1ra-134/20 — art. 287 alin. 2 lit. b, 157 CP

1ra-134/20 — art. 287 alin. 2 lit. b, 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-134/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, de către

partea vătămată Tipa Aurel și de către inculpații Cociorvă Andrei și

Dubceac Dumitru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 10 iunie 2019, în cauza penală privindu-i pe

Cociorvă Andrei xxxxx, născut la

xxxxx, originar xxxxx, domiciliat xxxxx

și

Dubceac Dumitru xxxxx, născut la

xxxxx, originar xxxxx, domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.04.2015 – 14.07.2017;

Instanța de apel: 16.08.2017 – 12.01.2018;

Instanța de recurs: 04.06.2018 – 13.11.2018;

Instanța de apel: 14.12.2018 – 10.06.2019;

Instanța de recurs: 26.07.2019 – 28.05.2020.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Cociorvă Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare;

- art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 10 (zece) ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, lui Cociorvă Andrei i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

11 (unsprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

1

Inculpatul Dubceac Dumitru, a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare;

- art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 10 (zece) ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, lui Dubceac Dumitru i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

11 (unsprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

inculpatul Cociorvă Andrei, la 12 octombrie 2013, aproximativ ora 05:00, aflându-

se în localul de agrement „Cherry Caffe”, situat pe xxxxx, exprimând o vădită lipsă

de respect față de societate în prezența altor persoane, în mod intenționat,

conștientizând că se află într-un loc public, manifestând un comportament

obraznic, ofensator și batjocoritor, s-a apropiat de Tipa Aurel, care fiindu-i

necunoscut, i-a aplicat împreună cu Dubceac Dumitru și cu alte persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală, mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele, cauzându-i dureri fizice, care conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 660/D din 13 martie 2014, i-a fost cauzat trauma cranio-cerebrală

închisă manifestată prin comoție cerebrală, echimoză cu edem al țesuturilor moi

în regiunea fronto-temporală dreapta, echimoze în regiunea temporală și

temporo-parientală pe stânga, echimoză la nivelul pavilionului auricular stâng,

echimoză cu excoriație periorbital pe dreapta, excoriații în regiunea lombară.

Aceste leziuni corporale au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur, condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată și în

conformitate cu acest criteriu, în comun, se califică ca vătămare ușoară.

Tot el, la 12 octombrie 2013, aproximativ ora 05:00, aflându-se în localul de

agrement „Cherry Caffe” situat pe xxxxx, împreună cu Dubceac Dumitru și cu alte

persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, în continuare urmărind

scopul provocării leziunilor corporale părții vătămate, în mod intenționat a

aplicat lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului cauzând-i leziuni

corporale lui Tipa Aurel, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.

660/D din 13 martie 2014, la ultimul s-a constatat neuropatie optică

posttraumatică severă cu afectarea retrobulară a nervului optic ce a condiționat

pierderea vederii la ochiul drept, care putea fi produsă prin acțiunea traumatică a

unui obiect contondent dur, a condiționat o incapacitate permanentă de muncă de

35 % (mai mult de 1/3) și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare gravă.

Inculpatul Dubceac Dumitru, la 12 octombrie 2013, aproximativ ora 05:00,

aflându-se în localul de agrement „Cherry Caffe”, situat pe xxxxx, exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate în prezența altor persoane, în mod

intenționat, conștientizând că se află într-un loc public, manifestând un

comportament obraznic, ofensator și batjocoritor, s-a apropiat de Tipa Aurel, care

fiindu-i necunoscut, i-a aplicat împreună cu Cociorvă Andrei și cu alte persoane

nestabilite organului de urmărire penală, mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele, cauzându-i dureri fizice, care conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 660/D din 13 martie 2014, i-a fost cauzat traumă cranio-cerebrală

2

închisă manifestată prin comoție cerebrală, echimoză cu edem al țesuturilor moi

în regiunea fronto-temporală dreapta, echimoze în regiunea temporală și

temporo-parientală pe stânga, echimoză la nivelul pavilionului auricular stâng,

echimoză cu excoriație periorbital pe dreapta, excoriații în regiunea lombară.

Aceste leziuni corporale au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur, condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată și în

conformitate cu acest criteriu, în comun, se califică ca vătămare ușoară.

Tot el, la 12 octombrie 2013, aproximativ ora 05:00, aflându-se în localul de

agrement „Cherry Caffe” situat pe xxxxx, împreună cu Cociorva Andrei și cu alte

persoane nestabilite organului de urmărire penală, în continuare urmărind scopul

provocării leziunilor corporale părții vătămate, în mod intenționat a aplicat

lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului cauzându-i leziuni corporale

lui Tipa Aurel, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 660/D din

13 martie 2014, la ultimul s-a constatat neuropatie optică posttraumatică severă

cu afectarea retrobulară a nervului optic ce a condiționat pierderea vederii la

ochiul drept, care putea fi produsă prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur, a condiționat o incapacitate permanentă de muncă în volum de

35 % (mai mult de 1/3), și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare gravă.

2.1. Faptele constatate de prima instanță și reținute în sarcina inculpaților

au fost calificate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal - huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței aspra persoanelor săvârșită de două sau mai multe persoane și în baza

art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății, adică vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății, însoțită de pierderea stabilă a cel puțin o treime din

capacitatea de muncă, săvârșită de două sau mai multe persoane.

Moloman Alexandru în numele inculpaților și avocatul Babără Marian în numele

inculpatului Dubceac Dumitru.

3.1. Avocatul Moloman Alexandru în numele inculpaților prin apelurile

declarate a solicitat casarea a sentinței, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri prin care inculpații să fie achitați de cele imputate.

În motivarea apelurilor, apărarea a invocat dezacordul cu aprecierea

probelor de către prima instanță, indicând că din cumulul de probe administrat în

respectiva cauză penală nu a fost demonstrată pe deplin vinovăția inculpaților.

Mai mult, avocatul a indicat că, la calificarea acțiunilor inculpaților ca

vătămare intenționată gravă, nu s-a stabilit cu exactitate dacă anume de la

loviturile aplicate de către inculpați partea vătămată a pierdut vederea la un ochi,

dat fiind faptul că din sentință reiese că Tipa Aurel a fost agresat de un grup de

persoane, iar condamnate au fost doar două persoane.

Totodată, apărătorul a menționat că, nu a fost stabilită intenția inculpaților

și scopul acestora de a cauza vătămare intenționată gravă sănătății lui Tipa Aurel.

3.2. Avocatul Babără Marian în numele inculpatului Dubceac Dumitru, a

solicitat casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin

3

care inculpatul să fie achitat de sub acuzațiile aduse, dispunând eliberarea

imediată din arest a acestuia.

