1ra-35/2020 — art.349 alin.2 lit.a CP

1ra-35/2020 — art.349 alin.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-35/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Sarsaman Grigore în numele inculpatului Popescu Gheorghe și de către partea

vătămată Bîrcă Ștefan, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul

Xxxx din 23 august 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

martie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Popescu Gheorghe Xxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.12.2016 – 23.08.2017;

Instanța de apel: 19.10.2017 – 13.03.2018;

Instanța de recurs: 17.07.2018 – 06.11.2018;

Instanța de apel: 06.12.2018 - 20.03.2019;

Instanța de recurs: 31.05.2019 - 28.01.2020.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.349 alin. (2) lit. a) Cod

penal la 4 ani închisoare.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

De la inculpat s-a dispus încasarea în beneficiul părții vătămate Bîrcă Ștefan

prejudiciul material de 57 lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1 600 lei și

prejudiciul moral în mărime de 1 000 lei.

1

S-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 39,95 lei.

de 12 februarie 2016, aproximativ la orele 1200, aflându-se în biroul de serviciu al

primarului s. Xxxx, r-nul Xxxx, Bîrcă Ștefan, care, conform art.123 Cod penal, este

persoană cu funcție de răspundere, nefiind de acord cu acțiunile acestuia în cadrul

exercitării atribuțiilor de serviciu, în raport cu gestionarea terenului administrației

publice locale, având scopul de a schimba atitudinea primarului referitor la faptul că a

curmat folosirea abuzivă a terenului public de către agresor, a inițiat un conflict cu

primarul în cadrul căruia l-a amenințat cu moartea și a aplicat violență periculoasă

pentru sănătatea persoanei, manifestată prin aplicarea loviturilor cu pumnii în regiunea

capului și cu piciorul în regiunea spatelui, cauzându-i, conform raportului de expertiză

medico-legală, leziuni corporale ușoare.

3.1 Partea vătămată Bîrcă Ștefan, care a solicitat casarea parțială a acesteia în

partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie excluse

dispozițiile art. 90 Cod penal, cu admiterea integrală a acțiunii civile, argumentând că

la individualizarea executării pedepsei instanța de fond a ignorat datele ce

caracterizează personalitatea inculpatului. Consideră că în speță acțiunea civilă urma a

fi integral admisă.

3.2. Avocatul Sarsaman Grigore, care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

În argumentarea apelului s-au invocat următoarele motive:

- instanța de fond nu a dat o apreciere cuvenită raportului de constatare medico-

legală nr.50 din 17.02.2016, prin care se confirmă că inculpatului i-au fost cauzate

vătămări corporale în rezultatul agresării fizice din partea părții vătămate, iar

inculpatul a fost nevoit să opună rezistență pentru a se apăra;

- declarațiile martorilor Tăbîrță I. și Sîrbu G. nu urmau a fi luate în considerație,

deoarece acestea nu sunt relevante, or, dânșii nu au fost martori oculari ai incidentului

și cunosc despre conflict din spusele părții vătămate;

- în calitate de probe se rețin declarațiile contradictorii ale inculpatului și ale

părții vătămate, precum și raportul de expertiză medico-legală din 10.05.2016 a lui

Bîrcă Ștefan și raportul de constatare medico-legală nr.50 din 17.02.2016, în privința

inculpatului, în ambele fiind indicat același grad de vătămări corporale;

- versiunea apărării nu a fost combătută prin probe incontestabile;

- prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 04.04.2016, a fost sancționat

pentru aceleași fapte în baza art.78 Cod contravențional cu amendă - 1 000 lei,

sancțiunea aplicată fiind executată, astfel, fiind incidente prevederile art.4 din

Protocolul nr.7 la CEDO.

apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin care,

2

Popescu Gheorghe a fost recunoscut vinovat în baza art.349 alin.(2) lit. a) Cod penal și

condamnat la 4 ani închisoare, iar în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal

executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune

de 4 ani.

Cheltuielile judiciare în sumă de 39,95 lei, pentru efectuarea expertizei medico-

legale au fost trecute în contul statului.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că nu există temei de a

da o nouă apreciere probelor, concluziile instanței de fond privind condamnarea

inculpatului fiind motivate temeinic și legal, vinovăția acestuia fiind dovedită pe

deplin, faptele lui întrunind elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

La fel, instanța de apel a mai relevat că procesul contravențional în privința

inculpatului pornit în baza art.78 Cod contravențional nu s-a încheiat cu o hotărâre în

privința acestuia.

Soluționând chestiunea referitoare la categoria, termenul și modul de executare a

pedepsei Colegiul a conchis că instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art.art.7, 61, 75, 90 Cod penal.

