1ra-1300/20 — art. 179 al. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Telenești din 12 aprilie 2019, Rusu Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea prevederilor 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită o pedeapsa sub formă de 120 (una sută douăzeci) ore de muncă neremunerată în folosul comunității. S-a dispus încasarea de la Rusu Mihail în folosul lui Florean Mihail prejudiciul material în mărime de 3 432,51 (trei mii patru sute treizeci și doi, 51) lei și 3 000 (trei mii,00) lei cu titlu de prejudiciu moral.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, inculpatul Rusu Mihail la 15 august 2018, între orele 19.00-20.00, intenționat, în mod ilegal și fără consimțământul proprietarului, prin încălcarea art. 29 din Constituția Republicii Moldova, conform căruia domiciliul și reședința sunt inviolabile, a pătruns pe teritoriul mini-fermei cu codul cadastral XXX, din extravilanul s. XXX raionul XXX, ce-i aparține lui Florean Mihail, din aceiași localitate și unde utilizând o moto- coasă l-a amenințat pe ultimul cu aplicarea violenței, iar la solicitarea lui Florean Mihail de a părăsi teritoriul mini-fermei a refuzat, încălcându-i acestuia dreptul la inviolabilitatea domiciliului cu amenințarea aplicării violenței.

Nefiind de acord cu sentința menționată avocatul Stegărescu Nelea în numele părții vătămate Florean Mihail, a atacat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei penale și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Rusu Mihail să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare. Să fie admisă integral acțiunea civilă și încasat de la Rusu Mihail în beneficiul lui Florean Mihail prejudiciul în sumă de 26 463,51 lei, care constituie: prejudiciul material cauzat prin infracțiune 3 863,51 lei, prejudiciul moral 20 000 lei, cheltuieli de transport în sumă de 500 lei și cheltuieli de asistență juridică în prima instanță în mărime de 1 500 lei și 600 lei cheltuieli de asistență juridică pentru depunerea apelului. 1 În argumentarea apelului depus, avocatul Stegărescu Nelea a invocat următoarele: - în cadrul examinării cauzei în ședința de judecată, apărătorul Coșneanu Svetlana a înaintat o cerere prin care a solicitat dispunerea efectuării expertizei psihiatrice în privința inculpatului Rusu Mihail și de a stabili starea lui de responsabilitate, fapt prin ce consideră că partea apărării a pus la îndoială toate probele acumulate în fază de urmărire penală. În special procesele-verbale de audiere a bănuitului și respectiv a învinuitului, or prin însuși cererea înaintată se prezumă că Rusu Mihail nu conștientizează și nu înțelege acțiunile la care participă din cauza tulburărilor psihice de care suferă; - în faza urmăririi penale, precum și în instanța de judecată partea vătămată a insistat asupra faptului că acțiunile lui Rusu Mihail urmau a fi calificate ca tentativă de omor, or anume astfel au fost percepute de către Florean Mihail amenințările inculpatului că-i va fi tăiat capul, când Rusu Mihail se fugărea după el cu moto-coasa pornită. Prin urmare și pedeapsa aplicată față de Rusu Mihail sub formă de 120 ore de muncă neremunerată în folosul comunității o consideră una prea blândă, care nu a restabilit echitatea socială, nu a repus în drepturi persoana care a suferit în rezultatul faptei ilicite comise de către Rusu Mihail, or acesta în continuare se va afla la libertate își va continua viața sa obișnuită, pe când partea vătămată a rămas marcată pentru tot restul vieții; - neîntemeiat instanța a admis doar parțial acțiunea civilă înaintată de către Florean Mihail, încasând prejudiciul material în mărime de 3 432,5 lei și 3 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Stegărescu Nelea în numele părții vătămate Florean Mihail declarat împotriva sentinței Judecătoriei Telenești din 12 aprilie 2019, cu menținerea sentinței atacate fără modificări. 4.1. Pentru a se pronunța, instant de apel a menționat că, inculpatul Rusu Mihail vina în comiterea celor incriminate a recunoscut, vinovăția acestuia se confirmă prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Florean Mihail (f.d.34); declarațiile martorului Morari Elizaveta (f.d.17), precum și: conținutul plângerii depuse la 18.10.2018 de către Florean Mihail (f.d.5); conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului din 06 noiembrie 2018, 07 noiembrie 2018 și a foto-tabelului anexă (f.d. 20-25, 26-27); conținutul ordonanțelor din 07.11.2018 și 12.11.2018 (f.d.28, 35-36, 37); raportul privind recepționarea informației telefonice despre comiterea unei fapte ilicite din 15.08.2018 (f.d.38); conținutul plângerea cet.Florean