1ra-1539-2019 — art.326 alin.1 CP

1ra-1539-2019 — art.326 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1539/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Valeriu Dubăsari, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 29 martie 2019, în privința inculpatului

Podrea Liviu.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 25.11.2014 – 12.10.2015,

instanța de apel: 27.10.2015 – 25.05.2016,

18.04.2017 – 13.05.2019,

instanța de recurs: 04.08.2016 – 21.02.2017,

24.06.2019 – 11.09.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 326 alin. (1) Cod

penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

de faptul că, exercitând funcția de inspector al Serviciului supraveghere tehnică și

accidente rutiere al Secției securitate publică a Inspectoratului de Poliție Fălești al

IGP al MAI în baza ordinului nr. xx ef din xx, fiind în conformitate cu prevederile

art. 123 alin. (2) Cod penal persoană publică, contrar dispozițiilor art. 28 alin. (1)

pct. g) și h) al Legii cu privire la activitatea poliției și statutului polițistului nr. 320

din 27.12.2012, care stabilește că polițistului este interzis să abuzeze de calitatea

oficială și să compromită, prin activitatea privată sau publică, prestigiul funcției

sau al autorității din care face parte, precum și să solicite sau să accepte cadouri,

1

servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj, destinate personal acestuia sau

familiei sale, contrar prevederilor pct. 15 lit. i) și j) a Codului de etică și

deontologie al polițistului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481 din

10.05.2006, prin care este obligat să se opună tuturor formelor de corupție din

poliție și obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, acționând

intenționat și din interes material, susținând la data de 23.09.2014, că are influență

asupra unor persoane publice din cadrul autorității publice.

Astfel, la data de 30.09.2014, în perioada de timp 13.15 - 13.20 min., Podrea

Liviu, aflându-se în preajma stației „Tirex-Petrol” de pe traseul R-16, la intrarea în

or. Fălești, susținând în mod repetat, că are influență asupra inspectorilor de

patrulare rutieră a Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General

al Poliției, a pretins și a primit personal pentru sine de la xx suma de 1000 lei,

pentru a contribui la anularea a zece puncte de penalizare acumulate de către acesta

în rezultatul comiterii contravențiilor.

Acțiunile lui Podrea Liviu au fost calificate de către organul de urmărire

penală în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, ca trafic de influență.

Instanța, audiind inculpatul, martorii, examinând probele scrise, a statuat că

fapta inculpatului nu întrunește elementele componenței de infracțiune prevăzute la

art. 326 alin. (1) Cod penal.

Ori, în cazul pretinderii, inițiativa întotdeauna aparține făptuitorului, pe când

în ședința de judecată, partea acuzării nu a prezentat probe care să confirme faptul

pretinderii banilor de către Podrea L.

În pofida faptului că în ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine că

inculpatul a primit de la martorul Lupușor A. bani în sumă de 1000 de lei, totuși în

acțiunile acestuia lipsesc elementele componenței de trafic de influență.

Potrivit învinuirii, acesta ar fi pretins și primit suma de 1000 lei în scopul

influențării persoanei publice pentru anularea punctelor de penalizare ale

martorului Lupușor A, însă din probele administrate pe caz, în special înregistrările

convorbirilor din 24.09.2014 și 30.09.2014, rezultă că la acel moment fapta pentru

care trebuia să intervină inculpatul (anularea punctelor de penalizare) era deja

realizată (punctele de penalizare nu existau).

Inculpatul, a fost victima unei provocări.

De asemenea, organul de urmărire penală nu a avut date obiective că

inculpatul ar fi fost anterior implicat în activități infracționale, că ar fi fost

predispus la comiterea unor fapte penale și având în vedere că probele au fost

obținute de organul de urmărire penală în acuzarea lui Podrea L. prin implicarea

activă a martorului Lupușor A. sub supravegherea colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție, care au creat o situație artificială, inexistentă în realitate

referitor la anularea unor puncte de penalizare pe care martorul nu le-a avut

niciodată, rezultă că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea principiului

unui proces echitabil, motiv pentru care instanța v-a adoptata o sentință de achitare.

a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere, funcții publice

2

și de demnitate publică în organele și instituțiile de stat (inclusiv în organele

afacerilor interne) pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Apelantul a invocat că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

incriminate a fost dovedită integral prin totalitatea de probe administrate în cadrul

urmăririi penale, prezentate de partea acuzării și examinate în ședința de judecată.

