1ra-1569/20 — art. 187 alin. 2 lit. e, f și art. 188 alin. 1 și alin. 2 lit. d, f CP

1ra-1569/20 — art. 187 alin. 2 lit. e, f și art. 188 alin. 1 și alin. 2 lit. d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1569/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte: Diaconu Iurie

judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Vuico Angela în numele inculpatului Gromov Ruslan, prin care se solicită, casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22 mai 2019 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Gromov Ruslan XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.02.2019 – 22.05.2019;

Instanța de apel: 01.11.2019 – 18.12.2019;

Instanța de recurs: 13.06.2020 – 15.07.2020.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Gromov

Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat cu aplicarea art. art. 34, 82 Cod penal

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, la 4 ani 8 luni închisoare;

- art. 188 alin. (1) Cod penal la 5 ani 4 luni închisoare;

- art. 188 alin. (2) lit. d) și f) Cod penal, la 6 ani 8 luni închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate lui Gromov Ruslan i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 9 ani închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a încasat de la Gromov Ruslan în beneficiul statului suma de 1536 lei pentru

efectuarea expertizelor medico-legale nr. 201802P4623, nr. 201902D0073, nr.

201802P4613 și nr. 201902D0074.

1

S-a încasat de la Gromov Ruslan în beneficiul părții vătămate Samoil Nicolai suma

de 7000 lei, prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

aproximativ la orele 17:50, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

intenționat a pătruns prin deschiderea ușii de intrare în apartamentul părții vătămate

Gheorghiu Natalia, care este amplasat în XXXXX. Ulterior, în timp ce se afla în

interiorul apartamentului menționat, a aplicat în privința lui Gheorghiu Natalia violența

fizică exprimată prin multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului, inclusiv peste cap, organ de importantă vitală. După care, în mod deschis a

sustras un inel bărbătesc din argint cu piatră neagră în sumă de 1200 lei, un ceas cu

curelele din piele de culoare neagră în sumă de 1500 lei, un telefon mobil de model

Huawei în care era înserată cartela Sim XXXXX în sumă de 2500 lei, astfel cauzându-i

părții vătămate Gheorghiu Natalia o daună materială considerabilă în sumă de 5200 lei.

În rezultatul acestor acțiuni ale lui Gromov Ruslan, părții vătămate Gheorghiu

Natalia, potrivit raportului de expertiză judiciară nr.201802D0074 din 18 ianuarie 2019

i-a fost cauzat traumatism cranio-cerebral manifestat prin comoție cerebrală, echimoze

cu excoriații la nivelul feței, echimoze la nivelul toracelui anterior, umărului drept și

brațul stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur și condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestei

criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară.

La 23.12.2018, aproximativ la orele 18:25, Gromov Ruslan, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, intenționat, cu aplicarea violenței periculoase pentru

sănătatea persoanei, în timp ce se afla în adiacentul carosabilului, opus față de adresa

XXXXX, a aplicat în privința părții vătămate Mihailov Polina violența fizică exprimată

prin multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, inclusiv

peste cap, organ de importanță vitală, după care a încercat să-i sustragă din buzunar

bunuri personale în proporții considerabile, însă din cauze independente de voința

făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul, din motiv că ultimul a fost reținut și

imobilizat de Glinca Alexandru.

În rezultatul acestor acțiuni ale lui Gromov Ruslan, părții vătămate Mihailov

Polina, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201802D0073 din 18 ianuarie 2019,

i-a fost cauzat traumatism cranio-cerebral manifestat prin comoție cerebrală, fractura

oaselor nazale fără deplasare, echimoze și excoriații la nivelul feței, echimoze la nivelul

membrului inferior stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect contondent dur și condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza

acestei criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară.