În continuare instanța de apel a menționat că, prima instanță neîntemeiat a încasat

din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate cheltuielile pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară, această soluție nefiind argumentată din punct de

vedere al legalității, iar cheltuielile respective urmează a fi trecute în contul statului.

Argumentele părții vătămate cu privire la încasarea prejudiciului moral din contul

inculpatului au fost respinse ca nefondate.

Sarsaman Grigore în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanța de apel, în alt complet de judecată

argumentând următoarele:

- concluzia instanței de apel precum că, afirmația inculpatului referitor la

cauzarea leziunilor corporale, susținută prin raportul de constatare medico-legală nr.50

din 17.02.2016, nu și-a găsit confirmare, este eronată. Or, acesta este un mijloc de

probă care nu a fost apreciat în coroborare cu celelalte probe administrate, contrar

prevederilor art.101 Cod de procedură penală;

- prezența leziunilor corporale la inculpat, de același grad ca și ale părții

vătămate, precum și producerea lor în aceleași circumstanțe, nu au fost combătută prin

probele administrate, ce condiționează formarea dubiilor în probarea învinuirii, care

urmează a fi tratate în favoarea inculpatului, conform prevederilor art.8 alin.(3) Cod de

procedură penală.

- argumentul apărării precum că inculpatul a fost primul agresat de către partea

vătămată nu a fost combătut;

- conform procesului-verbal cu privire la contravenție din 04.04.2016, Popescu

Gheorghe a fost sancționat în baza art.78 Cod contravențional cu amendă - 1 000 lei,

3

sancțiunea aplicată fiind executată, astfel, fiind incidente prevederile art.4 din

Protocolul nr.7 la CEDO;

- instanța de apel, stabilindu-i inculpatului o perioadă de probațiune mai mare,

nu a motivat necesitatea prelungirii termenului suspendării condiționate a executării

pedepsei, precum și riscurile neatingerii scopului pedepsei de reeducare și corectare,

inclusiv contrar prevederilor ar.art.409-411 Cod de procedură penală;

- prin probele administrate nu a fost confirmată vinovăția inculpatului, acesta

urmând a fi achitat.

noiembrie 2018, recursul ordinar a fost admis, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

6.1 În argumentarea deciziei adoptate instanța de recurs a constatat că, judecând

cauza instanța de apel nu a verificat probele în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat de apărare, în special asupra raportului de expertiză medico-legală din

10.05.2016, a părții vătămate și raportului de constatare medico-legală nr.50 din

17.02.2016, privind inculpatul, precum și asupra dublei condamnări invocate de

apelant, or, conform materialelor din dosar, inculpatul a fost sancționat

contravențional, în opinia apărării pentru aceeași faptă, prin decizia agentului

constatator din 04.04.2016, în baza art.78 alin.(3) Cod contravențional la amendă în

mărime de 50 unități convenționale, care a și fost achitată potrivit facturii anexate

(f.d.70, 87).

De asemenea, Colegiul penal lărgit a menționat că instanța de apel și-a întemeiat

concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și

neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d.48-50, 67, 93, 222, 223 vol.

1; nu a apreciat fiecare probă separat, în special rapoartele medico-legale anexate la

dosar (f.d.83, 130), din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu, nefiind clar care

probe au fost puse la baza soluției de condamnare și care au fost respinse.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

7.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că instanța de

fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în

ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.349 alin.(2) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului considerând că acestea

nu corespund realității și au fost făcute cu scopul de a se eschiva de răspundere penală,

or, argumentele acestuia precum că nu a aplicat violență asupra părții vătămate și nu l-

a amenințat cu moartea se combat prin raportul de expertiză medico-legală din

4

10.05.2016, prin care s-a stabilit că lui Bîrcă Ștefan i-au fost cauzate leziuni corporale

sub formă de contuzie cerebrală minoră, edem pe cap și escortații la antebraț, care se

califică ca vătămări corporale ușoare.

La fel, instanța de apel a respins argumentul inculpatului precum că el ar fi fost

victimă, deoarece acesta se combate prin declarațiile părții vătămate și a martorilor

audiați.

În concluzie instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art.349 alin. (2) lit. a) Cod penal, iar pedeapsa

stabilită este proporțională și echitabilă în raport cu gravitatea faptei comise și cu

consecințele survenite.

Cu referire la argumentele părții vătămate privind necesitatea majorării

cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel a reținut că aceste solicitări sunt

neîntemeiate, or, prejudicial pretins de pătimit în sumă de 100 000 lei este exagerat.

Astfel, instanța de apel a apreciat că instanța de fond just a conchis că prejudicial

moral în sumă de 1 000 lei este rezonabil și suficient pentru a repara prejudiciul suferit

de către Bîrcă Ștefan.