Incorectă este poziția instanței, prin care a constatat lipsa acțiunii de

pretindere a banilor, ori, din înregistrarea convorbirilor avute loc la 24.09.2014, la

întrebarea martorului „Cât să-ți dau din partea mea”, inculpatul acceptă propunerea

și îl întreabă „Da tu ce zici” după care deja martorul oferă „câte 100 de lei de

punct... că mai mult nu am bani„. Inculpatul acceptă această propunere și tot el îi

comunică „ Ca să nu mai știe careva”. Același inculpat ulterior în cadrul discuției,

la întrebarea martorului dacă „Ajunge o ștucă” menționează că, „Nu știu, eu am

spus la un coleg de-al nostru. O zis lasă la sovestea lui” precum și faptul că „ amu e

250 lei punctu. Și nu poți face nimic”.

Din convorbirea dată, rezultă evident faptul că, între acești doi dialoganți

anterior au existat discuții referitrla „rezolvarea întrebării discutate” și că banii au

fost deja solicitați, doar că la momentul discuției înregistrate s-a convenit asupra

sumei concrete ce urmează a fi transmisă. Astfel, fiind e evidentă acțiunea de

pretindere a banilor ulterior primiți.

În ceea ce ține de acțiunile de acceptare și primire a mijloacelor bănești, e

indiscutabil că aceste acțiuni au fost consumate, fapt confirmat și în sentință.

Poziția instanței de judecată, precum că nu există componența infracțiunii de

trafic de influență, este eronată în situația în care inculpatul ar fi pretins și primit

suma de 1000 lei după ce deja tot el 1-a informat martor că cele 10 puncte de

penalizare nu mai existau. Anume inculpatul 1-a asigurat pe martorul A.Lupușor că

10 puncte de penalizare ce i-au fost aplicate anterior nu le mai are deja la întâlnirea

lor din data de 24.09.2014. La acea dată ei deja au convenit la suma concretă de

bani ce urmează să fie transmisă persoanelor publice pentru intervenirea în

anularea punctelor de penalizare.

Martorul A.Lupușor de la care s-a solicitat suma de bani, a fost convins de

faptul că L.Podrea poate să influențeze persoanele publice pentru a i se anula

punctele de penalizare, astfel încât el a rămas convins că de către traficantul de

influență se săvârșete anume această infracțiune și nu alta, fapt pe care 1-a relatat și

organului de urmărire penală pentru a fi pe înțelesul acestuia.

Greșită este și poziția instanței prin care a constatat lipsa laturii subiective a

componenței de infracțiune prevăzută de art.326 alin. (l) Cod penal. Intenția directă

a inculpatului L.Podrea este evidentă atunci când el afirmă despre posibilitatea sa

de a interveni în activitatea persoanelor publice în calitatea sa de traficant de

influență, pentru ca aceștia din urmă să anuleze punctele de penalizare aplicate lui

L.Podrea puncte care, dacă am studia copia procesului-verbal cu privire la

contravenție întocmit lui A.Lupușor și anexat la materialele cauzei penale, în

rubrica „puncte de penalizare aplicate anterior”, se observă că sunt indicate 10

puncte de penalizare.

3

Astfel, intenția directă în acțiunile lui L.Podrea se constată și în stenograma

discuțiilor cu martorul A.Lupușor. Tot aici este evident și motivul săvârșirii

infracțiunii, acesta fiind unul material, dar nu dorința acestuia de a-și obține o

datorie anterioară pe care A.Lupușor o avea față de activitatea economică a soției

lui L.Podrea, poziție a apărării pe care instanța corect și într-un mod obiectiv a

respins-o.

Nu poate fi vorba de o careva provocare a inculpatului L.Podrea la

săvârșirea infracțiunii, situație pe care a constatat-o instanța, în situația în care din

discuțiile enunțate în cadrul stenogramelor inculpatul L.Podrea știe cu certitudine

că solicită și primește banii de la A.Lupușor anume pentru a întreprinde acțiuni de

trafic de influență. Martorul A.Lupușor nu i-a impus inculpatului acești bani,

cererea a venit de la însăși inculpat.

apelul procurorului, a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond just a concluzionat, că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale componenței infracțiunii

prevăzute la art. 326 alin. (1) Cod penal. Ori, învinuirea adusă lui în aces sens, se

bazează în exclusivitate pe depozițiile denunțătorului provocator Lupușor A., care

rămâne a fi persoana cointeresată de pronunțarea pe caz a unei sentințe de

condamnare.

