1ra-694/2020 — art. 290 alin. 1 CP

1ra-694/2020 — art. 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-694/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Druță Boris în numele inculpatului și de către inculpat, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie

2019 și sentinței Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași) din 16 iulie 2019, în cauza

penală în privința lui

Caragea Ilie xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.02.2019 – 16.07.2019;

Instanța de apel: 12.08.2019 – 16.10.2019;

Instanța de recurs: 27.12.2019 – 27.05.2020.

A C O N S T A T A T:

Caragea Ilie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 650 (șase sute

cincizeci) unități convenționale, echivalentul a 32500 (treizeci și două mii, cinci

sute) lei.

Corpul delict: arma cu nr. „46661” de model „TOZ-7”, cu țeavă ghintuită și cele

40 cartușe, care se află la păstrare în camera de păstrare a IP Călărași, să fie nimicite

după devenirea definitivă a sentinței.

Caragea Ilie intenționat a păstrat o perioadă de timp la domiciliul său, amplasat în

1

xxxxx, până la data de 16 ianuarie 2019, o armă și 40 de cartușe depistate și ridicate

în cadrul percheziției la domiciliul ultimului efectuate la 16 ianuarie 2019 de către

colaboratorii de poliție a IP Călărași, după cum urmează: o armă cu nr. „46661”, care

se referă la categoria armelor de foc letale și este considerată pușcă de sport și

vânătoare de model „ТОЗ-7”, cu lovitură circulară, cu țeava ghintuită lungă de

calibrul 22LR (5,6x15,5mm), confecționată industrial, la uzina

„Тульский Оружейный Завод”, orașul Tula, care, este în stare de funcționare și

utilă pentru efectuarea tragerilor; douăzeci și șapte cartușe, se referă la categoria

munițiilor letale și sunt cartușe de calibrul 22LR (5,6x15,5mm) cu lovitură circulară,

confecționate industrial, dintre care 23 cartușe de firma „Sellier&Bellot”, Cehia, 2

cartușe de marca comercială „Vostok”, Federația Rusă și 2 cartușe de

firma „Winchester Australia Limited”, Australia. Cartușele sunt destinate pentru

trageri din arme cu țeava ghintuită, de calibrul 22LR (5,6x15,5mm), fiind utile

pentru efectuarea tragerilor: un cartuș, se referă la categoria munițiilor letale și este

cartușul de calibrul 22WMR (Winchester Magnum Rimfire) cu lovitură circulară,

confecționat industrial, de firma „Sellier&Bellot”, Cehia, care este destinat pentru

trageri din arme cu țeavă ghintuită, de calibrul 22WMR, fiind utile pentru efectuarea

tragerilor; 11 cartușe, se referă la categoria munițiilor letale și sunt cartușe militare

de calibrul 5,45x39mm, cu lovitura centrală, cu glonț cu miez din metal dur,

confecționate industrial, la uzina de muniții „Барнаульский патронный завод”, în

orașul Barnaul, Federația Rusă, dintre care 10 cartușe în anul 1981 și un cartuș în

anul 1990, sunt destinate pentru efectuarea tragerilor din armele cu țiava ghintuită

pistoale – mitralieră de tipul AK-74, AKS-74, AKS-74U, AK-105, AN-94,

puștile-mitralieră de tipul RPK-74, RPKS-74, etc., și sunt utile pentru efectuarea

tragerilor; un cartuș, se referă la categoria munițiilor letale și este cartuș militar de

calibrul 7,62x54mmR, cu lovitura centrală, cu glonț cu miez din metal dur,

confecționat industrial, la uzina „Машиностроительнный завод им. Ленина”,

or. Bișkek, Republica Kârgâzstan, în anul 1988, destinat pentru efectuarea tragerii

din carabinele – „Мосин”, „CBT”, „СВД”, mitralierele – „Maxim”, „ДП”, „ПК”, „ПКТ” și

alte arme de acest calibru, toate cartușele sunt utile pentru efectuarea tragerilor.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 290 alin. (1) Cod penal,

păstrarea armelor de foc, cu excepția armei de vînătoare cu țeavă lisă, sau fară

autorizația corespunzătoare.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care arma cu nr.„46661”, de model „TOZ-7”, cu

țeava ghintuită, care a fost ridicată de la inculpat, să fie confiscată și trecută în contul

statului, cu încasarea din contul inculpatului Caragea Ilie în beneficiul statului a

2

cheltuielilor judiciare în cuantum de 2100 lei, suportate pentru efectuarea

expertizei nr. 34/12/1-R-199 din 24 ianuarie 2019.