Tot el, la data de 06.08.2018, aproximativ în jurul orelor 04:30, aflându-se lângă

XXXXX, având intenția sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod

2

conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului

stabilit, aplicând violența nepericuloasă pentru viața sau sănătatea persoanei și anume

aplicându-i părții vătămate Samoil Nicolai o lovitură cu pumnul în regiunea capului, în

mod deschis din buzunarul drept a pantalonilor a sustras de la ultimul un telefon mobil

de model ,,Sony Xperia Z5 Dual” de culoare alb cu nr de IMEI: XXXXX și IMEI:

XXXXX, la prețul de 7000 lei, în care se afla cartela SIM a S.A. „Orange”, cu nr.

XXXXX după care cu telefonul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, plecând

într-o direcție necunoscută, cauzând astfel părții vătămate Samoil Nicolai o daună

materială în proporții considerabile în sumă totală de 7000 lei.

avocatul Vuico Angela în interesele inculpatului și de inculpat, prin care au solicitat

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

3.1 Avocatul Vuico Angela în interesele inculpatului în apel a solicitat casarea

parțială a sentinței Judecătoriei Chișinău din 22 mai 2019, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

inculpatului să-i fie numită o pedeapsă mai blândă, iar suma cheltuielilor de judecată de

1536 lei pentru efectuarea expertizelor medico-legale să fie trecută în beneficiul statului.

În motivarea apelului avocatul Vuico Angela a indicat că Gromov Ruslan a

semnat și depus o cerere în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală prin care

a solicitat examinarea cauzei penale în procedură restrânsă în baza probelor administrate

la dosar și enumerate în rechizitoriu, nu a solicitat administrarea de probe noi, a

recunoscut vina integral pe toate capetele de acuzație, căindu-se sincer.

Menționează apărarea că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond

urma să țină cont de circumstanțele atenuante prevăzute la art. 76 alin. (1) lit. ”f’ Cod

penal și anume că Gromov Ruslan a contribuit activ la descoperirea infracțiunii,

recunoscând vinovăția sa de la începutul urmăririi penale, s-a căit sincer în cele

săvârșite. Astfel, la aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracțiuni potrivit art.

84 Cod penal, apelanta solicită stabilirea lui Gromov Ruslan a unei pedepse mai blândă,

mai mica de 9 ani.

Referitor la încasarea cheltuielilor juridice de la Gromov Ruslan în beneficiul

statului a sumei de 1536 lei pentru efectuarea expertizelor medico - legale, consideră că

urmează a fi trecute în contul statului, potrivit art. 229 alin.(l) și (3) Cod de procedură

penală.

3.2 Inculpatul în apelul său solicită casarea parțială a sentinței rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu

stabilirea unei pedepse mai blândă.

În motivarea cererii de apel, inculpatul a invocat faptul că, el a semnat și depus o

cerere în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală prin care a solicitat

examinarea cauzei penale în procedură restrânsă în baza probelor administrate la dosar

3

și enumerate în rechizitoriu, nu a solicitat administrarea de probe noi și a recunoscut

vina integral pe toate capetele de acuzare înaintate, căindu-se sincer.

apelurile declarate de inculpatul și avocatul Vuico Angela în interesele inculpatului au

fost respinse ca nefondate și s-a menținut fără modificări sentința Judecătoriei Chișinău

sediul Buiucani din 22 mai 2019.

a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de

art. 3641 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele relatate, instanța de fond corect a constatat că prin acțiunile sale

inculpatul Gromov Ruslan a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. art. 188 alin. (2) lit.

d) și f), 188 alin. (l), 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, sentința primei instanțe a fost contestată în partea

individualizării pedepsei penale, solicitîndu-se să fie stabilită o pedeapsă mai blândă, și

a cheltuielilor de judecată însă ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a

fost atacată.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de fond

corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal,

a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

În ceea ce privește argumentul invocat de apelanți cu privire la faptul că pedeapsa

numită este prea aspră, instanța de apel l-a considerat neîntemeiat deoarece instanța de

fond a argumentat deplin soluția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în

ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor legale.

