1ra-1625/2018 — art. 349 alin. 2 lit. a CP

1ra-1625/2018 — art. 349 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1625/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Iurie Bejenaru,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

martie 2018, declarat de avocatul Grigore Sarsaman, în numele inculpatului

Popescu Gheorghe XXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXXX,

XXXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.12.2016 – 23.08.2017,

instanța de apel: 17.10.2017 – 13.03.2018,

instanța de recurs: 17.07.2018 – 06.11.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Bîrcă Ș. prejudiciul

material de 57 lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1600 lei și

prejudiciul moral în mărime de 1000 lei, în beneficiul statului fiind încasate

cheltuielile judiciare de 39,95 lei.

1

inculpatul Popescu G., aflându-se în biroul de serviciul al primarului XXXXXX,

XXXXXX, Bîrcă Ș., care, conform art. 123 Cod penal, este persoană cu funcție de

răspundere, nefiind de acord cu acțiunile acestuia în cadrul exercitării atribuțiilor

de serviciu, în raport cu gestionarea terenului administrației publice locale, având

scopul de a schimba atitudinea primarului referitor la faptul că a curmat folosirea

abuzivă a terenului public de către agresor, a inițiat un conflict cu primarul Bîrcă

Ș., în cadrul căruia l-a amenințat cu moartea și a aplicat violență periculoasă pentru

sănătatea persoanei, manifestată prin aplicarea loviturilor cu pumnii în regiunea

capului și cu piciorul în regiunea spatelui, cauzându-i, conform raportului de

expertiză medico-legală, leziuni corporale ușoare care au condiționat dereglarea

sănătății de scurtă durată, sub formă de contuzie cerebrală minoră, edem pe cap,

excoriație pe antebraț.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că în timp

ce primarul se îndrepta spre birou, a mers în urma lui și a încercat să discute cu

acesta. Nu l-a amenințat cu moartea, nu a aplicat violență și nu l-a lovit cu pumnii.

Acesta a refuzat să-i permită instalarea porții de acces în ogradă, după cum era

amplasată anterior. Nu a fost de acord cu poziția primarului și a cerut să-i fie

eliberat refuzul în scris pentru a se adresa în instanță. Primarul l-a îmbrâncit pentru

a-l scoate din birou, l-a împins pe ușa coridorului, l-a amenințat că va chema șeful

de post care îl va pune la pușcărie, l-a lovit cu palma și l-a insultat verbal.

Totodată, vinovăția inculpatului a fost confirmată prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată a indicat că, în timp ce deschidea ușa biroului,

inculpatul l-a lovit de două ori cu pumnul în cap, adresând-i cuvinte necenzurate,

din motiv că i-a blocat accesul în gospodărie prin poarta din vecinătatea centrului

comunitar. Văzând comportamentul agresiv al inculpatului, a telefonat polițistul și

i-a comunicat cele întâmplate. În momentul în care ieșea din birou, inculpatul i-a

aplicat două lovituri cu piciorul în spate, cauzându-i dureri fizice. Nu a aplicat forța

fizică în privința inculpatului.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 64 D din 10.05.2016, părții

vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de contuzie cerebrală

minoră, edem pe cap, excoriație pe antebraț, provocate prin acțiunea unor obiecte

contondente, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămări

ușoare.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 90 din 15.02.2016,

inculpatului i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de contuzie cerebrală

minoră, edem pe cap, excoriație pe antebraț, provocate prin acțiunea unor obiecte

contondente, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămări

ușoare.

În același timp, afirmația inculpatului că în realitate el este victima, deoarece

și lui i-au fost cauzate vătămări corporale, nu și-au găsit confirmare, fiind

combătute prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor, fiind stabilit că

anterior, între părți au avut loc mai multe conflicte din același motiv.

2

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului pe art. 349 alin. (2) lit. a) Cod

penal, ca aplicarea violenței periculoase pentru sănătate față de persoana cu funcție

de răspundere, în scopul schimbării caracterului activității de serviciu, în interesul

celui care aplică forța.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpat, cu admiterea integrală a acțiunii

civile.