În motivarea apelului a invocat, că nu este de acord cu soluția primei instanțe

cu privire la corpul delict, și anume nimicirea armei de model „TOZ-7”, cu țeava

ghintuită după devenirea definitivă a sentinței, deoarece conform raportului de

expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-199 din 24 ianuarie 2019, această armă este

funcțională și utilă pentru efectuarea tragerilor, iar în temeiul art. 106 alin. (2) lit. e)

Cod penal, consideră că această armă urma a fi confiscată și trecută forțat și gratuit

în contul statului, în contextul în care au fost prezentate suficiente probe că

inculpatul deținea arma în lipsa documentelor necesare.

Menționează acuzarea, că prima instanță nu s-a expus și referitor la încasarea

din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în cuantum de 2100 lei, pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-199 din

24 ianuarie 2019, care a fost efectuat după modificările din februarie 2018,

invocând prevederile art. 228 alin. (1), (5), 229 alin. (1), (3) Cod de procedură

penală.

integrală a acesteia cu rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat, că atât la urmărirea penală, precum și în

instanța de judecată a pledat nevinovat, deoarece nu a comis faptele indicate în

învinuire, iar vinovăția sa în cele incriminate, nu a fost cert stabilită, or arma de foc

și munițiile, care se aflau în casa tatălui său, îi aparțin acestuia – xxxxx.

Relevă inculpatul, că arma și munițiile din casa tatălui său, le-a predat benevol,

și astfel consideră că nu urma a fi intentat dosarul penal, or sentința de condamnare

are la bază declarațiile martorilor care sunt colaboratori a poliției, și care afirmă

contrariul că acestea au fost depistate în timpul efectuării percheziției la domiciliu.

16 octombrie 2019, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel declarată de

către inculpatul Caragea Ilie, și admisă cererea de apel declarată de către procuror

cu casarea parțială a sentinței în partea soluționării chestiunii corpurilor delicte și

a cheltuielilor judiciare și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care a fost admisă cerința acuzatorului de stat privind

încasarea cheltuielilor judiciare, fiind dispusă încasarea de la inculpatul Caragea Ilie

în beneficiul statului suma de 2100 (două mii o sută) lei cu titlu de cheltuieli

judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare.

Corpul delict – arma nr. „46661” de model „Toz-7” cu țeava ghintuită, care a

fost ridicată de la Caragea Ilie, s-a confiscat în beneficiul statului.

3

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

5.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat, că prima

instanță a constatat corect vinovăția inculpatului Caragea Ilie în privința comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative –

păstrarea armelor de foc, cu excepția armei de vînătoare cu țeavă lisă, sau fără

autorizația corespunzătoare.

Consideră instanța de apel, că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea

prevăzută la art. 290 alin. (1) Cod penal, împrejurări constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor, iar la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a concluzionat, că inculpatul Caragea Ilie a săvârșit anume

infracțiunea prevăzută la art. 290 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative –

păstrarea armelor de foc, cu excepția armei de vînătoare cu țeavă lisă, sau fară

autorizația corespunzătoare.

Referitor la argumentele invocate de către partea apărării, precum că arma de

foc și munițiile se aflau în casa tatălui inculpatului, xxxxxx, aparținându-i acestuia,

care a decedat în 2018, instanța de apel a menționat, că nu-l exonerează pe inculpat

de răspundere penală, or acesta urma să-și legitimeze dreptul de succesiune asupra

bunurilor rămase de la tatăl său, ori cel puțin să declare poliției că arma și munițiile

au rămas în casa moștenită.

Totodată, cu referire la argumentul apărării precum că sentința are la bază

declarațiile martorilor care sunt polițiști, instanța de apel a reiterat, că polițiștii nu

sunt persoane interesate ca inculpatul să fie recunoscut vinovat, dar sunt persoane

care și-au exercitat atribuțiile de serviciu, iar la începerea efectuării percheziției

care a fost asigurată de un mandat în acest sens, polițiștii l-au informat pe inculpat

că poate preda benevol armele și munițiile, ceea ce atestă că inculpatul nu a predat

benevol arma și munițiile înainte de începerea percheziției, dar după ce efectuarea

acesteia a început, or inculpatul nu a negat că cunoștea despre armă și muniții, și

intenționa să obțină autorizație pentru această armă, însă nu a făcut-o dintr-un

anumit motiv.

Cu referire la pedeapsa care i-a fost aplicată inculpatului Caragea Ilie pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a

indicat, că infracțiunea dată este una mai puțin gravă, iar circumstanțe agravante nu

au fost stabilite, precum și careva temeiuri de liberare a inculpatului de răspundere

penală.

Astfel, instanța de apel a conchis că prin prisma prevederilor art. 61

și 75 Cod penal, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care

4

este mai puțin gravă, că inculpatul nu și-a recunoscut vina, că se caracterizează

pozitiv la locul de trai, că nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, nu

este încadrat în câmpul muncii, din care motiv aceasta corect i-a aplicat inculpatului

o pedeapsă sub formă de amendă, care va asigura corectarea și reeducarea

inculpatului și realizarea scopului pedepsei penale.

