1re-19/2017 — Art.556 CPP

Prin sentința Judecătoriei or. Meșansk, or. Moscova, Federația Rusă din 27 mai 2014, Bolozan Igor Vasile a fost condamnat în baza art. 30 alin. (1) și 228/1 alin.(4) pct. g) Cod penal al Federației Ruse la 10 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar cu regim sever, cu calcularea termenului executării pedepsei de la 19 noiembrie 2013.

Ministrul Justiției al Republicii Moldova a înaintat în instanța de judecată demers privind transferul condamnatului Bolozan Igor Vasile pentru executarea pedepsei penale organelor de executare a pedepselor penale ale Republicii Moldova, invocând prevederile art. 556 Cod de procedură penală al Republicii Moldova și art.6 ale Convenției europene asupra transferului persoanelor condamnate (Strasbourg 21.03.1983).

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 decembrie 2015 a fost respins demersul Ministerului Justiției al Republicii Moldova și cererea condamnatului Bolozan Igor privind transferul condamnatului Bolozan Igor, condamnat prin sentința Judecătoriei Meșansk, or. Moscova, Federația Rusă din 27 mai 2014, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 30 alin. (1) și 228/1 alin. (4) pct. g) Cod penal al Federației Ruse la 10 ani închisoare, pentru continuarea executării pedepsei aplicate în Republica Moldova.

Încheierea a fost atacată cu recurs de către condamnatul Bolozan Igor, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admis transferul său pentru continuarea executării pedepsei aplicate de statul străin în R. Moldova. În motivarea recursului, condamnatul a indicat, că nu este de acord cu încheierea, reieșind din faptul că substanțele care erau pregătite pentru înstrăinare se regăsesc în lista substanțelor narcotice și psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, sub nr. 143, 147 și 185.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016 a fost respins ca nefondat recursul declarat, cu menținerea încheierii atacate.

În motivarea soluției instanța de recurs a reținut, că prima instanță corect și întemeiat a considerat, că condițiile legale impuse pentru a accepta cererea de transfer nu 1 sunt întrunite în acest caz. Astfel s-a constatat, că Bolozan Igor este cetățean al Republicii Moldova, sentința în baza căreia este condamnat este definitivă și durata pedepsei privative de libertate, pe care condamnatul o mai avea de executat la data înaintării cererii de transfer era mai mare de 6 luni de zile. În acest sens, instanța de apel a menționat prevederile art. 552 alin.(1) pct. 5) Cod de procedură penală, potrivit căruia „Transferul poate avea loc cu condiția că fapta pentru care a fost condamnată persoana constituie infracțiune potrivit codului penal al țării al cărei cetățean este cel condamnat”, însă reieșind din faptul că, faptele pentru care este condamnat Bolozan Igor nu reprezintă infracțiuni pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece substanța pentru a cărei pregătire de înstrăinare a fost pedepsit Bolozan Igor în Federația Rusă – „ Hinolin-8il-l-Pentil-l H-ind-3- carboxilat”, nu se regăsește în Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trai ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, demersul înaintat a fost respins ca neîntemeiat. Totodată, instanța de apel a conchis, că drepturile condamnatului Bolozan Igor au fost respectate la examinarea cauzei, iar încheierea contestată este una legală și întemeiată.

Decizia instanței de recurs este atacată cu recurs în anulare de avocatul Marandici Nicolae în numele condamnatului Bolozan Igor Vasile, prin care solicită casarea acesteia, precum și a încheierii primei instanțe, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie admis demersul Ministerului Justiției al Republicii Moldova și cererea condamnatului Bolozan Igor privind transferul acestuia, condamnat prin sentința Judecătoriei Meșansk, or. Moscova, Federația Rusă din 27 mai 2014, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 30 alin. (1) și 228/1 alin. (4) pct. g) Cod penal al Federației Ruse la 10 ani închisoare, pentru continuarea executării pedepsei aplicate în Republica Moldova. În motivarea recursului invocă ilegalitatea hotărârilor judecătorești în cauza dată, deoarece instanțele nu au verificat faptul că substanța „ Hinolin-8il-l-Pentil-l H-ind-3- carboxilat”, se regăsește în Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, sun nr.167 din compartimentul nr. II Substanțe psihotrope a listei nominalizate. Prin urmare, fapta pentru care a fost condamnat Bolozan Igor constituie infracțiune potrivit Codului Penal al Republicii Moldova și se încadrează perfect în art.26 alin.(1), 217/1 alin.(3) lit. f) Cod penal. Totodată reține, că Ministerul Justiției Republicii Moldova la cererea de transfer înaintată a anexat tot setul de documente necesare pentru examinarea posibilității transferului solicitat, așa cum prevede art. 544 Cod de procedură penală. Consideră, că în baza argumentărilor indicate instanța de recurs urma să admită integral recursul declarat, însă a adoptat o decizie, prin care au fost încălcate prevederile art. 6 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil) și prevederile art. 20 al Constituției Republicii Moldova (dreptul accesului liber la justiție), încălcările date constituie un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care au afectat hotărârea instanței de recurs și aceste încălcări reprezintă temeiuri relevante și suficiente pentru casarea deciziei contestate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în raport cu actele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art. 401 2 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală prevede, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Deci, din interpretarea prevederilor legale sus-enunțate, nu este prevăzută calea de atac împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, prin care a fost menținută încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 decembrie 2015, fiindcă hotărârile adoptate în procedura art. 469-472 Cod de procedură penală, adică încheierea instanței privind soluționarea chestiunilor referitor la executarea hotărârilor judecătorești, poate fi atacată de către persoanele interesate, în termen de 15 zile, cu recurs ce se judecă conform prevederilor titlul II cap. IV secț. a 2-a § 2 din Partea specială. Astfel, decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută încheierea instanței de judecată, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. În temeiul celor menționate, se impune soluția inadmisibilității recursului în anulare declarat, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Marandici Nicolae în numele condamnatului Bolozan Igor Vasile împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 februarie 2017. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir 3