ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 07.08.2020

1ra-1381/2020 — art. 190 alin. 1, 190 alin. 1 Cp

HOTĂRÂRE
07.08.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 190 alin. 1, 190 alin. 1 Cp
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 Cpp
Citează această cauză
1ra-1381/2020 — art. 190 alin. 1, 190 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1381/2020

Curtea Supremă de Justiție

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 19

februarie 2020, declarat de avocata Rodica Cojocar în numele inculpatului

Cugut Oleg XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, str. XXXXX,

XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova, condamnat

anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Bălți din 11.04.2016, în baza art.

186 alin. (2), 190 alin. (2), 84 Cod penal la 2 ani 6 luni

închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.08.2018 - 29.11.2019,

instanța de apel: 20.12.2019 - 19.02.2020,

instanța de recurs: 22.05.2020 - 08.07.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la 6 luni închisoare și art. 190 alin. (1) Cod

penal la 6 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, din momentul reținerii inculpatului și punerii

în executare a sentinței.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul SA,,Moldtelecom” prejudiciului material în

mărime de 2027,62 lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată ÎCS ,,Easy Credit” SRL, a fost admisă

în principiu, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se expună instanța civilă.

De la Cugut Oleg s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime

de 4970 lei.

1

și având scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind în mod

conștient survenirea acestor urmări, din interes material, la 02.11.2015, în timp de zi,

aflându-se în incinta magazinului ,,Vicmobile-vic 25” SRL, din str. Ștefan cel Mare, 73,

mun. Bălți, prin inducerea în eroare a persoanei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, însoțită de comportament dolosiv și viclean, prezentându-se sub identitatea

lui XXXXX XXXXXX, a.n. XXXXX, având asupra sa buletinul de identitate pe numele

ultimului care fusese sustras, încheind contractul de împrumut nr. XXXXX pe numele lui

XXXXX XXXXX, ilegal a dobândit un telefon mobil de model ,,Lenovo A369i”, nr.

IMEI XXXXX, la preț de 1899 lei, după ce de la locul infracțiunii s-a eschivat, cauzând

ÎCS ,,Easy Credit” SRL un prejudiciu material considerabil, în sumă de 1899 lei.

Tot el, la 03.11.2015, acționând în mod intenționat și având scopul însușirii ilegale

a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind în mod conștient survenirea acestor

urmări, din interes material, pe timp de zi, prin inducerea în eroare a persoanei, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de comportament dolosiv și

viclean, prezentându-se sub identitatea lui XXXXX XXXXXX, având asupra sa buletinul

de identitate pe numele ultimului, care fusese sustras, încheind un contract de prestare a

serviciilor cu nr. 92510070 din numele lui XXXXX XXXXX, ilegal a dobândit un gadjet

de model ,,Lenovo A369i”, nr. IMEI XXXXX, în sumă de 2500 lei, după ce de la locul

infracțiunii s-a eschivat, cauzând S.A. ,,Moldtelecom” un prejudiciu material

considerabil.

Instanța a reținut că inculpatul nu și-a recunoscut vina, dar aceasta integral a fost

dovedită prin probele administrate - declarațiile părții vătămate, martorilor și de

materialele cauzei cercetate în cadrul ședinței de judecată și i-a încadrat acțiunile in baza

art. 190 alin. (1) și art. 190 alin. (1) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, încheierea căreia a fost determinată de

comportamentul dolosiv și viclean, care a produs daune considerabile.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța a luat în considerare că,

inculpatul anterior a fost condamnat de mai multe ori, nu a tras concluziile necesare, nu a

mers pe calea corijării și din nou a comis mai multe infracțiuni, circumstanța agravantă

fiind săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, fapte ce permite

de a presupune continuitatea activității criminale, acțiunile lui fiind stopate numai prin

descoperirea lor și intervenția organelor de drept.

La fel, instanța a statuat că sensul în prevederilor art. 229 alin. (1) – (4) Cod de

procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare dacă plata lor

poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea lor.