Referitor la argumentul acuzatorului de stat precum că prima instanță a

soluționat eronat chestiunea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a menționat,

că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală,

plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate de către inculpat, chiar

dacă expertiza a fost ordonată de către organul de urmărire penală, or aceasta este

o acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea învinuirii,

care sunt puse în sarcina procurorului, dar în același timp reprezintă niște acțiuni

care sunt generate de comportamentul ilegal al inculpatului.

În temeiul art. 227 alin. (2) pct. 1) și 229 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, și reieșind din faptul că s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului

Caragea Ilie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, iar

pentru a stabili acest fapt a fost necesară efectuarea unei expertize specializate,

costul căreia este justificat, instanța de apel a conchis de a admite cerința

acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpatul Caragea Ilie în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare în cuantum de 2100 lei pentru efectuarea expertizei

judiciare.

Instanța de apel a menționat cu privire la soarta corpului delict – arma

nr. „46661” de model „Toz-7” cu țeava ghintuită, care a fost ridicată de la

Caragea Ilie, că potrivit pct. 2 din rubrica „Concluzii” din raportul de expertiză

nr. 34/12/1-R-199 din 24 ianuarie 2019, rezultă că aceasta este în stare de

funcționare și poate fi folosită la trageri, din care motive instanța de apel a

considerat rezonabilă confiscarea acesteia în beneficiul statului, or nimicirea urma

a fi făcută în caz că aceasta ar fi fost defectată sau i-ar fi fost modificată construcția.

pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu

recurs ordinar, solicitând casarea acestora cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care Caragea Ilie să fie achitat.

În argumentarea recursului invocă apărarea, că toate probele din dosar

demonstrează că arma s-a aflat în casa tatălui inculpatului, Caragea Lazari, care a

decedat, iar la baza emiterii sentinței de condamnare, au fost declarațiile polițiștilor

care sunt persoane interesate.

Consideră, că după depistarea armei și munițiilor în rezultatul efectuării

percheziției din 16 ianuarie 2019, organele de drept urmau să constate proveniența

armei și persoana după care este înregistrată.

5

Menționează apărarea, că la stabilirea pedepsei în privința inculpatului

Caragea Ilie, instanțele de fond au ignorat art. 4 Cod penal, care prevede principiul

umanismului, or pentru a pronunța o sentință de condamnare, prin prisma art. 6

alin. (1) CEDO, instanța de judecată trebuia să indice cu suficientă claritate motivele

pe care își întemeiază hotărârea, iar având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale, să precizeze faptele constatate.

Invocă recurentul prevederile art. 17 CEDO, Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție privind sentința judecătorească nr. 5 din

19 iunie 2006, concluzionând că prin hotărârile instanțelor de fond, inculpatului

Caragea Ilie i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

recursului din cele conținute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, contestă

hotărârile instanțelor de fond cu recurs ordinar.

În argumentarea recursului invocă, că din lipsa resurselor financiare,

instanțele de fond urmau să-i aplice pedeapsa sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității.

Menționează, că din anul 2016 locuiește în casa tatălui său care a decedat în

anul 2018, iar arma și munițiile depistate, îi aparțineau acestuia.

În cadrul ședințelor de judecată, avocatul nu a contribuit la demonstrarea

nevinovăției sale, și anume nu a solicitat audierea martorilor care să confirme faptul

că arma și munițiile îi aparțin tatălui său decedat.

Subliniază, că urmele sale lipsesc de pe armă, iar arma este foarte veche, și

astfel intenționa să o înregistreze după sine.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora, și anume a celui declarat de către avocatul Druță Boris în numele

inculpatului la 22 noiembrie 2019 – ca fiind vădit neîntemeiat, iar a celui declarat

de către inculpatul Caragea Ilie, la 17 ianuarie 2020 – ca fiind depus peste termen,

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

6

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

8.1 Cu referire la recursul declarat de avocatul Druță Boris în numele

inculpatului, Colegiul penal atestă, că recurentul pledând pentru achitarea

inculpatului Caragea Ilie, invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, care stabilesc,

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 2) instanța nu a fost

compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33, precum și când

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Având în vedere că apărarea nu a motivat recursul prin prisma art. 427

alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal nu se va expune asupra

acestui temei de casare, deoarece instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al părții apărării cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Instanța de recurs atestă că deși apărarea își întemeiază recursul pe

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recursul se

fundamentează și pe temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, în sensul că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

7

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că

existența acestei erori nu și-a găsit confirmare, dat fiind faptul, că instanța de apel

la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată, argumentele recursului în acest sens urmând a fi respinse.

