1ra-611/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c CP

Dosarul 1ra-611/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Anatolie Țurcan, Victor Boico

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Vuico

Angela în numele inculpatului Butucea Ilie, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 10 octombrie 2017 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, în cauza penală în privința

lui

Butucea Ilie XXXX, născut la XXXXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXXXX, r-nul XXXXX,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 01.03.2017 - până la 10.10.2017; (instanța de fond);

recurs).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Butucea Ilie a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

09 ianuarie 2017, aproximativ la orele 1800 având scopul de a sustrage bunurile

altei persoane, a pătruns în casa lui Oprea Mariana, din s. XXXXX, r-nul XXXXX,

de unde a sustras pe ascuns două perechi de cizme bărbătești la preț de 1100 lei și

bani în sumă de 200 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în sumă

de 1300 lei.

Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Secui S. în numele

inculpatului, care a solicitat, casarea parțială a sentinței cu pronunțarea unei noi

hotărâri și stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, invocând că pedeapsa numită este extrem de aspră în raport cu

gravitatea faptei comise și cu urmările survenite, la stabilirea căreia instanța nu a

1

ținut cont de toate circumstanțele cauzei.

2017 apelul declarat de avocatul Secui S. în numele inculpatului a fost respins ca

nefondat.

a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului corect au

fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În opinia Colegiului penal, instanța de fond la stabilirea pedepsei lui

Butucea I. a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal numindu-i o pedeapsă

echitabilă în raport cu gravitatea infracțiunii și personalitatea vinovatului, care

anterior la 21.12.2014 a săvârșit o infracțiune similară. Prin urmare, Colegiul a

relevat, că deși pentru infracțiunea comisă în 2014 urmărirea penală a fost încetată

în legătură cu împăcarea părților, acest fapt constituie temei de a considera că o

pedeapsă mai blândă nu va asigura realizarea scopului Legii penale.

fond, cu recurs ordinar le-a contestat avocatul Vuico A. în numele inculpatului,

care, invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a acestora cu pronunțarea unei noi

hotărâri și stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În argumentarea recursului declarat recurentul a menționat că instanțele de

fond i-au stabilit inculpatului o pedeapsă extrem de aspră fără a ține cont de toate

circumstanțele cauzei și anume: - recunoașterea vinei, căința sinceră, partea

vătămată nu are pretenții față de inculpat.

Consideră că scopul legii penale poate fi atins prin stabilirea unei pedepse

alternative non privative de libertate prevăzute de sancțiunea normei penale în

baza căreia Butucea I. a fost condamnat.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționând că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece

pedeapsa stabilită este echitabilă și proporțională.

motivele invocate, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

2

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să prejudece cauza

și să pronunțe o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Analizând textul recursului declarat Colegiul lărgit constată, că autorul

acestuia este de acord cu circumstanțele de fapt și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, însă critică hotărârile judecătorești sub aspectul

individualizării pedepsei, considerând că aceasta este prea aspră, iar instanțele de

fond nu au ținut cont de toate circumstanțele cauzei stabilindu-i pedeapsa

închisorii fără a lua în considerație că sancțiunea normei penale în baza căruia a

fost condamnat Butucea I. prevede pedepse alternative.

Prin urmare, recurentul își exprimă dezacordul în partea stabilirii pedepsei,

temei ce se încadrează în pct. 10) alin.1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de această instanță, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul ține să menționeze că recursul

vizat urmează a fi admis enunțînd că, instanța de apel la respingerea apelului și

individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont de dispozițiile art. 75 alin.

(1) și (2) Cod penal, care stipulează că, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părtii

generale a prezentului cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvîrsite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul

în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

În această ordine de idei se mai remarcă că, criteriile generale de

individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal,

de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea categoriei, duratei

ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia, de

aceea persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,

adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia a fost condamnată.

3

Conform art. 61 Cod penal pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atît din partea

condamnaților, cît și din partea altor persoane.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că pedeapsa

este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția

unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea

blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În acest context instanța de recurs reține, că sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. c)

Cod penal prevede amendă de la 650 la 1350 unități convenționale, sau muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 ore, sau închisoare de până la

4 ani.

Totodată, Colegiul reține că legiuitorul potrivit art.62 Cod penal a constituit

sistemul de pedepse în temeiul trecerii de la o pedeapsă mai ușoară la alta mai

aspră. Se presupune că această consecutivitate va orienta instanțele judecătorești

spre alegerea unei pedepse mai ușoare dintre pedepsele alterative prevăzute de

legea penală.

Prin urmare, Colegiul conchide, că instanțele de fond la individualizarea

pedepsei inculpatului nu au ținut cont în măsură deplină de principiile generale

de individualizare a pedepsei, nu au acordat deplină eficiență prevederilor art.7,61

și 75 Cod penal, nu au examinat în deplină măsură și obiectiv toate circumstanțele

și datele prezentate care caracterizează atât negativ cât și pozitiv persoana

inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei i-au numit inculpatului cea mai aspră pedeapsă din numărul celor

4

alternative fără a argumenta din care motiv au considerat că o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, din conținutul părții descriptive a sentinței și deciziei de către

instanțele ierarhic inferioare se menționează lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante.

Reieșind din lucrările dosarului Colegiul penal reține că prezenta cauză a

fost examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, prin

urmare inculpatul a recunoscut integral vinovăția, iar instanțele de fond la

stabilirea pedepsei - nu a luat în considerație comportamentul postinfracțional al

vinovatului și atitudinea lui față de fapta săvârșită și aprecierea morală negativă a

acțiunilor sale infracționale.

Deci, la circumstanțele cauzei ca atenuante, conform art. 76 Cod penal, în

privința inculpatului Colegiul reține faptul că anterior acesta nu a fost

condamnat, s-a căit sincer, prejudiciul material a fost recuperat, iar partea

vătămată nu are careva pretenții (f.d.30, 64).

Circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal nu au fost stabilite.

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei reiese că

inculpatul Butucea I. la locul de trai se caracterizează satisfăcător, careva observații

față de comportamentul acestuia nu au parvenit.

În acest sens se mai reține că, datele ce caracterizează pozitiv persoana celui

vinovat în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei pot fi recunoscute ca

circumstanțe ce atenuează pedeapsa, chiar și în cazul când ele nu sunt prevăzute

ca atare în art.76 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal având în vedere atât principiul umanismului

prevăzut de art. 4 Cod penal, cît și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, consideră

că nu este rațională aplicarea pedepsei cu închisoare inculpatului Butucea I., iar

stabilirea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală sub formă de 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității

v-a atinge scopul restabilirii echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și din

partea altor persoane.

Prin urmare în cauză este prezentă eroarea de drept prevăzută în pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care urmează a fi corectată de către

instanța de recurs, prin casarea, în partea stabilirii pedepsei, a hotărârilor

contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul

5

urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel în

partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Vuico Angela în numele

inculpatului Butucea Ilie, casează parțial sentința Judecătoriei Strășeni, sediul

Călărași din 10 octombrie 2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Butucea Ilie în

partea stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre după cum

urmează.

Butucea Ilie se consideră condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal

și i se stabilește pedeapsa 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Butucea Ilie urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu este

aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în

baza altor hotărâri judecătorești.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 28 iunie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Anatolie Țurcan

Victor Boico

6