1re-146/2020 — Art. 313 CPP

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău /sediul Central/ din 15 august 2017, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea petiționarului Mițcul Alexandru împotriva acțiunilor și inacțiunilor presupus ilegale a procuraturii Chișinău, oficiul Botanica.

La data de 05 septembrie 2017, petiționarul Mițcul Alexandru a înaintat o cerere privind obiecțiile asupra procesului-verbal al ședinței de judecată în cadrul cauzei nr. X la plângerea lui Mițcul Alexandru împotriva acțiunilor Procuraturii Botanica, mun. Chișinău. 3.Prin încheierea Judecătoriei Chișinău /sediul Central/ din 05 septembrie 2017, au fost respinse ca neîntemeiate obiecțiile petiționarului Mițcul Alexandru asupra procesului-verbal al ședinței de judecată din cadrul cauzei nr. X.

Nefiind de acord cu încheierile nominalizate supra, recurentul Mițcul Alexandru a declarat recurs, solicitând casarea încheierilor Judecătoriei Chișinău /sediul Central/ din 15 august 2017 și din 05 septembrie 2017, invocând aceleași motive ca și în plângere, suplimentar invocând că, încheierea primei instanțe din 15 august 2017 nu corespunde cerințelor codului de procedură penală, nu a examinat plângerea în volum întreg, eronat a aplicat art. 1, 7, 19, 24, 142, 300, 313 Cod de procedură penală. 4.1 La data de 09 ianuarie 2018, petiționarul Mițcul Alexandru a mai înaintat recursuri, solicitând casarea încheierilor din 05.09.2017, 26.09.2017 și din 15.08.2017, fără a invoca nici un argument.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, a fost respins ca inadmisibil recursul. 5.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, referitor la încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 15 august 2017, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea lui Mițcul Alexandru împotriva acțiunilor și 1 inacțiunilor presupus ilegale a procuraturii Chișinău, oficiul Botanica, instanța de recurs a indicat că constatările judecătorului de instrucție sunt întemeiate și legale, susținând că, verificând materialele procesului penal examinate pe parcursul cercetării judecătorești, a reținut că procurorul la caz a solicitat respingerea plângerii înaintate deoarece petiționarul nu a formulat nici o pretenție clară, în general nu a expus ce acțiuni sau inacțiuni a OUP le contestă. Astfel, instanța de recurs a conchis, că prima instanță justificat și întemeiat a concluzionat că, plîngerea împotriva ordonanței procurorului, adoptate în ordinea prevăzută la art.299-2991 Cod de procedură penală, poate fi depusă în termen de 10 zile de la data când persoana a fost informată de către procuror despre rezultatul examinării sau dacă nu a primit răspuns de la procuror în termenul prevăzut de lege - trei zile. În continuare, instanța de recurs a mai indicat că, prima instanță întemeiat a conchis că, petiționarul nu a anexat la plângerea depusă copiile actelor ce le contestă sau care în opinia sa îi încalcă drepturile, nu a expus careva cerințe clare și nu a respectat procedura prealabilă de contestare a actelor procurorului în ordinea art.299, 2991 Cod de procedură penală. Mai mult, instanța de recurs a mai constatat că, declarând recursul, recurentul nu a invocat în cererea de recurs care sunt temeiurile de drept și de fapt ale casării încheierii primei instanțe emise în acest sens, nefiind de asemenea indicat nici un motiv, or în astfel de circumstanțe instanța de recurs a conchis, că prima instanță justificat a concluzionat, că plângerea lui Mițcul Alexandru urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Referitor la contestarea încheierii Judecătoriei Chișinău /sediul Central/ din 05 septembrie 2017, prin care au fost respinse ca neîntemeiate obiecțiile petiționarului Mițcul Alexandru asupra procesului-verbal al ședinței de judecată din cadrul cauzei nr. X, instanța de recurs a conchis că constatările judecătorului de instrucție sunt întemeiate și legale. Or, din materialele dosarului, instanța de recurs a reținut că, la data de 21 martie 2017, petiționarul Mițcul Alexandru a depus în instanță o plângere în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, contestând presupusele acțiuni ilegale ale Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Botanica. Fiind citat legal pentru a se prezenta la ședințele de judecată din data de 30.03.2017; 05.04.2017; 27.04.2017; 18.05.2017; 26.05.2017; 28.07.2017 și respectiv 15.08.2017, petiționarul nu s-a prezentat, circumstanțe în care instanța a dispus reexaminarea cauzei în lipsa petiționarului, solicitând totodată, prezența unui avocat din oficiu pentru a-i apăra drepturile și libertățile petiționarului Mițcul Alexandru. Prin urmare, la data de 15 august 2017, prin încheierea judecătorului de instrucție a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea petiționarului Mițcul Alexandru declarată împotriva acțiunilor presupus ilegale ale Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Botanica. 