Cu referire la eroarea de drept prevăzută de pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal amintește că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal,

se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei se atestă, că prima instanță l-a

recunoscut vinovat pe Caragea Ilie de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290

alin. (1) Cod penal.

Totodată, la examinarea cauzei de către instanța de apel s-a stabilit, că soluția

primei instanțe privind condamnarea inculpatului Caragea Ilie pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, este corectă și întemeiată, fiind

constatate toate circumstanțele de fapt și de drept relevante speței.

Având în vedere argumentele apărării prin care se invocă nevinovăția

inculpatului, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a conchis, că aflarea

armei de foc și a munițiilor în casa tatălui inculpatului, nu-l exonerează pe ultimul

de răspundere penală, deoarece acesta urma să-și legitimeze dreptul de succesiune

asupra bunurilor rămase de la tatăl său, ori să declare poliției despre faptul că

acestea au rămas în casa moștenită.

Totodată, cu referire la argumentul că sentința are la bază declarațiile

martorilor care sunt polițiști, instanța de apel corect a reiterat că polițiștii sunt

persoane care și-au exercitat atribuțiile de serviciu, și care la începerea percheziției

asigurată de un mandat, l-au informat pe inculpat că poate preda benevol armele și

munițiile, ultimul predând ulterior începerii percheziției.

Având în vedere motivele ce au stat la baza pronunțării soluției contestate,

Colegiul penal a ajuns la concluzia, că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

8

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie întemeiată privind vinovăția

lui Caragea Ilie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal.

Colegiul penal menționează că judecând apelurile și respectând prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța

de fond, astfel instanța de apel corect ajungând la concluziile expuse la pct. 5 și 5.1

din prezenta decizie, stabilind că vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin în

baza probelor prezentate la cauza penală, iar încălcări de procedură sau încălcări

ale drepturilor inculpatului nu au fost stabilite.

Mai mult decât atât, Colegiul penal reiterează că instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, așa cum propune

apărarea, este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, astfel încât invocarea acestei chestiuni drept

temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

De asemenea instanța de recurs observă că, criticile formulate de apărare,

menționate în pct. 6 din prezenta decizie, au format obiect de examinare la

judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța de apel le-a dat o motivare

argumentată, așa cum este indicat în pct. 5.1 din prezenta decizie, motivare pe care

instanța de recurs o însușește și a cărei reiterare nu se mai impune.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Din considerentele menționate mai sus, Colegiul penal, constatând

neîncadrarea celor invocate în recurs în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2)

și 6) Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia inadmisibilității recursului

declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului la data de

22 noiembrie 2019, ca fiind vădit neîntemeiat.

9

8.2 Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Caragea Ilie, la

data de 17 ianuarie 2020, Colegiul penal reține următoarele.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, un complet format

din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

declarat peste termen.

Art. 422 Cod de procedură penală prevede că termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei.

Conform materialelor dosarului, dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 16 octombrie 2019 în prezența avocatului

Druță Boris și inculpatului, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de

judecată (f.d. 133-136), totodată ultimii fiind înștiințați că pronunțarea deciziei

motivate urmează să aibă loc la 13 noiembrie 2019.

Cu toate acestea, instanța de recurs atestă că inculpatul și avocatul acestuia la

data stabilită nu s-au prezentat în ședința de judecată, din motive necunoscute. Iar

ca urmare, inculpatul Caragea Ilie depunând recursul peste termenul legal prevăzut

de lege.

La caz, fiind cu certitudine stabilit că termenul de declarare a recursului în

speța dată decurge începând cu 14 noiembrie 2019, ziua imediat următoare datei

pronunțării deciziei motivate și a expirat la 13 decembrie 2019, aceasta fiind și

ultima zi de depunere a recursului, pe când inculpatul a depus recursul prin

intermediul ÎS „Poșta Moldovei” la 17 ianuarie 2020, respectiv cu depășirea

termenului de declarare a acestuia.

Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Colegiul penal menționează că termenul de recurs este absolut și are caracter

imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea

de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv,

deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Unul dintre scopurile legii procesuale penale este asigurarea egalității pentru

toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune disciplinarea

activității procesuale, inclusiv prin stabilirea unor termene peremptorii.

În acest sens, art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, impune obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul

dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii

menționate, duce la pierderea acestuia.

10

Prin urmare, Colegiul penal, constatând încălcarea de către recurent a

prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia inadmisibilității

recursului declarat de către inculpatul Caragea Ilie la data de 17 ianuarie 2020, din

motiv că este declarat peste termen.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Druță Boris în numele inculpatului și de către inculpat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2019, în cauza penală în privința

lui Caragea Ilie xxxxx, cel al avocatului Druță Boris în numele inculpatului – ca fiind

vădit neîntemeiat, iar cel al inculpatului – ca fiind depus peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

11