1re-108/2020 — art.27,217/1 al.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.27,217/1 al.4 CP
- Temei legal
- art.453 CPP
1re-108/2020 — art.27,217/1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarulnr.1re-108/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
09 septembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
avocatul Bucatca Vadim în numele condamnatului Stroescu Victor, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2020, în
privința condamnatului Stroescu Victor,
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei orășeneștii Starooskolisk, regiunea Belgorod.
Federația Rusă din 09 noiembrie 2017, Stroescu Victor a fost condamnat pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art.30 alin.(3), art.228.1 alin.(5) Cod penal al
Federației Ruse, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de 9 ani privațiune de libertate,
cu executarea pedepsei în colonie cu regim sever.
La 03 octombrie 2018, Ministrul Justiției al Republicii Moldova a înaintat în
instanța de judecată demers privind transferul condamnatului Stroescu Victor, pentru
continuarea executării pedepsei penale, organelor de executare a pedepselor penale ale
Republicii Moldova.
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30 octombrie 2018, a
fost admis demersul Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind transferul din
Federația Rusă în Republica Moldova a condamnatului Stroescu Victor, pentru
continuarea executării pedepsei, stabilite de instanța din Federația Rusă, într-un
penitenciar din Republica Moldova și s-a acceptat transferul condamnatului Stroescu
Victor, condamnat prin sentința Judecătoriei orășeneștii Starooskolisk, regiunea
Belgorod, Federația Rusă din 09 noiembrie 2017, pentru executarea în continuare a
pedepsei în instituțiile penitenciare ale Republicii Moldova.
Totodată, prin aceiași încheiere s-a dispus că în cazul acceptări transferării
condamnatului pentru continuarea executării pedepsei în Republica Moldova de către
1
instanța competentă a statului de condamnare a lui Stroescu Victor, acesta se va
considera condamnat la 9 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
închis, pentru comiterea infracțiunii prevăzute art.art.27, 217/1 alin.(4) lit. d) Cod
penal.
Calcularea termenului de executare a pedepsei se face din 09 noiembrie 2017, cu
includerea în acesta, a termenului de aflare în stare de arest de la 01.03.2016, până la
08.11.2017.
Nefiind de acord cu încheierea primei instanțe, la 05 noiembrie 2020,
condamnatul Stroescu Victor a înaintat recurs, prin care a solicitat casarea încheierii
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30 octombrie 2018, adoptarea unei noi
hotărâri prin care să-i fie stabilită pedeapsa cu aplicarea prevederilor art.79 alin.(3) Cod
penal, art.3641 Cod de procedură penală și art.10 din Convenție.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2020,
recursul condamnatului Stroescu Victor, declarat împotriva încheierii Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani din 30 octombrie 2018, a fost respins ca fiind tardiv.
În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a reținut că potrivit materialelor
cauzei, condamnatul Stroescu Victor a fost reprezentat de un avocat la examinarea
demersului Ministrului Justiției Republicii Moldova în ședința de judecată din data de
23.10.2018-30.10.2018, fapt confirmat prin procesul verbal al ședinței de judecată. La
pronunțarea încheierii, avocatul la fel a fost prezent și a avut posibilitatea de a contesta
încheierea în cazul în care nu era de acord cu aceasta.
Mai mult, după pronunțarea încheierii, Ministerul Justiției Republicii Moldova
acumulând setul de acte corespunzătoare a remis aceste acte statului de condamnare
precum și persoanei condamnate care a solicitat transferul, care la rândul său a luat
cunoștință cu încheierea de acceptare a transferului precum și condițiile de executare
ulterioară a pedepsei și cele de eventuala liberare condiționată de executarea pedepsei.
Având în vedere aceste constatări, instanța de recurs a conchis că termenul pentru
declararea recursului împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30
octombrie 2018, neîntemeiat a fost omis și din aceste motive recursul urmează a fi
respins ca fiind depus peste termen.
În conformitate cu prevederile art.466 Cod de procedură penală, hotărârile
judecătorești au devenit irevocabile.
Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, avocatul Bucatca Vadim în
numele condamnatului Stroescu Victor a depus recurs în anulare, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
30 ianuarie 2020.
În motivarea recursului avocatul a indicat că, instanța de apel a admis la
examinarea recursului o eroare de drept, un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente, eroare ce afectează grav drepturile prevăzute și garantate în Constituția RM
2
precum și prevederile CEDO.
Avocatul a menționat că instanța neîntemeiat a respins ca fiind tardiv recursul
înaintat, nefiind luat în considerare faptul că Stroescu Victor în ședința de judecată în
instanța de fond nu a participat, încheierea i-a fost adusă la cunoștință la data de
30.10.2019, prin intermediul oficiului poștal, după depunerea cererii de eliberare a
încheierii, în instanța de fond nu a fost prezent la examinare, nu a cunoscut conținutul
și condițiile transferului, în instanța de fond a fost reprezentat de avocat din oficiu,
avocatul care a participat în instanță de fond nu a atacat încheierea sus menționată,
acest drept i-a revenit exclusiv lui Stroescu Victor, recursul fiind depus imediat, peste 2
zile de la primirea încheierii prin intermediul administrației instituție penitenciare,
penitenciarul 13. Din acest considerent consideră ca recursul este depus în termen, iar
Curtea de Apel urma să se expună asupra fondului cauzei.