8.1 Partea vătămată Bîrcă Ștefan, care invocând temeiul de drept prevăzut la

art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului recurentul a invocat următoarele motive:

- dispozitivul deciziei este expus neclar, or, inițial instanța expune „menține fără

modificări”, după care indică „casează sentința contestată”. Astfel nu este clar în ce

parte instanța a dispus că sentința urmează a fi casată;

- pedeapsa stabilită este inechitabilă și neproporțională gravității faptei comise,

care face parte din categoria celor grave, precum și personalității inculpatului care se

caracterizează negativ, fiind o persoană agresivă care deseori intră în conflict cu rudele

apropiate precum și cu consătenii, or, acesta de mai multe ori a fost sancționat

contravențional. Modul de executare a pedepsei stabilit în speță nu va atinge scopul

pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal;

- argumentarea instanței de apel vis-a-vis de motivele invocate de către partea

vătămată privind cuantumul prejudiciului moral este vagă și neclară, nefiind luate în

considerație circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, astfel acțiunile inculpatului

au avut loc în biroul de serviciu, iar inculpatul a acționat demonstrativ dorind astfel să

provoace indignarea tuturor, acțiunile acestuia fiind ghidate de dorința de a se impune,

de a-și exprima sentimentul de desconsiderare și superioritate. Prin acțiunile sale

Popescu Gheorghe a manifestat o lipsă totală de respect față de Bîrcă Ștefan ca sătean

și primar, încălcând regulile de conviețuire socială în mod demonstrativ.

8.2 Avocatul Sarsaman Grigore în numele inculpatului, care invocând

temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

5

În argumentarea recursului s-au invocat următoarele motive:

- instanța de apel a ignorat indicațiile date de către instanța de recurs și nu s-a

pronunțat asupra argumentului apărării referitor la faptul că conform procesului-verbal

cu privire la contravenție din 04.04.2016, Popescu Gheorghe a fost sancționat în baza

art.78 Cod contravențional cu amendă în mărime de 1 000 lei, sancțiunea aplicată fiind

executată, astfel, fiind condamnat repetat pentru aceiași faptă au fost încălcate

prevederile art.4 din Protocolul nr.7 la CEDO și art.22 Cod de procedură penală;

- raportul de expertiză medico-legală nr.50 din 17.02.2016, eronat a fost

apreciat, or, acesta confirmă prezența vătămărilor corporale la inculpat;

- în speță nu a fost combătută versiunea apărării care a invocat că Popescu

Gheorghe a fost agresat de către Bîrcă Ștefan și acesta a fost silit să se apere.

numele inculpatului, partea vătămată Bîrcă Ștefan a depus referință, prin care a

solicitat respingerea acestuia, ca inadmisibil, pe motiv că temeiurile invocate de către

recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că

acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele administrate în instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate administra, la

cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Învederând norma enunțată mai sus, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că

apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control atât în fapt, cât și

în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la

persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra

hotărârii primei instanțe.

6

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art.101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile nominalizate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Așadar, verificând criticile expuse de către recurenți în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, or, s-a stabilit, că adoptând

soluția enunțată, instanța de apel, contrar prevederilor art.101, 414 Cod procedură

penală, fără verificarea probelor, cercetate în instanța de fond, selectiv, a dat apreciere

unor probe, care au fost puse la baza sentinței de condamnare, ignorând să se expună

asupra probelor prezentate de către partea apărării și nu a examinat cauza obiectiv, sub

toate aspectele.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, în partea descriptivă a deciziei, instanța de

apel face trimitere la probele din dosar și anume: declarațiile părții vătămate Bîrcă

Ștefan, a martorilor Tăbîrța Inga, Sîrbu Gheorghe, inclusiv materialele cauzei și

anume: raportul de expertiza medico-legală din 10.05.2016 (f.d.83, vol. 1); înștiințarea

telefonică, înregistrată în Registrul de evidență a informațiilor referitoare la infracțiuni

(f.d.23, v.1); cererea lui Bîrcă Ștefan din 12.02.2016 (f.d.171, v.1), concluzionând că

materialul probator prezentat de procuror, confirmă vinovăția inculpatului, însă nu a

verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat, sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludentei și veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării acestora.

Se reține, că instanța de apel, contrar prevederilor normelor enunțate, fără a-și

argumenta detaliat soluția a reținut că: „întreaga sistemă de probe examinate … și

apreciate de către instanța de apel prin prisma prevederilor art.101 CPP,

coroborează între ele și demonstrează, incontestabil, faptul că, inculpatul Popescu

Gheorghe a comis faptă prevăzută de art.349 alin.(2) lit. a) Cod Penal - aplicarea

violenței periculoase pentru sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în

scopul schimbării caracterului activității de serviciu în interesul celui care aplică

violența„.