Mihail din 15.08.2018 (f.d.39); conținutul procesul verbal de audiere a victimei Florean Mihail din 15.08.2018 pe una filă (f.d.40); conținutul procesul verbal de audiere a martorului Morari Elizaveta din 15.08.2018 pe una filă (f.d.41); explicația lui Rusu Mihail din 20.08.2018 pe una filă (f.d.42); încheierea despre rezultatele controlului din 21.08.2018 pe 2 file (f.d.43-44); răspuns remis cet. Florean Mihail la 24.08.2018 pe una filă (f.d.45); conținutul ordonanței din 19.11.2018 (f.d.12); copia contractului de schimb din 07.11.2007 (f.d. 14); copia certificatului de înregistrare a gospodăriei țărănești nr.501092960 din 16.10.2002 (f.d. 15); adeverința nr.388 din 30.10.2018 eliberată de Primăria s.Pistruieni din care 2 rezultă că Florean Mihail dispune de teren agricol în extravilanul s. Pistruieni cu suprafața de 0,8 ha, pe care este construită o mini-fermă și o casă de locuit (f.d. 16). Instanța de apel a considerat că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatul Rusu Mihail în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(2) Cod penal. Cîr privește argumentul avocatului părții vătămate cu referire la faptul că în acțiunile lui Rusu Mihail nu sunt întrunite elementele infracțiunii de violare de domiciliu ci a infracțiunii de tentativă de omor, instanța de apela menționat că, sunt neîntemeiate, ori, probele anexate la materialele cauzei confirmă cu certitudine faptul comiterii de către Rusu Mihail a infracțiunii de violare de domiciliu, în acțiunile acestuia fiind prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, vinovăția acestuia fiind confirmată prin declarațiile părții vătămate Florean Mihail și a martorului Morari Elizaveta, tot odată ne fiind constat faptul că inculpatul a făcut o tentativă de omor asupra lui Florean Mihail. Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Rusu Mihail se atribuie la categoria celor ușoare. Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat pedeapsa în baza art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii, care se califica ca infracțiune mai puțin gravă, săvârșită cu intenție directă, de circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului Rusu Mihail care nu este anterior judecat (f.d.54), la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d.80), a adoptat o soluție procesuală corectă recunoscându-și vina, de circumstanțele cauzei care atenuează și agravează răspundere, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, caracteristica acestuia de către administrația publică locală unde este caracterizată negativ (f.d.52), de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită. Instanța de apel a reținut că, realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, precum și, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, este posibilă numindu-i o pedeapsă penală sub formă de amendă în limitele prevăzute de norma legală. Astfel, instanța de apel a considerat că soluția adoptată de către prima instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Rusu Mihail, or aplicarea 3 unei pedepse penale cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 120 ore, ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său. Cu referire la acțiune civilă s-a menționat faptul că în cadrul procesului a fost înaintată în mărime de 25 432,51 lei, dintre care 3 432,51 lei prejudiciu material și 20 000 lei prejudiciu moral. Instanța de judecată consideră de a admite acțiunea civilă a părții vătămate parțial din următoarele considerente în cadrul ședinței de judecată partea vătămată a prezentat bonurile de plată pentru prejudiciu material, referitor la prejudiciul moral instanța de fond corect a considerat că suma de 20 000 lei solicitată de către partea vătămată este prea mare și nu corespunde realității, din care considerente instanța de judecată ajunge la concluzia că suma de 3 000 lei este o sumă rezonabilă și echivalentă acțiunilor întreprinse de către inculpat față de partea vătămată. Astfel, instanța de apel a considerat cerințele înaintate de avocatul Stegărescu Nelea în numele părții vătămate Florean Mihail în cererea de apel sunt neîntemeiate, cererea privind încasarea prejudiciului în sumă de 26 463,51 lei, care constituie prejudiciul material cauzat prin infracțiune 3 863,51 lei, prejudiciul moral 20 000 lei, cheltuieli de transport în sumă de 500 lei și cheltuieli de asistență juridică în prima instanță în mărime de 1 500 lei, se apreciază ca fiind exagerate, de asemenea s-a respins solicitarea apelantului privind încasarea 600 lei cheltuieli de asistență juridică pentru depunerea apelului, or în cauză apelul se respinge ca fiind neîntemeiat.