Apelantul a invocat că instanța de fond a ignorat datele ce caracterizează

personalitatea inculpatului, acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral

urmând a fi admisă integral.

3.1. A declarat apel și avocatul Grigore Sarsaman, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a indicat că concluzia instanței de fond că raportul de constatare

medico-legală nr. 50 din 17.02.2016, prin care se atestă leziunile corporale ale

inculpatului, constituie o metodă de apărare și de evitare a răspunderii penale este

nefondată or, aceste leziuni au apărut în rezultatul agresiunii fizice și verbale

manifestate de partea vătămată, inculpatul fiind pus în situația să se apere.

Totodată, declarațiile martorilor Tăbîrță I. și Sîrbu G. sunt irelevante, aceștia

nefiind martori oculari ai incidentului, despre care cunosc din spusele părții

vătămate.

Astfel, în calitate de probe se rețin declarațiile contradictorii ale inculpatului

și ale părții vătămate, precum și raportul de expertiză medico-legală din

10.05.2016 a lui Bîrcă Ș. și raportul de constatare medico-legală nr. 50 din

17.02.2016 în privința inculpatului, în ambele fiind indicat același grad de vătămări

corporale. Or, nu a fost combătută prin probe suficiente versiunea apărării, ce

condiționează formarea dubiilor în probarea învinuirii, care urmează a fi tratate în

favoarea inculpatului, conform prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală.

Mai mult, conform procesului-verbal cu privire la contravenție din

04.04.2016, Popescu G. a fost sancționat pentru aceleași fapte în baza art. 78 Cod

contravențional cu amendă în mărime de 1000 lei, sancțiunea aplicată fiind

executată, astfel, fiind incidente prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO.

2018, apelurile au fost admise, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Popescu Gheorghe, recunoscut vinovat în baza art. 349 alin. (2) lit. a)

Cod penal și condamnat la 4 ani închisoare, i-a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei aplicate pe o perioadă de probațiune de 4 ani, conform art. 90

Cod penal.

Cheltuielile judiciare în sumă de 39,95 lei, legate de efectuarea expertizei

medico-legale au fost trecute în contul statului.

În rest, sentința a fost menținută.

3

Instanța de apel a statuat că nu există temei de a da o nouă apreciere

probelor, concluziile instanței de fond privind condamnarea inculpatului fiind

motivate temeinic și legal, vinovăția acestuia fiind dovedită pe deplin, faptele lui

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

Or, considerentele instanței de fond sunt motivate și argumentate din punct

de vedere al temeiniciei și legalității, care au dus la soluția dată.

Mai mult, procesul contravențional în privința inculpatului pornit în baza art.

78 Cod contravențional nu s-a încheiat cu o hotărâre în privința acestuia.

Totodată, la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.

La fel, instanța de fond neîntemeiat a încasat din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate cheltuielile pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară, această soluție nefiind argumentată din punct de vedere al legalității, iar

cheltuielile respective urmează a fi trecute în contul statului.

Pe lângă aceasta, argumentele părții vătămate cu privire la încasarea

prejudiciului moral din contul inculpatului sunt nefondate.

casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că concluzia instanței de apel că afirmația inculpatului

referitor la cauzarea leziunilor corporale, susținută prin raportul de constatare

medico-legală nr. 50 din 17.02.2016, nu și-a găsit confirmare, este eronată. Or,

acesta este un mijloc de probă care nu a fost apreciat în coroborare cu celelalte

probe administrate, contrar prevederilor 101 Cod de procedură penală.

Totodată, prezența leziunilor corporale la inculpat, de același grad ca și ale

părții vătămate, precum și producerea lor în alte circumstanțe nu au fost combătute

prin probele administrate, ce condiționează formarea dubiilor în probarea

învinuirii, care urmează a fi tratate în favoarea inculpatului, conform prevederilor

art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală.

La baza hotărârii de condamnare, instanțele de fond și de apel au pus doar

probele favorabile apărării, iar concluzia instanțelor că raportul de constatare

medico-legală nr. 50 din 17.02.2016 prin care se atestă leziuni corporale la inculpat

a fost prezentat pentru a evita răspunderea penală, este alogică și lipsită de sens.

