1reab-191/2020 — art. 58-10 al. 2 CP al RSFSR

Dosarul nr.1reab-191/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de Procurorul

General Adjunct, Roșioru Mircea, prin care se solicită casarea sentinței

Tribunalului Militar al Garnizoanei Vîșnii-Volociok din 11 ianuarie 1944, în cauza

penală în privința lui

Dicusar Ivan XXXXX, născut în anul XXXXX,

originar din XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de recurs în anulare: 19.08.2020 – 03.11.2020

A C O N S T A T A T:

ianuarie 1944, Dicusar Ivan a fost condamnat în baza art.58-10, alin. (2) Cod penal

al RSFSR, la 10 ani privațiune de libertate, cu interdicția în drepturi pе un termen

de 5 ani, fără confiscarea averii personale.

agitație antisovietică.

În cadrul ședinței de judecată, inculpatul Dicusar Ivan vina în comiterea

infracțiunii a recunoscut-o integral și a declarat că, în anul 1941 a fost mobilizat

în cadrul Armatei Roșii. Din motiv că voia să fie luat în prizonierat, intenționat s-

a reținut și s-a îndepărtat de coloană, astfel a fost luat în calitate de ostatic și

trimis în orașul Rostov-pe-Don. În anul 1943, orașul Rostov a fost eliberat de

nemți. La întrebările instanței a declarat că, puterea sovietică minte poporul,

armata și populația este flămândă, iar militarii români sunt îmbrăcați mai bine.

Cod de procedură penală, a declarat recurs în anulare, solicitând casarea sentinței

cu încetarea procesului penal și reabilitarea lui Dicusar Ivan.

În susținerea argumentelor formulate, Procurorul General Adjunct a invocat

că, în cadrul examinării cauzei în instanța de judecată nu a fost probat caracterul

contrarevoluționar al acțiunilor inculpatului Dicusar Ivan, deoarece afirmațiile lui

1

nu conțineau chemări la lichidarea, subminarea sau slăbirea puterii, de stat ori la

săvârșirea unor infracțiuni contrarevoluționare, după cum prevede dispoziția

art.58-10 alin.(2) CP al RSFSR.

A mai indicat că, sentința de condamnare în privința lui Dicusar Ivan a fost

pronunțată fără a ține cont de declarațiile inculpatului, precum și de declarațiile

martorilor. În instanța de judecată martorul Bespalov N.D. a declarat, că în anul

1943 în timpul construcției dambei, a auzit cum inculpatul a afirmat că, în

România atitudinea față de armată e mai bună și militarii sunt hrăniți mai bine.

Nu dorește să efectueze serviciul militar în Armata Roșie și după finisarea

războiului, imediat se va întoarce în Basarabia.

Martorul Fedorov V.F. a confirmat declarațiile lui Bespalov N.D. și a mai

adăugat că, inculpatul a menționat faptul că militarii români sunt îmbrăcați mai

bine, a lăudat regimul capitalist și a spus că odată cu instaurarea guvernării

sovietice, situația în Basarabia s-a înrăutățit. Declarații similare lui Fedorov V.,

Bespalov N. au fost depuse și de martorul Andreev I.

Pentru exprimarea opiniei și nemulțumirilor sale cu referire la situația

generală în armata URSS și alte țări, Dicusar Ivan nu putea fi acuzat, și mai mult ca

atât condamnat.

De asemenea procurorul invocă încălcarea dreptul la apărare a inculpatului

Dicusar Ivan, deoarece cauza a fost examinată în lipsa apărătorului, a cărui

participare în cazul dat era obligatorie, precum și faptul că, sentința de

condamnare emisă în privința lui Dicusar Ivan a fost emisă în urma unui proces de

judecată cu încălcarea drepturilor și libertățile fundamentale stipulate în

Convenție, și special încălcarea dreptului la un proces echitabil, ceea ce conform

art.6 pct.44) din Codul de procedură penală reprezintă un viciu fundamental

admis în cadrul examinării precedente a cazului, ce în mod direct afectează decizia

adoptată.

Consideră că, condamnatul Dicusar Ivan în conformitate cu art.3 al Legii

nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice, urmează a fi reabilitat.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 6 pct. 44), art. 22 alin. (3), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) Cod

de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare de

către Procurorul General și adjuncții săi în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârile pronunțate, se consideră încălcarea

esențială a drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului. Hotărârea

judecătorească definitivă împiedică reluarea examinării procesului penal în

2

privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazului în care un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată.

La 30 decembrie 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08.12.1992 privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Potrivit art. 3 lit. a) al Legii nominalizate, sunt declarate nevinovate și

urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi, indiferent de

locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 07 noiembrie 1917

și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice în baza deciziilor organelor

de stat judiciare sau extrajudiciare pentru „activitate contrarevoluționară”, „trădare

de patrie”, „răspândirea unor scorniri calomnioase ce discreditează orânduirea sovietică de

stat și obștească”, pentru alte „crime de stat”, pentru „încălcarea legilor și regulilor cu

privire la separarea bisericii de stat și a școlii

Sub acest aspect, instanța de recurs în anulare reține că, prin sentința

Tribunalului Militar al Garnizoanei Vîșnii-Volociok din 11 ianuarie 1944, Dicusar

Ivan a fost condamnat în baza art.58-10, alin. (2) Cod penal al RSFSR, la 10 ani

privațiune de libertate, cu interdicția în drepturi pе un termen de 5 ani, fără

confiscarea averii personale.

Din conținutul sentinței rezultă că Dicusar Ivan a fost condamnat pentru

faptul că, a făcut agitație antisovietică, fără a ține cont de alegațiile inculpatului,

precum și declarațiile martorilor și fără participarea apărătorului, astfel,

încălcându-se flagrant drepturile și libertățile omului. Erorile menționate instanța

de recurs le apreciază drept viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

care au afectat hotărârea atacată și care servesc drept temei de casare a sentinței în

cauză.

Conform art. 53 alin. (2) al Legii nr. 1225-XII din 08.12.1992, recursurile în

anulare se examinează de către Curtea Supremă de Justiție în modul stabilit de

Codul de procedură penală pentru examinarea recursurilor în anulare.

Ținând cont de cele constatate și de prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. b)

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit găsește prezente în speța vizată

motive întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de

condamnare a lui Dicusar Ivan în baza art.58-10, alin. (2) Cod penal al RSFSR, cu

casarea acesteia, urmând, în temeiul prevederilor art.391 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală și Legii nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice, încetarea procesului penal, din motiv că există

circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală cu reabilitarea

condamnatului.

Prin urmare, în temeiul circumstanțelor nominalizate, recursul în anulare

devine pasibil admiterii, cu casarea totală a hotărârii irevocabile atacate, ca fiind

afectată de un viciu fundamental, cu dispunerea încetării procesului penal, din

motiv că sunt prezente circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

3

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de Adjunctul Procurorului General,

Roșioru Mircea, casează sentința Tribunalului Militar al Garnizoanei Vîșnii-

Volociok din 11 ianuarie 1944, în cauza penală în privința lui Dicusar Ivan

XXXXX, cu încetarea procesului penal pe motiv că există alte circumstanțe care

exclud tragerea la răspundere penală și reabilitarea acestuia în conformitate cu

Legea nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

4