Astfel, nu au fost găsite plauzibile argumentele apărării privind posibilitatea

aplicării unei pedepse mai blânde, deoarece instanța de fond a ținut cont la

individualizarea pedepsei de toate circumstanțele cazului și anume, astfel fiind necesare

impunerea inculpatului a unor restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunilor comise ca să fie suficientă pedeapsa pentru restabilirea echității sociale,

intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiuni.

În contextul celor enunțare supra, instanța de apel a menționat că argumentele

apelanților nu au putut fi reținute și anume faptul că consideră sentința nemotivată în

partea stabilirii pedepsei inculpatului, neținîndu-se cont de circumstanțele atenuate și

anume căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunilor, menționând că

instanța nu s-a condus de prevederile art. 75 Cod penal, ori instanța de fond corect a

statuat conform prevederilor art. 75 alin. (1) Cod penal asupra aplicării unei pedepse

echitabile lui Gromov Ruslan cu închisoare, ultima constituind o cerință a principiului

4

echității în dreptul penal, care obligă instanța să-i aplice infractorului o pedeapsă legală,

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze celelalte

scopuri ale pedepsei penale.

Instanța de judecată a apreciat gradul de pericol al infracțiunilor săvârșite prevăzute

de art. 16 Cod penal - ca infracțiuni grave, ținând cont de comportamentul și

personalitatea inculpatului, care a comis infracțiunile, cunoscând cu certitudine că a fost

condamnat în baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 octombrie

2013 la o pedeapsă cu executare reală tot pentru o infracțiune cu caracter similar

infracțiunilor în speță însă nu a făcut concluzii că faptele social periculoase sunt supuse

răspunderii penale și din nou a comis fapte prejudiciabile, precum și de faptul că

pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane.

Deci, instanța de apel a considerat că, prima instanță a aplicat o pedeapsă legală,

întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, iar argumentele părții apărării

de aplicare în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde le-a considerat doar

declarative, fără temei legal.

Instanța de apel, de asemenea a considerat nefondate argumentele din apelul

avocatului privind netemeinicia admiterii solicitării acuzatorului de stat referitor la

încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1536 lei și le-a respins în conformitatea cu

prevederile art. 143, 227- 229 Cod de procedură penală.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 1

Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în partea stabilirii

pedepsei, considerând-o prea aspră și în partea încasării de la inculpat a cheltuielilor de

judecată în sumă de 1536 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale în beneficiul

statului.

În motivare recurenta a indicat:

- instanța de fond și de apel nu au luat în considerație faptul că inculpatul a

recunoscut vina, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, se căiește sincer de cele

săvârșite și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată;

- infracțiunile săvârșite de inculpat se clasifică ca infracțiuni grave potrivit art. 16

alin. (4) Cod penal, și nicidecum ca infracțiuni deosebit de grave;

- încasarea cheltuielilor judiciare urmează a fie trecute în contul statului, potrivit

art. 229 Cod de procedură penală, care prevede că cheltuielile judiciare sunt suportate

de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul în caz de insolvabilitate a acestora

sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale

a persoanelor care se află la întreținerea lor;

5

- la stabilirea pedepsei inculpatului s-a încălcat dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art. 19 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal al instanței de

recurs concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Colegiul constată că recursul declarat are ca temei pct. 1) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea

persoanei, temei care nu are nici o relevanță cu cerințele pe care recurenta le-a

înaintat.

Din conținutul cererii de recurs, instanța constată că, în esență, recurenta, pledează

pentru casarea parțială a hotărârilor instanțelor de fond, din motiv că, în opinia sa, la

caz, nu a fost individualizată corect pedeapsa în privința inculpatului, temei prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

Verificând actele cauzei, raportate la alegațiile recurentei în partea ce ține de

individualizarea greșită a pedepsei penale aplicate față de inculpat, Colegiul penal le

găsește vădit nefondate, această concluzie rezultând din însăși scopul pedepsei penale

stipulat în art. 61 Cod penal, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare aplicată în privința condamnaților, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură

de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Totodată se menționează că pedeapsa se consideră echitabilă când aceasta impune

inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

6

infracțiunilor săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiunea comisă.