Mai mult, nu a fost combătută afirmația apărării că inculpatul a fost primul

agresat de către partea vătămată or, Popescu G. a intrat în biroul primarului pentru

a clarifica cauzele de creare a obstacolelor în accesul liber către gospodăria sa.

În același timp, conform procesului-verbal cu privire la contravenție din

04.04.2016, Popescu G. a fost sancționat în baza art. 78 Cod contravențional cu

amendă în mărime de 1000 lei, sancțiunea aplicată fiind executată, astfel, fiind

incidente prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO.

Instanța de apel, stabilindu-i inculpatului o perioadă de probațiune mai mare,

nu a motivat necesitatea prelungirii termenului suspendării condiționate a

executării pedepsei, precum și riscurile neatingerii scopului pedepsei de reeducare

și corectare, inclusiv contrar prevederilor ar. 409-411 Cod de procedură penală.

4

Nu este clară nici poziția instanței de apel referitor la solicitarea apărării de

achitare a inculpatului, în dispozitivul deciziei fiind indicat că se admit apelurile

declarate de avocatul Grigore Sarsaman, fără a fi concretizată soluția.

Or, vinovăția inculpatului nu și-a găsit confirmare prin probele administrate,

acesta urmând a fi achitat.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385

alin. (1) pct. 1) - 3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este

învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii. Conform art. 101 alin. (1), (4) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit

art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se întemeiază concluziile instanței

de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond (pct. 2. din decizie):

a) doar a trecut în revistă probele administrate, însă nu a apreciat fiecare

probă separat, în special rapoartele medico-legale anexate la dosar (f.d. 83, 130),

care atestă vătămări corporale ușoare la partea vătămată dar și la inculpat, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

5

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu, nefiind clar care probe au

fost puse la baza sentinței de condamnare, fiind omise motivele pentru care au fost

respinse probele și versiunile apărării;

b) nu s-a pronunțat în niciun fel asupra argumentelor apărării că inculpatul a

fost sancționat contravențional pentru aceleași fapte, prin decizia agentului

constatator din 04.04.2016, în baza art. 78 alin. (3) Cod contravențional la amendă

în mărime de 50 unități convenționale, care a și fost achitată potrivit facturii

anexate la dosar (f.d. 70, 87), fiind încălcate, astfel, prevederile din art. 7 alin. (2)

Cod penal, că nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei

penale pentru una și aceeași faptă.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept

să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal;

6

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

apărare și repetate în recursul ordinar, în special asupra raportului de expertiză

medico-legală din 10.05.2016 a părții vătămate și raportului de constatare medico-

legală nr. 50 din 17.02.2016 privind inculpatul, precum și asupra dublei

condamnări invocate de apărare (pct. 3.1., 5. din decizie).

Or, conform materialelor din dosar, inculpatul a fost sancționat

contravențional, în opinia apărării pentru aceeași faptă, prin decizia agentului

constatator din 04.04.2016, în baza art. 78 alin. (3) Cod contravențional la amendă

în mărime de 50 unități convenționale, care a și fost achitată potrivit facturii

anexate (f.d. 70, 87).

Totodată, în descriptivul deciziei contestate lipsește concluzia instanței de

apel fondată pe aprecierea faptelor indicate în decizia agentului constatator din

04.04.2016 și în rechizitoriu, în factura de achitare a amenzii contravenționale,

coroborate cu prevederile din art. 7 alin. (2) Cod penal, 22 Cod de procedură

penală, jurisprudența relevantă națională și CtEDO în aspectul vizat;

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 48-50,

67, 93, 222, 223 vol. 1;

d) nu a apreciat fiecare probă separat, în special rapoartele medico-legale

anexate la dosar (f.d. 83, 130), din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în

rechizitoriu, nefiind clar care probe au fost puse la baza soluției de condamnare și

care au fost respinse.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

7

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Grigore Sarsaman, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2018, în

privința inculpatului Popescu Gheorghe XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 29

noiembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

8