1reab-111/2020 — art.54-1 lit. b CP al RSFSR

Dosarul nr. 1reab-111/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul în anulare

declarat de adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, împotriva sentinței

Tribunalului Militar al Garnizoanei Stalingrad din 08 mai 1945, în cauza penală în

privința lui,

Cușmaunsa Iacov xxxx, născut în anul

xxx, în s. Valegoțulov, regiunea Odessa.

A C O N S T A T A T:

1945, Cușmaunsa Iacov a fost condamnat în baza art.58-1 „b” Cod penal al RSFSR,

cu aplicarea sancțiunii alin.(2) din Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al

URSS din 19 aprilie 1943, la 20 ani de muncă silnică, cu interdicție în drepturi pe un

termen de 5 ani, fără confiscarea averii.

a fost declarat vinovat de faptul că, aflându-se pe front, la 29 octombrie 1941 a fost

luat prizonier de către inamic.

Fiind în lagărul de prizonieri militari Slobodzeisc (România), la sfârșitul lunii

noiembrie 1942, Cușmaunsa Iacov a transmis administrației române informație

despre trei ofițeri Armatei Roșii care intenționau să evadeze din lagăr, aceștia

ulterior fiind reținuți și plasați în izolator.

În iulie 1943, Cușmaunsa Iacov s-a înscris voluntar la serviciu în armata

germană „ROA”.

În august 1943 a fost transferat în lagărul Calafatsc, unde lucra ca trăducător

la „Polția secretă”.

În ședința de judecată inculpatul Cușmaunsa Iacov și-a recunoscut vinovăția

și a confirmat cele invocate în rechizitoriu.

anulare invocând prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în care

solicită casarea hotărârii judecătorești nominalizate, cu încetarea procesului penal

și reabilitarea lui Cușmaunsa Iacov, pe motiv că există circumstanțe care exclud

tragerea inculpatului la răspundere penală.

3.1. În motivarea recursului a invocat că, probele administrate în cauza dată

nu sunt suficiente pentru calificarea acțiunilor inculpatului în baza art.58-1 „b” Cod

penal al RSFSR, deoarece nu confirmă faptul că inculpatul prin acțiunile sale a

prejudiciat potențialul militar, independența statală sau inviolabilitatea teritorială

a URSS, așa cum prevede acest articol.

1

Instanța de judecată a încălcat în mod flagrant dreptul inculpatului la

apărare, examinând cauza penală în lipsa apărătorului, a cărui participare în cazul

dat era obligatorie.

Condamnarea lui Cușmaunsa Iacov constituie un viciu fundamental comis

în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, întrucât a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil.

Colegiul penal lărgit concluzionează, că acesta urmează a fi admis cu casarea

hotărârii judecătorești atacate, încetarea procesului penal și reabilitarea

condamnatului, din următoarele considerente:

Potrivit art. 452 alin. (1), coroborat cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură

penală, Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de Justiție

recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor

ordinare de atac. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

La 30 decembrie 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08 decembrie

1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Conform art. 3 lit. a), art. 52, 53 din Legea Republicii Moldova privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice din 08 decembrie 1992, sunt declarate

nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi,

indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7

noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul

actualei Republici Moldova, precum și pe teritoriul altui stat, inclusiv cele care au

fost condamnate pentru alte „trădare de patrie”.

Ca rezultat al studierii dosarelor, asupra cărora au fost luate hotărâri ale

organelor judiciare, Procuratura Generală face recurs în anularea lor, care se

examinează de către Curtea Supremă de Justiție în modul stabilit de Codul de

procedură penală pentru examinarea recursurilor în anulare.

Verificând conținutul sentinței contestate, se atestă că condamnatul

Cușmaunsa Iacov nu a fost asistat de un apărător, iar instanța de judecată nu a

efectuat o analiză și nu a supus aprecierii în coroborare declarațiile condamnatului

și probele conținute în dosarul respectiv, întemeindu-și, astfel, hotărârea de

condamnare pe presupuneri.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, instanța a ignorat în mod vădit

principiile și normele fundamentale unanim recunoscute ale unui proces echitabil,

conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, de către o

instanță imparțială, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptate împotriva sa, având dreptul să se apere însuși și să fie asistată de

un apărător, nefiind obligată să dovedească nevinovăția sa, iar concluziile despre

vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi

întemeiate pe presupuneri.

Împrejurările expuse indică cert că erorile de drept comise de instanța de

judecată în cadrul judecării cauzei penale respective, adică sfidarea vădită a

2

drepturilor și libertăților fundamentale ale condamnatului, constituie un viciu

fundamental, care a afectat hotărârea atacată și dovedesc că în speță existau

circumstanțe care excludeau tragerea lui Cușmaunsa Iacov la răspundere penală.

Având în vedere cele menționate, precum și prevederile art. 435 alin. (1) pct.

2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată prezența în speță

a motivelor întemeiate pentru a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă

privind condamnarea lui Cușmaunsa Iacov, în baza art. 58-1 „b” Cod penal al

RSFSR, cu aplicarea sancțiunii alin.(2) din Decretul Prezidiumului Sovietului

Suprem al URSS din 19 aprilie 1943, cu casarea acesteia și, în temeiul prevederilor

art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cu încetarea procesului penal, pe

motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală și

reabilitarea condamnatului.

(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat de adjunctul Procurorului General,

Roșioru Mircea, casează sentința Tribunalului Militar al Garnizoanei Stalingrad din

08 mai 1945, în privința lui Cușmaunsa Iacov xxxx, în baza art.58-1 „b” Cod penal

al RSFSR, cu aplicarea sancțiunii alin.(2) din Decretul Prezidiumului

Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943, cu încetarea procesului penal,

pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală

și dispune reabilitarea acestuia în fața societății, și reintegrarea în drepturi, în

conformitate cu Legea Republicii Moldova din 08 decembrie 1992, privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 septembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

3