1re-82/2020 — art. 313 CPP

1re-82/2020 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1re-82/2020

Curtea Supremă de Justiție

Î N C H E I E R E

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Boico Victor, Toma Nadejda

a examinat cererea avocatului Dandeș Veaceslav cu partea vătămată

xxx, în cauza penală la plângerea avocatului Colodeev Roman în numele

învinuitului xxxx privind anularea ordonanței procurorului Procuraturii

UTA Găgăuzia din 28 iunie 2019 de punere sub învinuire a lui Xxxxxx în

baza elementelor infracțiunilor, prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 152

alin. (2) lit. e) Cod penal și a ordonanței Interimarului Adjunctului

Procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia din 31 iulie 2019 privind

respingerea plângerii depuse împotriva ordonanței din 28 iunie 2019 de

punere sub învinuire a lui Xxxxxx, în baza elementelor infracțiunilor

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal prin

care se solicită ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

alin.(6) art.313 Cod de procedură penală, în partea ce vizează sintagma

„încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția

încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei

de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale

și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în

termen de 15 zile de la data pronunțării” și alin.(1) art.453 Cod de procedură

penală, în partea ce vizează sintagma „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor

Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea

cererii”.

C O N S T A T Ă:

La 13 august 2019 avocatul Colodeev Roman în numele învinuitului

Xxxxxx a înaintat plângere judecătorului de instrucție, contestând acțiunile

procurorului în cadrul cauzei penale privind învinuirea lui Xxxxxx, în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Prin încheierea Judecătoriei Comrat, sediul Central din 23 octombrie

1

2019 s-a admis plângerea avocatului Colodeev Roman în numele

învinuitului Xxxxxx.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 09

decembrie 2019, au fost respinse cererile de recurs declarate de către

procurorul UTA Găgăuzia și avocatul Dandeș Veaceslav, ca inadmisibile,

fiind menținută fără modificări încheierea Judecătoriei Comrat, sediul

Central din 23 octombrie 2019.

Decizia instanței de apel, a fost atacată cu recurs în anulare de către

avocatul Dandeș Veaceslav cu partea vătămată xxx prin care au solicitat

casarea încheierii Judecătoriei Comrat, sediul Central din 23 octombrie 2019

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă plângerea.

Concomitent, avocatul Dandeș Veaceslav cu partea vătămată xx au

depus cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a

prevederilor alin.(6) art.313 Cod de procedură penală, în partea ce vizează

sintagma „încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția

încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub

urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea

urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile

de la data pronunțării” și alin.(1) art.453 Cod de procedură penală, în partea

ce vizează sintagma „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în

scopul reparării erorilor de drept „comise la judecarea cauzei”, în cazul în care un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată,

inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii”, totodată solicitând și suspendarea

examinării recursului în anulare până la soluționarea definitivă de către

Curtea Constituțională a sesizării respective.

În conformitate cu art. 7 alin.(3) Cod de procedură penală, dacă în

procesul judecării cauzei, instanța constată că norma juridică ce urmează a fi

aplicată contravine prevederilor Constituției și este expusă într-un act juridic

care poate fi supus controlului constituționalității, judecarea cauzei se

suspendă, se informează Curtea Supremă de Justiție care, la rîndul său,

sesizează Curtea Constituțională.

Acceptarea de către Colegiul penal a cererii privind sesizarea Curții

Constituționale privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, este

determinată de prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 09

februarie 2016 privind interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din

Constituția Republicii Moldova prin care Curtea a hotărât că:

În sensul articolului 135 alineatul (1) lit. a) și g) coroborat cu

articolele20, 115,116 și 134 din Constituție:

- în cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor,

2

hotărârilor Parlamentului, decretelor reședintelui Republicii Moldova,

hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, ce rmează a fi aplicate la

soluționarea unei cauze aflate pe rolul său, instanța de judecată este

obligată să sesizeze Curtea Constituțională;

- excepția de econstituționalitate poate fi ridicată în fața instanței de

judecată de ătre oricare dintre părți sau reprezentantul acesteia, precum și

de către instanța de judecată din oficiu;

- sesizarea privind controlul constituționalității unor norme ce

urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze se prezintă direct Curții

Constituționale de către judecătorii/completele de judecată din cadrul

Curții Supreme de Justiție, curților de apel și judecătoriilor, pe rolul cărora

se află cauza;

- judecătorul ordinar nu se pronunță asupra temeiniciei sesizării sau

asupra conformității cu Constituția a normelor contestate, limitându-

se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții:

(1) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinsela articolul 135

alin. (1) lit. a)din Constituție;

(2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul

acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din

oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile

contestate.