2 Ulterior, prin scrisoarea din data de 18.08.2017 D-2, în adresa petiționarului a fost expediată copia încheierii din 15.08.2017, fiind totodată informat despre redactarea și semnarea procesului-verbal al ședinței de judecată și de prevederile art. 336 alin. (6) Cod de procedură penală, în conformitate cu care în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului verbal, participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Potrivit avizului de recepție restituit instanței, petiționarul Mițcul Alexandru, a recepționat scrisoarea instanței de judecată la data de 28.08.2017, însă după recepționare nu s-a prezentat după cum a fost informat, pentru a lua cunoștință cu procesul-verbal al ședinței de judecată și a înainta obiecții asupra acestuia. Subscvent celor enunțate, instanța de recurs a reiterat că, prevederile art. 336 alin. (6) statuează că „în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal, participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplete”. Reieșind din cele menționate, instanța de recurs a conchis că, prima instanță justificat a apreciat că, în circumstanțele în care, examinarea cauzei la plângerea petiționarului Mițcul Alexandru înaintată împotriva acțiunilor presupus ilegale ale Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Botanica, a avut loc în absența petiționarului legal citat dar, în prezența apărătorului solicitat din oficiu, iar după informarea acestuia despre prevederile art. 336 Cod de procedură penală, în conformitate cu care urma să se prezinte pentru a lua cunoștință cu procesul-verbal al ședinței de judecată, nu a solicitat eliberarea de înregistrarea audio și/sau video a ședinței de judecată, neachitând în acest sens plata stabilită de Guvern la eliberarea înregistrărilor audio, judecătorul primei instanței corect a conchis de a respinge cererea petiționarului Mițcul Alexandru cu privire la admiterea obiecțiilor asupra proceselor – verbale ale ședințelor de judecată în cadrul examinării cauzei nr. X la plângerea împotriva acțiunilor presupus ilegale ale Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Botanica, or, afirmațiile petiționarului precum că, procesele-verbale ale ședințelor de judecată nu corespund înregistrărilor audio, constituie afirmații declarative și nefondate. Mai mult, instanța de recurs a susținut că este solidară cu concluzia primei instanțe precum că, în cazul în care la materialele cauzei lipsește dovada că, după comunicarea redactării și semnării procesului verbal al ședinței de judecată, Mițcul Alexandru s-a prezentat pentru a lua cunoștință cu procesul-verbal, fapt confirmat prin confirmarea solicitării și recepționării în conformitate cu prevederile legale de către petiționar a înregistrărilor audio din cadrul ședințelor de judecată, ultimul duce instanța de recurs în eroare.

Decizia instanței de recurs este contestată cu recurs în anulare de către Mițcul Alexandru, care fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 453 Cod de procedură penală, solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei instanței de recurs, casarea încheierilor primei instanțe, invocând că, judecătorul de instrucție nu s-a conformat indicațiilor din Decizia Curții de Apel Chișinău din noiembrie 2016. 3

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, adoptată în ordinea reglementată de art. 449 Cod de procedură penală, prin care nu a fost judecată cauza în fond, dar s-a examinat recursul declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție prin care a fost respinsă plângerea depusă de petiționarul Mițcul Alexandru împotriva acțiunilor și inacțiunilor presupus ilegale a procuraturii Chișinău, sediul Botanica și împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău /sediul Central/ din 05 septembrie 2017, prin care au fost respinse obiecțiile petiționarului Mițcul Alexandru asupra procesului – verbal al ședinței de judecată din cadrul cauzei nr. 10 – 73/2017, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare.

În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, Colegiul penal va decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. 4

Conducându-se de prevederile art. 453, art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către Mițcul Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 16 septembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Țurcan Anatolie 5