1re-89/20 — art.453 Cpp

Dosarul nr. 1re-89/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan XXXe și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28

octombrie 2019, declarat de petiționarul Panisco Alexandr XXX,

A C O N S T A T A T :

admisă cererea petiționarului Panisco Alexandr privind eliberarea de pedeapsă

stabilită în baza sentinței Judecătoriei Cahul din 06 iulie 2016 în formă de amendă

în mărime de 10 mii lei în conformitate cu prevederile Legii nr.210 din 29 iulie

2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

aplicarea în privința sa a art.13 din Legea ,,Privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, judecătorul de instrucție

admițând cererea, nu a ținut cont de prevederile art.(1) din Legea nr.210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței R. Moldova, care prevede că alin.(1) prezenta lege se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă

căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate

pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de

probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus,

dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art.art.2-9,11 și 12.

A susținut că, în același timp, art.3 din Legea sus-enunțată, la care a făcut

trimitere și în cerere, se aplică exclusiv persoanelor condamnate până la data

intrării în vigoare a prezentei legi, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei conform art.90 din Codul penal, însă în cazul de față Panisco Alexandr a

fost condamnat la o pedeapsă cu amendă, de aceea dispozițiile prezentului articol

nu sunt aplicabile în speța dată, fapt care a fost omis de instanță.

Cu atât mai mult că, potrivit aceleiași legi (nr.210 din 29.07.2016), o

condiție obligatorie pentru aplicare ei este, ca persoana să fie condamnată până la

data intrării în vigoare a legii, însă la data de 09.09.2016 când a intrat în vigoare

Legea nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25 ani

de la proclamarea independenței R. Moldova, Panisco Alexandr nu avea încă statut

1

de condamnat, deoarece sentința din 06.07.2016 a Judecătoriei Cahul, a fost

contestată în Curtea de Apel Cahul și ultimul a dobândit statutul de condamnat prin

Decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 04.04.2017, care a casat total

decizia Curții de Apel Cahul din 29 noiembrie 2016 și a menținut sentința

Judecătoriei Cahul din 06 iulie 2016.

2.1 Petiționarul a depus o referință prin care a solicitat respingerea recursul

declarat de procuror, cu menținerea încheierii judecătorului de instrucție al

Judecătoriei Cahul, sediul Central din 29 mai 2019.

În motivarea referinței a invocat că, primul argument al părții acuzării se

referă la faptul că prevederile art.3 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25 ani de la proclamarea independenței Republicii

Moldova se aplică exclusiv persoanelor condamnate cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei conform art. 90 din Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie

2002.

A considerat că, acest argument este unul rupt din contextul legal or partea

acuzării a citat doar partea din articol care ar conveni acestuia fără a cita în

totalitate articolul 5 din aceeași Lege.

Petiționarul a menționat că, articolul 3 din aceeași Lege prevede că se

absolvă de pedeapsă neprivativă de libertate si de pedeapsă cu închisoare cu

anularea în tot a obligațiilor cu caracter penal, stabilite prin hotărârea

judecătorească de condamnare, persoana care până la data intrării în vigoare a

prezentei legi, este condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

conform art.90 din Codul penal nr. 985-XV din j8 aprilie 2002.

Din prevederea citată a dedus următoarele: Se absolvă de pedeapsă

neprivativă de libertate - oricare altă pedeapsă decât cea privativă de libertate. La

caz este amenda; Anularea în tot a obligațiilor cu caracter penal - se anulează

integral amenda; Stabilite prin hotărârea judecătorească de condamnare e necesar

să existe o sentință de condamnare (Sentința Judecătoriei Cahul din 06.07.2016). În

cazul de față legiuitorul nu a prevăzut expres ca sentința să fie definitivă.

În sprijinul acestei motivări a invocat prevederile art.3 alin.(2) Cod penal,

care enunță ca interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin analogie a legii

penale sunt interzise. Deci urmând logica celor expuse, dacă legiuitorul nu prevede

expres faptul că sentința să fie definitivă atunci orice alt cuvânt „alipit" formulării

legale reprezintă o extensiune defavorabilă a legii, fapt care este prohibii de lege;

Hotărârea judecătorească de condamnare trebuie să fie pronunțată până la data de

09 septembrie 2016 - la caz sentința a fost pronunțată de Judecătoria Cahul la 06

iulie 2016.