Organul de urmărire penală și nici acuzarea nu au prezentat alte probe

veridice, ce ar demonstra temeinicia învinuirii aduse, deși sarcina probațiunii fiind

pusă pe seama lor, iar discuțiile dintre inculpat și A.Lupușor privind acceptarea

remunerării ilicite, interceptate de către organul de urmărire penală, nu sunt altceva

decât o provocare intenționată a comiterii crimei, ca rezultat al răzbunării

menționate de el, pentru atragerea la răspundere contravențională.

Formusatii, a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei decizii și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că comiterea infracțiunii incriminate inculpatului se

confirmă prin cumulul de probe veridice, utile, concludente, care se află într-o

coroborare reciprocă, administrate de organul de urmărire penală.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au calificat obiectiv

circumstanțele cauzei examinate.

21 februarie 2017, recursul a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel prematur a menținut hotărârea

primei instanțe privind achitarea inculpatului, învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, deoarece nu a supus unei analize obiective cumulul de

probe, adus în susținerea învinuirii, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală.

4

Instanța de apel, dând apreciere declarațiilor lui Lupușor A. și acordând

credibilitate numai celor făcute de către acesta în prima instanță, a omis să le dea

apreciere în coroborare cu alte probe aduse de către acuzare, precum și nu a ținut

cont de faptul că declarațiile acestuia din cadrul urmăririi penale corespund celor

date în fața instanței de apel.

La fel, instanța nu a dat apreciere, în coroborare cu alte probe răspunsului

nr.1782 din 24 octombrie 2014, Serviciul tehnologii informaționale informează că,

în privința cet. Lupușor A., xx, dim. or. xx, str. xx, ap.xx, conform Sistemului de

evidență a cauzelor contravenționale și a persoanelor care le-au săvârșit, nu au fost

întocmite careva procese verbale contravenționale și nu au fost aplicate careva

puncte de penalizare pe perioada anilor 2013 - 2014.

La materialele cauzei penale este anexat fotocopia procesului - verbal cu

privire la contravenție întocmit la data de 22 septembrie 2014 ora 13:15 în

localitatea xx de către l-t maj. Podrea L. în privința lui Lupușor A., cu datele de

anchetă corespunzătoare celor indicate în răspunsul de la Serviciul tehnologii

informaționale, potrivit căruia s-a dispus aplicarea sancțiunii sub formă de amendă

în mărime de 5 unități convenționale (100 lei) cu două puncte de penalizare, fiind

ridicată plăcuța cu numerele de înmatriculare.

De către instanța de apel n-au fost apreciate stenogramele convorbirilor dintre

Podrea L. și Lupușor A., cum ar fi:

- convorbirea audio înregistrată la 24 septembrie 2014, anexată la procesul

- verbal de examinare din 27.09.2014, potrivit căruia cu litera „B" sunt marcate

cuvintele pronunțate de Podrea L., iar cu litera „A" cuvintele pronunțate de

Lupușor A., astfel că: „B - Tăt normal, nu ai nimic. Două ți-o rămas acelea care

eu și le-am pus. A - Acelea 10 nu. B - Acelea nu-s. A - Caroci „o ștucă" da? B - Da.

A - Normal? B- Nu știu, eu am spus un coleg de al nostru. O zis lasă la sovestea

lui" B - Amu e 250 lei punctu. Și nu poți să faci nimic...A - Apoi ce pe cînd.. ? Văi

Liviu. B - Ai să mă suni...”;

- convorbirea telefonică înregistrată la 30 septembrie 2014, potrivit căreia

cu „Vocea 1” sunt marcate cuvintele pronunțate de Lupușor A., iar cu „Vocea 2”

cuvintele pronunțate de Podrea L., din care este evident că Podrea L. dă acordul de

a se întâlni cu Lupușor A. la „Tirex”, confirmând că se apropie în 5 minute;

- stenograma comunicărilor interceptate cu înregistrarea de imagini din 30

septembrie 2014, potrivit căruia: „Vocea 2 - și văi, trebu să te aștept jumătate de

an pe tine... nuuu!, eu pentru tine, eu mai mult nu mă bag. Nu vrea, că eu l-am

rugat pe aista șî așă cu mari rugăminte...niș cu 250 de lei nu vrea...,îi, aista-i

apasnîi”.

Instanța de recurs, reieșind din cele expuse supra, a ajuns la concluzia că

instanța de apel a interpretat probele administrate, în speța dată, prezentate de către

acuzatorul de stat în susținerea învinuirii în folosul inculpatului, inclusiv prin

denaturarea conținutului acestora, fără a se expune asupra lor în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Din considerentele menționate, soluția adoptată de către instanța de apel în

privința inculpatului Podrea L. este contrară prevederilor legale, deoarece instanța

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de către

5

acuzatorul de stat, nu a ținut cont de faptul că fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, iar decizia

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

2019, apelul a fost admis, casată sentința total și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului prevăzut pentru prima instanță.