În susținerea apelului, avocatul a indicat că, atât în sentința de condamnare

a inculpatului cât și în rechizitoriu nu sunt probe directe ce ar confirma vinovăția

lui Dubceac Dumitru în săvârșirea infracțiunilor imputate.

12 ianuarie 2018, au fost admise apelurile declarate de către avocatul

Moloman Alexandru în numele inculpaților și avocatul Babără Marian în numele

inculpatului Dubceac Dumitru, casată sentința parțial în partea condamnării

inculpaților în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal și în partea stabilirii

pedepsei definitive, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care:

Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru, au fost recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 157 Cod penal, fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, pentru fiecare.

Au fost menținute dispozițiile sentinței în partea condamnării inculpaților

în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prim cumul total al pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune aparte,

inculpaților Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru, le-au fost aplicate pedepse

definitive sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni,

pentru fiecare.

Conform prevederile art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei cu închisoare aplicată inculpaților pe o perioadă de

probațiune de 3 (trei) ani, pentru fiecare.

A fost admisă acțiunea civilă în partea prejudiciului moral, fiind dispusă

încasarea în mod separat, în beneficiul părții vătămate Tipa Aurel, din contul

inculpaților a câte 50 000 lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral produs

prin infracțiune.

În partea prejudiciului material, acțiunea civilă a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului prejudiciului material produs prin infracțiune, să

hotărască instanța civilă.

Totodată, a fost admisă cererea părții vătămate Tipa Aurel privind

repararea cheltuielilor judiciare legate de acordarea asistenței juridice de către

avocatul Dodica Ruslan și s-a dispus încasarea de la inculpați, în mod solidar, în

beneficiul părții vătămate suma de 12 000 lei, cu titlu de reparare a cheltuielilor

judiciare.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, motivele

invocate de către apelanți, ce vizează activitatea primei instanțe la aprecierea

probelor administrate în cauză pe episodul de învinuire și, respectiv, de

condamnare a inculpaților de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2)

lit. d) Cod penal, sunt fondate parțial.

Astfel, instanța de apel a conchis că, infracțiunea calificată de prima instanță

în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, necesită a fi recalificată în baza art. 157

4

Cod penal, deoarece din declarațiile inculpaților rezultă că ei n-au urmărit scopul

de a-i produce victimei o vătămare gravă.

Mai mult, din declarațiile expertului audiat în ședința de judecată în apel,

precum și din conținutul raportului de expertiză medico - legală nr. 660/D din

13 martie 2014, lui Tipa Aurel i-a fost constatată neuropatie optică

posttraumatică, adică aceste consecințe mai grave au survenit în timp (de 3-5

luni) de la cauzarea vătămărilor corporale primare, care au fost ușoare.

Așadar, instanța de apel a conchis că, inculpații la momentul aplicării

loviturilor lui Tipa Aurel, în același rând și în regiunea capului, n-au prevăzut că

vătămările ușoare provocate, se pot agrava și că peste 3-5 luni poate surveni

pierderea parțială a vederii la un ochi, deși puteau și trebuiau să prevadă

asemenea consecințe; în atare împrejurări atitudinea psihică a inculpaților,

conform prevederilor art. 18 Cod penal, îmbracă forma imprudenței, modalitatea

neglijenței criminale.

a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia

cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului declarat procurorul a invocat că decizia instanței de

apel este contradictorie, deoarece pe de o parte menționează că inculpații

Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru nu au recunoscut vinovăția în săvârșirea

huliganismului însoțit de aplicarea violenței față de partea vătămată, fapt ce nu

poate duce la achitarea acestora, așa precum o cere apărarea. Pe de altă parte,

instanța de apel absolut contradictoriu motivează că inculpații săvârșind

intenționat huliganismul prin aplicarea loviturilor în cap părții vătămate, nu au

prevăzut că leziunile corporale provocate vor duce la agravarea sănătății acestuia,

devenind gravă.

5.1. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către

avocatul Dodica Ruslan în numele părții vătămate, Tipa Aurel, în temeiul art. 427

alin. (1) pct. 6), 10), 12), 15) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea

deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, avocatul a susținut că, decizia instanței de

apel este una nemotivată, contradictorie și bazată doar pe presupuneri.

5.2. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul

Cociorvă Andrei a declarat recurs ordinar în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei, cu

pronunțare unei decizii prin care ultimul să fie achitat de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunilor imputate.

În susținerea recursului declarat, inculpatul a invocat dezacordul cu

aprecierea probelor, susținând că instanța de apel a apreciat probele unilateral în

favoarea părții vătămate, încălcând dreptul la un proces echitabil contrar

principiului egalității armelor și contradictorialității.

13 noiembrie 2018, au fost admise recursurile, casată total decizia instanței de

5

apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În argumentarea soluției formulate, instanța de recurs ordinar a menționat

că instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. art. 414,

417 Cod de procedură penală.

Astfel, deși prin sentință inculpații au fost recunoscuți vinovați de

comiterea infracțiunilor descrise în rechizitoriu și anume prevăzute de art. 287

alin. (2) lit. b) și 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, instanța de apel a conchis că, prima

instanță incorect a stabilit situația de fapt în partea condamnării inculpaților de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, și a

recalificat acțiunile acestora în baza art. 157 Cod penal, la constatarea faptei

descrie o situație contradictorie ieșind din limitele învinuirii.

De asemenea, instanța de apel în motivarea deciziei susține două poziții

contradictorii și anume în dispozitivul deciziei este indicată casarea doar în

partea condamnării în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu mențiunea că

dispozițiile privind condamnarea inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (2) lit. d) Cod penal se mențin, pe când în partea descriptivă a

deciziei stabilește din nou fapta pentru incriminarea inculpaților de comiterea

infracțiunii respective, mai mult, aceasta menționează circumstanțe noi care nu

sunt indicate în rechizitoriu și anume ,,(…) și i-au aplicat mai multe lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului și cap”.

Totodată, instanța de recurs ordinar a conchis că, instanța de apel la

recalificarea faptei din art. 151 alin. (2) lit. d) în art. 157 Cod penal, nerespectând

prevederile art. 325 Cod de procedură penală, prin care ultima judecă cauza

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, omite să indice sintagma ,,și

cu alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală”, fără a-și motiva

decizia.

