Gheorghe a fost primul agresat de către partea vătămată Bîrcă Ștefan, dat fiind faptul

că Popescu Gheorghe a intrat în biroul primarului pentru a clarifica cauzele de creare

a obstacolelor în accesul liber către gospodăria sa, fapt confirmat în opinia apărării

prin hotărârea Judecătoriei Orhei sediul Telenești din 18 octombrie 2018. Or, din

explicațiile lui Popescu Gheorghe din data de 15.02.2016 (f. d. 27, vol. I), acesta a

relatat că a fost îmbrâncit de primar ca să iasă din birou, însă potrivit procesului-

verbal de audiere a bănuitului din 21 iulie 2016 (f.d. 164, vol. I), Popescu Gheorghe

nu a declarat la faptul că a fost agresat de către partea vătămată Bîrcă Ștefan, iar

potrivit procesului-verbal de audiere a învinuitului din 30 noiembrie 2016 (f. d. 168,

vol. I), Popescu Gheorghe în general a refuzat de a da careva declarații.

Nici argumentele apărării cu privire la aflarea inculpatului în starea de legitimă

apărare, nu a u fost acceptate de către instanță de apel, care în decizia sa a motivat

că, reieșind din definiția legală a legitimei apărări, reglementată la art.36 alin.(2)

Codul Penal: este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru

a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa și care pune

în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat or, după cum s-a constatat,

8

inculpatul Popescu Gheorghe, n-a săvârșit aceste acțiuni pentru a respinge un atac

direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa și care pune în pericol grav

persoana sau drepturile sale. La o așa o concluzie Colegiul Penal al instanței de apel

a ajuns reieșind din constituția fizică a inculpatului, având o corpolență mai

puternică în comparație cu cea a părții vătămate Bîrcă Ștefan.

Subsecvent, cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor din art.7 alin.(2) Cod

penal cu privire la dubla condamnare a inculpatului, instanța de apel a indicat că,

prin încheierea Judecătoriei Telenești din 03 august 2016 (f. d. 65-67, vol. I) a fost

admisă contestația depusă de către Procurorul raionului Telenești și anulată

ordonanța procurorului în Procuratura raionului Telenești, Eugeniu Tocarciuc,

privind pornirea procesului cu privire la contravenție din 21 martie 2016 și a deciziei

agentului constatator al Inspectoratului de Poliție Telenești, Tudor Pascaru, de

aplicarea sancțiunii contravenționale din 04 aprilie 2016, în privința lui Popescu

Gheorghe, iar prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 05 octombrie

2016 a fost respins recursului lui Popescu Gheorghe declarat împotriva încheierii

Judecătoriei Telenești din 03 august 2016.

În fine, cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a relevat

că, legislația procesuală penală prevede unele situații și împrejurări, în prezența

cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat și nici într-un caz de către

inculpat. Conform prevederilor art. 143 Codul de procedură penală, întitulat

”Cazurile când efectuarea expertizei este obligatorie” (1) Expertiza se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: 1) cauzei morții; 2) gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale;

Astfel, ținând cont de faptul că alin. (2) al art. 143 din Codul de procedură

penală, a fost abrogat prin Legea pentru modificarea si completarea unor acte

legislative nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, potrivit căruia „Plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat”, iar raportul de expertiză medico-legală nr. 64D din

10.05.2016 a fost efectuat până la intrarea în vigoare a acestor prevederi legale, adică

la 10.05.2016, soluția instanței de fond prin care s-a dispus încasarea de la inculpat

în beneficiul statului, cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză

medico-legală nr. 64D din 10.05.2016 este una neîntemeiată.

Cu referire la argumetele din apelul părții vătămate, Colegiul penal a reținut că,

instanța de fond a ținut cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să

restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului cât și a altor persoane or, instanța de fond corect a conchis că,

scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin numirea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilite pe o perioadă de probațiune de 1 an or, această pedeapsă este proporțională

faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către

9

instanța de fond, sentința fiind legală și întemeiată în această parte, iar apelul părții

vătămate Bîrcă Ștefan este nefondat și pasibil de a fi respins.

11.1. Inculpatul Popescu Gheorghe, reprezentat de avocatul Sarsaman Grigore,

care invocând temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare.