Colegiul penal consideră că, cererea avocatului Dandeș Veaceslav cu

partea vătămată Raiciu Ivan, întrunește aceste condiții întrucât:

- obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135

alin. (1) lit. a) din Constituție,

- excepția este ridicată de către partea pe dosar împreună cu

reprezentantul acesteia,

- prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei

deoarece, pronunțând eventuala soluție privind admisibilitatea recursului

în anulare, urmează a fi aplicate prevederile art.453-456 alin.(1) din Codul

de procedură penală,

- la moment, nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect

prevederile contestate.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 7 alin. (3) Cod de

procedură penală, art. 24, 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea

Constituțională, art. 38 lit. d), 39 din Codul jurisdicției constituționale și cu

Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016 privind

3

interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituția Republicii

Moldova (excepția de neconstituționalitate), Colegiul penal,

DISPUNE:

A sesiza Curtea Constituțională pentru efectuarea controlului

constituționalității sintagmei: - „încheierea judecătorului de instrucție este

irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi

penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi

penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate

cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțări”, din

dispoziția alin.(6) art.313 Cod de procedură penală, precum și sintagmei: -

„hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată,

inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii”, din dispoziția alin.(1) art.453

Cod de procedură penală.

A suspenda examinarea recursului în anulare până la soluționarea

definitivă de către Curtea Constituțională a prezentei sesizări.

Încheierea motivată pronunțată la 25 septembrie 2020.

Președintele Timofti Vladimir

Judecătorii Boico Victor

Toma Nadejda

4

16 septembrie 2020 Dosarul nr. Dosarul nr. 1re-82/2020

O P I N I E S E P A R A T Ă

septembrie 2020 s-a dispus : ”A sesiza Curtea Constituțională pentru

efectuarea controlului constituționalității sintagmei: - „încheierea

judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind

refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea

penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea

urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de

15 zile de la data pronunțări”, din dispoziția alin.(6) art.313 Cod de

procedură penală, precum și sintagmei: - „hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii”, din dispoziția alin.(1) art.453 Cod de procedură penală”.

Potrivit materialelor cauzei, la data de 13 august 2019 avocatul

Colodeev Roman în numele lui Xxxxxx a înaintat plângere judecătorului de

instrucție, contestând ordonanța procurorului de punere sub învinuire a lui

Xxxxxx, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Prin încheierea Judecătoriei Comrat, sediul Central din 23 octombrie

2019 s-a admis plângerea avocatului Colodeev Roman în numele

învinuitului Xxxxxx.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 09

decembrie 2019, au fost respinse cererile de recurs declarate de către

procurorul UTA Găgăuzia și avocatul Dandeș Veaceslav, ca inadmisibile,

fiind menținută fără modificări încheierea Judecătoriei Comrat, sediul

Central din 23 octombrie 2019.

Decizia instanței de recurs a fost atacată cu recurs în anulare de către

avocatul Dandeș Veaceslav cu partea vătămată Raiciu Ivan prin care au

solicitat casarea încheierii Judecătoriei Comrat, sediul Central din 23

octombrie 2019 și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă

plângerea.

Totodată, avocatul Dandeș Veaceslav cu partea vătămată xxx au

5

depus cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a

prevederilor alin.(6) art.313 Cod de procedură penală, în partea ce vizează

sintagma „încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția

încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub

urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea

urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile

de la data pronunțării” și alin.(1) art. 453 Cod de procedură penală, în partea

ce vizează sintagma „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în

scopul reparării erorilor de drept „comise la judecarea cauzei”, în cazul în care un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată,

inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii”, totodată solicitând și

suspendarea examinării recursului în anulare până la soluționarea

definitivă de către Curtea Constituțională a sesizării respective.

Instanța de recurs a admis cererea recurenților și a sesizat Curtea

Constituțională, considerând că cererea depusă întrunește toate

condițiile de sesizare a Curții, stipulate în lege.