Instanța de recurs ordinar a remarcat, că poziția instanței de apel este una

total contradictorie, or instanța de apel în partea descriptivă a deciziei aleatoriu

indică, ,,Ca consecință a acțiunilor huliganice săvârșite de către inculpații

Andrei Cociorva și Dumitru Dubceac, vătămările corporale cauzate la cap lui

Aurel Tipa au evoluat în timp de 3-5 luni, agravând starea sănătății lui, astfel

cauzându-i vătămări corporale posttraumatice mai grave, pe care inculpații nu

le-au prevăzut, deși puteau și trebuiau să le prevadă: conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 660/D din 13 martie 2014, la Aurel Tipa s-a constatat

neuropatie optică posttraumatică severă cu afectarea retrobulară a nervului optic

ce a condiționat pierderea vederii la ochiul drept, care putea fi produsă prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, a condiționat o incapacitate

permanentă de muncă de 35 % (mai mult de 1/3) și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare gravă”, iar după aceasta instanța menționează că, ,, (…)

inculpații la momentul aplicării loviturilor lui Aurel Tipa, în același rând și în

regiunea capului, n-au prevăzut că vătămările ușoare provocate, se pot agrava și că

peste 3-5 luni poate surveni pierderea parțială a vederii la un ochi, deși puteau și

trebuiau să prevadă asemenea consecințe; în atare împrejurări atitudinea psihică a

6

inculpaților, conform prevederilor art. 18 Cod penal, îmbracă forma imprudenței,

modalitatea neglijenței criminale”.

Totodată, instanța de recurs a menționat că rămâne incertă poziția instanței

de apel care a susținut că, inculpații aplicând lovituri cu picioarele în regiunea

capului, au acționat din culpă asupra consecințelor survenite, indicând că,

,,inculpații au acționat din culpă în cazul în care au cauzat vătămare gravă

victimei, de vreme ce această culpă nu se suprapune pe intenția inițială a acțiunilor

huliganice comise de către inculpați prin care i-au fost produse victimei vătămare

ușoară, or față de provocarea vătămărilor corporale ușoare, inculpații au acționat

intenționat, iar față de survenirea consecințelor mai grave, adică față de vătămările

corporale grave, ei au acționat din imprudență, în forma neglijenței: aceștia n-au

prevăzut survenirea consecințelor mai grave sub forma pierderii parțiale a văzului

la un ochi, cu toate că, aplicând lovituri în regiunea capului părții vătămate, puteau

și trebuiau să prevadă că pot surveni și asemenea consecințe infracționale”.

De asemenea, instanța de recurs a remarcat că poziția instanței precum că,

urmările prejudiciabile sub formă de vătămări grave a integrității corporale a

victimei au survenit în timp de 3-4 luni, este contradictorie circumstanțelor și

împrejurărilor de fapt, or conform raportului de constatare medico-legală

nr. 2842/D din 16 noiembrie 2013 (f.d. 95-96, vol. I), cât și din declarațiile

martorului Boris Simașco și ale expertului judiciar medico-legal

Ecaterina Gancioglo, rezultă că vederea la ochiul drept a părții vătămate a

dispărut imediat după comiterea acțiunilor ilegale ale inculpaților, însă

diagnosticul final privind incapacitatea de muncă ca consecință a lezării nervului

optic, putea fi pus doar după 3-5 luni, deoarece anume în această perioadă poate

fi constatată posibilitatea redresării parțiale a nervului optic.

Totodată, instanța de apel nu a dat răspuns la toate argumentele invocate

de către apelanți și anume faptul că prima instanță eronat a luat în calcul

declarațiile martorului, Gheorghe Tipa, deoarece acesta a participat în calitate de

apărător, or instanța de apel urma să se expună argumentat asupra acestui fapt.

De altfel, instanța de recurs ordinar a susținut că nu poate menține sentința

primei instanțe, or instanța în partea descriptivă a sentinței indică toate probele

care dovedesc vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate fără o

analiză amplă care să dezvăluie raționamentul între elementele infracțiunilor

prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) și 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și acțiunile

ilegale comise de către inculpați.

au fost admise apelurile avocatului Moloman Alexandru în numele inculpaților

Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru, precum și apelul avocatului Babără Marian

în numele inculpatului Dubceac Dumitru, casată total sentința și pronunțată o

nouă hotărâre conform modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Cociorvă Andrei și Dubceac Vladimir au fost recunoscuți vinovați în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal și art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, fiind liberați de răspundere penală în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție.

7

A fost admisă acțiunea civilă în partea prejudiciului moral, fiind dispusă

încasarea în mod separat, de la inculpații Cociorvă Andrei și Dubceac Vladimir în

beneficiul părții vătămate Tipa Aurel a câte 200 000 (două sute mii) lei, de la

fiecare, cu titlul de prejudiciu moral.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă, în partea prejudiciului material,

urmând ca asupra cuantumului prejudiciului material produs prin infracțiune, să

hotărască instanța civilă.

A fost admisă cererea părții vătămate Tipa Aurel privind recuperarea

cheltuielilor judiciare legate de acordarea asistenței juridice, fiind dispusă

încasarea în mod solidar, de la Cociorvă Andrei și Dubceac Vladimir în beneficiul

părții vătămate Tipa Aurel suma de 12000 (douăsprezece mii) lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

7.1. Pentru pronunțarea deciziei enunțate, instanța de apel a constatat în

fapt că inculpații Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru, împreună, și cu alte

persoane nestabilite organului de urmărire penală, la data de 12 octombrie 2013,

pe la orele 05.00, aflându-se în localul de agrement „Cherry Caffe”, situat pe xxxxx,

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate în prezența altor persoane,

în mod intenționat, conștientizând că se află într-un loc public, manifestând un

comportament obraznic, ofensator și batjocoritor, s-au apropiat de Tipa Aurel,

necunoscut lor anterior și i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele,

cauzându-i lui Tipa Aurel dureri fizice și vătămări corporale, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 660/D din 13 martie 2014, sub formă de traumă

cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, echimoză cu edem al

țesuturilor moi în regiunea fronto-temporală dreapta, echimoze în regiunea

temporală și temporo-parietală pe stânga, echimoză la nivelul pavilionului

auricular sting, echimoză cu excoriație periorbital pe dreapta, excoriații în

regiunea lombară. Aceste leziuni corporale au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur, condiționează o dereglare a sănătății de

scurtă durată și în conformitate cu acest criteriu, în comun, se califică ca vătămare

ușoară. Ca consecință a acțiunilor huliganice săvârșite, au cauzat vătămări

corporale mai grave, pe care inculpații Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru nu

le-au prevăzut, deși puteau și trebuiau să le prevadă: conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 660/D din 13 martie 2014, la Tipa Aurel s-a constatat

neuropatie optică posttraumatică severă cu afectarea retrobulară a nervului optic

ce a condiționat pierderea vederii la ochiul drept, care putea fi produsă prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, a condiționat o incapacitate

permanentă de muncă de 35 % (mai mult de 1/3), și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare gravă. În atare situație, inculpații Cociorvă Andrei și Dubceac

Dumitru, deși nu au prevăzut posibilitatea survenirii a urmărilor prejudiciabile

respective, trebuiau și puteau să le prevadă, și în rezultat i-au cauzat victimei Tipa

Aurel leziuni corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 660/D din 13 martie 2014, se califică ca vătămare gravă, manifestată prin

neuropatie optică posttraumatică severă cu afectarea retrobulară a nervului optic

ce a condiționat pierderea vederii la ochiul drept, care putea fi produsă prin

8

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, care a condiționat o

incapacitate permanentă de muncă de 35 % (mai mult de 1/3).