Podrea Liviu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 190 alin. (1) Cod penal.

În baza art.2 alin. (3) a Legii nr.210 din 29.07.2016, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova, a fost

încetat procesul penal în privința lui Podrea Liviu în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a statuat că soluția instanței de fond privind achitarea

inculpatului în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, din motivul că fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii, este neîntemeiată.

Ori, dovezile administrate formează un probator al vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, în vigoare la

momentul comiterii infracțiunii.

Prin urmare, se constatată că inculpatul Podrea Liviu urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, exercitând funcția de inspector al

Serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere al Secției securitate publică a

Inspectoratului de Poliție Fălești al IGP al MAI în baza ordinului nr. xx ef din xx,

la 23.09.2014, susținând că are influență asupra unor persoane publice din cadrul

autorității publice a dobândit de la Lupușor Anatoli mijloace bănești în sumă de

1000 lei, în scopul de a-i anula 10 puncte de penalizar, acumulate de către ultimul

în cadrul comiterii contravențiilor..

Astfel, la 30.09.2014, în perioada de timp 13.15 - 13.20 min., având intenția

de a obține bani ce nu-i aparțin de la Lupușor Anatoli, aflându-se în or. Fălești, în

preajma stației „Tirex-Petrol” de pe traseul R-16, la intrarea în or. Fălești,

susținând repetat, că are influență asupra inspectorilor de patrulare rutieră a

Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, a primit

de la Lupușor Anatoli suma de 1000 lei, pentru a contribui la anularea a zece

puncte de penalizare acumulate de către ultimul în rezultatul comiterii

contravențiilor, despre care știa cu certitudine că Lupușor A., nu le are, prin ce i-a

cauzat ultimului un prejudiciu material în proporții considerabile.

În speță, urmează de delimitat înșelăciunea de traficul de influență, aceste

două infracțiuni deosebindu-se sub aspectul obiectului juridic.

Prin înșelăciune sunt violate relațiile sociale referitoare la patrimoniu, iar

prin trafic de influență sunt încălcate relațiile sociale privind buna desfășurare a

serviciului în organizațiile publice (în cazul dat organele de drept-poliția).

În cazul escrocheriei bunul este obținut ca urmare a manoperei frauduloase,

în timp ce la traficul de influență făptuitorul obține folosul material în urma

promisiunii că va interveni pe lângă acel funcționar, în atribuțiile de serviciu ale

6

căruia intră soluționarea chestiunii de interes pentru victimă, ceea ce nu s-a

adeverit în cazul inculpatului Podrea L., acesta realizând, reieșind din probele

cercetate o schemă perfectă a unei escrocherii în privința lui Lupușor A. care a fost

deposedat de 1000 lei fiind indus în eroare, adică înșelat cu privire la existența

unor puncte de penalizare care de fapt nici nu existau.

Vina inculpatului este confirmă prin declarațiile martorului Lupușor A. că

nu a fost niciodată anunțat că are careva puncte de penalizare, nu a avut întocmite

careva procese-verbale contravenționale. Conform răspunsului parvenit de la MAI,

în privința lui Lupușor A. nu au fost întocmite careva procese-verbale

contravenționale și nu au fost aplicate careva puncte de penalizare în perioada

anilor 2013-2014.

Deci, Podrea L., folosindu-se de faptul că anterior a activat împreună cu

martorul Lupușor A., a abuzat de încrederea acestuia și prin înșelăciune, la

momentul dobândirii bunurilor, cunoscând că ultimul nu are careva puncte de

penalizare, în virtutea funcției deținute, având acces la sistemul de evidență a

cauzelor contravenționale și a persoanelor care le-au săvârșit, a dobândit de la

acesta suma de 1000 lei, la solicitarea banilor ducându-1 în eroare că are puncte de

penalizare, totodată amenințându-1 că cu punctele de penalizare care i le-a stabilit

el, urmând a acumula 12, iar peste o săptămână îi va mai aplica încă patru și va fi

privat de dreptul de a conduce mijloacele de transport.

Ulterior, după ce a primit banii, 1-a anunțat pe Lupușor A. că, nu mai are

punctele de penalizare.