La materialele cauzei au fost anexate: raportul de expertiză nr. XXXXX din

23.05.2017 în sumă de 1820 lei și raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din

21.02.2018, la efectuarea căror statul a suportat cheltuieli în sumă totală de 4970 lei. 78.

2

Astfel, prin prisma normelor de drept evidențiate, ținând cont de faptul că rapoartele

respective de expertiză au stat la baza vinovăției inculpatului, fiind acțiunii de urmărire

necesare în vederea descoperirii infracțiunilor și contracarării activității infracționale,

solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului în beneficiul statului în mărime de 4970 lei, urmează a fi admisă.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cugut Oleg sa fie achitat de învinuirea săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Apelanta a invocat că instanța, a făcut concluzii declarative, abstracte și stereotipe,

fără a fi justificată sentința, nefiind confirmată cu probe pentru o hotărâre de condamnare.

Ori, vinovăția inculpatului nu a fost confirmata prin probe pertinente și

concludente, iar sentința de condamnare nu poate fi bazata pe presupuneri.

2.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei

hotărâri echitabile.

Apelantul a indicat că, învinuirea este bazată pe presupuneri și presupoziții. Nicio

declarație a martorilor și a părților vătămate nu indică la implicarea ui în cauza dată.

Instanța nu a constatat că, la momentul executării pedepsei, el s-a aflat în condiții

inumane, conform art. 385 Cod de procedură penală.

apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

De la Cugut Oleg s-au încasat în beneficiul statului 3150 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare suportate pentru efectuarea expertizei judiciare, fiind admisă parțial solicitarea

procurorului în aspectul dat.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, în ședința judiciară a instanței de apel, partea apărării

și-a schimbat solicitările, invocând dezacord doar în latura pedepsei stabilită lui Cugut O.

prin sentință, solicitându-se totodată aplicarea art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.

Însă, sunt întemeiate motivele din sentință că corijarea inculpatului este posibilă

doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, în acest sens reținându-se

circumstanța agravantă - comiterea infracțiunii de către persoană care anterior a fost

condamnată pentru fapte similare.

Respectiv, anterioarele condamnări nu l-au corectat pe Cugut O., acesta eliberându-

se din locurile de detenție a continuat lezarea valorilor sociale ocrotite de legea penală,

fapt ce întemeiat a fost apreciat de către instanța de fond, ca fiind tendința inculpatului de

a comite fapte infracționale.

La caz, s-a ținut cont, că inculpatul a comis infracțiune ce se atribuie categoriei

celor mai puțin grave, părților vătămate nefiind restituită paguba materială cauzată, inițial

inculpatul vina nu a recunoscut, căindu-se doar cu prilejul judecării cauzei în instanța de

apel. Deci, pedeapsa stabilită de prima instanță este în coraport cu elementele

complementare ce vizează personalitatea lui Cugut O. și atitudinea sa față de procesul

penal desfășurat.

Totodată, materialele cauzei denotă că în privința inculpatului nu a fost aplicată

nicio măsură preventivă, ultimul pe cazul dat neavând calitatea de prevenit, având statut

de condamnat în baza sentinței Judecătoriei Bălți din 11.04.2016, executând pedeapsa sub

formă de închisoare în baza acestei sentințe.

Respectiv, în această parte pretențiile apelanților sunt nefondate.

3

În același timp, la materialele cauzei s-a atestat prezența raportului de expertiză nr.

XXXXX din 23.05.2017 în sumă de 1820 lei și raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX

din 21.02.2018 în sumă de 3150 lei, la efectuarea căror statul a suportat cheltuieli în sumă

totală de 4970 lei.

Ori, în partea ce ține de plata pentru efectuarea expertizelor judiciare, prevederea

legală care expres stipula, la art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, că plata pentru

expertizele judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

bugetului de stat, a fost exclusă prin modificările operate în legea procesual-penală din

09.02.2018.