7.2. Aceste acțiuni ale inculpaților au fost calificate de către instanța de

apel în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Codul penal, după semnele: huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței aspra persoanelor săvârșită de două și mai multe persoane;

- art. 157 Cod penal, după semnele: vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății, cauzată din imprudență.

7.3. Potrivit deciziei instanței de apel, vinovăția inculpaților este probată

prin următoarele mijloace de probă examinate în cadrul instanței de apel:

declarațiile martorilor Tipa Lilia; Tipa Gheorghe; Calimanschi Marcel;

Calimanschi Marin; Varzari Anastasia; Simașco Boris; plângerea depusă de

Tipa Aurel; certificatul nr. 78598 din 12.10.2013 eliberat de Spitalul de Urgență;

raportul de expertiză medico-legală nr. 660/D din 01.04.2014; procesul-verbal de

confruntare dintre Tipa Aurel și Dubceac Dumitru; procesul-verbal de

confruntare dintre Tipa Aurel și Cociorvă Andrei; procesul-verbal de confruntare

dintre martorul Simașco și Dubceac Dumitru.

7.4. Totodată instanța de apel a menționat că, infracțiunea constatată,

calificată de prima instanță în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, urmează a fi

recalificată în baza art. 157 Cod penal, or, față de provocarea vătămărilor

corporale ușoare, conform sistemului de probe sus indicat, inculpații

Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru au acționat intenționat, iar față de

survenirea consecințelor mai grave, adică față de vătămările corporale grave,

dânșii au acționat din imprudență, în forma neglijenței: dânșii n-au prevăzut

survenirea consecințelor mai grave sub forma pierderii parțiale a văzului la un

ochi, cu toate că, aplicând lovituri în regiunea capului părții vătămate Tipa Aurel,

dânșii puteau și trebuiau să prevadă că pot surveni și consecințe mai grave.

Instanța de apel a menționat, că această concluzie se bazează și pe

următoarele considerente:

a) din declarațiile inculpaților rezultă că ei n-au urmărit scopul de a-i

produce victimei vătămare gravă;

b) din declarațiile expertului, audiat în ședința de judecată în apel, precum

și din conținutul raportului de expertiză medico legală nr. 660/D din 13 martie

2014, la Tipa Aurel s-a constatat neuropatie optică posttraumatică, adică aceste

consecințe mai grave au survenit de la acțiunile inculpaților.

Deci, se constată cu certitudine că inculpații, la momentul aplicării

loviturilor părții vătămate, n-au prevăzut că în rezultatul unei lovituri poate

surveni pierderea parțială a vederii la un ochi, deși puteau și trebuiau să prevadă

și asemenea consecințe, atitudine psihică care, conform art. 18 Cod penal,

îmbracă forma imprudenței, modalitatea neglijenței criminale.

Aici instanța de apel a reținut declarațiile expertul judiciar medico–legal

Gancioglo Elena, care a efectuat și expertiza medico-legală susindicată (f.d.

99-101) menționând că după termenul de 3–6 luni se poate de constatat dacă

9

vederea se poate restabili sau nu, iar după traumă se poate agrava situația. A făcut

cunoștință cu raportul de expertiză și confirmă că vătămările corporale primare

cauzate de către inculpații Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru, părții vătămate

Tipa Aurel au fost ușoare. Însă pe parcursul timpului starea sănătății se poate

agrava. A fost menționat motivul pentru care expertiza a fost numită în 3–6 luni.

Raportul de expertiză a fost efectuat în baza documentelor medicale menționate

în acesta, iar concluzia dată de ea a fost consultată cu catedra și 3 specialiști din

cadrul Institutul Neurologic. Afectarea retrobilară a nervului optic a fost depistată

în baza concluziilor specialiștilor din cadrul Oftalmologiei.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, la momentul expertizării

primare, raportul de constatare medico-legală nr. 2842/D din 30 decembrie

2013, a fost întocmit în baza documentelor medicale pe numele lui Tipa Aurel

(fără examinarea pacientului) și s-a constatat diagnosticul: traumă

cranio-cerebrală, comoție cerebrală, afectarea retrotulbulară a căilor optice,

posibil de geneză traumatică. Din certificatul de vizită nr. 78598 din 12 octombrie

2013, al pacientului Tipa Aurel la Instituția de Medicină de Urgență, nu reiese că

pacientul ar fi pierdut vederea. În mod similar, instituția medico-sanitară publică,

Centru Național Științifico - Practic de Medicină de Urgență a emis certificatul

nr. 01-5/307 din 21 februarie 2014 prin care a confirmat diagnoza medicilor la

examinarea din 12 octombrie 2013 a pacientului Tipa Aurel: „ Comoție cerebrală,

contuzia țesuturilor moi a regiunii feței. Stare de ebrietate.” Nu se menționează

nimic despre orbire sau neuropatia nervului ocular. Abia în raportul de

constatare medico-legală 2842/D din 16 noiembrie 2013, efectuat în baza

documentelor medicale, se menționează că la data de 16 octombrie 2013

pacientul a început să acuze despre pierderea parțială a vederii, dar la

examinările din 12 octombrie 2013 și 13 octombrie 2013, pacientul Tipa Aurel

acuze cu privire la pierderea vederii nu a înaintat.

Având în vedere probele relevate, instanța de apel a stabilit că inculpații au

acționat din imprudență în ceea ce privește cauzarea de vătămare gravă victimei,

deoarece această imprudență nu se suprapune pe intenția inițială a acțiunilor

huliganice ale inculpaților prin care i-au fost produse victimei vătămare ușoară.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut concluziile cuprinse în

raportul de constatare medico - legală nr. 5119 din 12 octombrie 2013, potrivit

căruia „...în rezultatul examinării medico-legale pe corpul cet. Tipa Aurel s-a

constatat edem echimotic, echimoze și excoriații la nivelul capului; excoriații la

nivel lombar, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate. Gradul de gravitate a

vătămărilor corporale va fi apreciat la finisarea tratamentului cu prezentarea

documentelor medicale în original”.

Instanța de apel a mai notat că, se poate concluziona despre forma

vinovăției inculpaților și în dependență de comportamentul acestora și al victimei

după derularea faptelor, din care rezultă că Tipa Aurel, văzând că Cociorvă Andrei

sângerează, i-a oferit băutură spirtoasă „Vodka” cu scopul de a-i dezinfecta rana,

iar inculpații nu și-au continuat acțiunile criminale față de Tipa Aurel, dar

10

dimpotrivă, au încetat acțiunile de sine stătător, deși le puteau continua.