Nefiind de acord cu hotărîrile menționate, avocatul Boris Druță în numele inculpatului Rusu Mihail, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărîri, aplicîndu-i lui Rusu Mihail o pedeapsă în formă de muncă neremunerată în folosul comunității mai mare, cu reducerea substanțială a încasărilor prejudiciului material și moral. Recurentul invocă că, inculpatul nu are surse de venit deoarece nu are loc permanent de muncă, astfel, apărarea solicită ca inculpatului să-i fie mărite ore de muncă neremunerată în folosul comunității iar prejudiciul să fie micșorat. 5.1. Nefiind de acord cu hotărîrile menționate, avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele părții vătămate Florean Mihail, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului Rusu Mihail să-i fie aplicată o pedeapsa sub formă de închisoare și admiterea integrală a acțiunii civile depusă de partea vătămată cu încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în mărime a 5 383 lei 51 bani cheltuieli medicale și de transport, prejudiciul moral în mărime a 20 000 lei, cheltuieli legate de asistența juridică în mărime a 2100 lei. Recurentul invocă aceleași motive declarate în cererea de apel (pct. 3 din decizie).

Verificînd argumentele recursurilor ordinare în raport cu actele cauzei și ținând cont de opiniile procurorului, avocatului Boris Druță în numele inculpatului Rusu Mihail și avocatului Mîrzîncu Aurelia în numele părții vătămate Florean Mihail expuse în referințe, Colegiul penal consideră că, acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Boris Druță în numele inculpatului Rusu Mihail: 4 Din conținutul recursului ordinar declarat, se evidențiază dezacordul cu hotărîrilor menționate invocînd că, acestea neîntemeiat au admis parțial acțiunea civilă, fiind prea mare pentru inculpat. Colegiul penal menționează că, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Conform prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Colegiul penal constată că, dispozitivul sentinței în privința inculpatului Rusu Mihail a fost pronunțată la 12 aprilie 2019 cu participarea acestuia. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Stegărescu Nelea în numele părții vătămate Florean Mihail declarat împotriva sentinței Judecătoriei Telenești din 12 aprilie 2019, cu menținerea sentinței atacate fără modificări. Din materialele cauzei rezultă că, nici apărătorul inculpatului, nici inculpatul nu au folosit calea de atac apelul. Colegiul penal menționează că, inculpatul condamnat care nu a atacat cu apel sentința primei instanțe poate ataca cu recurs decizia prin care, în urma admiterii apelului procurorului, s-a aplicat o măsură de siguranță și a fost modificată soluția dată în latura civilă, numai sub aspectul acestor modificări aduse sentinței, iar nu cu referire la existența vinovăției și la aplicarea pedepsei care au rămas stabilite prin sentință, nefiind casate în apelul procurorului. Pe de altă parte, inculpatul care nu a atacat sentința de condamnare cu apel, iar pedeapsa aplicată a fost majorată în urma admiterii apelului procurorului poate declara recurs împotriva deciziei instanței de apel numai cu privire la aplicarea pedepsei, dar nu la existența vinovăției sau la alte chestiuni ale sentinței menținute de instanța de apel. Raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală rezultă că, avocatul Boris Druță în numele inculpatului Rusu Mihail nu poate declara recurs ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Telenești din 12 aprilie 2019, din motiv că în speță nu a fost utilizată calea ordinară de atac – apelul. Urmare, celor expuse mai sus, recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. Referitor la recursdul ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele părții vătămate Florean Mihail: Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. 5 Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond și de apel în cazul în care nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. Pe lângă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.1 din prezenta decizie, recursul se bazează pe critica modului în care instanța a estimat circumstanțele cauzei. În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, doar activitatea instanțelor privind aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul, este o competență legală a instanțelor de judecată, care nefiind temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi supusă criticii prin intermediul recursului ordinar. Criticile recurentului în ceia ce privește încadrarea juridică greșită a faptei comise de către acesta nu pot fi reținute, nefiind altceva decât o reluare a motivelor de apel. Mai mult ca atât, temeiul dat se invocă numai în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul dat recurentul își exprimă dezacordul cu neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate lui Rusu Mihail. Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, recurentul critică stabilirea vinovăției inculpatului, în săvârșirea infracții imputate și solicită pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului Rusu Mihail să-i fie aplicată o pedeapsa sub formă de închisoare și admiterea integrală a acțiunii civile depusă de partea vătămată cu încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în mărime a 5 383 lei 51 bani cheltuieli medicale și de transport, prejudiciul moral în mărime a 20 000 lei, cheltuieli legate de asistența juridică în mărime a 2100 lei, deoarece în opinia sa, probele administrate la caz sunt suficiente pentru condamnarea mai aspră pentru inculpat. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că prima instanță și instanța de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțânduse argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, indicând motivele pentru care a 6 respins dovezile și versiunile apărării părții vătămate (pct. 4.1 din decizie), probele administrate pe caz demonstrând fără echivoc prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 179 alin. (2) Cod penal. Colegiul penal menționează că, în acțiunile inculpatului se întrunește latura obiectivă a infracțiunii imputate acestuia. Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos). Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei. Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111 , 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice temei legal. Referitor la motivul recurentului precum că, instanțele de fond incorect au individualizat pedeapsa și greșit au aplicat pedeapsa cu muncă neremunerată, inculpatului, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat. La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. 7 Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Rusu Mihail se atribuie la categoria celor ușoare. Ținând cont de decizia instanței de apel, Colegiul reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului Rusu Mihail, instanța a ținut cont de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de prezența circumstanței atenuante și celor agravante, recunoașterea vinei prin conștientizarea pericolului faptei comise, care la moment nu prezintă pericol social, asigurînd că, pe viitor inculpatul nu va mai admite încălcări de lege, căința sinceră, comportarea inculpatului după consumarea infracțiunii și, reieșind din scopul pedepsei penale, a considerat posibilă corijarea și reeducarea acestuia fără izolare de societate, considerând că aceasta este una echitabilă faptei comise. Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-a argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal. Colegiul penal menționează că, criticile formulate de recurent enunțate la pct. 5. din prezenta decizie, au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs o însușește pe deplin, ori materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărârii recurate. Cu referire la acțiune civilă, Colegiul penal menționează că, în cadrul procesului a fost înaintată în mărime de 25 432,51 lei, dintre care 3 432,51 lei prejudiciu material și 20 000 lei prejudiciu moral. Instanțele de fond au considerat de a admite acțiunea civilă a părții vătămate parțial din următoarele considerente în cadrul ședinței de judecată partea vătămată a prezentat bonurile de plată pentru prejudiciu material, referitor la prejudiciul moral instanța de fond corect a considerat că suma de 20 000 lei solicitată de către partea vătămată este prea mare și nu corespunde realității, din care considerente instanțele de judecată au ajuns la concluzia că suma de 3 000 lei este o sumă rezonabilă și echivalentă acțiunilor întreprinse de către inculpat față de partea vătămată. Astfel, cerințele înaintate de avocatul părții vătămate Florean Mihail în cererea de apel sunt neîntemeiate. În aceste condiții instanța de recurs consideră că, n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrile atacate, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate de către apărător. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 8

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către avocatul Boris Druță în numele inculpatului Rusu Mihail, de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele părții vătămate Florean Mihail, împotriva sentinței Judecătoriei Telenești din 12 aprilie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020, în cauza penală, în privința lui Rusu Mihail XXX, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Pronunțarea integrală la 14 august 2020. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 9