1re-45/2018 — art. 107 CP

Dosarul nr. 1re-45/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena ,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de Stănescu

Valeriu în numele condamnatului Pisică Gheorghe, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28 noiembrie 2017,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.05.2017 – 17.07.2017;

Instanța de recurs: 19.09.2017 – 28.11.2017.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (1) Cod penal, și

i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 7 500 lei, privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani.

La 27 februarie 2017 de către Pisică Gheorghe a fost depusă în

instanța de judecată cererea privind aplicarea în privința sa a prevederilor Legii nr.210

din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu a 25-a aniversare de la

proclamarea independenței RM.

admisă cererea depusă de Pisică Gheorghe privind aplicarea Legii nr.210 din 29.07.2016

privind amnistia în legătură cu a 25-a aniversare de la proclamarea independenței RM,

în privința sa, totodată, condamnatul Pisică Gheorghe fiind absolvit de pedeapsa

complementară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 03

ani, aplicată prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 03.11.2015.

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri de

respingere a cererii condamnatului.

1

În motivarea recursului, procurorul a menționat că la emiterea încheierii, instanța

nu a ținut cont de faptul că, potrivit art.14 din Legea nr.210 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătura cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, se absolvă de pedeapsă complementară, cu excepția pedepsei cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, persoana în

privința căreia se aplică prevederile art.art.2-9 și 11.

Recurentul a menționat că potrivit art.65 alin.(1) Cod penal, privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate constă în interzicerea de a

ocupa o funcție sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care s-a folosit

condamnatul la săvârșirea infracțiunii.

În speța dată, Pisică Gheorghe a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de

art.264/1 alin.(1) Cod penal, sentința devenind definitivă, iar prima instanță greșit a

conchis că Pisică Gheorghe, care la moment are statut de condamnat poate fi absolvit de

pedeapsa complimentară sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

recursul declarat a fost admis, casată încheierea și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

căreia cererea depusă de către Pisică Gheorghe a fost respinsă ca neîntemeiată.

2016 a intrat în vigoare Legea nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Potrivit art.1 alin.(l), (3), (4) a Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, „(1)

Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate

care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sânt

caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau

termenului de probă și sânt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau

redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art.2-9, 11 și 12; (3)

Aplicarea oricărei modalități de liberare de pedeapsă penală, prevăzute de prezenta

lege, poate avea loc doar în condițiile în care organul de urmărire penală, instanța de

judecată sau judecătorul de instrucție constată întrunirea cerințelor stipulate la alin.(1);

(4) Dacă persoana care execută pedeapsa nu întrunește condițiile prevăzute la alin.(1),

organul care pune în executare pedeapsa nu sesizează instanța de judecată competentă

cu aplicarea prezentei legi, decizie ce nu poate fi contestată. Dacă nu este de acord cu

refuzul de a fi prezentat pentru aplicarea amnistiei, persoana condamnată poate solicita

personal instanței competente examinarea aplicării în privința sa a actului amnistiei.”

Instanța de recurs, a punctat și faptul că potrivit caracteristicilor eliberate de către

primăria or. Cimișlia și IP Cimișlia, Pisică Gheorghe este caracterizat pozitiv nu consumă

băuturi alcoolice, la evidența medicului psihiatru sau narcolog nu se află.

2

De asemenea, a menționat că potrivit raportului de evaluare eliberat de Biroul de

Probațiune Cimișlia, condamnatului Pisică Gheorghe i-a fost stabilit riscul de recidivă

mediu.

Instanța de recurs a remarcat că potrivit art.14 al Legii nr.210 din 29.07.2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, „se absolvă de pedeapsă complementară cu excepția pedepsei cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate,

persoana în privința căreia se aplică prevederile art.2-9 și 11”.

Potrivit art.65 Cod penal „(1) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate constă în interzicerea de a ocupa o funcție sau de a

exercita o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la săvârșirea

infracțiunii”.

În speța dată, Pisică Gheorghe a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.264/1 alin.(1) Cod penal, deoarece fiind subiect special al infracțiunii

menționate și deținând permis de conducere, a săvârșit infracțiunea menționată.

Mai mult ca atât, instanța de recurs a menționat că privarea de dreptul de a exercita

o anumită activitate ca măsură de pedeapsă presupune interzicerea, în baza sentinței de

judecată, de a practica activitatea nominalizată de către o persoană concretă. Astfel de

activitate poate fi de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit la săvârșirea

infracțiunii. Ea include atât activitatea de bază, cât și conducerea mijloacelor de transport

în bază de contract, la fel, și activitatea în afara serviciului, de exemplu, conducerea

transportului personal, vânătoarea etc.

Astfel, prima instanță eronat a considerat că condamnatul Pisică Gheorghe

întrunește condițiile actului de amnistie, Legea nr.210 din 29.07.2016. Așa cum, la caz

este existentă restricția stipulată la art.14 al Legii menționate, rezultă că în privința

condamnatului îi este inaplicabilă amnistia, iar prima instanță eronat 1-a absolvit de

pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, aplicată prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 03 noiembrie 2015.

Prin urmare, instanța de recurs a conchis că, prima instanță eronat a considerat că

fată de condamnat sunt aplicabile prevederile art.1 al Legii nr.210 din 29.07.2016, cu

absolvirea condamnatului Pisică Gheorghe de pedeapsa complementară - privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani, aplicată prin Judecătoriei

Cimișlia din 03.11.2015, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264/1 alin.(1)

Cod penal.

numele condamnatului a contestat-o cu recurs în anulare, prin care solicită casarea

deciziei instanței de recurs, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În motivare recursului, avocatul indică că instanța de recurs eronat a interpretat

prevederile legislației și a Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia, și a ajuns la o

3

concluzie greșită privind neaplicarea în privința condamnatului a prevederilor legii

menționate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul

General și adjuncții lui, persoanele menționate în art.401 alin.(1) pct.2) și 3) Cod de

procedură penală și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot

declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești

după epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură penală

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art.453 Cod de procedură penală și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate

de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică

calea apelului și recursului ordinar.

În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în

anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012,

poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac

în apel și în recurs și a devenit irevocabilă.

Astfel, încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât

vinovăția persoanei, au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și de recurs,

cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o

derogare.

Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la speța dată, instanța

de recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de recurs prin care s-a

soluționat cererea condamnatului Pisica Gheorghe cu privire la excluderea din pedeapsa

stabilită, a pedepsei complementare, iar o atare hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă

de a fi atacată în ordinea recursului în anulare, deoarece nu cade sub incidența

categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la art.452 alin.(1) Cod de procedură penală,

ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.

4

Așadar, având ca reper prevederile art.455 alin.(2) pct.7), art.453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, întrucât

acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455 Cod de

procedură penală.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Stănescu Valeriu în

numele condamnatului Pisica Gheorghe xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Cahul din 28 noiembrie 2017, deoarece nu corespunde cerințelor de formă

și conținut prevăzute la art.455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 25 aprilie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Cobzac Elena

5