Prin urmare, instanța de apel a considerat justificată casarea sentinței,

deoarece prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală și art. 113 Cod penal, astfel încât nu este efectuată corect

corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpați și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală specială.

Cu referire la cerința apărării privind achitarea inculpaților de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, instanța de apel a reținut că probele prezentate în ședința de judecată și

puse la baza sentinței de condamnare sunt obținute legal, sunt admisibile

conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală și sunt apreciate conform

prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală.

Totodată, starea de fapt și de drept stabilite, în această parte, concordă cu

probele administrate și apreciate de instanța de apel, fundamentând astfel

constatarea comiterii infracțiunii respective de către inculpați.

A mai reținut instanța de apel că, versiunea părții apărării nu are acoperire

probatorie, se combate complet prin împrejurările stabilite și probele

administrate în cauză. Deci nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu

achitarea inculpaților Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru, de vreme ce probele

prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și apreciate în modul cuvenit,

demonstrează cu certitudine participarea acestora la săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate motivele invocate de apelanți

precum că, în ziua de 12 octombrie 2013 în timpul altercației nu a fost perturbată

ordinea publică, or, potrivit materialelor cauzei, rezultă cu certitudine că localul

„Cherry Caffe” unde a avut loc acțiunile criminale ale inculpaților Cociorvă Andrei

și Dubceac Dumitru reprezintă un loc public, iar potrivit declarațiilor martorilor

s-a stabilit că localul menționat era vizitat și de alte persoane.

Prin urmare, în urma acțiunilor criminale ale inculpaților a fost încălcată

grosolan ordinea publică, fiind necesară intervenția pazei localului vizat pentru

a-i scoate pe inculpați și partea vătămată din incinta localului.

Având în susținere prevederile art. art. 219 alin. (1)-(4), 220 alin. (1)-(2)

Cod de procedură penală și art. art. 1998 alin. (1), 2036 alin. (1)-(2) Cod civil,

instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite parțial cerința de recuperare a

prejudiciului moral cu încasarea din contul inculpaților în beneficiul părții

vătămate a sumei de 200 000 lei, de la fiecare inculpat.

Cu referire la prevederile art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

de apel a reținut, că la acțiunea civilă este anexat bonul de plată cu seria YL

nr. 649061 în care se indică că partea vătămată a achitat serviciile pentru

asistența juridică acordată de avocat în cadrul procesului penal în valoare totală

de 12000 lei, considerând astfel că cerința părții vătămate de recuperare a

cheltuielilor judiciare din contul inculpaților este întemeiată.

11

declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea sentinței, deoarece apelurile au fost greșit admise.

În motivarea recursului ordinar procurorul invocă că decizia instanței de

apel contravine prevederilor art. art. 414, 419 Cod de procedură penală.

Totodată, acuzatorul de stat menționează că vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii incriminate este demonstrată prin următoarele probe legal

administrate în cadrul procesului penal și anume: declarațiile părții vătămate

Tipa Aurel date în cadrul ședinței de judecată în apel (f.d. 26-27 vol. V),

declarațiile martorilor Tipa Lilia, Tipa Gheorghe (f.d. 36 vol. V), Caminschi Marin,

Caminschi Marcel, Varzari Anastasia, Simașco Boris, Dubceac Sergiu, precum și

prin probele scrise anexate la materialele dosarului: plângerea părții vătămate

Tipa Aurel din 31 decembrie 2013 (f.d. 13 vol. I), plângerea lui Tipa Aurel din

12 octombrie 2013 (f.d. 16-17 vol. I), certificatul de vizită nr. 78598 din

12 octombrie 2013 (f.d. 75 vol. I), raportul de expertiză medico legală nr. 660/D

din 01 aprilie 2014 (f.d. 99-101 vol. I), proces-verbal de confruntare dintre partea

vătămată Tipa Aurel și Dubceac Dumitru din 27 iunie 2014 (f.d. 147 vol.I),

procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Tipa Aurel și

Cociorvă Andrei din 20 ianuarie 2015 (f.d. 170 vol. I), procesul-verbal de

confruntare dintre martorul Simașco Boris și Dubceac Dumitru din 26 ianuarie

2015 (f.d. 176-178 vol. I).

Mai relatează recurentul că, în motivarea soluțiilor adoptate, Curtea de Apel

Chișinău a indicat că sentința instanței de fond în partea stabilirii vinovăției

inculpaților Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal este întemeiată și legală, bazată pe probe pertinente administrate în proces.

Semnele constitutive ale acțiunilor săvârșite de inculpații Cociorva Andrei

și Dubceac Dumitru corespund cu semnele constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzută la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Obiectul principal al

infracțiunii comise de inculpații fiind liniștea și ordinea publică încălcată de

aceștia. Obiectul juridic secundar având un caracter complex, îl constituie relațiile

sociale cu privire la ordinea publică precum și sănătatea și integritatea fizică a

victimei Tipa Aurel. Latura obiectivă stabilită o constituie acțiunile inculpaților

Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru, de încălcare grosolană a ordinii publice,

însoțite de aplicarea violenței asupra victimei Tipa Aurel. Latura subiectivă a

infracțiunii de huliganism fiind stabilită intenție directă.

Deci motivând poziția în acest sens, instanța de apel dintr-o parte

menționează că inculpații Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru nu au recunoscut

vinovăția în comiterea huliganismului însoțit de aplicarea violenței față de partea

vătămată, fapt care nu poate duce la achitarea lor, așa cum o cere partea apărării.

Din altă parte, instanța de apel, absolut contradictoriu motivează că inculpații

săvârșind intenționat huliganismul prin aplicarea loviturilor în cap părții

vătămate, nu au prevăzut că leziunile corporale provocate vor duce la agravarea

sănătății acestuia, devenind gravă.

Totodată reține recurentul că anume prin intermediul acestei motivări

12

greșite, instanța de apel, recalifică fapta inculpaților Cociorva Andrei și

Dubceac Dumitru, drept vătămare gravă a stării de sănătate săvârșită din

imprudență, conform art. 157 Cod penal. Aici deja, contrar faptelor constatate și a

probelor administrate, distorsionând realitatea și conținutul lor, inclusiv

declarațiile expertului medico-legist și a raportului de expertiză medico-legală

nr. 660 D, admițând o eroare gravă de fapt, instanța de apel a schimbat forma de

vinovăție a inculpaților în cazul de aplicarea a violenței periculoase față de partea

vătămată Tipa Aurel, manifestată prin lovirea cu pumnii și picioarele în cap, organ

vital, soldată cu neuropatia posttraumatică a nervului optic la ochiul drept.

În recursul declarat procurorul invocă că, instanța de apel a ignorat

declarațiile părții vătămate Tipa Aurel și a martorului Simașco Boris, din care

rezultă că maltratarea lui Tipa Aurel de către inculpați în data de 12 octombrie

2013, a avut loc în două etape: Tipa Aurel a fost atacat și bătut de către inculpați

în localul „Cherry Caffe”, unde i-au fost provocate leziuni corporale ușoare.