Referitor la argumentele părții acuzării care face trimitere la prevederile art.8

Cod de procedură penală, a considerat că acestea sunt total contradictorii scopului

urmărit de legiuitor la includerea acestei norme, or art.8 Cod de procedură penală

învederează principiul prezumției nevinovăției. Această normă are ca scop

apărarea drepturilor bănuitului, învinuitului, inculpatului și nicidecum nu poate fi

folosită în defavoarea persoanei condamnate fapt care este identificat în cererea de

recurs.

La fel și argumentul părții acuzării (art.65 alin.(3) Cod de procedură penală)

precum că persoana în privința căreia sentința a devenit definitivă se numește

2

condamnat urmează a fi constatat ca aplicat extensiv și defavorabil condamnatului

or legiuitorul a inclus această normă cu scopul de a respecta dreptul la apărare și

principiul prezumției nevinovăției și nicidecum invers.

Mai mult ca atât, legiuitorul la prevederile art.3 cât și restul articolelor Legii

210 a prevăzut expres subiectul raportului juridic și anume „persoana care este

condamnată "- nu a fost făcută trimitere la prevederile Codului de procedură penală

prin care este enunțată expres noțiunea de condamnat și nici nu a inclus formularea

condamnat prin sentință definitivă. Deci formulările aduse de partea acuzării suni

interpretate extensiv și defavorabil față de condamnat.

Analizând materialele dosarului constată că argumentele aduse în cererea de

recurs se repetă cu argumentele prezentate judecătorului de instrucție la care acesta

a dat argumentare suficientă.

2019, a fost admis recursul, casată integral încheierea cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că, instanța de

fond prematur a admis cererea lui Panisco Alexandr cu privire la aplicarea în

privința ultimului, a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, în lipsa unei concluzii (evaluări) a

riscului de recidivă a lui Panisco Alexandr, condiție prevăzută de art.1 al legii

menționate, or, la admiterea cererii lui Panisco Alexandr lipsește concluzia

organului de evaluare, la caz executorului judecătoresc în acest sens.

Astfel, Colegiul judiciar a reținut că pedeapsa penală, are ca scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni din partea acestuia, cât și a altor persoane, iar absența riscului de

recidivă denotă calea corectării condamnatului.

Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul, a considerat că, instanța de fond

nu a determinat toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a

cauzei fără a studia deplin și obiectiv datele referitoare la persoana condamnatului.

acesteia și menținerea în vigoare a încheieri primei instanțe.

În motivarea a invocat, prevederile art.art.444, 445, 472 Cod procedură

penală. Considerând că, în cererea de recurs a procurorului nu au fost indicate

temeiurile de la normele pre citate. Concluzionând că instanța de recurs nu a

examinat cauza în limitele temeiurilor prevăzute de art.444 Cod procedură penală.

A menționat petiționarul că, instanța de recurs la judecare recursului ordinar

a încălcat caracterul devolutiv al recursului depus de procuror precum și limitele

lui, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 alin.(1), (3) lit. a)

și b) CEDO.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul

General și adjuncții lui, persoanele menționate în art.401 alin.(1) pct.2) și 3) și în

numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea

3

Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după

epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură

penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art.453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv

când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs

în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătoreștii prin care a

fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă

că, decizia instanței de recurs, adoptată în ordinea reglementată de art.art.469-471

Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile

prevăzute la alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, ce poate fi contestată cu

recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva

acesteia este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi

atacată cu recurs în anulare.

Așadar, având ca reper prevederile art.art.455 alin.(2) pct.7), 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât

acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455 Cod de

procedură penală.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Panisco

Alexandr XXX, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

28 octombrie 2019, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 septembrie 2020.

XXXe Țurcan

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan XXXe

Cobzac Elena

4