7

Prin urmare, Colegiul penal lărgit reține că, deși instanța de apel face referire la

prevederile art.101 Cod de procedură penală, considerând că probele acumulate la

dosar dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii încriminate, totuși

instanță de apel nu a desfășurat în cuprinsul deciziei adoptate care sunt acele probe

care i-au format convingerea pentru pronunțarea unei asemenea soluții, dacă fapta a

fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La caz, Colegiul penal lărgit menționează că, conform jurisprudenței CtEDO,

instanțele de judecată sânt obligate să demonstreze circumstanțele ce țin de vinovăția

inculpatului cu adoptarea unor soluții motivate, or, lipsa acestora atestă o încălcare a

dreptului la un proces echitabil. CtEDO a reiterat în acest sens că „(...) în cazul în care

instanțele judecătorești naționale se abțin de a da un răspuns special și explicit la cele

mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști

dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera ca

o încălcare a dreptului la un proces echitabil.” (cauza Hiro Balani c. Spaniei, Ruis

Toriho c. Spaniei, Popov nr. 2 c. Moldovei, Albina c. României etc).

În acest sens, Colegiul penal lărgit reiterează că, obligația instanție de a-și motiva

hotărârea, face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces

echitabil. Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6

al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite

în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c.

Rusiei (2007) §85).

Subsecvent, Colegiul penal lărgit relevă că prin decizia Curții Supreme de Justiție

din 06 noiembrie 2018, decizia instanței de apel din 13 martie 2018, a fost casată și

dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, pe motiv că instanța nu a

îndeplinit cerințele statuate în art.art.101, 414 Cod de procedură penală, indicând că la

rejudecare, instanța urmează să țină cont de prevederile art.436 alin.(2) Cod de

procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată faptul ignorării prevederilor art.436 alin.(2)

Cod de procedură penală de către instanța de apel, care stipulează, că „ pentru instanța

de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sânt obligatorii în măsura în care situația

de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului”.

Reieșind din faptul neschimbării situației faptice la momentul rejudecării cauzei,

instanța de apel a neglijat indicațiile specificate de către instanța de recurs și nu a

reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de

fond și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel în mod repetat nu

s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul declarat de apărare și repetate în

recursul ordinar, în special nu s-a expus asupra raportului de constatare medică-legală

8

nr.50 din 17.02.2016, prin care s-ar atesta la Popescu Gheorghe leziuni corporale.

Faptul existenței la Popescu Gheorghe a leziunilor corporale de același grad ca și la

partea vătămată, precum și producerea acestora în alte circumstanțe nu au fost

combătute prin ansamblu de probe administrate în cauza penală.

La fel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor apărării privind

dubla condamnare a inculpatului Popescu Gheorghe, or, potrivit celor invocate de

către partea apărării, inculpatul a fost sancționat contravențional, pentru aceeași faptă,

prin decizia agentului constatator din 04.04.2016, în baza art.78 alin.(3) Cod

contravențional cu amendă în mărime de 50 unități convenționale, care a și fost

achitată potrivit facturii anexate (f.d.86, 87), invocând astfel încălcarea prevederilor

din art.7 alin.(2) Cod penal, potrivit căruia „nimeni nu poate fi supus de două ori

urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă”.

Instanța de apel nu a combătut nici argumentele apărării precum că Popescu

Gheorghe a fost primul agresat de către partea vătămată Bîrcă Ștefan, dat fiind faptul

că Popescu Gheorghe a intrat în biroul primarului pentru a clarifica cauzele de creare a

obstacolelor în accesul liber către gospodăria sa, fapt confirmat în opinia apărării prin

hotărârea Judecătoriei Orhei sediul Telenești din 18 octombrie 2018, și anexată la

materialele cauzei.

De asemenea, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel nu a apreciat

fiecare probă separat, în special rapoartele medico-legale anexate la dosar (f.d.83,

230), din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu, nefiind clar care probe au

fost puse la baza soluției de condamnare și care au fost respinse.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, argumentele

recurenților sunt întemeiate, decizia instanței de apel urmează a fi casată total, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, deoarece erorile comise de către această instanță, nu pot fi reparate de către

instanța de recurs în prezenta procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și

substitui instanța ce a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual - penale asupra motivelor esențiale invocate în apelul

apelanților, nominalizate și în prezenta decizie; să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate; să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate;

să analizeze la modul cuvenit prezenta sau lipsa elementelor infracțiunii imputate; să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și ținând cont de motivele casării

9

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a

CEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Sarsaman Grigore în

numele inculpatului Popescu Gheorghe și de către partea vătămată Bîrcă Ștefan,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2019,

în cauza penală privindu-l pe Popescu Gheorghe Xxxx, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 27 februarie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

10