Maltratarea victimei Tipa Aurel a continuat afară, în stradă, în fața localului

„Cherry Caffe”, aici inculpații Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru, au continuat

aplicarea loviturilor victimei Tipa Aurel cu picioarele exclusiv peste cap, lovindu-l

cu picioarele în față și în ochi, fiind încălțați în încălțăminte grea de toamnă.

Astfel, tot din conținutul declarațiilor părții vătămate Tipa Aurel, precum și

din imaginile fotografice anexate la dosar, este stabilit că inculpații săreau cu

picioarele peste capul victimei Tipa Aurel, când acesta se afla doborât la pământ,

văzând pe fața victimei urmă de talpă a încălțămintei.

Modalitatea de acționare a făptașilor în timpul săvârșirii infracțiunii,

localizarea corporală a leziunilor pricinuite, importanța vitală a organului atacat,

permite atât organului de urmărire penală cât și instanței de judecată să

aprecieze forma vinovăției inculpaților. În cazul dat, maltratarea părții vătămate

de către inculpații Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru, care erau în stare de

ebrietate alcoolică, prin aplicarea intenționată și consecventă a loviturilor cu

picioarele peste cap, care este un organ de importanță vitală pentru om, inclusiv

în față, purta doar un caracter intenționat de provocare victimei a unor vătămări

corporale considerabile, fiind admise în mod conștient urmări grave (pierderea

sau dereglarea vederii, auzului, mirosului, vorbirii, desfigurarea facială, ori chiar

decesul persoanei.

Mai atrage atenția recurentul la faptul că instanța de apel prin denaturarea

conținutului declarațiilor expertului medico-legist a invocat neglijența criminală

ca formă a imprudenței inculpaților în timpul actelor huliganice însoțite de

violența față de Tipa Aurel, justificând soluția de reîncadrare a faptelor

inculpaților Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru din art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, în art. 157 Cod penal, ceea ce nu poate fi admis.

Argumentele instanței precum că aplicând lovituri peste cap victimei,

inculpații nu au prevăzut urmările prejudiciabile ale acțiunilor sale violente, sunt

inadmisibile. Această argumentare ar fi relevantă în situația în care inculpații ar fi

lovit cu picioarele pe Tipa Aurel peste picioare, sau mâini, fiind în imposibilitatea

să prevadă că v-a fi lezat ochiul sau pierdută vederea.

13

Consideră acuzatorul de stat că prima instanță corect a apreciat critic

argumentele inculpaților, precum că ei n-au avut intenția și n-au săvârșit careva

acțiuni în privința părții vătămate, aceasta fiind apreciată doar ca o versiune de

apărare.

Astfel, în opinia recurentului, de către partea acuzării a fost demonstrat

ferm faptul că inculpații Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru au comis acțiuni de

huliganism, cât și vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății.

15) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar

solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei pentru rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului partea vătămată menționează, că decizia

instanței de apel este contradictorie, deoarece instanța de apel pe de o parte

menționează că inculpații Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru nu au recunoscut

vinovăția în comiterea huliganismului însoțit de aplicarea violenței față de partea

vătămată, fapt care nu poate duce la achitarea lor, așa cum o cere partea apărării,

iar din altă parte - instanța de apel, absolut contradictoriu motivează că inculpații

săvârșind intenționat huliganismul prin aplicarea loviturilor în cap părții

vătămate, „nu au prevăzut” că leziunile corporale provocate vor duce la agravarea

sănătății acestuia, devenind gravă.

Anume prin intermediul acestei motivări greșite, instanța de apel a

recalificat fapta inculpaților în baza art. 157 Cod penal. Aici deja, contrar faptelor

constatate și a probelor administrate, distorsionând realitatea și conținutul lor,

inclusiv declarațiile expertului medico-legist și a raportului de expertiză

medico-legală nr. 660 D, admițând o eroare gravă de fapt, instanța de apel a

schimbat forma de vinovăție a inculpaților în cazul de aplicarea a violenței

periculoase față de partea vătămată Tipa Aurel, manifestată prin lovirea cu

pumnii și picioarele în cap, organ vital, soldată cu neuropatia posttraumatică a

nervului optic la ochiul drept.

Remarcă recurentul, că instanța de apel a ignorat declarațiile părții

vătămate Tipa Aurel și a martorului Boris Simașco, din care rezultă că maltratarea

lui Tipa Aurel de către inculpați în data de 12 octombrie 2013, a avut loc în două

etape:

- prima etapă, Tipa Aurel a fost atacat și bătut de către inculpați în localul

„Cherry Caffe”, unde i-au fost provocate leziuni corporale ușoare;

- a doua etapă, maltratarea victimei Tipa Aurel a continuat afară, în stradă,

în fața localului „Cherry Caffe”. Aici inculpații au continuat aplicarea loviturilor

victimei Tipa Aurel cu picioarele exclusiv peste cap, lovindu-l cu picioarele în față

și în ochi, fiind încălțați în încălțăminte grea de toamnă.

Din declarațiile martorului Simașco Boris și ale expertului medico-legal

Gancioglo Ecaterina, rezultă că, vederea la ochiul drept a dispărut imediat după

maltratare, însă stabilirea diagnosticului final privind incapacitatea de muncă ca

consecință a lezării nervului optic, a putut fi pus doar după 3-5 luni de zile,

14

deoarece anume în această perioadă poate exista șansa redresării parțiale a

funcționării nervului optic.

Mai evidențiază titularul cererii de recurs, că decizia recurată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția în partea soluționării acțiunii civile privind

recuperarea prejudiciului material cauzat de infracțiune în sumă de 6100,00 lei,

chitanțele de conformare a cărora au fost anexate la cererea de chemare în

judecată.

La fel, decizia atacată nu cuprinde nici motivele de respingere a cererii

părții vătămate Tipa Aurel, cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin

infracțiune, în mărimea pretinsă de 1000000 lei, dispunând fără a motiva absolut

încasarea doar a câte 200000 lei, de la fiecare inculpat.

ordinare cu conținut identic, în baza temeiurilor pentru recurs prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

hotărârilor instanțelor de fond cu dispunerea achitării lor.

În argumentarea recursurilor inculpații invocă aceleași argumente care au

fost înaintate și în cererile de apel.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce urmează a fi desfășurate în cele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță,

acestea se întemeiază pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10), 12), 15) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; 12) faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; 15) instanța de judecată

internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel

național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această

cauză.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

15

recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că

criticele aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, deoarece

la o nouă rundă a procedurilor de judecare a cauzei în ordine de apel, nu au fost

respectate pe deplin prevederile procesual penale cu privire la rejudecarea

cauzei.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436

alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea

care a existat la soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia

contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit remarcă, că

în speța dedusă judecății, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

16

Justiție din 13 noiembrie 2018, decizia instanței de apel a fost casată total cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au

fost date indicații clare, în privința cărora instanța de apel la o nouă rejudecare

urma să se expună și să țină cont, însă contrar acestor indicații, aspectele

evidențiate au fost lăsate fără soluționare sau examinate superficial.