Instanța de apel în argumentarea tardivității face referire la faptul că întreg set de
acte i-au fost adus la cunoștință lui Stroescu Victor prin intermediul Ministerului
Justiție, însă actele inclusiv încheierea nu i-au fost aduse la cunoștință, încheierea
instanței de fond i-a fost adusă la cunoștință la data de 30.10.2019, imediat și-a
exercitat dreptul de atac.
De asemenea, apărătorul a invocat că instanța de fond urma să aplice prevederile
art.10, 101 din Convenția Europeană asupra transferului persoanelor condamnate,
art.art.79, 86 Cod penal și art.557 alin.(2) Cod de procedura penală.
Curtea de apel fiind instanța ierarhic superioară urma să examineze recursul prin
prisma prevederilor legale sus menționate din următoarele considerente: Instanța de
Judecată din Federația Rusă, la pronunțarea sentinței a reținut circumstanțe
excepționale și în baza art.64 Cod penal al Federației Ruse a stabilit o pedeapsă sub
limita minimă prevăzută de art.30 alin.(3), art.228 alin.(5) Cod penal al Federație
Ruse la 9 ani de închisoare, în situația în care articolul de care este învinuit în
Federația Rusă prevede pedeapsă cu închisoarea de la 15-20 ani. În cadrul ședinței de
judecată Stroescu Victor și-a recunoscut vina, a contribuit la descoperirea infracțiunii,
s-a căit de cele săvârșite, a informat organul de urmărire penală referitor la sursa
provenirii substanțelor narcotice, a adus la cunoștință instanței de judecată că este
victima traficului de ființe umane prin care a fost impus sa lucreze pentru persoanele
care l-a impus să înstrăineze aceste substanțe, de care nici idee nu avea ce fel de
substanțe sunt, ulterior fiind învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.30
alin.(3), art.228 alin.(5) Cod penal al Federației Ruse.
Instanța de fond a Republicii Moldova nu a luat în considerare faptul că lui
Stroescu Victor i-a fost aplicată o pedeapsă sub limita prevăzută de legea penală a
Federației Ruse, la soluționarea chestiunii privind acceptarea transferării persoanei
condamnate, instanța de fond nu a aplicat prevederile art.79 Cod penal, art.557
3
alin.(2) Cod de procedură penală, art.10 din Convenția europeana asupra transferării
persoanelor condamnate.
Instanța de fond a încadrat în baza art.art.27, 217/1 alin.(4) Cod penal,
sancțiunea căruia constituie de la 7-15 ani privațiune de libertate. Pedeapsă stabilită
prin încheierea instanței de fond nu corespunde prevederilor art.79 alin.(3) Cod penal,
care prevede că pedeapsa maximă constituie cel puțin două treimi din minimul
pedepsei prevăzute de Codul penal pentru infracțiunea săvârșită; precum și
prevederile art.364/1 Cod penal în baza căruia se reduce din termenul pedepsei.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art.452 alin.(l) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești
irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după
epuizarea căilor ordinare de atac. Persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și
3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot
declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii
judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Reieșind din prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept
comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Prin urmare, normele de drept
nominalizate prescriu în mod expres că, pot fi atacate cu recurs în anulare doar
hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile
irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după
epuizarea căilor ordinare de atac.
Circumstanțele enunțate atestă, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești
irevocabile, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în
anulare, or recursul în anulare declarat împotriva unei hotărâri judecătorești
irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal.
Raportând prevederile legale menționate supra la cauza dată, Colegiul penal a
stabilit, că recurentul contestă decizia irevocabilă a Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 30 ianuarie 2020, potrivit căreia a fost respins ca tardiv recursul
condamnatului Stroescu Victor și menținută fără modificări încheierea Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani din 30 octombrie 2018, prin care a fost admis demersul
Ministrului Justiției Republicii Moldova privind transferul din Federația Rusă în
Republica Moldova a condamnatului Stroescu Victor, pentru continuarea executării
pedepsei, stabilite de instanța din Federația Rusă, în instituțiile penitenciare din
Republica Moldova, iar o atare decizie nu este susceptibilă de a fi atacată, deoarece nu
cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin.(1) art.452 Cod
4
de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de
Justiție.
Așadar, având ca reper prevederile art.455 alin.(2) pct.7), art.453 Cod de
procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta
nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455 Cod de procedură
penală.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(2), art.432 alin.(2) pct.1), art.453,
456 Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Bucatca Vadim
în numele condamnatului Stroescu Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2020, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și
de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 septembrie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
5