În motivarea recursului a indicat că:

- instanța de apel a interpretat în mod eronat și greșit raportul de expertiză

medico-legală nr.50 din 17.02.2016;

- nu a fost combătută versiunea apărării care a invocat că Popescu Gheorghe a

fost agresat de către Bîrcă Ștefan și acesta a fost silit să se apere;

11.2. Partea vătămată Bîrcă Ștefan, care invocând temeiurile de drept prevăzute

la art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în

partea stabilirii pedepsei și soluționării acțiunii civile, cu dispunerea rejudecării

cauzei penale în această parte într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că:

- instanța de apel la individualizarea pedepsei nu a luat în considerație

gravitatea faptei comise, de comportarea inculpatului în timpul și după consumarea

infracțiunii, nu a luat în considerație datele ce caracterizează personalitatea

inculpatului, în special sentința Judecătoriei Telenești din decembrie 2005 în cauza

penală de învinuire a inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 152 Cod

penal, deși procesul fiind încetat în legătură cu retragerea plângerii;

- instanța de apel într-un mod vag și neclar a soluționat acțiunea civilă;

- instanța de apel a examinat cauza în lipsa părții vătămate, considerând că a

fost lipsit de dreptul de a da explicații;

baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurenților, Colegiul Penal

conchide asupra inadmisibilității acestora, pentru următoarele motive.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea în principiu a recursului ordinar în cazul în care constată că

acesta nu sunt vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de 10 procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

10

sens.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul Popescu

Gheorghe.

Colegiul penal atestă că, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 11.1. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului

în care instanța de apel a apreciat probele.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor

și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl

propune recurentul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită

de orice temei legal.

Reiterând cele spuse, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit

deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens, după cum a fost reiterat în pct 10.1. din prezenta decizie, iar o altă opinie

asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (cauza Bujnița c. Moldovei, hotărârea din 16 ianuarie 2007,

pct. 20).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au interpretat greșit și

eronat probele administrate, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către partea vătămată Bîrcă

Ștefan.

Lecturând recursul declarat de partea vătămată Bîrcă Ștefan, în pofida

prevederilor enunțate, recurentul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor, din care considerente instanța de

recurs nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar critică decizia instanței de apel

numai referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei, argument, care se

încadrează în temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului,

11

Colegiul penal constată, că astfel de eroare de drept nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, deși aceleași argumente au fost invocate și în cererea

de apel și asupra cărora instanța de apel s-a expus în mod argumentat, motivare pe

care instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.

În acest sens, Colegiul penal reiterează că potrivit prevederilor art.7 Cod penal,

la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele atenuante și

agravante.

Potrivit prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât

și a altor persoane.

În conformitate cu art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod.

Colegiul penal menționează că, la stabilirea pedepsei inculpatului Popescu

Gheorghe, instanțele judecătorești inferioare au ținut cont pe deplin de principiile de

aplicare a pedepsei penale prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele

cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de persoana inculpatului și

influența pedepsei asupra corijării și reeducării acestuia.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului, pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a comis erori

de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia fiind

corect stabilite, cu respectarea exigențelor legii, iar alegațiile părții vătămate expuse

în recursul ordinar sunt vădit neîntemeiate.

Referitor la alegațiile recurentului Bîrcă Ștefan precum că examinarea cauzei

în ordine de apel a avut loc în absența lui, Colegiul penal reține că, pentru ședința de

judecată a fost citat legal (vol. III, f.d. 6), inclusiv prin intermediul avocatului ales

Popa Alexandru (vol. III, f.d. 3), care la rândul lui a fost prezent și a reprezentat

interesele părții vătămate, iar potrivit prevederilor art. 319, 323 ale Codului de

procedură penală, participarea părții vătămate în ședința de judecată nu este

obligatorie dacă a fost citată legal cel puțin la un termen de judecată și este

reprezentată în proces de un avocat ales, în fine, drepturile și interesele lui Bîrcă

Ștefan, la caz, nu au fost lezate.

Din considerentele indicate supra, Colegiul penal conchide că, temeiurile de

casare prevăzut la art.427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, nu sunt

incidente speței, hotărârea atacată fiind legală și întemeiată, iar recursurile urmează

12

a fi declarate inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Popescu

Gheorghe, reprezentat de avocatul Sarsaman Grigore, și de partea vătămată Bîrcă

Ștefan împotriva deciziei 28 mai 2020 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău,

în cauza penală de învinuire a lui Popescu Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 07 octombrie 2020.

Președinte Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

13