În conexiunea celor menționate mai sus, instanța de recurs remarcă faptul

că potrivit sentinței, inculpații Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru au fost

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal -

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței aspra persoanelor săvârșită de două sau mai

multe persoane și în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal - vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, adică vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, însoțită de pierderea

stabilă a cel puțin o treime din capacitatea de muncă, săvârșită de două sau mai

multe persoane. De altfel, încadrarea juridică a faptelor incriminate

inculpaților de către prima instanță este identică cu cea imputată lui

Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru prin rechizitoriu.

Potrivit deciziei atacate cu recurs, judecând apelurile declarate de partea

apărării, instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii acestora și casând

sentința primei instanțe a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Cociorvă Andrei și Dubceac Vladimir au fost

recunoscuți vinovați în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal

și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiind liberați de răspundere penală în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Conform practicii judiciare constante, una din condițiile adoptării unei

sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele

constatate în ședința de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze

toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași

consecutivitate.

Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se: locul,

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii.

Dacă infracțiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane prin

înțelegere prealabilă sau de un grup organizat, e necesar să fie expuse

acțiunile concrete săvârșite de către fiecare inculpat.

Totodată, la adoptarea sentinței în cauzele cu mai multe episoade, e

rezonabilă expunerea circumstanțelor infracțiunii constatate, luându-se în

considerație cronologia evenimentelor și probele ce susțin concluziile

instanței privind vinovăția și aprecierea juridică a faptei, pe fiecare episod sau

infracțiune aparte.

17

În acest caz, după aprecierea probelor și încadrarea juridică a acțiunilor

vinovaților pe episoade, instanța, la motivarea sentinței, urmează să

argumenteze concluzia generală privind volumul învinuirii dovedite în totul în

privința fiecărui inculpat și privind încadrarea juridică a acțiunilor lui.

Având în vedere dezideratele expuse, Colegiul penal atestă că la

constatarea faptelor ca fiind dovedite în sarcina inculpaților, instanța de apel

nu a respectat aceste prescripții, ori casând sentința în totalitate și ajungând la

concluzia reîncadrării acțiunilor inculpaților din prevederile art. 151 alin. (2)

lit. d) Cod penal în baza art. 157 Cod penal, instanța nu a descris faptele

fiecărui inculpat în parte pentru fiecare infracțiune separat, în contextul în

care i-a considerat vinovați și de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal.

Or, instanța de apel descriind fapta de huliganism dovedită în acțiunile

ambilor inculpați „…exprimând o vădită lipsă de respect față de societate în

prezența altor persoane, în mod intenționat, conștientizând că se află într-un loc

public, manifestând un comportament obraznic, ofensator și batjocoritor, s-au

apropiat de Tipa Aurel, necunoscut lor anterior și i-au aplicat mai multe lovituri

cu pumnii și picioarele, cauzându-i lui Tipa Aurel dureri fizice și vătămări

corporale…” în continuare instanța de apel constată următoarele „…Ca

consecință a acțiunilor huliganice săvârșite, au cauzat vătămări corporale mai

grave, pe care inculpații Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru nu le-au prevăzut,

deși puteau și trebuiau să le prevadă: conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 660/D din 13 martie 2014….”.

Colegiul penal atestă că aceste constatări ale instanței de apel poartă un

caracter contradictoriu, ori deși pe de o parte instanța reține că inculpații

Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru au săvârșit infracțiunea de huliganism

însoțit de aplicarea violenței față de partea vătămată, Tipa Aurel, prin

aplicarea în privința acestuia a loviturilor în cap, pe de altă parte instanța de

apel conchide că inculpații nu au prevăzut că leziunile corporale provocate vor

duce la agravarea sănătății acestuia, devenind gravă, acest temei servind

pentru a recalifica fapta inculpaților Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru,

drept vătămare gravă a stării de sănătate săvârșită din imprudență, conform

art. 157 Cod penal.

Având în vedere că această cauză penală se află în a două rundă a

procedurilor de apel, Colegiul penal accentuează că prin decizia anterioară a

instanței de recurs ordinar, au fost evidențiate aspectele contradictorii ale

motivării reîncadrării actiniilor inculpaților din prevederile art. 151 alin. (2)

lit. d) Cod penal în baza art. 157 Cod penal, însă aceste aspecte au fost trecute

cu vederea de către instanța de apel investită cu rejudecarea cauzei în ordine

de apel, repetând aceleași erori evidențiate anterior de către instanța

superioară.

Sub un alt aspect, Colegiul penal evidențiază că, instanța de apel

constatând vinovăția inculpaților în baza art. 157 Cod penal și art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal, în conținutul deciziei printr-o frază generală s-a limitat la

18

enumerarea probelor examinate în cadrul instanței de apel și anume

„declarațiile martorilor Tipa Lilia; Tipa Gheorghe; Calimanschi Marcel;

Calimanschi Marin; Varzari Anastasia; Simașco Boris; plângerea depusă de Tipa

Aurel; certificatul nr. 78598 din 12.10.2013 eliberat de Spitalul de Urgență;

raportul de expertiză medico-legală nr. 660/D din 01.04.2014; procesul-verbal

de confruntare dintre Tipa Aurel și Dubceac Dumitru; procesul-verbal de

confruntare dintre Tipa Aurel și Cociorvă Andrei; procesul-verbal de confruntare

dintre martorul Simașco și Dubceac Dumitru”, însă fără descrierea conținutului

acestora și aprecierea lor conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală.

În continuare urmează a se accentua, că potrivit prevederilor art. 394

Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată, precum și argumentarea motivelor admiterii sau respingerii

probelor prezentate atât de învinuire, cât și de apărare.

În orice caz, se supun analizei toate probele examinate în ședință,

indiferent de faptul că sunt cuprinse în cauza penală sau au fost prezentate de

către părți direct în ședință.

La examinarea cauzei în privința mai multor inculpați sau când

inculpatul este acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni, sentința trebuie să

conțină analiza probelor privind fiecare capăt de învinuire și în privința

fiecărui condamnat.