Așadar, prin probele acumulate și cercetate s-a confirmat comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, iar nerecunoașterea vinei de

către inculpat, nu poate echivala cu achitarea acestuia.

Totodată, deși este dovedită vina inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal (în red.Legii în vigoare la momentul

comiterii infracțiunii), dar ținând cont de art. 2 pct.3 a Legii nr. 210 din 29.07.2016

„privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova”, conform căreia în privința persoanei care refuză încetarea

procesului penal conform alin. (1) și (2) din prezentul articol, instanța de judecată,

la pronunțarea sentinței, poate hotărî aplicarea prezentului articol dacă, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată și inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub

incidența art. 10, reieșind din faptul că infracțiunea a fost comisă la data de

30.09.2014, adică până la adoptarea Legii menționate, iar pedeapsa maximală

prevăzută pentru infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal constituie

închisoare de până la 3 ani, urmează de a înceta procesul penal în privința

inculpatului în legătură cu intervenire Legii cu privire la amnistie.

Inculpatul Podrea L. anterior nu a fost absolvit de pedeapsă în baza actului

de amnistie sau grațiere, anterior nu a fost condamnat și deși nu a solicitat aplicarea

în privința sa a Legii sus menționate, menținând-și poziția referitor la nevinovăția

sa, dânsul întrunește cerințele stipulate în art. (2) alin.(3) a Legii nominalizate.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a acestei decizii și

7

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a indicat că nu contestă decizia instanței de apel, în partea în care

prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Totodată, este în dezacord cu soluția instanței de apel, în partea ce ține de

aplicarea prevederilor art. 2 alin. 3 a Legii nr.210 din 29.07.2016 cu privire la

amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.

Moldova, în baza căror a fost încetat procesul penal pe art. 190 alin. (1) Cod penal

(în redacția legii în vigoare la data comiterii infracțiunii).

Ori, în cazul, în care inculpatul nu a manifestat căință activă față de fapta

infracțională, nu a recunoscut vina și nu a depus o cerere în acest sens, nu puteau fi

aplicate prevederile art. 2 alin. 3 a Legii nr.210 din 29.07.2016 cu privire la

amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.

Moldova.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor,

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri - instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței (pct. 8. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările relevate în descriptivul instanței de apel,

asupra căror motive concrete invocate în apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel

și care ar fi esența circumstanțelor că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

8

că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la

exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat soluția instanței,

fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens

(pct. 8. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea actului amnistiei, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material.

Or, recursul ordinar este fondat pe argumentul că inculpatul nu poate fi

amnistiat, deoarece nu a manifestat căință activă față de fapta infracțională, nu a

recunoscut vina și nu a depus o cerere în acest sens (pct. 8. din decizie).

Sub acest aspect se reține însă că, art. 1 și 2 din Legea privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, din 29.07.2016, stipulează clar că procesul penal încetează la faza de

judecare, adică necondiționat și fără stabilirea pedepsei, referitor la infracțiunea

săvârșită până la adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal prevede în

calitate de pedeapsă principală maximă nu mai aspră decât închisoare pe un termen

de 7 ani. Încetarea procesului penal are loc cu acordul scris al persoanei inculpate,

care manifestă căință activă în cadrul procesului. Căința activă a persoanei se

determină în conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din Codu penal - după

săvîrșirea infracțiunii, persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt

mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Or, art. 1 și 2 din Legea privind amnistia, cât și jurisprudența națională

(recomandării nr. 97 din 9 februarie 2017 Cu privire la aplicarea prevederilor din Legea nr.

210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, de către instanțele judecătorești), prevede clar că și în

9

privința persoanei care nu se consideră vinovat, instanța de judecată poate hotărî

aplicarea amnistiei dacă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată, el nu cade sub incidența art. 10 din Legea dată, și întrunește criteriile

stabilite la art. 57 Cod penal.

Deci, soluția instanței de apel de încetare necondiționată a procesului penal

în privința inculpatului este legală și întemeiată, deoarece infracțiunea a fost

comisă la data de 30.09.2014, adică până la adoptarea Legii menționate, pedeapsa

maximală pentru infracțiunea săvârșită este de 3 ani închisoare, acțiune civilă pe

caz nu a fost înaintată, adică în speță lipsește vreun prejudiciu nereparat - unul din

criteriile stipulate în art. 57 Cod penal, și inculpatul nu cade sub incidența art. 10

din Legea amnistiei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Valeriu Dubăsari, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 29 martie 2019, în privința inculpatului Podrea Liviu

Vasile, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 septembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10