Nu sunt de acord cu această concluzia a Colegiului penal din

următoarele considerente.

Potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016

Hotărârea enunțată supra a avut, în special, ca obiect examinarea excepției de

neconstituționalitate ridicată de către Curtea Supremă de Justiție referitoare la

faptul, dacă instanțele de fond ( de primă instanță și instanțele de apel) au dreptul

să sesizeze, fără intervenția Curții Supreme de Justiție, în mod direct, Curtea

Constituțională, precum și dacă instanțele judecătorești sunt în drept să refuze

părților ridicarea excepției de neconstituționalitate.

Răspunsul oferit de către Curtea Constituțională este că instanțele pot

sesiza în mod direct Curtea, în cazul existenței incertitudinii privind

constituționalitatea unor norme legale, ce urmează a fi aplicate la soluționarea

unei cauze aflate pe rolul său, în situația când sunt întrunite patru condiții.

Astfel, deși Curtea Constituțională a menționat, că instanța de judecată

este obligată să sesizeze Curtea Constituțională, stabilirea de către Curte a

condițiilor pentru admiterea cererii de sesizare presupune un eventual refuz

al instanțelor de judecată de ridicare a excepției de neconstituționalitate în

cazul constatării de către instanțe a următoarelor: a) lipsei de incertitudine

privind constituționalitatea unor norme legale; b) normele legale a căror

constituționalitate se invocă nu urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze

aflate pe rolul instanței ; c) existenței uneia dintre condițiile indicate în

Hotărâre sau a câtorva din ele cumulativ, cum ar fi: (1) obiectul excepției

6

intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit. a) din

Constituție;(2) excepția este ridicată de către una din părți sau

reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanța de

judecată din oficiu;(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea

cauzei;(4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile

contestate.

Condițiile de admitere a cererii de ridicare a excepției de

neconstituționalitate în cadrul unui dosar penal, indicate supra, se conțin în

prevederile art. 7 al. (3 ) Cod de procedură penală, care stabilește, că, dacă,

în procesul judecării cauzei, instanța constată că norma juridică ce urmează a fi

aplicată contravine prevederilor Constituției și este expusă într-un act juridic care

poate fi supus controlului constituționalității, judecarea cauzei se suspendă, se

informează Curtea Supremă de Justiție care, la rîndul său, sesizează Curtea

Constituțională.

Potrivit recursului în anulare depus recurenții invocă în întemeierea

solicitărilor sale prevederile art. 313 și 453 alin.(1) Cod de procedură penală,

considerând că ele sunt aplicabile speței date.

Vreau să remarc faptul, că prevederile art. 313 Cod de procedură penală

nu sunt aplicabile la examinarea cauzei de către Curtea Supremă de Justiție,

ele deja fiind aplicate la soluționarea plângerii și recursului asupra soluției

oferite de către judecătorul de instrucție, recurenții neînaintând la momentul

examinării acestora careva cereri de sesizare a Curții Constituționale.

Totodată cu referire la prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură

penală, Colegiul penal, admițând cererea de sesizare a Curții, a stabilit că

aceste norme sunt aplicabile la soluționarea speței, ceea ce este contrar

practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție , care a constatat că

aceste prevederi ale legii nu sunt aplicabile la soluționarea speței.

Astfel, potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție,

în conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1)

pct. 2), 3) Cod de procedură penală și în numele acestora, apărătorul sau

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în

anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare

de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură

penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului

în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în

7

scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul

în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, practica judiciară constantă a instanței de recurs în anulare

remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat

numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza

penală în fond, și anume hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de

procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată

rezultă că, decizia prin care a fost soluționat recursul împotriva încheierii

judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod

de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile

prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs

în anulare la Curtea Supremă de Justiție, deci, recursul în anulare declarat

împotriva unei asemenea decizii este inadmisibil, deoarece hotărârea dată

nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare.

În aceste condiții consider că sesizarea Curții Constituționale are drept

scop stabilirea dacă prevederile legale asupra cărora s-a depus sesizarea sunt

aplicabile speței date, ce nu este de competența Curții Constituționale,

deoarece numai instanțele judecătorești stabilesc dacă sunt aplicabile sau nu

prevederile legale invocate de reclamant la soluționarea cauzei.

Judecător Nadejda Toma

8