Este necesar nu numai de a indica numele și prenumele părții vătămate

și ale martorilor, prin depozițiile cărora, în opinia instanței, sânt confirmate

unele sau alte circumstanțe de fapt, dar și de a expune esența acestor

depoziții, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Având în vedere aceste prescripții, Colegiul penal constată că decizia

recurată nu conține argumentarea vinovăției inculpaților prin prisma

probatoriului anexat la dosar și cercetat în ședința de judecată, așa cum

prevede art. 101 Cod de procedură penală, mai întâi fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, iar o asemenea modalitate

de motivare a deciziei afectează în primul rând dreptul la un proces echitabil

al inculpaților în contextul în care vinovăția acestora a fost constatată în lipsa

unei cercetări veritabile a probelor.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, efectul

articolului 6 § 1 din Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o

obligație de a efectua o examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și

probelor, fără a prejudicia evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt

relevante pentru decizia sa, având în vedere că Curtea nu este chemată să

examineze faptul dacă argumentele sunt întrunite în mod adecvat (a se vedea

Perez c. Franței [GC], nr. 47287/99, § 80, CEDO 2004-I, și Buzescu v. Romania,

nr. 61302/00, § 63, 24 mai 2005).

În cauza Fomin împotriva Moldovei (cererea nr. 36755/06) din

19

11 octombrie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că este

în primul rând rolul instanțelor judecătorești naționale să decidă asupra

admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora

pentru pronunțarea deciziei judecătorești.

În cauza Suominen împotriva Finlandei din 01 iulie 2003, § 37, Înalta

Curte a remarcat, că „… rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților

că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a

o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță

de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control

public al administrării justiției (a se vedea și cauza Hirvisaari.c. Finlandei, nr.

49684/99, § 30, 27 septembrie 2001).”

Din prisma legislației procesual-penale și jurisprudenței naționale,

verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor

administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență

a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din

care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor

procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză

logică a conținutului probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu

numai de a enumera probele, dar și de a expune esența acestor și legătura lor cu

conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe

cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depusă de către organele de urmărire penală, de instanțele

judecătorești, cât și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi

dată în urma acestei activități.

De altfel, din conținutul deciziei instanței de apel nu rezultă nici

descrierea elementelor constitutive ale infracțiunilor incriminate inculpaților

Cociorvă Andrei și Dubceac Vladimir conform art. 157 Cod penal și art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, în raport cu modalitatea de operare a făptașilor în

timpul săvârșirii infracțiunii, care fiind în stare de ebrietate alcoolică, au

acționat prin aplicarea intenționată și consecventă a loviturilor cu picioarele

peste cap, care este un organ de importanță vitală pentru om, inclusiv în față.

După cum se menționează în art. 113 Cod penal, prin „încadrarea

juridică” a acțiunilor inculpatului se are în vedere determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală, pe când la caz

din conținutul deciziei instanței de apel nu se regăsește argumentarea

necesității reîncadrării juridice a faptelor inculpaților conform art. 157 Cod

20

penal, în baza acestor criterii.

Distinct de considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit mai

reliefează că soluția instanței de apel de admitere a apelurilor apărării a fost

urmată de recunoașterea vinovăției inculpaților Cociorvă Andrei și

Dubceac Vladimir în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 157 Cod penal

și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, inculpații fiind liberați de răspundere

penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Cu toate acestea, din partea descriptivă a deciziei instanței de apel nu

rezultă motivele care au fundamentat concluzia instanței cu privire la

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prin

prisma prevederilor art. art. 16, 60 Cod penal, raportate la infracțiunile

incriminate inculpaților.

Mai mult, soluția instanței de apel nu corespunde nici prevederilor

art. 389 alin. (4) pct. 3) și alin. (6) Cod de procedură penală, potrivit căror

sentința de condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de

răspundere penală în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 din Codul penal, cu

liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art. 93 din Codul penal sau al

expirării termenului de prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare cu

liberarea de pedeapsă sau, după caz, sentinței de condamnare fără stabilirea

pedepsei, instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de Codul

penal, adoptă sentința dată.

Sub un alt aspect, Colegiul penal lărgit atestă că la materialele cauzei

este anexată acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Tipa Aurel prin

care ultimul a solicitat încasarea din contul pârâților Cociorvă Andrei și

Dubceac Dumitru a sumei de 6102 lei, cu titlu de cheltuieli pentru tratament și

îngrijirea părții vătămate; încasarea din contul pârâților în beneficiul

reclamantului a sumei de 12000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență

juridică calificată, precum și încasarea din contul pârâților Cociorvă Andrei și

Dubceac Dumitru în mod solidar a sumei de 1000000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral (f.d. 210-212, vol.III).

Deși din dispozitivul deciziei recurate se deduce că instanța de apel a

soluționat fiecare capăt de cerere din acțiunea civilă înaintată de către partea

vătămată, totuși în motivarea deciziei, instanța de apel nu a desfășurat

considerentele care i-au format convingerea că în partea prejudiciului

material, acțiunea civilă urmează a fi admisă în principiu, fapt ce contravine și

prevederilor art. 394 alin. (5) Cod de procedură penală, potrivit căror partea

descriptivă a sentințelor de condamnare sau achitare ori de încetare a

procesului penal trebuie să conțină motivele pe care este întemeiată hotărârea

instanței cu privire la acțiunea civilă sau la repararea pagubei materiale

cauzate de infracțiune.

Totodată, potrivit art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazuri

excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții

civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în

principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

21

cuvenite să hotărască instanța civilă.

Având în vedere aceste prevederi, instanța de recurs menționează că din

conținutul deciziei supuse recursului nu rezultă concluzia că instanța de apel,

cercetând materialele dosarului, a constatat că suma despăgubirilor solicitate

de către partea vătămată ar trebui stabilită exact, iar pentru acest fapt ar fi

necesară amânarea cauzei, or, la acțiunea civilă au fost anexate copiile

bonurilor de plată pentru serviciile medicale și de îngrijire (f.d. 214-220,

vol. III).

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată

și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”,

ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează

a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei

soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

Totodată, Colegiul penal lărgit conchide că recursurile declarate de

inculpații Cociorva Andrei și Dubceac Dumitru, urmează a fi admise de

asemenea din motivul oferirii de către instanța de apel a unei motivări

insuficiente asupra argumentelor invocate în apelurile ultimilor, fără a ține

cont de practica judiciară constantă și jurisprudența CtEDO la acest capitol, în

cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmând să examineze cauza inclusiv

și în această parte complet, obiectiv și multilateral, ținând cont de principiul

contradictorialității, conform art. 24, 314 Cod de procedură penală, precum și

de motivele invocate, în vederea asigurării dreptului lor la un proces echitabil,

cu oferirea răspunsurilor asupra tuturor argumentelor părților.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture

erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei

de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea

o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere

prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apeluri și, în dependență de datele obținute, să pronunțe

o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, de către partea vătămată Tipa Aurel și

de către inculpații Cociorvă Andrei și Dubceac Dumitru, se casează total decizia

22

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2019, în cauza penală

privindu-i pe Cociorvă Andrei xxxxx și Dubceac Dumitru xxxxx și se dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

23