Respectiv, expertiză judiciară expusă în raportul nr. XXXXX din 23.05.2017 a fost

ordonată și efectuată până la modificările din 09.02.2018 intervenite în textul art. 143 Cod

de procedură penală, astfel, prima instanță eronat a conchis, că toate cheltuielile în cauză

urmează a fi puse pe seama inculpatului.

Cât vizează cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea expertizei judiciare

expusă în raportul nr.XXXXX din 21.02.2018, în sumă de 3150 lei, instanța de fond

justificat a conchis, că urmează a fi încasate din contul inculpatului, motivându-și eficient

respectiva concluzie.

Astfel, casând sentința instanței de fond în latura cheltuielilor judiciare, instanța de

apel v-a corecta eroarea admisă de către prima instanță, pronunțând o nouă soluție în

această parte, dispunând admiterea parțială a solicitării procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare, cu încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului

a sumei de 3150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea expertizei

judiciare expusă în raportul nr. XXXXX din 21.02.2018.

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri în latura încasării cu titlu de

cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea în prezenta cauză a expertizei judiciare

în sumă de 3150 lei.

Apelanta a invocat că, acuzatorul nu a probat temeiul de fapt ce generează obligația

lui Cugut O. în achitarea sumelor bănești invocate.

Astfel, prin sentință și decizia instanței de apel, lui Cugut O. i‐au fost aplicate ilegal

prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală și încasate din contul acestuia a

sumei de 3150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea în prezenta

cauză a expertizei judiciare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

4

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Conform art. 6 pct.

111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că, recursul este fondat în drept pe temeiurile din art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida normelor de drept enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, care ar fi

erorile de drept și esența că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, dar raportată la prescripțiile din art. 6 pct. 111) Cod de

procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, că s-au au fost aplicate pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, fiind omisă în totalitate argumentarea

ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar,

în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de

apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind soluția încasării

cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală.

Ori, conform art. 227 alin. (2) pct. 5) și alin. (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu prevede

altă modalitate.

5

În același timp, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată este obligată să soluționeze cine și în ce

proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare.

Conform art. 229 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele

justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata cheltuielilor judiciare

poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea lui.

Astfel, instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței legale,

prevăzute de normele enunțate supra, a statuat că, inculpatul este vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, iar pentru a stabili acest fapt a

fost necesară efectuarea unor expertize specializate, costul cărora este justificat și

probat, acestea urmând a fi încasate din contul inculpatului în beneficiul statului cu titlu

de cheltuieli judiciare, nefiind constatate temeiuri pentru a-l elibera de plata lor.

Mai mult, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel au

apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Pe lângă aceasta, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au

fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în latura cheltuielilor judiciare, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

6

procedură penală, Colegiul penal,

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Rodica Cojocar împotriva

deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 19 februarie 2020, în privința

inculpatului Cugut Oleg XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 07 august 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2020-07-02
0,95
1ra-1268/2020 — art. 187 alin. 1, art. 287 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1268/2020 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 03 iunie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Cobzac Elena şi Ţurcan Anatolie a examinat admi
CSJ 2021-10-27
0,95
1ra-1417/2021 — art. 320-1 CP
Dosarul nr.1ra-1417/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 07 octombrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion şi Boico Victor, a examinat adm
CSJ 2020-12-11
0,95
1ra-1920/ 2020 — art. 264-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1920/2020 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 18 noiembrie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în cam
CSJ 2021-05-21
0,94
1ra-905/21 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP 6 episoade
ori a cuantumului pedepsei. Analizând soluția instanței de apel, care a menținut pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 3 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, aplicată de către prima instanță, Colegiul pen
CSJ 2020-12-11
0,94
1ra-1912/ 2020 — art. 186 alin. 2 lit. d; 186 alin. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-1912/2020 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 18 noiembrie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în cam
Sursă