În cauza deferită judecății, potrivit sentinței Gromov Ruslan a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e) și f), 188 alin. (1) și 188 alin. (2)

lit. d) și f) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, și a art. 34, 82

Cod penal.

În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate lui Gromov Ruslan i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 9 ani închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. A fost reținută ca circumstanță agravantă

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o

infracțiune similară.

Legalitatea și temeinicia sentinței în baza apelurilor depuse de inculpat și avocata

acestuia, a fost verificată de instanța de apel, care a statuat asupra corectitudinii acesteia,

menținând-o în vigoare, fără careva modificări. Adică, criticele apelanților, inclusiv în

partea ce ține de solicitarea de a-i stabili o pedeapsă mai blândă, au fost respinse, ca

nefondate.

Prin urmare, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel pe deplin corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în

limitele legii. La numirea pedepsei inculpatului instanțele de fond au ținut cont de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de

aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și

din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze

instanța de judecată la stabilirea pedepsei. Soluția privind cuantumul pedepsei rămâne

la discreția instanțelor de fond, ce sunt obligate să stabilească pedeapsa sub noile limite,

însă nu este stipulat că în cazul procedurii simplificate, trebuie să fie indicată pedeapsa

în limitele minime sau maxime, aceasta este în obligația instanței de judecată și ca

urmare să motiveze alegerea dată.

De altfel, în speță, instanța de apel, a dat răspuns deja la toate cele invocate de

apelanți în vederea motivării soluției de respingere a solicitării privind aplicarea unei

pedepse mai blânde. Colegiul apreciază că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta

cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la respingerea apelurilor depuse,

ca nefondate, soluție pe care o preia și instanța de recurs.

Cu referire la solicitarea recurentei precum că instanțele de apel nefondat au dispus

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în beneficiul statului,

Colegiul reține ca fiind argumentată poziția instanței de apel și în acest sens, or potrivit

art. 227 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit

legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare

cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

7

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților

procedurali; cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte;

care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; cheltuite

pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de

efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Conform alin. (2) art. 229 Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

În continuare, instanța de recurs se raliază statuărilor din decizia instanței de apel,

potrivit cărora în prezenta cauză penală cheltuieli judiciare în sumă de 1536 lei au fost

suportate pentru efectuarea următoarelor expertize judiciare: raportul de expertiză

judiciară nr. 201802P4623 din 27.12.2018 în privința părții vătămate Mihailov Polina

în sumă de 448 de lei, raportul de expertiză judiciară nr. 201902D0073 din 18.01.2019

în privința părții vătămate Mihailov Polina în sumă de 320 de lei, raportul de expertiză

judiciară nr. 201802P4613 din 26.12.2018 în privința lui Gheorghiu Natalia în sumă de

448 de lei, raportul de expertiză judiciară nr. 201902D0074 din 18.01.2019 în privința

părții vătămate Gheorghiu Natalia în sumă de 320 lei.

Subsidiar, Colegiul reține că, obligația inculpatului de a suporta cheltuielile

judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod

inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica

pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal

acestuia.

În final, Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența constantă a

Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești

trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest

sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt

obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă

el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele

cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză

din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte

succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea în acest sens cauza

Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Având în vedere considerentele menționate și raportând situația reținută în cauză

la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal concluzionează

8

că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

pertinente și relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar

argumentele din recursul ordinar declarat de apărătorul inculpatului, sunt vădit

neîntemeiate.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vuico Angela în numele

inculpatului Gromov Ruslan, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 22 mai 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie

2019, în cauza penală în privința lui Gromov Ruslan XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 august 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9